Mizeriile serviciilor secrete: Provocatorii şi cafeaua cu paladium
de Aurel I. Rogojan
De agenţi provocatori am auzit, întâia oară, la nesfârşitele lecţii de pregătire politico-ideologică, unde ni se povestea despre “agenţii provocatori ai siguranţei folosiţi împotriva luptătorilor comunişti şi antifascişti din ilegalitate”, pentru a li se înscena procese politice. Procese politice şi condamnări care ulterior aveau să-i legitimeze drept iluştri conducători ai clasei muncitoare şi rentieri la beneficiile regimului de “dictatură a proletariatului”, reconvertit în “democraţie socialistă”.
Am auzit, a doua oară, despre provocare şi provocatori, la un curs de drept procesual penal “socialist” despre clasificarea mijloacelor de probaţiune. Interzicerea provocării, pentru a determina săvârşirea unei infracţiuni şi a dovedi astfel făptuitorul, constituia un argument forte al superiorităţii legalităţii socialiste faţă de “retrogradul drept burghez”, redus simplist şi propagandistic la “un instrument de menţinere a puterii claselor exploatatoare”. Nicolae Ceauşescu prin discursurile sale de condamnare a abuzurilor şi ilegalităţilor predecesorului său şi apropiaţilor acestuia deveniţi incomozi poate fi considerat un reper al reformării justiţiei române de la sfârşitul anilor ’60 ai secolului trecut.
Am auzit, a treia oară, în zilele noastre, despre provocare şi provocatori ca instrument de luptă împotriva terorismului, corupţiei şi a crimei organizate.
Într-o carieră de 36 de ani în serviciul securităţii naţionale, între care vreo 20 am fost şi formator al multor promoţii de ofiţeri de informaţii, am combătut cu convingere, bazându-mă pe argumente juridice şi etice, instituţia agenţilor provocatori, metodele de şantaj şi ameninţare, presiunile de orice fel pentru obţinerea de informaţii şi smulgerea de mărturii.
Îmi este imposibil să-mi amintesc când am avut în faţă un provocator, ceea ce poate să însemne că ori au fost prea mulţi, ori prea mărunţi, pentru a merita efortul de memorie.
Dar nu am să-l uit niciodată pe “Marele Provocator”, pe care nu destinul, ci ordinul de misiune primit din partea unuia dintre serviciile secrete de pe această planeta mi l-a trimis în faţă joi, 1 septembrie 2011. Nu am să-l uit, fiindcă este primul care a venit la mine “ca la un duhovnic”, să se spovedească şi să-mi ceară sfatul într-o chestiune de viaţă şi de moarte. Nu a lui. Nu a mea. A concetăţeanului Tokes Laszlo.
Fara sa ne fi vorbit, Voncu scrie de politica Rusiei si Romania, eu de cea a SUA si a Romaniei, in privinta Kosovo, bineinteles. Redau ambele puncte de vedere aici. Seara am fost la Radio, o ora, cu Dan Preda. Au intrat prin telefon Bogdan Chirieac (cu vesnicile lui frustrari – “Basescu a fost in sfarrrist prrresedintele tuturrrorrr rrromanilor pentrrru 15 minute”; n-am vrut sa ma cert cu el, l-am lasat in plata Domnului, mai precis a SIE) si dr Ioan Lacatusu, de la Centrul de Studii Europene din Sfantu Gheorghe, care a vorbit foarte clar despre problemele romanilor din Harghita, Covasna si Mures si nesimtirea UDMR si a UCM-PCM care-si permit sa ignore drepturile a 40% din populatia celor trei judete. Concluzia: Kosovo nu e Har-Cov, ca altfel i-am manca pe unii pe paine, la micul dejun… In fine, mai jos pozitiile noastre din ZIUA si AZI, plus cea a lui Nelu Grosan despre “butoiasul cu pulbere” si fitilistii din UDMR (!):
In urma cu peste un deceniu, miliardarul fundamentalist islamic Osama ben Laden, cel mai cautat terorist al planetei, conform Statelor Unite, mergea brat la brat prin Kosovo cu Bashkim Gazidede, seful serviciilor secrete ale Albaniei lui Sali Berisha. Puneau la cale ruperea vetrei ortodoxiei si natiunii sarbe, Kosovo si Metohia, de Serbia. La scurt timp, Statele Unite, sub pretextul eradicarii “purificarii etnice” a albanezilor din Kosovo, aveau sa puna in practica primul bombardament asupra unei capitale europene si a cetatenilor ei civili, de dupa 9 mai 1945. Astazi, Kosovo este purificat etnic, dar exact invers: sarbii, peste 200.000, au fost eliminati de pe pamantul lor natal prin crima si teroare. Aproape la fel cu ce li se intampla azi romanilor in batatura lor stramoseasca din Harghita si Covasna. Kosovo, primul stat ilegal si totodata primul stat islamic din Europa, a fost recunoscut, inainte de decizia ONU, de catre aceleasi State Unite ale Americii care lupta planetar cu Ben Laden si terorismul musulman, dand tonul pentru tarile incolonate in urma colosului ca praful si gazele din coada cometei. Prin vocea lui Sali Berisha, acum premier, Albania a salutat prima proclamarea independentei Kosovo considerand data de 17 februarie drept ziua “renasterii sale”. Serviciile secrete NATO prezente in zona in urma cu zece ani au consemnat cel putin doua vizite “de lucru” ale sponsorului brigazilor “teroristilor albi” ai UCK, care l-au dat politicii pe actualul premier kosovar, Hashim Thaci. Osama si Bashkim, el insusi devenit un urmarit international pana la revenirea lui Berisha la putere, reglau in Albania si Kosovo instruirea si inarmarea UCK de catre teroristii talibani si ai Al-Queda. Dupa revenirea pe teren a lui Gazidede, fostul comandant UCK Thaci, poreclit “Sarpele”, a infiintat un serviciu ilegal de informatii cu acelasi nume ca cel al Albaniei, SIKH, al carui scop este realizarea Albaniei Mari, dupa cum atesta rapoarte ale UNMIK si KFOR, citate de Defense & Foreign Affairs, publicatie a Asociatiei Internationale de Studii Strategice. De altfel, inca din 1998, corespondentul New York Times in Albania relata ca “proprietatea familiei fostului presedinte albanez Sali Berisha… a devenit o baza a UCK… Traficul cu arme, finantat de etnicii albanezi din Germania si Elvetia a intarit pozitia sustinatorilor lui Berisha… Acesta vede lupta din Kosovo ca pe un razboi sfant si face apel la etnicii albanezi “sa-si apere casele si tara lor”. El descrie “natiunea albaneza” ca incluzand nu numai Albania, ci si Kosovo si Macedonia, unde etnicii albanezi constituie majoritatea…” Cam exact ce canta acum, pe diverse voci, de ulii sau porumbei, lideri vocali ai comunitatii maghiare care au reusit sa transforme romanii in minoritate, in propria lor tara, consacrand o “frontiera interna” care ar putea duce la sfarsitul statului national unitar roman. Cand avertizam in ZIUA, de-a lungul anilor, ca situatia din Kosovo va fi folosita ca precedent de agitatorii steagului Ungariei in Romania, eram desconsiderati si pusi la coltul nationalistilor. Acum, realitatea da infarct unei clase politice indolente in fata interesului national si, ceea ce este mult mai grav, unui sistem de protectie parca paralizat de lipsa unei coeziuni, pentru Romania. Agravarea situatiei si recrudescenta demersurilor separatiste sunt incurajate de complicitati politico-economice transpartinice si de lipsa de reactie a institutiilor statului, prizoniere, ori ale complicitatilor respective, ori ale incapacitatii de gestionare a unor situatii care vizeaza siguranta nationala, trageau alarma recent, parca in van, cercetatori ai Academiei Romane. Constitutia este incalcata zilnic, inclusiv de partide aflate la guvernare, ca UDMR. Cine intelege in acest context ca nici macar trupe “UE” nu ar trebui sa ne permitem sa trimitem in Kosovo, pe teritoriul Serbiei, daca suntem fideli legii internationale? Daca Statele Unite si-au permis sa recunoasca independenta Kosovo, de la 10.000 de kilometri distanta, si cu apanajul de a fi una dintre marile puteri mondiale, nu inseamna ca Romania suverana si care, cred eu, ar trebui sa reprezinte la randul ei NATO si UE, ca parte integranta a Europei, trebuie sa-i calce pe urme. Si strategii gigantilor mai gresesc, nu-i asa? Elefantul american a decis sa intre in propria-i balega. Pentru el e o simpla manjeala. Pe noi ne-ar putea inghiti de tot.
Mai mulţi “băieţi deştepţi”, de la noi şi din lume, au întrebat, tendenţios, dacă România – membră a UE şi NATO – nu se simte deranjată de apropierea dintre poziţia ei şi cea a Rusiei, în chestiunea Kosovo. Un prim răspuns pe care îl putem da acestor şmecheri constă tot într-o întrebare: dar statele care vor recunoaşte ilegal independenţa Kosovo nu se simt deranjate de apropierea dintre poziţia lor şi cea a Germaniei naziste? Răspunsul serios este, însă, altul. Poziţia României, ca şi cea a Spaniei, Greciei, Slovaciei, Ciprului şi Bulgariei, este apropiată de cea a Rusiei. Însă 1) nu este apropiată numai de cea a Rusiei, ci şi de cea a Chinei, Indiei, majorităţii Americii Latine şi multor state din Asia: 3,5 miliarde de oameni ai planetei împărtăşesc aceeaşi opinie cu noi, în chestiunea Kosovo; 2) raţiunile pentru care România a ajuns la o poziţie apropiată de a Rusiei sunt cu totul altele decât raţiunile Rusiei: în fapt, sunt chiar opuse. Mai întâi, să le spunem celor care ne contestă că România nu a intrat în UE şi în NATO ca să-şi sacrifice interesele naţionale şi să fie complice la dărâmarea dreptului interaţional, ci pentru că a crezut că aceste două organizaţii îi pot apăra mai bine aceste interese şi pot contribui la consolidarea ordinii internaţionale. Dacă ne-am înşelat, nu e vina noastră. În al doilea rând, să examinăm raţiunile Rusiei. Din cauza erorilor strategice ale Occidentului, Moscova poate să joace acum la două capete şi, în fiecare variantă, să câştige ceva. Ea susţine Serbia, deoarece, din 1991 încoace, Rusia s-a străduit să îşi consolideze imaginea de stat paşnic, apărător al ordinii internaţionale. Această strategie i-a reuşit. Ca dovadă, mega-afacerile pe care le face cu democraţiile occidentale şi revenirea ei în zone de unde URSS plecase, cum ar fi America Latină sau Orientul Mijlociu. Susţinerea Serbiei – care a fost aruncată în braţele Rusiei de către acelaşi Occident – îi va permite să se instaleze şi în Balcani, la 500 de km de Roma: o performanţă pe care nu o reuşise nici fosta Uniune Sovietică! Pe de altă parte, dacă susţinerea Serbiei nu se va finaliza, totuşi, cu o instalare solidă (adică baze de rachete şi interese economice majore) în Balcani, ea poate folosi precedentul Kosovo, creând între fostele republici sovietice un sistem de recunoaşteri unilaterale ale independenţei. Instalându-se, astfel, în Transnistria, Abhazia şi Osetia de Sud şi dând şah NATO. România nu recunoaşte Kosovo deoarece nu doreşte să participe la un precedent care i-ar putea fi opozabil şi care va fi opozabil, în viitorul apropiat, Republicii Moldova. După cum se observă, aşa-zisele “poziţii apropiate” ale ţării noastre şi Rusiei sunt, în realitate, antagoniste, cel puţin în ce priveşte Transnistria. România mai trebuie, însă, să facă ceva pentru ca precedentul Kosovo să nu îi poată fi opozabil. Trebuie să refuze să participe la EULEKS, să nu doneze niciun cent pentru Kosovo şi, de asemenea, împreună cu celelalte state UE care nu recunosc Kosovo, să blocheze orice decizie care ar viza sprijinirea economică a provinciei cu banii UE. Să le dea bani, din bugetele proprii, statele care i-au recunoscut pe terorişti ca parteneri! https://www.azi.ro/politic.htm#glosa
Butoiasul cu pulbere
Ioan GROSAN
La inceputurile metroului nostru, in statia de la Piata Unirii, am asistat la o scena care in prima instanta m-a amuzat, dar apoi mi-a inghetat rasul pe buze: o taranca batrana, cu desagi, statea nelamurita in fata scarii rulante, urcatoare, si se vedea clar ca nu intelegea cum, dintr-o suprafata orizontala, in miscare, rasareau deodata, tot in miscare, pe verticala, treptele. Nu indraznea sa calce pe suprafata plana, PENTRU CA NU AVEA SENZATIA DE SCARA. A stat ea ce-a stat sa se gandeasca, apoi s-a decis: dintr-un salt, surprinzator pentru varsta ei, a sarit peste orizontala in miscare, pana pe treapta a doua, care se contura pe verticala. Insa fie ca nu si-a calculat bine miscarea, fie ca a fost derutata ca nici treapta asta nu sta la locul ei, fapt e ca a cazut, cu desagi cu tot, pe spate si daca nu o prindeam, eu insumi intr-un echilibru precar, probabil s-ar fi lovit rau de tot. Scena asta mi-a venit in minte observand in aceste zile reactiile UDMR la evenimentele din Kosovo. Mutatis-mutandis, ei urmeaza logica batranei taranci din metrou: dupa o politica a pasilor marunti fata de coerenta si eficienta careia mi-am exprimat nu o data admiratia, unii lideri maghiari vor sa sara acum direct pe treapta a treia sau a patra a scarii rulante urcatoare, pe modelul Kosovo. Sa nu se prabuseasca, precum batranica… Cat despre Kosovo, nu cred ca regiunea poate deveni un butoi cu pulbere al Europei. Cel mult un butoias. Insa si Cotrocenii si Palatul Victoria ar trebui sa aiba grija ca in ceea ce ne priveste, butoiasului sa i se ia fitilul, fiindca altfel fitilistii din UDMR numai atata asteapta.
September 5th, 2011 
VR 
Mizeriile serviciilor secrete: Provocatorii şi cafeaua cu paladium
Posted in 
Tags: 
