Bucură-te, leagăn alb de iasomie,
Către care-n roiuri fluturii coboară,
Bucură-te, raza stelei din vecie,
Şipot care curge plin cu apă vie,
Bucură-te Maică pururea Fecioară
Dulcea mea Marie!
Bucură-te floare fără de prihană,
Albă ca argintul nopţilor de vară,
Spicul cel de aur, veşnic plin cu hrană,
Mirul care vindeci orice fel de rană,
Bucură-te Maică pururea Fecioară
Ploaia cea de mană!
Bucură-te, brazdă plină de rodire,
Munte sfânt, în care s-a-ngropat comoară,
Bucură-te, cântec tainic de iubire,
Clopot de chemare, cântec de mărire,
Bucură-te Maică pururea Fecioară
Blândă fericire!
Bucură-te, mărul vieţii care-nvie,
Pomul greu de roadă-n plină primăvară.
Bucură-te iarăşi, ţărm de bucurie,
Dintru care curge miere aurie,
Bucură-te Maică pururea Fecioară
Sfânta mea Marie!
În Ungaria, poporul românesc e vexat de guvernanţii săi. Procese urbariale îndreptate contra averei lor private, legi electorale îndreptate contra voinţei lor legitime, voturi virile în municipie pentru a îneca voturile locuitorilor, c-un cuvânt un painjiniş întreg de măsuri arbitrare, adaos prin călcarea zilnică a tuturor dispoziţiilor din lege cari au mai rămas în favoarea naţionalităţilor.
Prin urmare, întorcându-ne de unde am plecat şi considerând asiduitatea cu care presa austriacă cere de la români ca în caz dat să se sacrifice pentru ,,civilizaţie”, ni se va da voie să întrebăm dacă civilizaţia austro-maghiară, în forma în care ni se arată, merită să ni ridicăm braţul pentru ea, dacă se poate cere de la români ca ei să meargă alături cu o putere care, stăpânind ea însăşi peste trei milioane de români, îi tratează într-adins şi într-una cu dispreţul celui mai elementar simt de justiţie; căci românii – să fie bine stabilit – nu cer privilegii, prerogative; ei cer în Ungaria cel puţin aplicarea conştiinţioasă a legei pozitive a naţionalităţilor, în Bucovina nu cer decât eserciţiul liber al confesiei lor, autonomia bisericei lor; o autonomie pe care-o au evreii, lipovenii, calvinii, nemaivorbind deloc de puternica poziţie a bisericei catolice; dacă, c-un cuvânt, se poate cere să ni vărsăm sângele pentru a asigura contra mişcărei slave supremaţia simulacrului de civilizaţie evreiască din Austro-Ungaria.
După tonul cu care vorbim, s-ar putea presupune că, în dreapta indignare, exagerăm lucrurile. De aceea vom vorbi asupra materiei în mod cu totul special.
După câte se vorbesc prin jurnale, Austria pare a avea o constituţie. Pare a avea, zicem, pentru că, în faptă, nu există decât pentru a fi batjocorită de-o mână de evrei şi de beamteri cari cârmuiesc acest complex de ţări în cari nimene nu-i mulţămit. Afară de aceea, libertatea religioasă este, dragă Doamne, garantată prin o mulţime de terfeloage de origine supremă, cari se vor fi respectând faţă cu alţii, numai faţă cu românii nu. Astfel, Constituţia din 4 mart 1849 § 1, Patenta din 31 dec. 1852, ,,Diploma” din 30 oct. 1860, în fine Constituţia (Reichsgrundgesetz) din 21 dec . 1867 art. 15 în care se zice: „Fiecare biserică recunoscută de stat are dreptul de a-şi exercita cultul după credinţa ei, a-şi conduce şcolile sale, a stăpâni şi întrebuinţa fondurile şi averile sale bisericeşti şi şcolare după trebuinţa şi dorinţa ei”.
Şi într-adevăr, acest articol se şi aplică – pentru lipoveni şi evrei, pentru români nu.
De douăzeci şi şase de ani românii bucovineni se primblă de la Ana la Caiafa, pe la ‘naltele scaune, cum zic ei, pentru a putea exercita un drept garantat de Constituţie şi de 26 ani îmblă în zadar.
Pentru a înţelege anomalia atârnării bisericeşti din Bucovina – atârnare eretică, contrarie canoanelor ritului răsăritean şi cea mai nedreaptă înrâurire asupra credinţelor poporului – vom trebui să caracterizăm în două cuvinte aşa numitul partid liberal – constituţional din Austria. Într-un mozaic de popoară cu un singur guvern a trebuit să se ivească oameni care nu se ţin de nici o naţie în special, oamenii interesului personal, cari cu aceeaşi uşurinţă pot fi maghiari, poloni, germani, c-un cuvânt ce li s-ar cere să fie. Aceşti indivizi fără nici o comunitate de principii, una fiind numai întru esploatarea naţionalităţilor, care nu au nimic sfânt în lume, nu ţin la nimic decât la sine, sunt ,,liberalii” din Austria. De aceea nu ne vom mira dacă vom găsi pe d-ni ca Giskra, miniştri atotputernici , uniţi la escamotări ordinare cu evrei parveniţi, întreprinzători de drumuri de fier; nu ne vom mira, zic, dacă vom găsi că într-un rând cel mai liberal consiliu de miniştri din Austria se constituise în consiliu de întreprinzători .
Mai toţi foştii miniştri liberali sunt astăzi milionari – din advocaţi fără pricini ce au fost. De unde?
Sentinţă judecătorească definitivă: jurnalista care a condamnat etnobisnitarii maghiari are dreptate!
Pe 21 octombrie 2010, la Tribunalul Judeţean Bichiş s-a emis hotărârea judecătorească definitivă într-un proces penal având ca obiect” etnibiznisul”. Curtea de apel a achitat-o pe Eva Iova, redactor şef al săptămânalului „Foaia românească”, organ de presă al românilor din Ungaria, în ambele procese penale ce i-au fost intentate pe motiv că ar fi calomniat şi ar fi ştirbit onoarea membrilor Autoguvernării Româneşti pe Capitală, atunci când a afirmat că majoritatea acestora sunt „etnobişniţari” care „nu fac parte din comunitatea românească din Ungaria”.
Completul de judecată condus de judecătoarea Ágostonné dr. Pfaff Mária a hotărât că nu există probe concludente referitoare la calomniere şi la atacul la onoare, deoarece cele două articole apărute în săptămânalul „Foaia românească” reflectă opinia unui ziarist, fapt care nu depăşesc limitele libertăţii presei şi ale celor la opinie.
Anterior, în decizia primei instanţe, emisă de Judecătoria Orăşenească din Jula, s-a recunoscut că în Ungaria există fenomenul etnobiznisului, inclusiv în cadrul Autoguvernării Minoritare Româneşti pe Capitală. Cu toate că, pe baza legilor în vigoare, în Ungaria fiecare persoană are dreptul să-şi aleagă liber apartenenţa identitară, în procesul intentat de Autoguvernarea Românească pe Capitală contra Eva Iova, un tribunal recunoaşte pentru prima oară că nu este suficient ca o persoană să îşi aleagă ea însăşi identitatea naţională, ci e necesar ca şi comunitatea minoritară naţională să deţină dreptul de a recunoaşte dacă persoana respectivă îi aparţine sau nu. Articolele jurnalistei Eva Iova conţin opinii referitoare la persoane publice şi la organizaţii care administrează bani publici, şi nu atacă viaţa personală a nimănui. Dintre cei nouă membri ai Autoguvernării Româneşti pe Capitală, cinci au recunoscut în depoziţiile lor că nu vorbesc sau că vorbesc puţin limba română, iar unul dintre membri a propus în repetate rânduri autodizolvarea autoguvernării respective.
Tribunalul Judeţean Bichiş a completat sentinţa emisă în prima instanţă de Tribunalul Orăşenesc Jula cu constatarea bazată pe hotărârea nr. 36/1994 a Curţii Constituţionale conform căreia „exprimarea publică a opiniei referitoare la activitatea desfăşurată de organizaţii sau persoane publice aflate în slujba administraţiei de stat şi locale este interes constituţional prioritar, la fel ca şi faptul ca cetăţenii să participe în siguranţă, fără compromisuri şi intimidări, la procesele politice şi sociale, la viaţa publică”. Corpul judecătoresc a accentuat: „criticile la adresa instituţiilor de stat şi locale ale statului democratic de drept, la activităţile şi funcţionarea acestora, reprezintă un drept fundamental cetăţenesc al membrilor societăţii, un element esenţial al democraţiei, chiar dacă aceste critici se manifestă calomnios”.
Procesul penal în discuţie, ca şi procesul civil anterior (cu acelaşi fond), câştigat de „Foaia românească” şi redactorul-şef al acesteia, Eva Iova, la 20 ianuarie 2010, la Curtea de Apel din Seghedin, au valoare de precedent în jurisprudenţa din Ungaria.
Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria
Alte detalii:
Dr. Ioan Ciotea, preşedinte UCRU (+36-30/9858-740)
Dr. Gheorghe Ruja, membru al Prezidiului UCRU, avocatul jurnalistului (+36-30/2283-250)
Romanii din Seghedin nu mai au unde sa savarseasca Sfanta Liturghie in limba romana dupa ce au fost dati afara din biserica ortodoxa sarbeasca unde mergeau, de catre un preot ungur care se pretinde sarb. Posibil ca gestul sau sa aiba legatura si cu interesul manifestat de Romania fata de romanii din Timoc si de BOR fata de Biserica de la Malainita. Redau Apelul romanilor din Seghedin.
Românii din Seghedin – persona non grata în biserica sârbească
Cu profundă consternare, dar şi cu mâhnire şi indignare, am primit hotărârea părintelui Káplán Pál, parohul Seghedinului, de a interzice săvârşirea liturghiei în limba română în biserica ortodoxă sârbă din Seghedin.
În ultimii 14 ani, în acest oraş, liturghia ortodoxă în limba română a fost oficiată de părintele protopop Aurel Becan, parohul Cenadului, domnia sa fiind, după cunoştintele noastre, primul preot român ortodox care tine slujbe pentru românii din Seghedin, în limba română, o singură dată pe lună.
August 15th, 2013 
VR 
Posted in 
Tags: 
