Au, ma doare, zice impostorul Radu Calin Cristea in “Adevarul”, dupa ce am publicat, exclusiv, o scrisoare gasita a colegului sau in impostura, turnatorul si doctorul inchipuit Sorin Antohi, membru ratat al Comisiei Tismaneanu si sef propus al ilegalei clone a “Fundatiei Gojdu”, mosite de guvernarea PNL-UDMR. Sa vedem ce va zice cand il va calca DNA-ul si Curtea de Conturi.Cititi galceava impostorilor mai jos.
Povestea unei prietenii eşuate Autor: Radu Calin Cristea Data: 1 sep 2009 707 afişări (!)
Accept cu amărăciune suspendarea relaţiilor mele private cu Sorin Antohi.
Prietenia cu Sorin Antohi m-a măgulit, socotindu-l atunci, pe la începuturi, prin primăvara lui 2005, ca şi acum, o personalitate temeinică, un spirit cu o ideaţie fremătătoare, un intelectual angajat şi spontan stârnitor de emulaţii, o mare nădejde a unei culturi româneşti căreia i-a dăruit substanţă, detentă internaţională şi o sumedenie de proiecte vizionare. A venit apoi cutremurul cu recunoaşterea precipitată de către Sorin a colaborării lui cu Securitatea.
Am socotit că un prieten care calcă atât de strâmb trebuie tratat, înaintea iertării, cu severitate, astfel încât am scris, imediat după deconspirare, un comentariu în acest spirit: „Bărbăţia târzie a unui fricos precoce” („Cotidianul”, 5 septembrie 2006). Şi prietenia noastră a ieşit întărită din acest test plin de sincerităţi brutale. În perioada în care am condus Muzeul Naţional al Literaturii Române am strâns în jurul instituţiei menţionate, aşa cum aminteam într-un interviu din iulie a.c., mai multe „personalităţi cu cotă înaltă”, între care îi citam pe Nicolae Manolescu, Livius Ciocârlie, Sorin Antohi, Mircea Martin şi alţii. Am stat de vorbă, singuri sau în grup, am schimbat e-mail-uri cordiale, ne-am telefonat etc., fără ca Sorin să-mi dea impresia că, de fapt, patinează pe o suprafaţă sub care bolboroseşte magma unor enorme nemulţumiri. Vulcanul a erupt după ce eu plecasem de la muzeu, sub forma unei scrisori de adio a lui Sorin.
N-am avut acces direct la această epistolă care mi-a fost semnalată târziu, după ce poposise în spaţiul public. Afurisenia se abate asupră-mi la o jumătate de an după ce menţionasem într-un interviu „caracterul imprevizibil” al lui Sorin în faza iniţială a colaborării noastre. Pentru asta Sorin mă taxează necruţător ca mincinos şi calomniator. Filipicele ce urmează mă iau cu ameţeli.
Pornisem colaborarea noastră cu proiectul unei reviste, Sorin îşi alesese redacţia, se schiţase un sumar şi ne mai trebuia doar un „brainstorming” pentru alegerea titlului publicaţiei. În aşteptarea deciziei lui Sorin, am aflat că, între timp, fără să mă pună măcar în gardă, preluase direcţia editorială a unei alte publicaţii. În misiva de despărţire, Sorin ne reproşează, mie şi foştilor mei colegi de la muzeu, că, dimpotrivă, noi l-am fi lăsat baltă pe el şi nicidecum el pe noi. Sorin îmi mai pune în cârcă pretinse anomalii ale raportului său – deduc – conflictual cu cei de la „Cuvântul”.
Îl asigur că nu am ştiinţă despre parcursul şi evoluţia acestui război început eroic şi finalizat prin demiterea lui Sorin. E vorba, în pofida hiperresponsabilizărilor şi terifiantelor complicităţi pe care Sorin mi le atribuie cu un discret aplomb delaţionist, de bătălii duse de el cu alţi comilitoni şi pe un front străin mie. Înfruptându-se din scenarii cu gust de certitudini, Sorin mă acuză de conspiraţii abominabile, dar consimte că, totuşi, „nu cunoaşte rolul meu” în operaţiunile invocate. Merci, Sorin. Profund incorecte sunt comentariile pe care Sorin le face pe marginea cărţii „România noastră. Conversaţii berlineze” semnate împreună cu Virgil Nemoianu şi tipărite de Editura MNLR.
Îmi simt definitiv dezonorată prietenia faţă de Sorin prin maniera în care înţelege să distorsioneze adevărul în legătură cu apariţia acestui volum. Sorin susţine, între altele, că lansarea publică a acestei cărţi în cadrul „Bookfest” ar fi fost nu doar „penibilă”, ci şi „semiclandestină”(?!). Mă opresc aici, dragă Sorin, declarându-mă irevocabil epuizat în încercarea de a mă poziţiona faţă de personajul atât de versatil şi, la urma urmelor, lipsit de gratitudine care eşti. În concluzie, accept cu amărăciune suspendarea relaţiilor mele private cu Sorin Antohi. Regret din suflet că un fost minunat prieten al meu continuă să târască după sine umbra lumilor (semi)clandestine a căror prelungită frecventare pare s-o considere nu un blestem, ci un nutriment spiritual şi chiar o formulă de supravieţuire.
O SCRISOARE GASITA. Galceava impostorilor la Muzeul Literaturii: Sorin Antohi vs Radu Calin Cristea. In atentia DNA si a Curtii de Conturi. NO COMMENT
„Draga Radu,
Am citit astazi o fraza din interviul acordat de tine suplimentului “Bucurestiul Cultural”, aparut pe 20 ianuarie 2009: “Am fost avansati in colaborarea cu Sorin Antohi, dar caracterul sau imprevizibil a inhibat prelungirea acestei relatii”. Urmau doua exemple de actiuni, “Modernism si Antimodernism”, “Pluralism in diversitate: literaturile Romaniei Mari”. Ele urmau cumva antifrastic, si nu erau in vreun fel legate de numele meu. Ca si cum, in cel mai bun caz, eu nu aveam nimic de-a face cu ele.
Vorbind de “caracterul meu imprevizibil”, m-ai calomniat. In plus, ai mintit cu privire la colaborarea noastra.
Imi este greu sa recapitulez “colaborarea” noastra in citeva rinduri. Dar retin deocamdata urmatoarele:
1. Tu si colaboratorii tai de la MNLR ati lasta balta proiectul revistei in care am fost o vreme implicat. Pur si simplu, mesajele si insistentele mele au ramas fara raspuns. Eu mi-am facut partea din acel „gentlemen’s agreement.”
2. Impreuna cu Aurel Borsan, ati fraudat banul public sub acoperirea conferintei despre “Modernism si Antimodernism”, ascunzindu-mi (desi proiectul fusese integral gindit de mine) toate detaliile financiare. Astfel: (a) nu ati rambursat toate cheltuielile de calatorie ale participantilor, in ciuda insistentelor mele; (b) ati finantat sau ati pretins ca ati finantat aparitia unor volume sub egida Editurii Cuvantul si a Editurii MNLR (scotind chiar un tiraj pirat din volumul coordonat de mine, cu alta coperta), dar tirajele acestor volume au ramas confidentiale, iar distribuirea lor a fost aleatorie si netransparenta; (c) ati platit cel putin doua persoane — Paul Cernat, Victor Rizescu — al caror rol in organizarea si desfasurarea conferintei a fost marginal, ca parte a unui transfer fraudulos de fonduri publice in contul unei publicatii private. Si ma opresc aici, desi as putea continua.
3. Conferinta despre literaturile Romaniei Mari nu s-a tinut niciodata. A existat doar un proiect al meu, legat de proiectul celeilalte conferinte despre Romania Mare. Aurel Borsan, ajutat si de altii (intre care Gheorghe Bejan, Paul Cernat si Victor Rizescu), a piratat proiectele mele, a mintit agresiv participantii confirmati ai conferintei organizate de mine, somindu-i sa vina la Sinaia — unde s-a organizat in ultima clipa o conferinta plagiata stingaci dupa a mea (in ciuda protestelor mele) – dupa demiterea mea de la „Cuvantul”. Nu cunosc rolul tau in aceasta noua fraudare a banilor publici, dar faptul ca tu mentionezi (aproximativ) proiectul dedicat literaturilor Romaniei Mari ca si cum ar fi o actiune a MNLR ridica un mare semn de intrebare.
4. Ai scos, la rugamintea lui Mircea Martin, numai 300 de exemplare (oricum, atitea mi-ai spus tu ca ai scos) din cartea Virgil Nemoianu, Sorin Antohi, „Romania noastra. Conversatii berlineze” fara a semna un contract cu autorii (desi eu am cerut un contract), fara a asigura o distribuire a cartii (exceptind chioscul de linga MNLR), “organizind” o penibila “lasare” semiclandestina la Bookfest.
In fine, ai profitat de faptul ca sint o tinta usoara a oprobriului public pentru a ma calomnia: “caracterul sau imprevizibil” etc. Daca micile tale afaceri cu Aurel Borsan ramasesera pentru mine in urma, la vastul capitol “Gainarii” al istoriei nationale, desi imi adusesera necazuri si prejudicii, daca administrarea volumului de convorbiri cu Nemoianu imi lasase un gust amar, calomnia ta nesolicitata de nimeni ma determina sa-ti trimit acest mesaj de adio. L-am scris fara vreo urma de resentiment, numai si numai pentru a stabili adevarul. Voi ramine la fel de cordial cu tine in public, voi retine momentele tale de bunavointa fata de mine (propunerea de a fi adjunctul tau e totusi suspecta, fiind ea inspirata de Aurel Borsan), dar imi intrerup acum si astfel raporturile private cu tine.
Am citit astazi o fraza din interviul acordat de tine suplimentului “Bucurestiul Cultural”, aparut pe 20 ianuarie 2009: “Am fost avansati in colaborarea cu Sorin Antohi, dar caracterul sau imprevizibil a inhibat prelungirea acestei relatii”. Urmau doua exemple de actiuni, “Modernism si Antimodernism”, “Pluralism in diversitate: literaturile Romaniei Mari”. Ele urmau cumva antifrastic, si nu erau in vreun fel legate de numele meu. Ca si cum, in cel mai bun caz, eu nu aveam nimic de-a face cu ele.
Vorbind de “caracterul meu imprevizibil”, m-ai calomniat. In plus, ai mintit cu privire la colaborarea noastra.
Imi este greu sa recapitulez “colaborarea” noastra in citeva rinduri. Dar retin deocamdata urmatoarele:
1. Tu si colaboratorii tai de la MNLR ati lasta balta proiectul revistei in care am fost o vreme implicat. Pur si simplu, mesajele si insistentele mele au ramas fara raspuns. Eu mi-am facut partea din acel „gentlemen’s agreement.”
2. Impreuna cu Aurel Borsan, ati fraudat banul public sub acoperirea conferintei despre “Modernism si Antimodernism”, ascunzindu-mi (desi proiectul fusese integral gindit de mine) toate detaliile financiare. Astfel: (a) nu ati rambursat toate cheltuielile de calatorie ale participantilor, in ciuda insistentelor mele; (b) ati finantat sau ati pretins ca ati finantat aparitia unor volume sub egida Editurii Cuvantul si a Editurii MNLR (scotind chiar un tiraj pirat din volumul coordonat de mine, cu alta coperta), dar tirajele acestor volume au ramas confidentiale, iar distribuirea lor a fost aleatorie si netransparenta; (c) ati platit cel putin doua persoane — Paul Cernat, Victor Rizescu — al caror rol in organizarea si desfasurarea conferintei a fost marginal, ca parte a unui transfer fraudulos de fonduri publice in contul unei publicatii private. Si ma opresc aici, desi as putea continua.
3. Conferinta despre literaturile Romaniei Mari nu s-a tinut niciodata. A existat doar un proiect al meu, legat de proiectul celeilalte conferinte despre Romania Mare. Aurel Borsan, ajutat si de altii (intre care Gheorghe Bejan, Paul Cernat si Victor Rizescu), a piratat proiectele mele, a mintit agresiv participantii confirmati ai conferintei organizate de mine, somindu-i sa vina la Sinaia — unde s-a organizat in ultima clipa o conferinta plagiata stingaci dupa a mea (in ciuda protestelor mele) – dupa demiterea mea de la „Cuvantul”. Nu cunosc rolul tau in aceasta noua fraudare a banilor publici, dar faptul ca tu mentionezi (aproximativ) proiectul dedicat literaturilor Romaniei Mari ca si cum ar fi o actiune a MNLR ridica un mare semn de intrebare.
4. Ai scos, la rugamintea lui Mircea Martin, numai 300 de exemplare (oricum, atitea mi-ai spus tu ca ai scos) din cartea Virgil Nemoianu, Sorin Antohi, „Romania noastra. Conversatii berlineze” fara a semna un contract cu autorii (desi eu am cerut un contract), fara a asigura o distribuire a cartii (exceptind chioscul de linga MNLR), “organizind” o penibila “lasare” semiclandestina la Bookfest.
In fine, ai profitat de faptul ca sint o tinta usoara a oprobriului public pentru a ma calomnia: “caracterul sau imprevizibil” etc. Daca micile tale afaceri cu Aurel Borsan ramasesera pentru mine in urma, la vastul capitol “Gainarii” al istoriei nationale, desi imi adusesera necazuri si prejudicii, daca administrarea volumului de convorbiri cu Nemoianu imi lasase un gust amar, calomnia ta nesolicitata de nimeni ma determina sa-ti trimit acest mesaj de adio. L-am scris fara vreo urma de resentiment, numai si numai pentru a stabili adevarul. Voi ramine la fel de cordial cu tine in public, voi retine momentele tale de bunavointa fata de mine (propunerea de a fi adjunctul tau e totusi suspecta, fiind ea inspirata de Aurel Borsan), dar imi intrerup acum si astfel raporturile private cu tine.
Greu, greu, cand esti scriitorul unei singure carti, sa mai vii si cu lucruri noi. Mai bine le furi. Impostorul dat afara de la Muzeul Literaturii, Radu Calin Cristea, cititorul meu avid, dupa ce se plange ca o baba in Adevarul si recunoaste ca a fost trimis la plimbare in urma muncii simple de jurnalist de pe acest blog, trece si la plagiat. Nu-i destul ca va fi acuzat de furt de drepturi de autor in urma matrapazlacurilor de la Muzeu! Ce-mi face el? Eu demasc mizeria morala a autorilor asa-zisei “Antologii a rusinii”, din care lipsesc “marile creiere” pupatoare in fund la Ceausescu (inclusiv Liiceanu) – in postarea ANTOLOGIA NERUSINARII. Cine sunt cei care au dat la o parte Rezistenta Anticomunista: “disidentii” Tismaneanu, Blandiana, Manolescu & Coop – iar el, pentru a confisca titlul vine si tranteste un asa-zis editorial de doi bani si 900 de amarate de accesari in ditamai Cotidianul, cu acelasi titlu: “Antologia nerusinarii”. Desigur, vrea sa ii calce pe urma “marelui Plesu”, care a copiat cu aceeasi nerusinare titlul lui Adorno “Minima moralia” pentru a sa maxima imporalia. E, in cazul ambilor, chiar li se potrivesc titlurile furate! Deci, i-l fac cadou: asa sa-i ramana numele!
MOTTO:„Ioane, Patricia Leighten si Marka Antliff ti-au cerut din nou pe 22 noiembrie sa le decontezi cheltuielile de calatorie. Zilele trecute, de la ei si prin Roger Griffin, am aflat ca decontul nu se facuse. Te rog din nou sa te ocupi de lichidarea acestor restante.Trimit copii ale acestui mesaj tatalui tau, lui Radu Calin Cristea si lui Virgil Nitulescu. Ultimii doi reprezinta institutiile care au finantat conferinta. Fac asta in speranta ca asemenea regretabile incidente vor fi tratate cu seriozitatea de care nici tu, nici tatal tau, nu v-ati aratat capabili. Gainariile voastre finantate public nu ma intereseaza in sine, ci numai in masura in care imi afecteaza interesele si imaginea.” (Sorin Antohi – “doctorul inchipuit”, catre Ioan Borsan in 8 decembrie 2008 – E-mailprimit la redactie)
Am aflat ca “directorul inchipuit”, Radu Calin Cristea, si alti mici mogulifreni ameninta prin interpusi ca ma vor trage in judecata pentru dezvaluirile care au adus putina curatenie la Muzeul Literaturii. Ma bucur! De abia astept! Chiar ma intrebam cum voi valorifica toate informatiile stranse despre acest personaj, de la fostii sai colegi si sefi – de la si de dinainte de Europa libera – si pana la cei actuali, ca sa nu mai vorbesc de rezultatele anchetelor organelor specializate. Ca un prim bonus, ofer cateva noi file dintr-un alt tun marca Radu Calin Cristea – Aurel Borsan (“maharul” BTT-UTC convertit la “cultura” via Trustul Intact-Voiculescu). Poate ne explica distinsul culturnic de serviciu al gastii ICR cum pentru o “prelegere” de 10-12, hai, poate 15 minute, criticutul de gradina al lui Patapievici, Erwin Kessler, primeste aceeasi remuneratie, mica, dupa buget, ca si oxfordianul Roger Griffin: 55 de milioane. Cate milioane pe minut?! Cinci?! Aproape la fel de tare ca Ritzi! Un nou proiect de 80.000 de euro! Banul public sa traiasca, si noi, tovarasi, cu buzunarele pline de el!
Buget orientativ: · Organizare conferinta (sala de conferinte, hotel, sceno-tehnica, coffe-break-uri, hotel, masa, transport): 40.000 euro · Promovare: 50.000 euro · Productia editoriala (carti, cd-uri): 15.000 euro · Total: 105.000 euro”
Iata si confirmarea ca cele scrise aici, in exlusivitate – SCANDAL marca Radu Calin Cristea: TARA MOARE DE FOAME si MUZEUL LITERATURII se piaptana de 105.000 Euro in “Vacante&Calatorii”. EXCLUSIV – sunt cat se poate de reale. “Evenimentul” de 105.000 Euro s-a consumat, la Casa de Cultura din Busteni. Ati simtit ceva de banii astia? Ati aflat ceva nou? Care este impactul chermezei de la Sinaia si Busteni? La cea mai simpla cautare pe Google, dupa numele conferintei de 105.000 Euro si a organizatorului (vezi foto dreapta), aflam ca promovarea de 50.000 de euro a fost extrem de eficienta pentru publicarea aceluiasi anunt pe… trei siteuri, pe langa cel al partenerului “Vacante & Calatorii”. Nu-i vorba, proiectul e generos, se ruleaza de-a dreptul intelectual pe serpentinele patriei. Dar oare, de 105.000 euro, Muzeul Literaturii nu mai avea nimic de facut la… Muzeu, pentru scriitorii Romaniei si valorile lor extraordinare peste care se asterne praful, la propriu, dar si al uitarii? Cititi dupa descrierea proiectului de pe unul dintre site-urile turistice si cat de lamentabil ataca scriitorul unei singure carti acest blog si pe cei care-i reclama impostura si ilegalitatea crasa in care se scalda, cu sprijinul mafiei din “cultura” si Primarie.
Fara indoiala, in curand va primi la Muzeu vizita unor cadre specializate in “Fraude & Calatorii”.
“Conferinta “Literatura si turism – povestile Romaniei profunde” Scris de Deepfreez Alessandro 8 iunie, Casa de Cultura, Busteni, ora 9:00 – 18:30
Stimata Doamna, Stimate Domn,
Avem placerea de a va invita la o conferinta al carei principal scop este “standardizarea” biografiilor alternative ale localitailor si obiectivelor turistice, astfel incat un ghid, de exemplu, sa stie ce sa le povesteasca turistilor, iar toti turistii sa afle aceeasi poveste.Turismul se sprijina pe povesti, imagini, pe descoperirea altor identitati decit cele natale. Tarile cu traditie turistica isi promoveaza locurile, obiectivele turistice antropice sau naturale cu povesti bine articulate, care ofera o intelegere foarte clara asupra identiatatii(care face si diferenta) locului/zonei/tarii respective.
Din alta perspectiva, privind tema anuntata, literatura a avut tot timpul rolul central in viata culturala a localitatilor, deci a influentat insasi formarea identitaii locului/orasului/tarii.
In ultimii ani, discursul public a fost dominat de construirea unui branding de tara. Stim, formele fara fond sunt sortite esecului. Demaram, astfel, un proiect ambitios, care presupune multa munca, dar foarte necesar deopotriva muzeelor, Ministerului Turismului si calatorilor insisi.
MNLR este o institutie care, datorita prestigiului sau, poate impune niste “standarde” niste “istorii” alternative “oficiale”. Tocmai de aceea, in urma lucrarilor acestei conferinte, dar si pe baza altor texte, va fi editata si tiparita o carte (in mai multe volume) de istorii alternative. Localitatile incluse in acest proiect sunt: Breaza, Busteni, Sinaia, Comarnic, Plopeni, Valenii de Munte, Campina. Totodata, rezultatele acestor dezbateri vor fi publicate in principalele reviste de cultura si turism.
La aceasta conferinta vor fi invitati Ministrul Turismului doamna Elena Udrea si Ministrul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National domnul Theodor Paleologu.” Turist Club Carpatic.org
Evident, cei doi ministri “au uitat” sa apara la conferinta de trei zile.
Conflict amplificat la Muzeul Literaturii Autor: Dan Boicea Data: 14 iul 2009 Adevarul
Ofelia Creţia, şefa departamentului Expoziţii, spune că fostul director, Radu Călin Cristea, a derulat unele contracte dubioase. Scandalul din interiorul Muzeului Literaturii Române a luat avânt, după ce Radu Călin Cristea a făcut o listă cu persoanele incompetente din instituţie.
Muzeului Naţional al Literaturii, din Bucureşti Într-un interviu apărut luni în „Adevărul“, Radu Călin Cristea a nominalizat-o, alături de Sande Vârjoghe şi de Ioan Cristescu, şi pe Ofelia Creţia, şefa departamentului Expoziţii din Muzeul Literaturii. Fostul director a acuzat-o, printre altele, că a organizat evenimente nereuşite şi că a ratat un număr din revista muzeului, „Manuscriptum“.
Ofelia Creţia îi impută, la rândul ei, fostului director, mai multe decizii pe care le consideră nepotrivite. Ea atrage atenţia asupra unui parteneriat public-privat semnat între Radu Călin Cristea şi Asociaţia Naţională a Cluburilor de Turism pentru Tineret, care a presupus derularea sumei de 74.870 de euro pentru organizarea unei conferinţe la Casa de Cultură din Buşteni.
Cristea este criticat că la 8 iunie 2009 a ţinut conferinţa „Turismul şi literatura“ fără să invite pe nimeni de la Muzeul Literaturii. „Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat acolo“, spune şefa secţiei Expoziţii.
Contractul a fost semnat la data de 26 mai 2009, după ce la 21 mai 2009 apăruse hotărârea definitivă a Curţii de Apel Bucureşti, prin care Radu Călin Cristea pierdea concursul pe care l-a câştigat în februarie 2008. „Acest proiect făcut la Casa de Cultură din Buşteni, unde este gratuită participarea, are un contract de parteneriat de 74.870 de euro, o sumă imensă“, a punctat Creţia, care a probat cu documente afirmaţiile sale.
Conform acesteia, parteneriatul public-privat făcut cu firma lui Aurel şi Ioan Borşan a presupus ca revista celor doi, «Vacanţe şi călătorii» să susţină partea de promovare, ceea ce însemna 60% din sumă. „Deci Borşan, proprietarul, nu dă nimic, iar noi dăm restul, de 40% (29.948 de euro, n.r.). Se cheamă parteneriat public-privat, adică privatul nu dă nimic şi instituţia publică dă restul“, ne-a declarat Ofelia Creţia.
Un calendar scump cât un album de artă
Ofelia Creţia mai semnalează că în decembrie 2008, tot în parteneriat cu firmele deţinute de Aurel şi Ioan Borşan, a fost editat un calendar al Muzeului Literaturii care nu şi-a atins utilitatea.
Ofelia Creţia spune că „s‑au luat nişte poze care nu au fost plătite“, iar tinerii care au făcut acele fotografii cu peisaje revendică şi acum paternitatea lor. „Profesoara de română a fiicei lui Radu Călin Cristea a făcut selecţia celor 12 poezii, ca şi cum n‑ar fi fost atâţia specialişti în muzeu. A fost plătită cu bani grei“, acuză Creţia.
Aceasta afirmă că tirajul calendarului a fost imens, dar, în prezent, podul muzeului este plin cu acest produs, pentru că nu a putut fi comercializat. „Costă 60 de lei exemplarul, cât un album de artă! Dovadă că nici nu s-a vândut. Când să se mai pună în vânzare, că noi suntem deja în luna iulie? A fost făcut numai să se ia banii pe proiect“, crede Ofelia Creţia.
Şefa secţiei Expoziţii din MNLR mai aminteşte că tot la finalul lui 2008, fostul director a organizat manifestarea „Turism şi literatură“, cu aceleaşi firme, ale lui Ioan şi Aurel Borşan. Evenimentul a presupus o deplasare de trei zile la un hotel din Sinaia. „A avut un buget de 30.000 de euro, din câte am înţeles.
Totul este cu turismul, în afara muzeului, cu săli închiriate, cu taxiuri, cu închirieri de microbuze. Nu e nimic legat de niciun scriitor sau de activitatea muzeului! Totul este bazat pe turism“, a spus Ofelia Creţia.
RCC: „Regulile jocului meu sunt altele“
Contactat de „Adevărul“, Radu Călin Cristea, fost director general al MNLR, a oferit următorul răspuns la problemele ridicate de Ofelia Creţia.
„Mi s-a rezumat un dialog telefonic avut de redacţia «Adevărului» cu doamna Ofelia Creţia, şefa departamentului Expoziţii din MNLR. El nu reprezintă ceea ce bănuiesc că şi dumneavoastră aţi fi aşteptat să fie şi anume o replică la criticile pe care i le-aţi şi i le-am adus privind expoziţiile din muzeu, de care este direct responsabilă.
Doamna Creţia a uitat de expoziţii, transformându‑se în exponenta aceloraşi calomnii care circulă de multe săptămâni în special pe blogul lui Victor Roncea.
Pe parcursul dialogului avut vineri în sediul «Adevărului» v-am prezentat documente care, cu probe scrise lăsate de mine spre documentare în redacţie, demontau câteva din atacurile gregare duse împotriva mea pe blogul amintit sau prin e-mailuri cu expeditori ascunşi sub identităţi false.
Constat cu surprindere că acceptaţi, sub parabola unui trucat drept la replică, altă serie de acuzaţii nefondate, în litera şi spiritul blogului lui Victor Roncea. Nu vreau să mă îndoiesc că un cotidian de seriozitatea «Adevărului» va găzdui acuzaţii atât de grave fără a le fi verificat în prealabil.
Un eventual proiect în derulare nu înseamnă neapărat un proiect ilegal. A reîncepe să mă apăr de aceleaşi calomnii şi insulte grosolane ar însemna să devin părtaşul unui scandal ruşinos, altfel întreţinut cu o tipică naturaleţe de doamna Creţia şi de convivii acesteia.
Mă retrag jenat dintr-o interesantă dezbatere privind muzeele Bucureştiului, care capătă, prin proaspăta contribuţie a doamnei Creţia, note de foarte joasă trivialitate. Regulile jocului meu sunt altele.
Îmi cer scuze în numele atâtor angajaţi serioşi şi onorabili ai MNLR pentru inacceptabila coborâre a imaginii muzeului în materia fetidă a unei bălăcăreli publice nedemne de imaginea pe care se străduiesc s-o conserve cât mai imaculată“.
Prin bunavointa unor persoane din Primaria Capitalei, am primit recent doua cereri oficiale ale fostului director inchipuit Radu Calin Cristea, scrise manu propria, dar trimise in numele Consiliului de Administratie al muzeului, prin care solicita, cu o nesimtire fara de margini si fara nici o jena, Primarului general Sorin Oprescu, nici mai mult, nici mai putin decat acordarea „salariului de merit” si plata unor „ore suplimentare, pentru “activitatea meritorie desfasurată de acesta pe parcursul anului 2008” si „pentru orele prestate peste programul normal de lucru”. Nu stim daca Primarele Oprescu va fi dat curs nesimtitelor cereri. Desi e posibil s-o fi facut-o altii, fara stirea lui. Textele pe care le reproducem in continuare, in stilul „propriu” si cu grafia autorelui lor, ilustreaza perfect o veche zicala din popor, reprezentand culmea nesimtirii: „sa faci treaba mare la usa cuiva si apoi sa bati si sa ceri hartie igienica!” Aferim!
CĂTRE
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI
Domnului Primar General SORIN OPRESCU
Vă rugăm, Domnule Primar General, să aprobaţi acordarea salariului de merit în anul 2009 Directorului General al MNLR Radu Călin Cristea pentru activitatea meritorie desfăşurată de acesta pe parcursul anului 2008. Se poate aprecia că d-l Cristea a adus prin prestaţia sa personală, coroborată cu aceea a întregului colectiv din MNLR, o nouă dinamică a activităţii din muzeu, demarând şi finalizând acţiuni cu un puternic impact intern şi internaţional asupra imaginii instituţiei noastre. Muzeul Naţional al Literaturii Române s-a poziţionat şi prin serviciul direct al dlui. Cristea ca una din instituţiile-vector ale literaturii, ale culturii române în general. Numeroasele referinţe apărute în presă atestă percepţia excelentă a instituţiei noastre datorate unei mari diversităţi de manifestări girate sau coordonate direct de Directorul General Radu Călin Cristea. Ne referim, între altele, la organizarea conferinţei internaţionale „Modernism şi antimodernism” între participanţi căreia s-au regăsit personalităţi de elită în domeniu din întreaga lume. Un alt proiect de anvergură, cu un panel condus de d-l Cristea, a fost „Pluralism în diversitate – literaturile României Mari” organizat de MNLR la Sinaia cu prilejul aniversării Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Numai pe site-urile de pe INTERNET au fost postate zeci de cronici şi aprecieri laudative consacrate celui mai mediatizat eveniment găzduit de MNLR în 2008 – este vorba de Gala Premiilor Manuscriptum, manifestare coordonată de d-l Cristea şi între laureaţii căreia s-a numărat „crema cremelor” literaturii contemporane (Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Eugen Negrici, Horia Roman Patapievici etc.). Între realizările provenite din strategia culturală aplicată de d-l Cristea poate fi menţionată şi asocierea MNLR cu personalităţi de anvergură ale culturii noastre cum ar fi eseistul Livius Ciocârlie (promovat Director al revistei MANUSCRIPTUM), criticii şi istoricii literari Dan C. Mihăilescu şi Alexandru George (inspiraţii moderatori ai „Rotondelor 13”), tinerii şi valoroşii critici literari Daniel Cristea Enache şi Tudorel Urian (coordonatorii Cenaclului MNLR), prof.univ. Mircea Martin (mentorul Editurii MNLR), cunoscutul prozator Ioan Groşan (responsabilul „Cinematecii literare”) etc. Directorul General Radu Călin Cristea a moderat numeroase dezbateri sau lansări de carte la care au participat, între alţii, Norman Manea, Nicolae Manolescu, Nicolae Breban etc. D-l Cristea a avut o contribuţie decisivă în relansarea unor activităţi în muzeu cum ar fi „Serile de muzică şi poezie”. D-l Cristea a vernisat numeroasele expoziţii organizate în MNLR. D-l Cristea a coordonat personal activitatea departamentului Editură care se poate mândri cu editarea mai multor volume de excepţie. Nu în ultimul rând am remarcat numeroasele articole, interviuri şi dezbateri cu trimitere la activitatea din muzeu şi cu care D-l Cristea a fost prezent în întreg spaţiul presei scrise şi audiovizuale. Pentru toate aceste motive şi pentru altele nemenţionate din motive de spaţiu, Consiliul de Administraţie al MNLR îl recomandă cu căldură şi îl susţine pe d-l Director General Radu Călin Cristea în vederea acordării salariului de merit pe anul 2009.
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE, Violeta Jitea
CĂTRE
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI
Domnului Primar General SORIN OPRESCU
Vă rugăm, Domnule Primar General, să aprobaţi pentru anul 2009 efectuarea a 8 (opt) ore suplimentare pe săptămână de către Directorul General al MNLR Radu Călin Cristea pentru ca acesta să beneficieze de salariul plătit corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Propunerea exprimată în Consiliul de Administraţie al MNLR are în vederea diversitatea şi amplitudinea manifestărilor culturale în care d-l Cristea urmează să fie angrenat. Vă informăm, Domnule Primar General, că munca suplimentară ce urmează să fie efectuată de către d-l Cristea este constantă pe tot parcursul anului prin multitudinea manifestărilor culturale ce au loc în mod preponderent după-amiaza şi seara, în afara programului normal de lucru, inclusiv în zilele nelucrătoare ale săptămânii. Anul 2009 urmează să se înscrie în activitatea muzeistică a instituţiei prin câteva evenimente excepţionale, între primele menţionabile fiind comemorarea Centenarelor Eugen Ionesco şi Constantin Noica al căror organizator unic urmează să fie MNLR. În co-parteneriat cu Fundaţia “Cuvîntul”, MNLR va realiza proiectul internaţional “Paul Celan” integrat deja în programul Festivalului “George Enescu”. D-l Radu Călin Cristea a demarat deja primele contacte cu Muzeul “Kazantzakis” din Heraklion (Grecia) şi cu Casa Memorială “Panait Istrati” din Brăila în vedera co-participării la proiectul internaţional “Doi anarhişti de geniu – Kazantzakis şi Istrati”. D-l Cristea este coordonatorul unui alt program complex consacrat împlinirii a 80 de ani de la naşterea lui Mateiu Caragiale: e vorba de un proiect în realizarea căruia contăm pe sprijinul direct al PMB şi prin care vom încerca să reconstituim atmosfera “Crailor de Curte Veche”. Tot în acest an d-l Cristea urmează să participe la vernisajul unor expoziţii itinerante ale MNLR în ţară (Expoziţiile “Nichita”, “Scriitori contemporani – fotografii de Ion Cucu”, “Istoria dramaturgiei româneşti în imagini” etc.) sau, în cooperare, în străinătate (Expoziţia “Rădăcinile româneşti ale avangardismului internaţional”, Mouen, Franţa). În 2009 va fi atent monitorizată activitatea Caselor Memoriale aflate în subordinea MNLR. D-l Director General Radu Călin Cristea urmează să se deplaseze la Vânători (Neamţ) şi la Moroieni (Dâmboviţa) pentru a analiza statutul juridic al Caselor Memoriale Sadoveanu şi, respectiv, Ciorănescu. Suntem într-o fază avansată de preluare a colecţiei “Pillat” în cadrul Casei Memoriale “Rebreanu”. De asemenea, în cazul unui acord al PMB, MNLR ar putea să preia administrarea Casei Memoriale “Gellu Naum” de la Comana (circa 30 de km. de Bucureşti). Au fost demarate deja primele discuţii cu conducerea Fundaţiei “Gellu Naum” Editura MNLR aflată, ca şi până acum, sub directa coordonare a Directorului MNLR, pregăteşte în 2009 câteva apariţii de valoare grupate în jurul aceluiaşi concept editorial – cărţi de ţinută academică abordând în special domeniile teoriei şi criticii literare, eseului, jurnalului, memorialisticii etc.. Nu în ultimul rând, există toate premizele pentru ca d-l Cristea să-şi respecte şi în acest an media apariţiilor în presa scrisă şi audio-vizuală, ceea ce va presupune activităţi desfăşurate, în majoritatea cazurilor, în afara orelor de program. Considerăm în concluzie, Domnule Primar General, că suntem îndreptăţiţi să vă solicităm să aprobaţi efectuarea pentru anul în curs a 8 (opt) ore suplimentare pe săptămână de către d-l Radu Călin Cristea, Directorul General al MNLR. Consiliul de Administraţie al MNLR
Nesimţire cu fason – Radu Calin Cristea, directorul inchipuit (*) Autor: Grigore Cartianu Data: 10 iulie 2009
„Publicul e dobitoc!“, a decretat Radu Calin Cristea, pana nu demult director al Muzeului National al Literaturii Romane, găsind explicaţia pustietăţii în care e cufundată instituţia.
„Eu mă îndoiesc că o să pot să găsesc un program ca să-i aduc de la şaibă la muzeu pe majoritatea bucureştenilor, care sunt prima generaţie de ţărani la bloc, si se mai cred si “ecrivani“ la ziar“ a elucubrat şi Marius Paunita, directorul Directiei Cultura din cadrul Primăriei Capitalei. Amândoi au fost răsplătiţi cu priviri galeşe de către ex-directorul muzeului mort din buricul Bucurestiului, Radu Calin Cristea, inca un fel de coleg de-al meu la rubrica de comentarii a Adevarului. Instalat ilegal de IT Morar, Patapievici si Mihaies si implicat in uriase deturnari de fonduri publice, Cristea – acest Iacob Ritzi al pseudo-literaturii romane – a fost acoperit pana acum de purtatorul unui nume mult prea mare pentru capul sau, ministrul Culturii, Paleologu cel mic.
Vă daţi seama în ce ţară trăim? Şi cui plătim noi leafă lună de lună? Aveţi idee câte mediocrităţi obraznice poartă nădragi de director ori fustă de şef de secţie, ca si la noi? Nu, nu e vorba despre studiile ori cultura generală ale unor cetăţeni precum Radu Calin Cristea şi Marius Paunita. Sau de pilele sectei intelectualilor. S-ar putea să fie oameni duşi la şcoală, şi cu diplome pe deasupra, ca sa nu mai vorbim de “girul“ lui Plesu. Asta nu-i face însă mai puţin mediocri în privinţa gândirii, a mentalităţii, a logicii, decat mine!
Dacă-l învii pe Ierunca şi-l instalezi director la Muzeul Literaturii, s-ar putea să fie un dezastru managerial. Sau nu.
Aşa şi cu muşteriii noştri: or fi buni (sau nu) în altă parte, dar actualele lor dregătorii sunt peste puterile lor. Pur şi simplu, habar n-au ce trebuie să facă pentru a da viaţă unui mare muzeu intrat în hibernare şi unei construcţii monumentale. A transforma Muzeul Literaturii într-o clădire ostilă, rece şi ermetică este o crimă la adresa culturii bucureştene. Iar a-i jigni pe cetăţenii Capitalei, când evidentă e doar propria-ţi neputinţă, este o vulgaritate de netolerat! Sunt aceiaşi cetăţeni care – aşa „dobitoci“ sau „ţărani“ cum îi numiţi voi, eminenţe obscure şi arogante! – vă plătesc salariile, din taxe şi impozite, ca să-i jigniţi pe banii lor.
Cancerul e general: în loc să-i trimită la prăşit pe mormolocii de la muzeu, lefegiii din Primărie le premiază dulcea lenevie. Apoi, fac front comun împotriva bucureştenilor. Aşa nemernicie e greu de suportat! Dar se pare că pe primarul Oprescu, „patronul“ acestor lefegii, nu-l deranjează câtuşi de puţin. Aşa cum nu i-a deranjat nici pe cei de dinaintea lui…
Radu Calin Cristea, directorul ilegal indepartat, intr-un final, de la Muzeul Literaturii, desi a fost data afara, cu un sut de presa, pe usa, acum intra din nou, pe geam. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, penalul pe jumatate jurnalist si jumatate scriitor schiop, vine din nou la “munca”, adica la definitivat contracte dubioase de sute de mii de euro (cred ca o depaseste pe Ritzi in afaceri cu banul public). Intre timp, chiar colegii lui de la Adevarul par sa se fi desteptat. Redau mai jos extrase din doua articole nici calde nici reci, dar, totusi, un fel de anchete. Totodata am informatii din trust ca insusi Cartianu (cunoscutul Gregoire Ecrivan) pregateste un editorial in care sa-l rada pe viitorul fost coleg RCC. Pana atunci, in excluisvitate, din turnatoriile lui Radu Calin Cristea despre colegii sai din Muzeu date la onor Primaria Capitalei, locul smenurilor de sute de mii de euro, perfectate cu “La famiglia” UTC Borsan si Cuvantul lui Voiculescu. In urma dezvaluirilor de pe acest blog si din ziarul „Curentul”, Radu Calin Cristea a fost dat in sfarsit afara de la Muzeul Literaturii Romane, pe usa din dos, pe unde a si intrat. Instalat abuziv la conducerea unei importante institutii de cultura, prin incalcarea legii si printr-un simulacru de concurs, girat de membrii coteriei din care face parte – Mircea Mihaieş, Ioan T. Morar etc., Radu Călin Cristea a lasat o pata intunecata in urma sa, demoland tot ce reusise sa cladeasca regretatul literat Alexandru Condeescu, fostul director care reusise să transforme MLR intr-o institutie vie, racordata la viata culturala a Capitalei. Ceea ce va spuneam aici: https://victor-roncea..blogspot.com/2009/06/in-numele-lui-alexandru-condeescu-radu.html se confirma. R. C. Cristea face ceea ce a facut toata viata: minte si calomniaza! De peste un an, impostorul dovedit R. C. Cristea a deversat in presa si in gura oficialilor Primariei Capitalei galeti intregi de laturi, acuze grave, jigniri si calomnii grosolane, de o marlanie incalificabila, impotriva muzeului, a fostului director – care nu se mai poate apara – si a majoritatii angajatilor muzeului. Dincolo de eventualele neregularitati si inertii care ar putea exista intr-o institutie culturala de stat, exhibarea publica exacerbata a unor asemenea mizerii umorale nu este decat expresia patologica a unor frustrari refulate, a imposturii impotentei manageriale a autorului ei. In fapt interviurile, comandate si manipulate, rapoartele de activitate mincinoase catre conducerea Primariei Capitalei sunt in realitate veritabile executii publice in cel mai pur stil stalinist si securist. Iata cateva extrase elocvente, care dovedesc impostura profesionala si mizeria umana a acestui individ:
„Lăturile” si execuțiile publice neo-staliniste ale lui R. C. Cristea în interviuri și rapoarte
“A fost un an extrem de dificil datorat, în esenţă, confruntării cu un anumit spirit lăsat moştenire de fosta conducere a MNLR. Mi-a fost extrem de greu să fac ordine într-o instituţie care a funcţionat mai mult prin înţelegeri verbale şi prea puţin prin documente scrise. Aş adăuga dificultatea colaborării cu anumite cercuri de angajaţi care au tratat MNLR ca pe o sinecură. Am descoperit, în timp, că un număr apreciabil dintre angajaţi sunt deprofesionalizaţi, cu o redusă capacitate de performanţă profesională, lipsiţi de motivaţie, inapţi să managerieze cele mai simple proiecte sau pur şi simplu refractari la însăşi ideea de muncă. De cealaltă parte, după un calcul aproximativ, între 40-45% din angajaţii MNLR reprezintă soţii, foste soţii, văduve, copii, nepoţi, gineri, nurori etc. ai unor scriitori decedaţi sau în viaţă. E vorba de familiile Arghezi, Creţia, Condeescu, Cioculescu, Vatamaniuc, Oprescu, Pituţ, Băieşu, Dugneanu şi altele. Adaug că în MNLR am luat imediat legătura cu un consacrat cerc de recalcitranţi şi reclamagii în frunte cu d-l Sande Vârjoghe, şef birou programe multimedia (Cel care l-a dat in judecata si a si castigat procesul – Probabil si judecatorii faceau parte din “cercul de recalcitranti) – nota mea). În special aceste grupuscule, simţind că îşi pierd privilegii câştigate nedrept în trecut, au opus rezistenţă la încercările de reformare a instituţiiei.” (Extras dintr-un Raport de activitate al directorului Radu Calin Cristea catre Primaria Capitalei, februarie 2009).
“Cu cateva exceptii, editura muzeului a fost napadita de o lugubra mediocritate. S-a publicat mult, la intamplare, fara orizont si deschizandu-se larg usa unor productii literare dezonorante pentru reputatia MNLR. O pleiada de nulitati s-au folosit de sigla MNLR pentru a-si publica in regie proprie aberatiile. Am mai gasit si o publicatie jalnica, aflata intr-un regim de dubioasa legalitate in raport cu MNLR, pe care mi-e si greu s-o calific. In orice caz, doi-trei autori de calitate se pierdeau in mareea tulbure a subculturii. Desi fusesem avertizat, marturisesc ca nu ma asteptam sa descopar un spirit de susa atat de bine incorporat in cele mai vizibile actiuni ale MNLR. Fireste, despre morti numai de bine. Pe de alta parte, regretatul Condeescu a parut sa abandoneze MNLR, mai ales in ultimii ani, cand s-a si imbolnavit grav. A lasat in urma lui decizii care i-au ingrozit pe cei de la Curtea de Conturi. Atmosfera din MNLR era una penala din cauza zestrei pe care a lasat-o. Imi pare rau ca trebuie sa vorbesc despre acest trecut recent al muzeului. El este insa balaurul cu care ma lupt. Si ma razboiesc cu o institutie in mare masura rinocerizata, cu o larga pleiada de sinecuristi, cu o conjuratie a rubedeniilor, cu inadmisibile incalcari ale legii, cu bizantinisme profund inoculate si pe care cu greu le voi scoate din mentalitatea angajatilor. („MNLR se afla in cautarea onoarei sale pierdute” – Ziarul Financiar, Ziarul de Duminica, 13.06.2008): https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/mnlr-se-afla-in-cautarea-onoarei-sale-pierdute-3089419/
„Inainte de aterizarea mea la muzeu, avusese loc un raid al Curtii de Conturi, al carei raport indica socante incalcari ale legii. Se gasise, mai degraba, un concubinaj relaxat cu situatii ce nici macar nu tineau cont de vreo lege. Se huzurea in paradisul intamplarii si al umorilor sefului. Am descoperit in raportul amintit multe acuzatii de natura penala. Era jale mare. Bisericute, barfe, intrigi, pare. Am mostenit, probabil, cea mai zeloasa trupa de reclamagii din Romania, colegul meu, Sande Varjoghe fiind, distantat, campion in materie. Nu stiu prin ce controale a trecut institutia aceasta. Au fost in orice caz putine, neserioase si, desigur, fara efecte. E cert ca am adus neliniste. Nimeni nu mai stersese praful de ani si ani de pe muzeu. Supravietuiau fel de fel de privilegii acordate anumitor indivizi, personalul era neprimenit, se inchegase acolo o traditie a locului ce se crispa la orice inovatie. O sperietura grozava a provocat, de pilda, introducerea comunicarii prin e-mail, asa cum ma obisnuisem in anii petrecuti in Occident. Muzeul m-a intampinat ca pe o naluca. Fusesem prevenit asupra existentei unor grupuri radicale, recalcitrante si care, cum se mai spune, faceau legea in muzeu. (…) un sistem construit pe relatii interpersonale, de familie si clan, cu abuzuri peste abuzuri, cu practica unui sinecurism strigator la cer. Obraznicaturile au iesit imediat la iveala, m-au contrat cu brutalitate si mi-au dat de inteles ca nu abdica de la apucaturile deprinse in timp. Rezultatul? Persoanele respective fie au disparut din muzeu, fie s-au cumintit, fie au fost izolate, dar continua sa trudeasca in speranta revenirii la vechile stari de lucruri”. (“Muzeul m-a intampinat ca pe o naluca” – Revista „22”, Bucurestiul cultural 19-82, part. II, 20.01.2009):https://www.revista22.ro/bucurestiul-cultural-19-82-part-ii-5460.html
„Am gasit muzeul intr-o stare deplorabila. Ajunsese o sinecura pentru nevestele, fostele sotii, fetele, baietii, amantele, verisorii, vaduvele sau prietenii unor scriitori. Totul cu un iz penal explicit. N-am nici o ezitare in a reprosa memoriei predecesorilor mei in fruntea muzeului (in special ultimii doi – altfel literati cat se poate de stimabili) o lipsa crasa de respect pentru lege si un interes dezgustator pentru rezolvarea pe cale institut ionala a unor probleme personale. Pot spune ca situatia s-a normalizat. Mai am in jurul meu cativa dulai stirbi care latra doar la Luna. Personalul a devenit cooperant in integralitatea lui, diagnosticul a fost pus, pacientii sunt identificati si terapiile aplicate aduc in muzeu o stare de sanatate colectiva inimaginabila cu un an in urma. S-au strans atunci impreuna, la invitatia muzeului, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, H. R. Patapievici, Livius Ciocarlie, Ion Pop, Eugen Negrici si altii. Muzeul comunica, e parte dintr-un dialog select. (Vezi mai jos –nota mea) Colaboratorii permanenti ai MNLR fac parte din elita scriitorimii romane. Editura a iesit din convalescenta, dupa ce multi ani titlurile atractive alternau cu aparitii submediocre. Ultima carte editata este un lung dialog purtat de Virgil Nemoianu cu Sorin Antohi. Cenaclul merge struna. Rotondele inca se mai cauta. Am renuntat la diverse programe ce transformasera MNLR intr-o casa de cultura mai spalata si am tot pus bani deoparte pentru onorariile acordate scriitorilor. Desfid ideea ca un scriitor trebuie sa traiasca din expediente, dimpotriva, el trebuie respectat, inclusiv din punct de vedere pecuniar, pentru ceea ce face.” („Radu Calin Cristea” – Revista „Flacara”, nr. 5/mai 2009): https://www.revistaflacara.ro/index.php?an=2009&luna=mai&nr=5&articol=Radu_Calin_Cristea.xml
Lucian Chişu, directorul interimar al MNLR, l-a înlocuit pe Radu Călin Cristea la conducerea muzeului.
Noul manager ne-a declarat că a aflat din „Adevărul“ care sunt problemele instituţiei de care se va ocupa timp de 30 de zile. Acesta a organizat o şedinţă cu şefii de departamente şi le-a cerut rapoarte de activitate.
„Muzeul a avut o vizibilitate cam mare în mass-media şi, din păcate, numai despre cultură nu a fost vorba acolo“, a afirmat Lucian Chişu.
Un director „nepotrivit“
În 2007, după moartea fostului manager, Alexandru Condeescu, a fost organizat un concurs de ocupare a funcţiei de director, câştigat de Radu Călin Cristea.
Acesta şi-a exercitat mandatul până luna trecută, când a fost revocat din funcţie, în urma unei decizii judecătoreşti. 2008 a fost un an plin al directoratului lui Radu Călin Cristea, care avea misiunea de a revitaliza un spaţiu promiţător. Anul trecut, însă, în muzeul bucureştean, situat pe Bulevardul Dacia numărul 12, au intrat, în medie, 208 vizitatori, pe lună (şapte pe zi).
Lui Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, i se pare „puţin“. Criticul literar ne-a declarat că nu ştie de ce este aşa mică cifra, pentru că nu a mai vizitat muzeul de câţiva ani. (Tare de tot! Pai ce ne spunea mai sus RCC: “S-au strans atunci impreuna, la invitatia muzeului, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, H. R. Patapievici, Livius Ciocarlie, Ion Pop, Eugen Negrici si altii. Muzeul comunica, e parte dintr-un dialog select.” Daca el e fost director un an si jumatate si Manolescu nu a mai vizitat muzeul de cativa ani, avem de a face ori cu unul ori doi mincinosi ordinari – Nota mea)
Scriitorul şi criticul literar Alex. Ştefănescu a precizat că Radu Călin Cristea este un om de bună calitate, dar „nu era potrivit să fie director al muzeului“. Contactat de „Adevărul“, Radu Călin Cristea a refuzat să răspundă acuzaţiilor de management defectuos.
Zece probleme la MNLR
1. Expoziţiile temporare sunt încropite, iar cea permanentă este incompletă. 2. Prezentarea ghidului nu reuşeşte să capteze interesul, nu prezintă faptele într-un mod inedit, iar poveştile sunt seci şi rostite mecanic. 3. Pe holul de la etaj sunt câteva monitoare pentru informare, însă stau închise pe motiv că nu mai funcţionează. 4. Nu se mai tipăresc pliante despre expoziţii din 2007. 5. Site-ul muzeului nu este actualizat. În funcţia de director apare tot numele lui Alexandru Condeescu, decedat acum doi ani. 6. Cărţi importante din literatura română nu sunt marcate în niciun fel. 7. Sertarele care ar fi trebuit legate de cărţile expuse sunt superficial umplute cu xeroxuri. 8. În muzeu domneşte o atmosferă de suspiciune. 9. Nu există o evidenţă la zi a numărului de vizitatori. 10. Lipsesc campaniile de promovare muzeului.
Responsabili de soarta muzeului
Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor din cadrul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, cârmuit de Theodor Paleologu, este responsabilă cu efectuarea de controale privind activitatea muzeului.
Deşi cunoaşte situaţia incertă de la MNLR, Primăria Capitalei, care are în administrare instituţia, nu a stabilit data organizării unui nou concurs pentru ocuparea funcţiei de director al muzeului.
Fostul director, Radu Călin Cristea, este acuzat de angajaţii MNLR că de un an şi jumătate, cât timp s-a aflat la conducere, a respins mai multe proiecte.
Deficienţe organizatorice grave
După o vizită simplă, atunci când ar trebui să digeri avalanşa de informaţii primită eşti copleşit de cu totul alte senzaţii, care nu te îndeamnă nicidecum la o revenire. Dacă nu eşti un vizitator curios şi insistent, rămâi total nelămurit. Prezentarea nu reuşeşte să-ţi capteze interesul, nu-ţi prezintă faptele într-un mod inedit şi spectaculos. Poveştile sunt seci şi sunt rostite mecanic.
Expoziţiile temporare sunt încropite, iar cea permanentă este incompletă, cu mari lacune în sala scriitorilor contemporani. Pe holul de la etaj se aflau câteva monitoare pentru informare, însă erau închise pe motiv că nu mai funcţionează. Am aflat, ulterior, că nu se mai tipăresc pliante despre expoziţii din 2007. Nici site-ul muzeului nu este actualizat. În funcţia de director apare tot numele lui Alexandru Condeescu, decedat acum doi ani. Adevarul – Muzeul Literaturii in deriva Dispute într-un muzeu ignorat
Deşi are un vad bun, MNLR din Bulevardul Dacia nr. 12 este vizitat, în medie, de şapte oameni pe zi. Programul este de marţi până duminică, între orele 10.00-18.00
După moartea fostului director al MNLR, Alexandru Condeescu, s-au încins spiritele în interiorul muzeului. Sande Vârjoghe, şeful departamentului de proiecte culturale, ne-a declarat că de un an şi jumătate n-a mai fost lăsat să-şi desfăşoare activitatea. „De când a venit Radu Călin Cristea nu s-a mai făcut nimic. Nu ştiu din ce motive dânsul n-a mai vrut să deruleze proiecte cu fonduri nerambursabile, câştigate de la Administraţia Fondului Cultural Naţional“. Sande Vârjoghe a spus că există proiecte blocate în valoare de peste 500.000 de euro.
„Motivele pentru care MNLR nu a finalizat două proiecte culturale în anul 2008 ne scapă şi nici nu fac obiectul misiunii AFCN. În ultimii doi ani, MNLR a avut două proiecte: «Hai Hui» (2008) cu o finanţare de 21.000 lei, pe care nu a finalizat-o, şi «Proba Video de reiniţializare a verbului» (2008), finanţat cu 16.000 lei, de asemenea, nefinalizat. În anul 2009, MNLR nu a mai participat la concursurile AFCN“, ne-a declarat Laura Ganea, coordonator relaţii publice din cadrul AFCN. Sande Vârjoghe a precizat: „Aceste proiecte ar fi fost benefice pentru public. Aţi văzut ce număr de vizitatori avem? O medie de un vizitator pe zi. E catastrofal. În majoritatea zilelor nu vine niciun vizitator. E un muzeu complet blocat“.
Acesta ne-a descris atmosfera de la muzeu: suspiciune, teamă, incertitudine. Am vrut să stăm de vorbă şi cu domnul Radu Călin Cristea, al cărui mandat a expirat la 1 iulie 2009, însă nu a vrut să ne primească. Ne-a promis însă un interviu în numărul viitor al suplimentului.
Instituţia, evaluată din interior
Sande Vârjoghe, şeful departamentului de proiecte culturale din MNLR, a observat mai multe nereguli în ceea ce priveşte expoziţiile muzeului.
1. Cărţi care sunt considerate cu adevărat momente importante în literatura română nu sunt marcate în niciun fel, iar imaginile, colajele care însoţesc expoziţia nu oferă de fapt legături reale, aşa cum şi ghidul expoziţiei mărturiseşte, ci legături care vor trebui realizate după.
2. Sertarele care ar fi trebuit legate de cărţile expuse sunt superficial umplute cu xeroxuri care la prima vedere nu pot produce decât legături eronate
3. Ideea de interactivitate nu se rezumă în acest caz decât la capacitatea ghidului de a inventa o legătură în momentul în care vizitatorul este invitat să descopere o informaţie din sertarul pe care ar fi trebuit să îl descopere din dorinţa de a afla o anumită informaţie legată de o anumită carte, de un anumit subiect.
4. Sertarele sunt parte sau mai bine spus reziduu al unui proiect care avea o coerenţă şi în care ele serveau în acest scop descoperirea unor informaţii, dezvăluirea nuanţată a unei anumite tematici, idei, sugerată de un document prezent în expunere.
5. Expoziţia de astăzi a muzeului prezintă un discurs confuz.
Radu Călin Cristea, un director contestat
Prin decizia nr. 1405/2009, definitivă şi irevocabilă, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul Primăriei Municipiului Bucureşti împotriva hotărârii din iunie 2008, prin care Sande Vârjoghe, şeful departamentului de proiecte culturale din cadrul Muzeului Literaturii Române, a obţinut invalidarea concursului pentru ocuparea postului de director al MNLR.
Curtea de Apel a considerat că proiectul de management declarat câştigător, aparţinând lui Radu Călin Cristea (foto), nu ar fi îndeplinit condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale.
Primăria Municipiului Bucureşti a fost obligată să anuleze concursul pentru ocuparea postului de director general al MNLR, să emită decizia de revocare din funcţie a directorului Radu Călin Cristea şi să dispună organizarea unui nou concurs, conform dispoziţiilor legale.
MNLR, 52 de ani de activitate
Academicianul D.P. Perpessicius a înfiinţat Muzeul Literaturii Române în anul 1957. În 1970 a apărut revista „Manuscriptum“, care cuprindea documente literare inedite. În anul 1972 a fost inaugurat ciclul de manifestări „Rotonda 13“, cu evocarea „Nicolae Iorga“. La 17 octombrie 1990, Alexandru Condeescu a fost numit, prin ordinul Ministerului Culturii (ministru Andrei Pleşu), director interimar al Muzeului Literaturii Române, fiind ulterior definitivat pe acest post în 1991. Din februarie 1992 a fost redactor-şef al revistei „Manuscriptum“.
În această perioadă, muzeul a fost restaurat integral şi a fost înfiinţată Editura Muzeului Literaturii Române. Alexandru Condeescu a condus muzeul timp de 17 ani, până în luna august 2007, când a încetat din viaţă. Patrimoniul Muzeului Literaturii Române cuprinde peste 300.000 de piese: manuscrise, scrisori, mobilier memorial, lucrări de artă plastică, fonotecă, pinacotecă. În prezent, MNLR se află în administrarea Primăriei Generale a Capitalei.
Comentariile cititorilor, printre care si angajati ai ML:
8 Iul 2009, 22:07 obiectiv r.c.cristea a fost tuterul lui tariceanu,atat si nimic mai mult un om fara pregatire si ranchiunos,un ratat incapatanat,jos cristea! raspunde la comentariu 8 Iul 2009, 15:24
Sande Varjoghe precizare 2 Cat priveste interviul promis pe care urmeaza sa-l luati saptamana viitoare d-lui Cristea, care este oricum un act unilateral si lipsit de obiectivitate, nu cred ca mai este nevoie sa faceti nici un efort: cititi doar interviurile domniei sale din ultimul timp referitoare la muzeu (“Ziarul financiar, “22”, “Flacara”). Pariez ca va spune acelasi cunoscute jigniri si calomnii la adresa muzeului, a fostului director si a colegilor. No other comments! raspunde la comentariu 8 Iul 2009, 15:16
Sande Varjoghe Directoratul d-lui Cristea a fost un experiment esuat! 1
Din punctul meu de vedere, cred ca ati incercat sa fiti neutri si echilibrati, descriind simplu faptele. Din pacate, cu toate bunele intentii, articolul dvs. descrie doar efectele si nu sesizeaza cauzele evidente care le-au generat: calitatea precara a managementului si lipsa oricarui control si evaluare din partea autoritatilor competente privind actul managerial. Performanta manageriala in domeniul muzeelor se masoara peste tot in lume in frecventa vizitatorilor (accesul publicului) si utilitatea publica a actului cultural. Din pacate pentru acest muzeu si pentru publicul lui disparut, directoratul d-lui Radu Calin Cristea a fost un experiment esuat. comentariu pe scurt raspunde la comentariu 8 Iul 2009, 14:41
… experiment esuat 2 Nu vreau sa-l jignesc sub nicio forma pe dl. Cristea. Nu am facut-o pana acum, nu o voi face nici acum. Desi domnia sa a facut-o in repetate randuri, in mod gratuit. Probabil ca e o chestiune care tine de caracter si de educatie. Realitatea este insa aceasta: dl. Cristea nu a avut si nu are nici o legatura nici cu muzeologia, nici cu managementul. Nu vreau nici sa-l suspectez de rea intentie. Probabil ca a vrut sa faca lucruri bune pentru muzeu. Dar una e sa vrei, alta e sa poti! E vorba pur si simplu de nestiinta. Inainte de a fi o arta, managementul este o stiinta exacta, cu principii si metode clare si concrete. comentariu pe scurt raspunde la comentariu 8 Iul 2009, 15:10
Sande Varjoghe – RCC experiment esuat 3 Managementul este un sistem riguros si eficient de conducere si organizare. Director al unei institutii publice poate fi aparent oricine. Manager inseamna insa altceva. E alta meserie. Ea se bazeaza pe un lucru elementar de simplu: competenta. Din nefericire, situatia nu este unica in domeniu, dupa cum ati vazut si ve-ti mai vedea si in alte muzee si institutii publice din tara. De altfel, în opinia mea si potrivit unor studii la nivelul Uniunii Europene, managementul public este cea mai grava problema a Romaniei. Coruptia e doar efectul ei. raspunde la comentariu 8 Iul 2009, 15:15
jos mediocrii r.c.cristea e catastrofal nu stie nimic,dar scrie in Adevarul!!!! raspunde la comentariu 8 Iul 2009, 11:48
Luminita Dutu Replica As vrea sa stiu, va rog, de ce nu mi-ati publicat comentariul trimis in dimineata asta. Sa inteleg ca nu am dreptul la replica? raspunde la comentariu
8 Iul 2009, 14:33 radu flutur r.c.cristea e contestabil in tot ce face de un an scriitori importanti il arata cu degetul,iar da lectii de morala in Adevarul! a ramas in functie doar ca era laudatorul lui Tariceanu! atat! demisia!
Toate pseudoproiectele promovate de catre R. C. Cristea si grupul Borsanilor, fie cele pretins “culturale” sub forma de conferinte, fie cele pretins “editoriale” sub forma de carti ale prietenilor sau alte publicatii, au cateva caracteristici esentiale:
1. Au ca sursa de finantare bani publici, provenind exclusiv din bugetul Muzeului Literaturii alocat de catre Primaria Capitalei; 2. Au fost sau urmeaza a se desfasura exclusiv prin firmele, asociatiile si fundatiile lui Aurel si Ioan Borsan din grupul S.C. Management SRL; 3. Au ca “specialisti” sau “colaboratori” principali scriitori din gasca culturnicilor rosii, platiti cu sume exorbitante din bugetul muzeului; 4. Au bugete exorbitante, in conditiile crizei economice si financiare si fata de rezultatele si beneficiile lor finale pentru muzeu sau pentru public; 5. Rezultatele si beneficiile lor finale pentru muzeu sau pentru public sunt nule sau minime, in conditiile in care acestea se desfasoara de regula in alte locatii decat cele ale muzeului.
Din punct de vedere strict rational, analizand logic faptele, se desprind astfel cateva concluzii finale:
1. Muzeul este, conform definitiei, o institutie publica. Adica „treaba” lui primara este cu publicul, care este ratiunea lui de a exista. Ori, pseudoproiectele promovate de catre R.C. Cristea si grupul Borsanilor nu au nici un public, sau, in cel mai bun caz un public extrem de ingust. Dincolo de interesele exclusiv private ale acestora, atat prin forma cat si prin modul lor de desfasurare, releva in mod clar caracterul falimentar si inutil al acestora, datorate, in cea mai mare parte, managementului fraudulos si dupa ureche al impostorului R.C. Cristea; 2. Regulile elementare ale managementului de proiect spun ca un proiect viabil isi propune rezolvarea unei (unor) probleme (nevoi) punctuale, concrete si reale ale unui grup tinta, ale publicului, mai exact. Beneficiarii ar trebui sa fie, deci, publicul, consumatorul de cultura, oamenii adica. Ori, dupa cum se vede limpede, pseudoproiectele promovate de catre R.C. Cristea si grupul Borsanilor nu aduc nici un fel de beneficii nici publicului si nici muzeului. Nu au deci nici o finalitate practica. Sunt adica forme fara fond. Beneficiarii reali ai acestora sunt doar un grup de interese de gasca sau private ale initiatorilor sau colaboratorilor lor. 3. Tacerea suspecta a autoritatilor Primariei Capitalei, in special a reprezentantilor Directiei pentru Cultura, direct responsabili, in urma acestor dezvaluiri incendiare, precum si obstinatia cu care ilegalul si fraudulosul director a fost mentinut in functie atata timp, in ciuda dovezilor si evidentelor, naste serioase semene de intrebare privind complicitatea acestora la activitatile falimentare si infractionale astfel dovedite ale impostoruliui R. C. Cristea.
PS: Un mesaj de la Adevarul pentru RCC : prietenul ibl ei ? e bine la Scanteia ??? Ei ??? ia zi mon cher e bine la scanteia pe banii borfasilor ??? cred ca te simti minunat … de ce ??? pt. ca ai gasit iar un loc in care poti sa faci sezizari, rapoarte, plangeri…ca in vremurile bune….ale tale,vreau sa aspun. daca-si scrie n.r. memoriile ai bellit-o… dar ai loc cu siguranta linga “celalalt” la rfi… hehehe … prietenii stiu de ce …
September 1st, 2009 
VR 
Au, ma doare, zice impostorul Radu Calin Cristea in “Adevarul”, dupa ce am publicat, exclusiv, o scrisoare gasita a colegului sau in impostura, turnatorul si doctorul inchipuit Sorin Antohi, membru ratat al Comisiei Tismaneanu si sef propus al ilegalei clone a “Fundatiei Gojdu”, mosite de guvernarea PNL-UDMR. Sa vedem ce va zice cand il va calca DNA-ul si Curtea de Conturi. Cititi galceava impostorilor mai jos.
O SCRISOARE GASITA. Galceava impostorilor la Muzeul Literaturii: Sorin Antohi vs Radu Calin Cristea. In atentia DNA si a Curtii de Conturi. NO COMMENT
Posted in Uncategorized 
Tags: 
