Posts Tagged ‘PAH’

Apelul către Liichele şi mistificarea istoriei de către Vladimir Tismăneanu. Actorii lipsă: Pleşu şi Liiceanu. DOCUMENT FSN şi FOTO de la GDS în 1990 cu Soros şi Brucan. “După 25 de ani”

Brucan si Liiceanu la sediul 22 si GDS, grup fondat de el cu Plesu si Iliescu KGB plus Tismaneanu„Omul sub fascinaţia căruia mi-am petrecut tinereţea a fost Gabriel Liiceanu. Prima oară când l-am întâlnit (pe culoarul Facultăţii de Drept, în 1990), am fost atât de emoţionat, încât, întinzându-i o carte pentru autograf, am simţit cum mâinile îmi tremurau la propriu. Pentru generaţia celor care au făcut filozofie imediat după ’89, Gabriel Liiceanu a fost simbolul iniţierii în arcanele speculaţiei”. – Efectele televizorului asupra minţii “legionaroidului” (apud Aluigică) Sorin Lavric

Domnul Volodea Tismăneanu dă în clocot de-a dreptul pe bloguşorul lui. Cum n-a “ţinut” Craciunul, a bombardat netul, ca o prostituata bătrână ce e – vorba lui PAH – cu mesaje isterice despre legionari verzi versus prezumtiv dungaţi alb-negru, un costum cu care ar trebui să înveţe să se obişnuiască, căci mâna doamnei Kovesi e ceva mai lungă decât a Securităţii (doar a fost baschetbalistă). Bietul troll şi-a scos până şi piticii de grădină, cu sarmaua-n gură, să colinde cu steaua roşie-n mână la poarta nouă de la Cotroceni, pe tema inventatului antisemitism al românilor. Evident, alegerea lui Iohannis, care a spulberat la nivel internaţional mitul românului xenofob – pentru care s-au “halit” atâtea milioane de dolari de la Soros şi Guvernul SUA – trebuie cumva maculată de la bun început cu eterna calomniere a României, de “ţară fascistă”, “mâncătoare de evrei”. Aşa de bine i-a “mâncat” că până şi Shimon Peres a recunoscut că românii au salvat cei mai mulţi evrei din lume în perioada nazismului şi horthismului – 400.000. Sursa: Palatul Cotroceni. Dar voi reveni pe această poveste, declanşată, chipurile, de decorarea preşedintelui AFDPR Octav Bjoza, şi aranjată din culise de Andrei Muraru şi Vladimir Tismăneanu. Acum vreau doar sa sancţioneaz o nouă şarjă de minciuni – de rescriere şi mistificare a istoriei – marca Tismăneanu. Episodul: Apel către Liichele.

Vă propun să citim acest stupefiant text despre “tismanizarea” în stil bolşevic a istoriei reale:

“Document electrizant ca mesaj si formidabil ca scriitura, “Apelul catre lichele”, lansat de Gabriel Liiceanu pe 30 decembrie 1989, la cateva zile dupa executia cuplului Ceausescu, a fost un manifest pentru claritate morala, un protest impotriva tentativelor, de-acum vizibile, de regrupare a nomenclaturii sub flamura FSN-ului dominat  de Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Martian Dan, Gelu Voican-Voiculescu si Virgil Magureanu. Devenea limpede ca tovarasii vechi si noi nu erau dispusi sa accepte pluralismul, voiau de fapt un fel perestroika romaneasca. Voiau sa ramana la putere. Vorba lui Iliescu: “N-am facut placinta ca s-o manance altii”. Adica, de pilda victimele regimului, fostii detinuti politici, partidele democratice renascute, intelectualii critici, disidentii,  participantii la protestele anticomuniste din Valea Jiului si de la Brasov.

Lichelele s-au recunoscut in articolul dinamitard al filosofului, au reactionat ca lovite in moalele capului. Gabriel Liiceanu sfida palavrageala iliesciana despre reconciliere si afirma dreptul victimelor de a le cere calailor, mari si mici, sa faca un pas inapoi. In Romania nu avusese loc o revolutie de catifea, precum in Cehoslovacia, dictatura lui Ceausescu lasese in urma teroare, foamete, masacre.

Din acel moment, din clipa aparitiei “Apelului” in revista “22”, putem spune ca a inceput razboiul fatis al noilor potentati impotriva intelectualilor critici. Este un razboi care nu s-a incheiat. Unul din primele capitole a fost legat de aprobarea de catre Petre Roman a aparitiei fetidei publicatii “Romania Mare”. A facut-o pentru ca Eugen Barbu si Corneliu Vadim Tudor i-au promis ca-i vor amuti pe inelectualii rebeli.” (Foto: “intelectual rebel” din Guvernul FSN al lui Iliescu şi Roman în mână cu primul număr al revistei GDS, “22”, lansată cu o serie de elucubraţii-fluviu semnate de “licheaua bună” Silviu Brucan)

Cred că e suficient. Aţi recunoscut, desigur, autorul: trolul tasmanian aka Paduchele Tismăneanu.

EPSON scanner image

Istoria reală: “În temeiul Decretului Consiliului Frontului Salvării Naţionale” – conducători, aceiaşi numiţi mai sus de tov. Tismăneanu: Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Martian Dan, Gelu Voican-Voiculescu si Virgil Magureanu – etc, etc, etc, Andrei Pleşu, nicidecum o lichea a FSN-ului aceloraşi domni, emite Ordinul 82 din 20 februarie 1990 (!) prin care transferă întreg patrimoniul celei mai bogate edituri din ţară – Editura Politică a PCR – editurii Humanitas, unde este îndirectorat nelicheau Gabriel Liiceanu. Deci, ce sfida Liiceanu? Şi mai ales, cui i-o sfida? (Document mai jos)

Ordin Min Culturii Andrei Plesu - Gabriel Liiceanu - Humanitas FSN - Editura Politica a PCR 1990

Încă din ianuarie ’90, Grupul pentru Dialog Social unde activează Pleşu, Patapievici, Liiceanu, Tismăneanu, eiudem (sic) farinae, primeşte de la Silviu Brucan, în regim gratuit, somptuosul sediu din Calea Victoriei, unde se află şi azi, proaspăt renovat atunci de Nicu Ceauşescu. (Foto 1, cu toţi trolli luând notiţe de la agentul KGB Silviu Brucan, cu care, de altfel, avea să se lanseze pe piaţă organul GDS “22” Foto 2, revistă finanţată ulterior şi de George Soros, Foto 3, prezent şi el, tot la GDS, împreună cu aceeaşi “lichea bună”. Silviu Brucan)

Mos Gerila Silviu Brucan si intelctualii GDS ianuarie 1990

Primul-numar-al-revistei-22-cu-fondatorul-GDS-Silviu-Brucan-20-ian-1990

Silviu-Brucan-si-George-Soros-la-sediul-GDS-ian-1990-Foto-Emanuel-Parvu-1

“Unul din primele capitole” ale “războiului care nu s-a încheiat” începe tot printr-o conspiraţie murdară – de tipul celei îndreptate azi împotriva Preşedinţiei şi a României – când Petre Roman (evreu, se pare) dispune şi… nelicheau Andrei Pleşu (rom, se zice) aprobă finanţarea revistei cu tentă antisemită “România Mare”, a lui Corneliu Vadim Tudor, cel care a avut drept misiune nu “a(s)muţirea intelectualilor rebeli” (“aşa rebeli” ca la curtea lui Iliescu şi Brucan…), ci compromiterea oricărui ideal naţional exprimat politic şi cultural în România post-decembristă. Anihilarea unirii cu Basarabia, puse automat doar pe seama “extremiştilor”, şi trivializarea chestiunii dure a românilor din Transilvania şi a pretenţiilor extremiste ale Ungariei (Apropo: De câte ori a fost ”patriotul” Corneliu Vadim Tudor în Covasna și Harghita? Dar la Chişinău sau Cernăuţi? ZERO ori, vă spune ceva?).

Schema e simplă: dacă nu avem antisemiţi, îi fabricăm (în paranteză fie spus, şi la Mănăstirea Petru Vodă a bunului Părinte Justin s-a aciuat un “patriot” “ortodox” care o dădea în sus şi în jos cu “jidanii” care fac şi dreg, folosindu-se de intrări încă nedevoalate public, din milă creştinească, nu altceva. A făcut, şi el, un filmuleţ, şi aşa a ajuns anchetat bătrânul duhovnic nonagenar de Parchet şi MCA-ul infractorului Katz. Trei vizionări avea când a devenit, instantaneu, vedetă video pe Hotnews, cu buhuhu-ul de rigoare. Vă sună cunoscut: filmuleţ, youtube, legionari? Acelaşi MO ca şi la domnul Bjoza. Cam slabişti aceşti ca Katz…)

Aşadar, revista “România Mare” a lui Vadim Tudor a fost finanţată direct de Andrei Pleşu şi Petre Roman, motiv care a dus la demisia singurului disident anticomunist din Guvernul Roman, Dan Petrescu, pe atunci secretar de stat la Ministerul Culturii. Trecutul, chiar dacă se rescrie, nu se prescrie, tovarăşi! Cam asta e cu liichelele cu memoria inversă…

PS: Să nu uităm liicheau tasmaniană:

Dragă Dorin:

(…) Acum o rugăminte legată de universitate: Am fost nominalizat de către departamentul meu (…) pentru prestigiosul DISTINGUISHED INTERNATIONAL SERVICE AWARD. Ți-aș fi profund recunoscător dacă ai putea trimite o scurtă scrisoare de susținere (…) pentru a mi se acorda acest premiu al universității.(…)

Scrisoarea ar trebui să facă referință la angajamentul meu continuu în favoarea valorilor și instituțiilor democratice în Romania. Evident trebuie amintit rolul meu ca președinte și coordonator al Comisiei Prezidențiale. Poate menționezi, în câteva cuvinte AGORA, dar și Democracy-at-Large.

Deadline-ul este (…), însă ar fi dezirabil ca scrisoarea să fie trimisă prin e-mail cât mai curand.(…)

Cu mulțumiri și caldă prietenie, (…)”

Sursa: Dorin Tudoran

Cititi si: Sorin Lavric debuteaza la Ziaristi Online cu un text despre Vladimir Tismaneanu, “întruchiparea îndurării de inspiraţie creştină”: “Fler ideologic”

Petre Anghel: Trădătorii noştri sunt mai buni

Sursa Doc: Care a fost primul act de corupţie de după căderea lui Nicolae Ceauşescu, zisă revoluţie?

Sursa Foto: Silviu Brucan, gazda lui George Soros la GDS (Grupul pentru Dialog Social) in ianuarie 1990. Foto Emanuel Parvu 

Rosia Montana si “salvatorii” ei: Mircea Toma si Liviu Mihaiu, salarii de milioane de euro, capcanate cu ajutorul “idiotilor utili” care lupta pentru “ecologie” in slujba… Ungariei

Mircea Toma si Liviu Mihaiu, un fel de Pat si Patason ai puscariasului Vintu, prin asociatiilor lor “non-profit” sunt unii dintre cei mai mari “salvatori” ai Pamantului si a tot ce e verde si fosgaie (nostalgia de bisnitar a dolarilor). Pe langa Pamant, ei mai salveaza, in special, Rosia Montana, Vama Veche, Dunarea, Delta, carasii si carasele care li se nimeresc in mana, pe plaja sau prin plasa de prins fraieri cu cioc, “idioti folositori”, bine intinsa de golanasul Sorinus si golanoiul de Soros. Fostul lor coleg de la Catavencu, Patrick André de Hillerin, a surprins cateva instantanee reusite cu “salvatoriile” lor de milioane. Milioane de euro.

Anticrizul

Poliţia Română avea, la un moment dat, o campanie răutăcioasă în care întreba mişeleşte: „Dacă aţi şti că un cerşetor câştigă până la 5.000 de lei lunar, i-aţi mai da bani?“. Întâmplător sau nu, campania începuse în plină criză mondială, inducând ideea că cerşetoria nu este un mod de a face bani tocmai cosher.

Bun, şi-au zis unii oameni din target, dacă nu ştii să faci nimic (dar nimic-nimic), nu ai părinţi bogaţi şi, totuşi, criza te-a prins cu un anumit standard de viaţă destul de ridicat, ce ai putea face? Trebuie să recunoaştem că e greu de dat un răspuns acestei întrebări aproape abisale. Dar nu imposibil, de vreme ce unii oameni dintre cei anterior descrişi au găsit soluţia: s-au făcut oengişti şi au accesat fonduri europene. Azi vorbim despre o asociaţie care a reunit mai mulţi oengişti de meserie, nu foarte pricepuţi în alte domenii de activitate, care au reuşit să pună mâna pe un proiect european (Programul Operaţional Sectorial – Dezvoltarea Resurselor Umane) pe care l-au botezat Parteneriat pentru Dezvoltare Durabilă (Este vorba de Active UATC-ul lui Mircea Toma – “salvatorul” in fundu’ gol de la Vama Veche si Rosia Montana – aflata in “parteneriat durabil” cu Salvati pelicanul lui Liviu Mihaiu- Nota mea, VR). Numai în 2010 au încasat de la POSDRU 1.183.170 de euro, reprezentând 79,09% din bugetul asociaţiei pe anul trecut. Şi dacă tot aveau banii respectivi, dacă tot era criză şi dacă tot nu ştiau să facă nimic, s-au hotărât să cheltuiască pentru resursa umană internă. Astfel, cei 17 membri ai asociaţiei au luat anul trecut salarii brute de 570.772 de euro. Adică, în medie, 33.574,82 de euro de om pe an sau 2.797 de euro pe lună. O cârcă de bani, mai ales pentru nişte competenţe extrem de vagi. Dacă la asta mai adăugăm şi salariile personalului auxiliar şi administrativ, de 61.938 de euro în 2010, ajungem la un frumos 45,15% din buget. Aşa că vin şi eu şi întreb: dacă aţi şti că un oengist câştigă până la 3.000 de euro lunar, i-aţi mai da 2% din banii voştri ca să – chipurile – salveze pelicani? Căci da, asociaţia cu asta se ocupă teoretic, cu salvarea peli­canilor, numele său de scenă fiind „Salvaţi Dunărea şi Delta“, dar cel mai bine se pricepe la salvarea resursei umane.

Micul siren

Sâmbătă, pe malul Dunării se afla în plină desfăşurare primul Festival Internaţional al Bărcilor cu Vâsle. Pe malul unui lac din Tulcea se strânseseră câteva sute de oameni ca să admire vedetele festivalului: Ivan Patzaichin şi canotca.

Din când în când, printre picioarele oamenilor de ordine se strecura un cetăţean mic de statură, nevoit să urle din toţi rărunchii: „Lasă-mă să trec, băi! Tu ştii cine sunt eu?“. Până la urmă, un lipovean cu televizor s-a milostivit de el: „Domnu’ Mihaiu, dacă dădeaţi pe la serviciu cât eraţi cineva, aţi fi aflat că nu mai sunteţi guvernator din 2009!“. Căci el era.

Pe ce se irosesc banii UE. Întâlniri, vorbărie, site-uri şi hârţogărie de milioane de euro

Dacă studiile de fezabilitate, cercetările sterile şi work-shopurile înghit mulţi bani, există şi asociaţii care renunţă temporar la activitatea lor de bază pentru a pune mâna pe cât mai mulţi bani veniţi de la contribuabilii europeni.
Una dintre aceste asociaţii este „Salvaţi Dunărea şi Delta!”, mai vechea noastră cunoştiţă, care desfăşoară un proiect generos finanţat de către UE prin POSDRU. Proiectul, însă, nu are decât o legătură foarte îndepărtată cu obiectul principal de activitate al SDD. Dacă Salvaţi Dunărea şi Delta se laudă că este cel mai mare ONG de mediu din România, deşi nu are printre angajaţi prea mulţi specialişti în problemele mediului ci, în general, doar oengişti de profesie, nu vedem ce i-ar fi împiedicat să acceseze şi fonduri care nu au legătură cu protecţia mediului.
Aşa se face că SDD, în parteneriat cu alte două asociaţii, a primit o consistentă finanţare din bani publici (europeni şi naţionali) pentru a desfăşura un proiect despre dezvoltarea durabilă. În 2010, în conturile SDD au intrat nu mai puţin de 1.183.170 de euro pentru programul respectiv. Ce s-a făcut în 2010 în cadrul programului? Să lăsăm să vorbească raportul anual al SDD:
“În acest an al proiectului, ne-am întâlnit cu beneficiarii din fiecare din regiunile de
dezvoltare ale României si am elaborat raportul de cercetare “Dezvoltarea durabilă a resurselor umane“.
Am organizat la Braşov conferinţa internaţională “Dezvoltare durabilă şi resurse umane“,
bucurându-ne de prezenţa a 127 de participanţi. În urma celor nouă întâlniri cu reprezentanţi ai unor instituţii si organizaţii europene, am identificat programe si proiecte care pot constitui modele de bună practică pentru prima Comunitate de practică pentru dezvoltare durabilă din România.
Şi nu în ultimul rând, am construit website-ul www.comunitatedurabila.ro, o platformă de informare, dialog şi dezbatere pentru grupul nostru ţintă, în special şi cei interesaţi de
dezvoltarea durabilă, în general.”
Aşadar, 1.183.170 de euro din banii noştri au fost cheltuiţi pentru o cercetare desfăşurată, în principal, online, o conferinţă la care au participat până în 200 de oameni, un site. Asta
dacă vorbim de rezultate concrete.
Cum singura expertiză reală a SDD în materie de dezvoltare durabilă este atelierul de împletit papură de la Mahmudia, n-ar fi exclus să fi scăpat un pic hăţurile finanţării. Dar, poate, totuşi, există o justificare pentru cheltuirea acestor bani. Una dintre ele ar fi că, în 2010, bugetul de salarii şi onorarii al SDD a fost de 632.660 de euro (cu tot cu impozite).
Aceşti bani sunt plătiţi de noi, cei care contribuim la bugetul României şi la cel al Uniunii Europene, aşa că avem tot dreptul să întrebăm ce ne-a oferit „Salvaţi Dunărea şi Delta!” în schimbul acestei sume imense cheltuite doar pentru salarii. Dar tare mă tem că, în afară de un sfios “Nimic cu adevărat important”, nu vom primi niciun răspuns.

Noi afaceri marca „Salvaţi Dunărea şi Delta!”: 115.000 de euro pentru puieţi

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova