In inima cartierului general al NATO – SHAPE – langa oraselul belgian Mons, o revolutie tacuta are loc: strategii refac planurile apararii tarilor est-europene de o eventuala agresiune militara a Rusiei.
În proiectul de lucru al planului de securitate al NATO pentru 2010-2020, care va fi prezentat miniştrilor apărării la Lisabona în noiembrie, se ia în considerare şi un atac din partea Rusiei asupra statelor europene de est şi deplina lor apărare în aceste condiţii, dezvaluie The Economist.
„Avem toate planurile de apărare a aliaţilor noştri. Cred că Rusia s-ar mira dacă nu le-am avea. Aceasta este misiunea de bază a Alianţei”, a declarat secretarul general Anders Fogh Rasmussen.
Din moment ce războiul din Afganistan a devenit mai mult o afacere a americanilor, NATO realizează că trebuie să-şi stabilească noi priorităţi, precum şi să se întoarcă la scopul său de bază cum ar fi securitatea aliaţilor. Multe state din fostul bloc socialist, chiar şi Norvegia, s-au arătat iritate de faptul că operaţia din Afganistan a diminuat posibilitatea respectării art. 5 din Carta NATO, ce prevede apărarea reciprocă. Iar Kremlinul le-a dat motive să se îngrijoreze: în 2007 ruşii au comis cyber atacuri asupra sistemelor informaţionale în Estonia, în august 2008 a izbucnit războiul din Georgia sau desfăşurarea în 2009 a exerciţiilor militare largi în partea europeană a Rusiei care au culminat cu înscenarea unui atac nuclear asupra Varşoviei.
Fostul campion mondial de sah Bobby Fischer va fi exhumat intr-un proces de paternitate, la doi ani de la moartea sa, informeaza BBC. Genialul sahist a murit in 2008 in Islanda, tara care l-a adoptat in 2005, dupa mai bine de 12 de fuga, inchisoare si tortura. Motivul: in 1992, în faţa camerelor de luat vederi, Bobby Fischer a scuipat pe ordinul Departamentului de Stat al SUA, semnat de Madeleine Albright, prin care i se interzicea să participe la un Campionat de şah la Belgrad, invocandu-se embargoul american impus asupra Iugoslaviei. Fischer s-a dus oricum, câştigând campionatul şi peste 3,5 milioane de dolari. A urmat o viata de om liber, dar si de chinuri si resentimente, care au explodat dupa tragedia caderii turnurilor gemene de la New York, cand Bobby Fischer a afirmat intr-un interviu socant ca Statele Unite au primit ce meritau, “dupa fapta si rasplata”.
Vedeti mai jos si o filmare inedita cu Bobby Fischer, in avionul care il transporta din Japonia in Islanda, dupa ce a fost inchis ilegal timp de noua luni, exprimandu-se despre Noua Ordine Mondiala:
Intr-un interviu la postul national de televiziune Sirian TV, Ion Cristoiu a prezis ca presedintele SUA, Barack Obama, va face o vizita, in curand, in Siria.
Prezent in Romania intr-o vizita oficiala de doua zile, seful NATO, Anders Fogh Rasmussen, a tinut azi un discurs la Universitatea Bucuresti, axat pe trei puncte. Pornind de la razboaiele conventionale aflate in derulare chiar acum, secretarul general al Aliantei Nord Atlantice a dezvoltat subiectele: securitatea energetica, scutul anti-racheta si provocarile razboiului cibernetic. Referindu-se la acesta din urma si amintind de atacul prin care Estonia a fost lasata pe intuneric de “hackeri” rusi, Rasmussen a declarat ca sediul NATO este atacat cibernetic de circa 100 de ori pe zi. Anders Fogh Rasmussen si-a plasat discursul pe Facebook, cu link la site-ul NATO, alaturi de alte fotografii din Romania, in care apare mult mai relaxat decat in cele oficiale, “scortoase”, oferite in mod obisnuit de NATO sau Cotroceni. Dintre acestea am ales-o pe cea de mai sus, realizata inainte de inceperea cinei de lucru cu presedintele Traian Basescu.
Tot azi, seful CSI si al Federatiei Ruse, Dimitry Medvedev, la fel de relaxat, la “dacha” sa din regiunea Gorki de langa Moscova, a acordat un interviu corespondentului Izvestia, reprodus integral de Russia Today, CNN-ul rusesc (vezi VIDEO mai jos). Descheiat la gat, Medvedev s-a intretinut cu ziaristul rus o jumatate de ora rememorand istoria celui de-al doilea razboi mondial si abordand teme grele de politica interna si internationala, in preambulul sarbatoririi “Zilei Victoriei”, pe 9 mai. La intrebarea legata de relatiile Noii Rusii cu Statele Unite, Medvedev a sustinut ca fosta URSS si SUA “sunt victimele unor stereotipuri”, sechele ramase din era Razboiului Rece. In acelasi timp, el a deplans “reabilitarea fascismului in unele state UE”, fara a da insa exemple dar referindu-se in special la Tarile Baltice, in care rezistenta anti-sovietica a miscarilor nationale, elogiata azi oficial in cele trei tari, a fost inabusita de Armata Rosie (la noi principala organizatie anti-comunista, Miscarea Legionara, fusese deja “rezolvata” prin incarcerarile in lagare, inclusiv naziste, si crimele regimurilor dictatoriale ale lui Carol al II-lea si Antonescu). Medvedev merge pana intr-acolo incat acuza Tarile Baltice de un comportament “mai fascist” chiar decat Germania. Mai departe, tupeul lui Medvedev urca in crescendo, afirmand populist, pentru mujicul rus, ca daca URSS nu “elibera” Europa, astazi aceasta ar fi fost un “imens lagar de concentrarea”. De la Hollywood, la Hitler si Stalin, Medvedev ajunge la “lectiile de azi ale razboiului” si ideea planului rusesc de a crea un Sistem de Securitate European diferit de NATO. Georgia este invocata ca exemplu negativ in acest joc geostrategic. Inteligenta ruseasca este de nedezmintit: apropiindu-se de finalul interviului, Medvedev trece de la armele nucleare la urmatoarea intrebare pregatita din avans, privind un “posibil conflict ca cel de-al doilea razboi mondial”. Cu o lejeritate si rapiditate care tradeaza totusi aranjamentul regizoral (min 22.58), Medvedev raspunde imediat ca “din pacate, acest lucru este posibil”, bla, bla, bla, “accidente se intampla, trebuie sa fim pregatiti si puternici”. Este amuzant cum ziaristul Izvestia nici macar nu clipeste la auzul unor afirmatii atat de grave si trece, apoi, la urmatoarea intrebare. Alo, Mihalkov, Nikita Sergheevici, se vede ca nu-l consiliezi pe Dmitry Anatolievici la fel ca pe Vladimir Vladimirovici! 🙂 Urmariti singuri mai jos:
Au trecut doua decenii de cand ideologia marxista a eliberarii exploatarii omului de catre om a PC s-a dovedita, langa national-socialismul muncitorilor germani NSDAP, cea mai inumana forma de sclavie si exploatare moderna. Dupa 1989, cand s-au vazut dimensiunile criminale ale minciunii in estul Europei, nimeni nu s-a bucurat. Entuziasmul de parada de la balcon si la TV avea rolul de a trece cat mai repede peste acest moment penibil pentru toti, dar mai ales pentru cei multi si obiditi, umiliti, siliti sa traiasca generatii de a randul ca robi, fara libertatea de expresie, miscare, fara drept la adevar, justitie, la drepturile fundamentale ale omului. Asta explica de ce PCR, FSN, PDSR, PSD – Ceausescu, Iliescu – a ramas la putere in mod democratic cu aceiasi ideologie.
Si in occident, marxismul era la moda, partial finantat de PC din est, si s-a altoit chiar si pe credinta dand nastere teologiei eliberarii, care la dezastrul din est a intrat si ea in criza. Marxismul a fost o mare incercare de a salva intreaga lume, pe care pretindea a o analiza stiintific. Credinta era inlocuita de materialismul dialectic si stiintific, de cunostere stiintifica. Oricum nu se mai punea problema numai a cunosterii, cum fac din totdeauna filozofii, ci a transformarii intregii societati umane, chiar si a omului. Rezultatul a fost scoaterea lui Dumnezeu – opium pentru popor – din societate, decuplarea muncii de remunerarea ei si a sexualitatii de procreere. Libertatea, telul suprem al miscarii, era conditionata de egalitatea tuturora. Asa ca inca de la inceput libertatea era sacrificata pe altarul egalitatii si era determinata pe deasupra de structura intregului. Lupta se ducea pentru schimbarea structurii social-politice a intregii lumi. Unde duce o astfel de insiruire de minciuni? La un om nou, ne asigurau ideologii PC, pentru ca se vedea cu ochiul liber lipsa de libertate, dreptate, pentru care se pretindea ca se fac sacrificii cu minciuni pe toate drumurile si pentru mai multa siguranta, cu granite inchise. Faptul ca atat ideologia lui Karl Marx, cat si teologia eliberarii s-au dovedit constructii intelectuale inumane, a generat, cum este poate si firesc, nihilismul si relativismul. Daca si aceste mari teorii eliberatoare, care voiau sa realizeze aspiratiile omul (nou!) spre adevar, libertate si progres, au esuat atat de lamentabil, atunci poate ca nu exista nici o teorie sau perspectiva, care sa valoreze mai mult. Totu-i o apa si un pamant, totu-i relativ. Si daca oricum nu exista adevar, poate ca doctrina n-a fost inca cum trebuie intelesa si mai ales aplicata. In acest context n-ar fi de mirare daca fantoma care a bantuit prin Europa apoi prin intreaga lume, marxismul, exilat in lumea civilizata in cimitirul ideilor, si-ar face din nou aparitia, desigur intr-un nou vesmant, la fel de demonic ca cel vechi.
Mai mult de jumatate dintre cetatenii americani n-au incredere in guvernul lor, care nu face ce trebuie pentru a-i scoate cu bine din criza, aflam dintr-n sondaj mai nou. La fel, poate si mai rea, e starea populatiei din multe alte tari, numai ca nu peste tot se fac sondaje sau, mai ales, sondaje corecte. Dar starea reala e usor de intuit, fie si rasfoind la repezeala ziarele.
Stirile zise de “Fapt divers”, pe care Caragiale le grupa intr-o rubrica numita “Felurimi”, au devenit banalitati de presa. Dar nu pentru asta s-a trecut cu gratie peste cazul informaticianului american Joseph Andrew Stack, sinucigasul care s-a infipt cu un avion in cladirea Serviciului de Taxe din Austin. Pe fisc are toata lumea pica, indiferent daca are sau nu avion, toata lumea stie ca fiscul si moartea sunt singurele belele de care nu scapa omul. J.A.S. a scapat de fisc prin moarte. Dar dupa ce si-a dat, gospodareste, foc locuintei si dupa ce, o viata intreaga, s-a muncit din greu sa-si asigure un trai de “american linistit”. N-a reusit. “S-a linistit” doar prin gestul fatal. Povesteste despre toate , pe sase pagini, in scrisoarea lamuritoare, de adio.
Gestul lui a fost comentat in fel si chip, scrisoarea – nu prea. Unii il considera terorist, altii erou, e laudat sau hulit. Dar e, in orice caz, o victima a crizei. A cheltuit 5000 de dolari si a irosit 1000 de ore din viata (socoteala americaneasca, si aici, caci Times is money), apeland in zadar la diversi congressmeni sa i se repare o nedreptate, dupa ce-si pierduse fondurile de pensionare de doua ori, iar, trecut de varsta de 50 de ani, il copleseau impozitele. Per total, a socotit el, taxele si impozitele l-au costat 40 000 de dolari si zece ani de viata, pentru a o lua, din nou, de la zero (iarasi: bani+timp).
Scrisoarea sa ultima nu e un text lacrimogen desuet, ci mai degraba un manifest cetatenesc. Nu cheama “Hai la lupta cea mare”, dar denunta cu egala vehementa si capitalismul, si comunismul, si biserica (catolica).
Autoritatile par sa nu inteleaga mesajul sau si se face cazuistica de tipul “E oare vorba de o conspiratie internationala mai mare sau mai influenta“ ori doar de “un lup singuratic” (alt “singuratic”, peste cateva zile , si-a dat foc casei, pentru a nu ajunge pe mana fiscului).
Joseph Stack nu-i sfatuieste pe altii sa procedeze ca el, dar spune ca “daca n-as adauga trupul meu la bilantul mortilor (pentru libertate, dupa cum precizeaza tot el- n.n.) nimic nu se va schimba”. Incendiara este, totusi, o propozitie: “Violenta e singurul raspuns”. Si atroce, finalul scrisorii, adresat fiscului: “Ia-ti portia din carnea si sangele meu, ca sa poti dormi linistit”.
De unde se vede ca, in America sau aiurea (inclusiv Romania), in vreme de criza, nu-i prea bine sa te joci cu taxele si impozitele . Mai scrie Joseph Stack: “Au fost zile cand am crezut ca-mi pierd mintile. Dar acum mi-am revenit” . Si-a revenit in felul stiut. A-ti reveni sau a innebuni ca el nu e, oricum, solutia. Dar solutia nu poate veni numai de la platitor, de la contribuabil.
Kommersant anunta azi ca s-a ajuns la un acord istoric intre Iran si Consortiul Nabucco. Realizat de Turcia cu sprijinul tacit al Statelor Unite, conform acestui acord gazul iranian va fi sursa prioritara de alimentare a conductei Nabucco. Intelegerea a fost prefigurata si in doua interviuri cu autoritatile iraniene, de la Teheran si Bucuresti, unul dintre ele publicat exact acum un an, pe 29 octombrie 2008. Interviu din Teheranpublicat in 29 octombrie 2008
“Iranul va fi un pol al lumii”
Dr. Ali Bagheri, secretarul adjunct al Consiliului National de Securitate al republicii islamice, s-a intretinut peste doua ore cu o delegatie a presei romane la Teheran
Ziaristii romani prezenti recent intr-o incursiune in Iran au avut ocazia sa intervieveze oficialitati politice si din domeniul securitatii, printre care se numara si Ali Bagheri, secretarul adjunct al Consiliului National de Securitate. Temele discutate in cadrul intalnirii prelungite, de peste doua ore, cu dr. Ali Bagheri, altfel si profesor de economie la Universitatea Imam Sadeq din Teheran, au fost legate atat de interesele romanesti si razboiul energetic, cat si de alegerile din SUA si preferintele iraniene. Cateva dintre aceste abordari, chestionate de jurnalistii Corneliu Vlad, Ion Cristoiu, Carmen Gavrila, Vlad Teodorescu, Raluca Lunculescu, Sergiu Olteanu, Marius Draghici si trimisul ZIUA, in randurile urmatoare.
Care este principala amenintare la adresa Iranului in actualul context geopolitic mondial?
Amenintarea asupra Iranului provine din mai multi factori. Ceea ce pot sa va spun eu este ca amenintarea, si asta nu numai pentru Iran, dar si pentru alte state din aceasta zona, o reprezinta prezenta trupelor straine in regiune, ceea ce a ridicat intregul nivel de instabilitate al zonei. Lipsa sigurantei reprezinta un pericol pentru orice stat. La est, in Afganistan, prezenta fortelor care au ocupat aceasta tara a determinat, de exemplu, in numai cativa ani, cresterea de aproximativ patru ori a traficului cu stupefiante. Inainte de invazia americana din Afganistan, in aceasta tara productia de droguri se ridica la aproximativ 2000 de tone anual, iar acum este de 8000 de tone. In acest moment, coalitia internationala, care declarase ca nu poarta discutii cu teroristii, acum urmareste negocieri tocmai cu talibanii. Acest fapt demonstreaza ca radacina credintei fortelor de ocupatie sau a celei talibane sunt unul si acelasi lucru. Practic, cei care au venit sa lupte impotriva terorismului trebuie sa isi recunoasca esecul in acest sens, lucru asupra caruia noi am insistat ani de zile. Cunoasteti poate mai bine decat mine povestea din Irak, o alta tara vecina aflata sub ocupatie. De aceea noi suntem de parere ca situatia este nesigura pentru toate statele din zona. Prima amenintare o reprezinta asadar aceasta prezenta straina in regiune. Elvetia si OMV versus Nabucco
Iranul este un exportator important de petrol si gaze. Teheranul are o pozitie geostrategica importanta. Ar fi interesant de aflat cat conteaza factorul politic si cel economic in exporturile energetice.
In relatiile pe care le-am avut cu tarile din cadrul formatului de negocieri 5 plus 1, in urma cu sase luni, noi am oferit mai multe propuneri care au incadrat trei probleme importante. Printre acestea s-au numarat subiectul politico-economic, de securitate si cel al energiei atomice, pentru care am raspuns in detaliu. In legatura cu subiectul economic, acolo s-a insistat ca Iranul este gata pentru a folosi tot potentialul energetic pentru cooperarea cu Europa. Am luat toate masurile pentru o cat mai buna cooperare cu Europa. S-a semnat un acord cu Elvetia pentru exportul de gaze. De asemenea, noi venim in intampinarea oricarei actiuni de investire de capital in domeniul energiei. Este bine de expus un lucru: energia nu este numai si numai un lucru ce tine de domeniul economic. Factorul si parametrul de securitate este de asemenea foarte important.
Care este pozitia Iranului fata de Nabucco in paralel cu noul proiect la care ati facut referire, al conductei catre o alta tara europeana, Elvetia?
Din punctul nostru de vedere, nu este niciun impediment ca Iranul sa fie parte integranta a proiectului Nabucco. Nu noi avem vreo problema. Tarile europene implicate au probleme cu statele prin care trece conducta Nabucco si ele trebuie sa si le rezolve singure. Este insa firesc ca Iranul sa nu astepte rezolvarea problemelor cu terte tari si ne rezervam dreptul de a participa la oricare proiect care implica direct gazele iraniene. In ce priveste acest proiect paralel, responsabila pentru constructia conductei de gaz Iran-Elvetia este numai partea elvetiana. O parte din acest proiect exista, iar cealalta parte urmeaza a fi construita in circa doi ani de zile. Traseul acestei viitoare conducte ce urmeaza a transporta gaze iraniene va fi pe relatia Iran-Turcia-Grecia-Albania – unde urmeaza a fi construit un terminal de energie – iar de aici, conducta va continua traseul prin Italia, Elvetia si apoi, posibil, Germania. In acelasi timp, amintesc ca OMV-ul din Austria a incheiat si el un acord separat cu partea iraniana care insumeaza cateva miliarde de dolari.
“Israelul este mult prea slab”
Pe fondul tensiunilor existe, Consiliul de Securitate iranian are in calcul un posibil atac extern din partea Americii sau Israelului ?
Filosofia alcatuirii unei armate inseamna ca o tara doreste sa se apere. Iranul a fost de mai multe ori amenintat de catre americani cu atacarea. Este firesc ca noi sa fim pregatiti pentru astfel de situatii. In legatura cu Israelul nu ne facem probleme. Israelul este mult prea slab sa intre in vreun conflict, fortele lor nu au putut sa alunge populatia din Palestina nici pe calea armelor. Nu putem sa nu criticam pozitia dumneavoastra, ca stat european, fata de astfel de amenintari externe la adresa unui stat suveran. Daca Israelul ameninta asa de usor state independente, Europa de ce nu ia nicio pozitie?
Vorbiti despre o solutie democratica pentru rezolvarea problemelor cu Israel, dar cum se face ca presedintele iranian, Mahmud Ahmadinejad, in discursurile sale a folosit formule ca “Israelul trebuie impins in mare” sau “Israelul trebuie sters de pe harta lumii”?
Liderul nostru nu a spus niciodata asa ceva. Trebuie sa urmariti mai cu atentie contextul, ca jurnalisti, si sa nu va aflati sub influenta stirilor unor agentii internationale interesate in dezinformare. Trebuie sa aveti o privire mai acuta, mai obiectiva. Problema palestiniana se bazeaza pe votul fiecarei persoane care traieste in aceste teritorii. Toata lumea accepta ca sionistii au ocupat aceasta zona. Dar acest teritoriu pe care s-a instalat statul Israel apartine de drept poporului palestian, care nu a fost intrebat niciodata daca accepta aceasta ocupatie. Eu stiu istoria Romaniei; daca Romania a stat sub ocupatie otomana circa 400 de ani si apoi s-a eliberat, acesta nu este un lucru bun, va intreb? Dumneavoastra ar trebui sa aparati o solutie logica. Dumnezeu nu iubeste nici tiranul si nici pe cel care accepta tirania. In cursul celor 60 de ani de existenta a statului Israel, au fost lansate peste 100 de proiecte pentru crearea statului palestinian. De ce trebuie sa plateasca palestinienii pentru greselile europenilor? Pentru ca, daca va uitati in istorie, in timpul celui de al treilea Reich europenii sunt aceia care au ucis evrei. In Orient, nimeni nu a omorat evrei, crimele asupra evreilor au avut loc numai in Europa. Noi avem in Iran si locuri de rugaciune pentru evrei si avem, din punct de vedere istoric, cel mai bun comportament fata de evrei. Peste 60.000 de evrei traiesc aici si au sinagogi alaturi de moschei si de biserici. Suntem oameni civilizati. Problema este altundeva. Acolo unde au fost ucisi evreii, acolo trebuie gasita solutia.
Domnule Ali Bagheri, faceti istorie. Intelegem ca recunoasteti Holocaustul?
Daca noi am accepta existenta Holocaustului, aceasta ar fi impotriva intereselor dumneavoastra. Ar insemna ca am fi de acord ca evreii au fost ucisi chiar de conationalii dumneavoastra. Daca voi insistati ca ati facut acest lucru salbatic, noi nu avem nimic impotriva.
“Lumea va fi ori apolara, ori multipolara”
Cine credeti ca va castiga alegerile din SUA?
Nu cred ca este important daca un negru sau un alb va deveni presedinte. Subiectul cel mai important este ca ei trebuie sa isi corecteze viziunea fata de lume in general. Adica americanii au luat in urma cu sapte ani de zile niste masuri extreme si de abia acum isi dau seama si spun public ca au gresit. Atunci cand SUA au ocupat Irakul, aceasta tara a avut un surplus economic foarte mare, iar in prezent are un deficit de 250 de miliarde de dolari. Dupa parerea noastra, urmeaza sfarsitul perioadei unipolare. Lumea va fi ori apolara, ori multipolara. Nu conteaza daca va fi presedinte Obama sau McCain, ci cum vor schimba ei soarta Americii. Lumea trebuie sa aiba mai multe puteri printre care, ceea ce recunosc inclusiv neo-conservatorii americani, veti vedea ca se va numara si Iranul. Pagina realizata de Victor Roncea
Interviu din Bucurestipublicat in 9 iunie 2009 Iranul il asteapta pe Basescu si atacul
Intr-un interviu acordat in exclusivitate ziarului ZIUA, ambasadorul Republicii Islamice Iran in Romania, ES Hamid Reza Arshadi, face dezvaluiri despre intentiile de dezvoltare a rutelor de gaz iraniene din Europa si viitorul politic al regiunii. Iranul este pregatit pentru orice tip de atac, ne asigura ambasadorul, cu toate ca specialistii iranieni considera ca riscurile unui nou razboi in zona sunt limitate. Peste cateva zile, pe 12 iunie, in Iran se vor desfasura alegerile prezidentiale, in urma carora se asteapta ca Mahmoud Ahmadinejad sa castige un nou mandat. Ambasadorul Iranului apreciaza ca stabilitatea regiunii dorita de conducerea tarii trebuie sa fie si un obiectiv al Statelor Unite, la fel cum este si al Chinei, Rusiei, Indiei si Pakistanului, state cu care Iranul se afla impreuna in Organizatia Cooperarii de la Shanghai. Nu in ultimul rand, ambasadorul evidentiaza rolul Romaniei in acest spatiu sI ne reconfirma ca Ahmadinejad il asteapta pe Basescu.
Iranul a stabilit contracte pentru conducte de gaze, direct cu unele state ale Europei, independent de Nabucco si South Stream?
Bineinteles. Iranul a cautat sa aiba relatii si cu alte state. Existau angajamente anterioare legate de traseul conductelor, unde evident conditiile nu sunt favorabile. Am avut discutii cu mai multe state europene in vederea semnarii unor contracte pe termen lung si in prezent se afla in studiu traseele pe care le-ar urma conductele.
Care ar fi aceste state europene cu care este in discutii?
De exmplu Austria si Elvetia. Toate aceste proiecte au primit mai multe denumiri, in fuctie si de traseele discutate. In prezent suntem in negociere cu multe state care si-au exprimat intentia de a incheia astfel de proiecte si in momentul in care ele se vor finaliza vom anunta in mod oficial. Exista insa posibilitate ca traseele sa se schimbe si sa treaca prin mai multe tari. Nu noi avem nevoie de gazul Europei In ceea ce priveste Elvetia, compania EGL si Norsk Hydro din Norvegia au anuntat ca deja au incheiat un memorandum de intelegere sau un contract cu Iranul. Si atunci care ar fi celelalte multe tari cu care sunteti in discutie?
Asa cum am spus, suntem in negocieri cu tarile care ar putea sa se afle pe traseul eventual al conductelor si nu stiu daca e necesar sa le mentionez pe fiecare. Deocamdata totul se reduce la vointa reala a Europei de a obtine gazul din Iran. Atata timp cat exista aceasta vointa reala, toate celelalte probleme se vor solutiona. Suntem deschisi dialogului cu toate statele, indiferent de angajamentele lor paralele. Nu noi avem nevoie de gazul Europei ci Europa de gazul Iranului.
Care ar fi cantitatea maxima pe care Iranul ar putea sa o exporte in Europa indiferent de tara, presupunand ca ar fi toate conditiile indeplinite?
In prezent, resursele de gaze ale Iranului sunt in permanenta expansiune, se fac mereu noi descoperiri. De exemplu, in sudul Iranului, la Golful Persic, se pare ca ar exista zacaminte de 7-11% din totalul resurselor din intreaga lume. Exista insa mai multe etape de exploatare si acum se ajunge la cele finale. Oricum Iranul are cantitati suficiente de gaze pentru a furniza Europei si, dupa cum vam spus, nevoia Europei pentru aceste gaze este mai mare decat nevoia Iranului de a le vinde. Expertii sustin ca singura tara, pe langa Rusia, care poate sa asigure necesarul de gaze pe termen lung este Iranul. Noi nici nu putem astepta la nesfarsit ca Europa sa se decida daca vrea sau nu gazul iranian. In prezent avem discutii si cu India, China, Pakistanul, iar data fiind populatia acestor state, cantitatea care ar fi exportata ar fi considerabila.
Creti ca proiectul Nabucco, in lipsa gazului iranian, este fezabil?
La conferinta care a avut loc de curand la Praga expertii au confirmat ca fara Iran acest proiect nu ar fi fezabil.
Ahmadinejad are cele mai mari sanse
Saptamana aceasta presedintele Ahmadinejad se va confrunta cu contracadidatii sai, la alegerile prezidentiale. Care este situatia politica interna a Iranului in prag de alegeri?
Candidatii sunt implicati in vizite electorale prin tara pentru a atrage voturile oamenilor, iar pe 12 iunie vor avea loc alegerile in care oamenii isi pot exprima in mod direct votul. Candidatii sunt foarte activi si pe Internet, unde ii puteti gasi si dvs. Competitia este destul de stransa iar informatiile se schimba cu rapiditate. Se pare insa ca dl Ahmadinejad are sanse foarte mari sa castige alegerile.
Credeti ca presiunile care se pun acum asupra Iranului dinspre Occident au vreo interferenta cu unii dintre candidatii la alegeri? Exista un anume candidat favorizat in mod clar de Occident?
In conditiile actuale ale globalizarii, orice tara este supusa influentelor si poate sa exercite, la randul sau, influente, insa, in cele din urma, cel care are ultimul cuvant este poporul iranian. Nu exista un amestec, o interventie exterioara in treburile interne ale Iranului. Nici o tara nu si-ar putea permite acest lucru, dar cu siguranta un anume schimb de informatii care are loc in prezent poate avea o influenta.
Care sunt la ora aceasta prioritatile Iranului in politica externa?
In primul rand cred ca este vorba de stabilirea unei politici de detensionare cu celelalte state, apoi stabilizarea relatiilor cu celelate state in jucarea unui rol pozitiv activ pe scena internationala dar si in zona. De asemenea, se fac eforturi in vederea instaurarii pacii si dreptatii in regiune. Ar putea deveni Iranul membru cu drepturi depline al Organizatiei Cooperarii de la Shanghai? In prezent suntem membru invitat si am solicitat sa devenim membru plin. Depinde insa de deciziile care se vor lua la urmatoarea intrunire a sefilor de la summitul organizatiei. Ne asteptam sa fie pozitive.
Venirea atacului e ca o raceala
Excelenta, aproape in fiecare saptamana apare cate un scenariu referitor la iminenta atacare a Iranului, fie din partea Israelului, fie din partea SUA, fie din partea extraterestrilor. Conform expertilor dvs in securitate, credeti ca acest lucru este chiar posibil sau avem de a face doar cu speculatii politice?
Intr-un fel este la fel de posibil ca si posibilitatea ca dvs sa luati o raceala, o gripa. Tehnic insa, potrivit unui studiu recent, aceasta probabilitate este mica si in aceste conditii ar fi oricum un lucru de mare amploare. Dat fiind ca aceste sanse sunt totusi si masurile de prevenire sunt foarte puternice. Cei mai realisti analisti militari sustin ca aceasta probabilitate este insa foarte mica in viitorul apropiat. Cu toate acestea, Republica Islamica a luat toate masurile care se impun pentru a face fata unui posibil atac. Intreaga tara, armata si structura de securitate nationala sunt pregatite sa contracareze, in orice clipa, orice tip de atac. Dar, va spun, aceste lucruri nu ne influenteaza viata cotidiana. Sunt doar cateva tari care ne acuza constant ca am dori sa atacam Israelul. Tocmai ei sunt cei care ataca de fapt, la nivel oficial, statul nostru.
SUA si Iranul sunt mari vectori geopolitici
De cand s-a schimbat conducerea la Casa Alba se intrevede vreo schimbare in relatiile americano-iraniene?
Da, au avut loc schimbari la nivelul tonului SUA la adresa Iranului, de asemenea si in textele oficiale. Rezultatul venirii lui Obama la Casa Alba este semnul unei schimbari. Este insa importanta producerea unor schimbari la nivelul actiunilor concrete. Am primit insa semnale contradictorii. Sunt voci care, in continuare, vorbesc amenintator la adresa Iranului, care sustin prelungirea sanctiunilor impotriva Iranului, dar si voci care spun ca au intins o mana Iranului si ca doresc stabilizarea relatiilor. Ca diplomat sunt optimist si cred ca vom vedea in practica aceste schimbari. Important este ca nu Iranul este cel care a rupt relatiile cu America. America a intrerupt in mod unilateral aceste relatii si a supus Iranul la sanctiuni. Asa ca noi asteptam ca America sa fie cea care sa remedieze aceste legaturi.
Cat timp au fost petrolisti la Casa Alba au atacat Irakul pentru petrol, pe de o parte. Pe de alta parte, in 2006 si 2007, consumul de petrol si gaze a crescut exponential, cu vreo 20-30% iar la granita cu Mexicul au facut o statie de gaz lichefiat. Pentru ca la Casa Alba nu mai sunt petrolisti, este posibil ca relatiile dintre Iran si SUA sa devina din ce in ce mai bune?
Importanta pe care o reprezinta Iranul are mai multe laturi. Pozitia geopolitica a Iranului este unica in Orientul Mijlociu. 70% din energia lumii trece fie prin sudul Iranului fie pe la Golful Persic, prin nord, pe la Marea Caspica. Atat sustinatorii nostri cat si dusmanii nostri spun ca rolul pe care Iranul il va juca in evolutiile ulterioare in Golful Persic este unul extrem de important. Un aspect important ar putea sa il reprezinte si relatiile dintre companiile petroliere. Cred ca la nivel macro, politica unei tari este de o asemenea dimensiune incat indivizii nu pot sa o schimbe si existenta acestor interese petroliere nu poate sa schimbe per ansamblu situatia. Sloganul pe care Obama l-a avut in timpul campaniei electorale este cel al schimbarii. In plus, pentru prima data in istoria SUA un afro-american este presedinte si asta arata ca poporul american a inteles ca politicile practicate anterior nu serveau intereselor lui. Noi credem ca noua administratie ar putea sa imbunatateasca relatiile. Credem ca aceste schimbari nu pot fi unele de fatada, ci trebuie sa fie unele fundamentale. Inca nu am abandonat speranta ca relatiile vor fi mai bune.
Care sunt relatiile cu cealalta super-putere a lumii, Rusia? Chiar daca sunteti impreuna cu Rusia, China, Pakistan si India in Organizatia Cooperarii de la Shanghai, stim ca au avut loc recent si niste intalniri la nivel bilateral.
Rusia este un important vecin al nostru si noi incercam, in principiu, sa avem relatii cat mai bune cu toti vecinii nostri, la cel mai inalt nivel posibil. Viitorul regiunii se bazeaza pe aceste relatii.
Teheranul nu a uitat Bucurestiul
Daca Organizatia Cooperarii de la Shanghai, din care faceti parte, poate fi asemuita cu o NATO si o UE la un loc, putem spune ca si noi suntem vecini cu Iranul, pe Marea Neagra. Cu Romania aveti stabilite actiuni diplomatice concrete, schimburi comerciale, culturale sau politice? In trecut am avut relatii foarte bune…
Presedintele Academiei Romane, insotit de o importanta delegatie stiintifica, a fost, recent, in Iran. In domeniul comercial exista schimburi in acest moment , dar ca diplomat si vorbind sincer, nu sunt multumit de nivelul acestora, potentialul fiind mult mai mare decat este in prezent. La nivel politic exista schimburi de delegatii si speram ca ele se vor dezvolta sI vor ajunge la nivelul pe care ni-l dorim. Cu doua saptamani in urma, presedintele Consiliului Gardienilor a fost in Romania pentru a se intalni cu reprezentantii Curtii Constitutionale si cu alte autoritati de la Bucuresti. Dat fiind trecutul bun al relatiilor cu Romania, speram ca pe viitor ele se vor dezvolta la toate nivelurile si in toate domeniile. De asemenea directorul Centrului de Studii al Ministerului de Externe de la Teheran a participa zilele acestea la un semniar important organizat de Eurisc.
Ultima data cand am vorbit despre posibilitatea unei intalniri dintre presedintele Ahmadinejad si presedintele Basescu ramasese ca s-au transmis invitatii la nivel de Minister de Externe. Ce s-a intamplat mai departe?
Si in Romania autoritatile au fost si sunt implicate in alegeri, iar in Iran de asemenea.
Dar Basescu mai este asteptat in Iran?
Da. Autoritatile iraniene sunt pregatite sa il primeasca.
We’ve got a fight on our hands. Powerful insurance companies are pulling out all the stops to defeat the President’s plan for health reform. They’re spending seven million bucks a week on lobbyists, blanketing the country with deceptive TV ads, and just funded two high-profile “reports” to distort what reform would mean for you.
I know their game. I was in the Senate the last time health reform came around, and I saw the special interests savage our efforts. Frankly, under the old rules of Washington they were nearly impossible to beat. But now, thanks to you, the rules are changing. All the lies, scare tactics and lobbyist shake-downs in the world are no match for the incredible work of Organizing for America supporters like you. That’s exactly what frightens them so much — and it’s what Barack and I are counting on.
After decades of false starts, we’re now just a short time from finally passing real reform. Every member of Congress will soon have to cast their vote. As real change draws near, you can bet the insurance companies will hold nothing back. That means OFA will need the extra resources to beat back whatever attack they can dream up next. Here’s the bottom line: it’s not time to let up — it’s time to double down.
When I talk about you changing the rules in Washington, here’s what I mean: This week, crucial negotiations on Capitol Hill are shaping a comprehensive reform proposal. At the same time, the insurance companies’ phony reports are grabbing headlines and their lobbyists are twisting arms. But your work is keeping them from setting us back.
On Tuesday, OFA supporters around the country organized more than 1,000 local outreach events and generated an astounding 330,000 calls to Congress from constituents telling their representatives that “it’s time to deliver.” From my years in Congress and my conversations with Senate colleagues this week, I can tell you with confidence that your message broke through and you helped keep us on track.
If this fight were only about guaranteeing the choice of secure, quality, affordable care for every American, it would be worth everything we could throw at it. But as Barack reminded us this week, this fight for change is now about something even bigger: a test of whether or not “we as a nation are capable of tackling our toughest challenges, if we can serve the national interest despite the unrelenting efforts of the special interests; if we can still do big things in America.”
I believe we can. And Barack believes we can. But what really matters is whether you believe we can. If you do, now is the moment to make it happen. Please contribute today:
Paid for by Organizing for America, a project of the Democratic National Committee — 430 South Capitol Street SE, Washington, D.C. 20003. This communication is not authorized by any candidate or candidate’s committee. Monetary contributions to the Democratic National Committee are not tax-deductible.
August 4th, 2010 
VR 
In inima cartierului general al NATO – SHAPE – langa oraselul belgian Mons, o revolutie tacuta are loc: strategii refac planurile apararii tarilor est-europene de o eventuala agresiune militara a Rusiei.
Posted in 
Tags: 
