Anticrizul
Dacă statul cheltuieşte aiurea banii publici, construind parcuri în câmp sau terenuri de fotbal înclinate, societatea civilă nu putea rămâne indiferentă la nesfârşit, fără să reacţioneze ferm, justiţiar. Şi a reacţionat, iar asta nu de azi, de ieri, ci încă din 2008-2009, când a început să caute programe europene de unde să ia nişte fonduri pe care să le poată sparge după bunul plac.
Să luăm un caz. Proiect finanţat de UE, prin Fondul Social European, Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), în valoare de 3.664.365 de lei. Proiectul, numit „Incluziunea persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii“ îşi propune ca în perioada desfăşurării (1 noiembrie 2008-31 octombrie 2011) să „identifice şi să asiste în procesul de obţinere şi păstrare a unui loc de muncă un număr de 50 de persoane cu dizabilităţi“. Cum ar veni, pentru fiecare persoană cu dizabilităţi angajată s-ar cheltui, timp de trei ani, 17.450 de euro. Dacă banii ar fi folosiţi pentru plata salariilor celor 50 de persoane cu dizabilităţi, fiecare ar primi, timp de 36 de luni, un salariu brut de 484,70 de euro. Dar lucrurile nu sunt atât de simple, iar această abordare s-ar dovedi a fi una lipsită de viziune, nedurabilă. Nu aşa se fac lucrurile, iar fondurile europene nu sunt pentru a da, direct, salarii tuturor handicapaţilor. Atunci pentru ce sunt fondurile europene destinate incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi? Păi, conform unui caiet de sarcini pentru achiziţii publicat pe la începutul anului, asociaţia cu pricina dorea, din bani europeni, nu mai puţin de 21 de laptop-uri (dintre care 9 MacBook Pro), pe care era dispusă să dea aproape 28.000 de euro, şi 22 de smartfoane (10 Nokia E72, 8 HTC Desire Z şi 4 iPhone 4), pe care era dispusă să plătească 10.000 de euro. Cum se numeşte asociaţia? ActiveWatch/Agenţia de Monitorizare a Presei, dar asta este mai puţin important. Important e că s-au prins şi ei că te incluzi mai uşor dacă ai un MacBook Pro şi un iPhone 4, decât dacă şofezi un scaun cu rotile.