Posts Tagged ‘washington’

“Golanii” Pietei Universitatii din 1989 si 1990 nu mai sunt doriti in tara lor, Romania reocupata. Sorin Dragan, participant la insurectia din decembrie ’89, batut bestial in iunie ’90, stirbit de Ambasada Romaniei din Washington de la recunoasterea dreptului sau natural de cetatean roman

Sorin Dragan, fost azilant politic in SUA (foto cu tricolorul la o manifestatie din Washington pentru Basarabia), participant la insurectia tineretului universitar din 1989 si cofondator al Ligii Studentilor, a carui marturie emotionanta despre evenimentele din iunie 1990 am publicat-o aici: Piata Universitatii si povestea unui golan adevarat, auto-exilat. Sorin Dragan si epopeea generatiei 1989-1990, decapitata dar inca vie :). “Am simtit sangele lui improscand din capul nimerit de un glont”. Un SRI-ist catre mineri: “Pe asta il vreau viu”. Abrutizatii: “Bine i-ati facut, asa ii trebuie legionarului!”, nu a putut sa revina in tara lui, Romania, dupa o foarte lunga perioada. Si-a luat bilet pentru intoarcerea acasa si apoi s-a dus, cuminte, ca orice cetatean caruia i-a expirat pasaportul, la Ambasada Romaniei din Washington DC. Urma sa i se dea un Titlu de calatorie, conform legii. Zilele treceau, momentul plecarii se apropia si Ambasada… nimic. Nu stiau daca e cetatean roman. De ce n-ar mai fi? De ce ar fi mintit?

Si apoi, ditamai rezidenta SIE nu putea sa dea un “search” pe Google ca sa afle cu cine stau in fata, in cazul in care i-au ratacit Dosarul? Pe site-ul ziarului Adevarul, de exemplu, ar fi gasit imediat chiar doua intrari despre epopeea lui: Secretele Mineriadei: În prima linie a luptei cu regimul Iliescu si Amintiri din subsolul groazei – Adevarul.ro. Si, daca le era lene sa intre pe net sau prin arhiva SIE, puteau sa dea un telefon, pe scurt, la colegii de la SRI, ca doar nici acum nu s-au inchis dosarele “legionarilor” din Piata Universitatii. Sau, ce sa intelegem, ca tocmai de aceea nu a fost lasat sa se intoarca acasa?! Ca tot legea zice asa: ca daca nu e timp de asteptat dupa confirmarea de la Bucuresti, “de la caz la caz si in situatii exceptionale, in baza aceleiasi proceduri, solicitantilor li se pot elibera pasapoarte consulare”. Adica pe loc. Oare cand trece fostul propagandist PCR Volodea Tismaneanu pe la Ambasada, tovaraseii de la SIE il recunosc de pe vremuri sau de acum, de sar drepti cu mana la vipusca pentru a i se transforma in soferi si hamali pana la aeroport?

Sa mai amintesc ca am incercat sa ma misc prin maruntaiele statului putrezit de la Bucuresti pentru a gasi unde a ajuns cererea cu numele lui si a ruga un tovaras sau altul sa binevoiasca sa-si puna stampila, in termenul legal?!

Pe zi ce trece ma conving ca Romania este sinucisa, incet, dar sigur. Reocopata de agentii neo-kominernului, sufocata de borfasii de la toate nivelurile, batjocorita de paraziti ai sistemului, Romania a devenit interzisa pentru romanii ei.

Scrisoarea scurta a lui Sorin Dragan spune totul despre starea de “biet roman saracul” ajuns “strain in tara lui”:

Victor,
N-a tinut, desi am mai incercat si eu in cateva randuri, deci voi rata zborul maine. Ramane sa vad daca mai pot recupera ceva, iar apoi sa reincerc, de data asta pt. pasaport pe termen lung, daca tot nu pot veni acum. Cred ca situatia asta e o apta continuare a povestii pe care mi-ai publicat-o, si o ilustrare a concluziei ei. Am avut tot felul de episoade cu cei din DC. Iata cum, desi numele meu e in Cartea revolutiei, statul rezultat din acea revolutie are nevoie de ceva timp sa determine daca-i sunt cetatean sau nu. Deocamdata inca se mai gandeste daca am suficienta “valoare” sa ma numar printre fiii sai legitimi.
In fine, ne gasim noi la un moment dat, desi nu stiu cat va dura toata farsa asta, si cand o sa am nervi sa revin daca pierd $1200 cu biletul asta.

Cele bune,
Sorin

Il vedeti mai jos, in planul doi, cu barba, alaturi de Parintele Calciu, Corneliu Coposu, Grigore Caraza si alti romani, la Washington, in 1992

Foto: Victor Roncea

Concluzia lui Sorin: Am absolvit stiintele politice la unul din cele mai reputate colegii din SUA, si am lucrat pentru organizatii politice americane si scoli diplomatice din capitala. Mi-am oferit serviciile atat prietenilor care au intrat in guvernul roman, cat si oficialilor in vizita, ca actualul ministru de externe, dar am fost ignorat de fiecare data. Raman deci inca aici, iubind de departe o tara care se incapataneaza sa nu-mi intoarca dragostea.

Sorin Dragan, Washington DC

Si-n timpul acesta, la Bucuresti, se mai adauga o zi la cele peste 7000 de zile de cand se studiaza “Dosarul Mineriadei” si al “Revolutiei”…

Ce se mai citeste la Washington? Roncea.ro la National Defense University

WASHINGTON TIMES critica alegerea lui Obama pentru Ambasada SUA din Romania. Mark Gitenstein, acuzat de conflict de interese (Eng)

Ex-lobbyist gets nod as envoy to Romania
Decision shades an Obama promise
By (Contact) Thursday, July 23, 2009

President Obama often boasted on the campaign trail that “lobbyists won’t find a job in my White House,” but he never mentioned anything about embassies. One need look no further than Mr. Obama’s choice for ambassador to Romania to see why.
The nominee, Mark Gitenstein, was a registered federal lobbyist for the U.S. Chamber of Commerce, AT&T and Merrill Lynch until last year. Though now drawing a government salary, the former aide to Vice President Joseph R. Biden Jr., when he was in the Senate will receive $36,000 each year for the rest of his life from his old lobbying firm, according to a recent ethics filing.
“If I were in Romania, I would be quite offended,” said Craig Holman, legislative representative for Public Citizen, one of seven watchdog groups that criticized Mr. Gitenstein in a letter to the Senate Judiciary Committee when he was rumored in the running for a Justice Department job earlier this year.
“This is sort of a favor because they couldn’t get his appointment to Justice, so the White House is giving him a runner-up prize,” Mr. Holman said of the nomination, which the Senate approved this month.
In e-mail, Mr. Gitenstein referred questions to the State Department, which in turn referred an inquiry to the White House.
White House spokesman Tommy Vietor said Mr. Gitenstein’s financial arrangement presents no conflict of interest.
“These payments from Mayer Brown’s defined-benefit plan represent Ambassador Gitenstein’s retirement benefits,” Mr. Vietor said. “We are fully confident that Ambassador Gitenstein will carry out his official responsibilities consistent with the high standards established by President Obama.”
Mr. Gitenstein reported making $823,756 in partnership income and $80,000 in salary from Mayer Brown in a recent government financial disclosure, which covers income all of last year through the middle of June.
In addition, he reported earning $30,000 from the Obama-Biden presidential transition team and $4,000 in consulting fees from Citizens for Biden, Mr. Biden’s campaign fund. In addition, he said he would receive approximately $36,000 per year under a Mayer Brown retirement plan for the rest of his life.
The White House didn’t mention Mr. Gitenstein’s lobbying history when it announced his appointment last month, saying only he was a partner at Mayer Brown.
Mr. Gitenstein isn’t the only former lobbyist to find a job in the new administration. William J. Lynn, a former lobbyist for Raytheon, was appointed deputy defense secretary and Cecilia Munoz, director of intergovernmental affairs at the White House, previously lobbied on behalf of the National Council of La Raza, an advocacy group. Both were granted waivers from new White House ethics rules.
No such waiver is required in the case of Mr. Gitenstein because he hasn’t lobbied the State Department in the past two years.
“It’s certainly not a direct violation of the restrictions but it does run afoul of the spirit that the White House has embraced,” Mr. Holman said.
Mr. Gitenstein’s lobbying ties never arose as an issue of concern at his Senate confirmation hearing.
Sen. Christopher J. Dodd, Connecticut Democrat who has sharply criticized Washington lobbyists in his re-election campaign, called Mr. Gitenstein a “great, great” friend who has been his next-door neighbor in Washington for the past decade.
Mr. Gitenstein’s nomination is one of more than a dozen political appointments by Mr. Obama to fill diplomatic posts, a practice criticized by career foreign service employees and watchdog groups.
The practice has been common for both political parties, but good government groups say the appointments seem at odds with Mr. Obama’s populist rhetoric against “special interests” during his campaign.
Altogether, Mr. Obama’s ambassadorial nominees and their families raised at least $4 million for his presidential run and another $1.6 million for his inauguration, according to the nonpartisan Center for Responsive Politics.
Since the Kennedy administration, presidents have given political appointees about 30 percent of the roughly 170 ambassadorships, records show.
Meanwhile, the American Foreign Service Association and American Academy of Diplomacy have called on Mr. Obama to reduce the number of political appointments to no more than 10 percent. Neither organization has commented on any specific nominee.
“If we are to strengthen the institution of American diplomacy, then people named to fill ambassadorial posts should possess the highest qualifications and have demonstrated interest in foreign affairs,”said Yvonne Siu, spokeswoman for the academy, which represents retired ambassadors and senior-level diplomats.
Sursa: Washington Times

BODY LANGUAGE. Cat de stresat e Obama si cat de flegmatic e Putin la micul dejun de lucru. NO COMMENT VIDEO Culmea: la fel si Medvedev FOTO

OBAMA la Moscova. Ce va fi

Fără aşteptări exagerate
de Viaceslav Samoşkin

Primul lucru care sare în ochi când ai de a face cu tot felul de analize şi comentarii legate de apropiata întâlnire de la Moscova dintre preşedinţii Barack Obama şi Dmitri Medvedev este nepotrivirea dintre modul cum vede relaţiile ruso-americane Moscova şi a cel cum le vede Washingtonul. Pentru cea dintâi, acestea sunt o primă prioritate, pentru cel de-al doilea, nu. Dezacordul în percepţia reciproca şi ignorarea acestei realităţi stă uneori la baza unor clişee de abordare a acestor relaţii de către politicieni şi analişti ruşi. Ei ba se prefac că nu ştiu, ba chiar nu recunosc că pentru America Rusia nu înseamnă acelaşi lucru ca America, pentru Rusia. Adică avem de a face cu un fenomen de autosupraevaluare în dauna adevărului ceea ce este fals. De aici provin şi aşteptările exagerate ale unora legate de summitul Rusia-SUA care are loc în capitala Rusiei între 6 şi 8 iulie.
Dar de unde vine această diferenţă de percepţie a problematicii relaţiilor ruso-americane care există la Moscova şi cea de peste ocean?
Aici îşi spune cuvântul, în primul rând, asimetria economică (America din punct de vedere economic este de 10 ori mai puternică, decât Rusia). În al doilea rând, priorităţile Rusiei sunt una şi cele ale Americii alta. Iată cum arată priorităţile americane prezentate de Svetlana Babaeva, analist politic de la Agenţia RIA „Novosti” care abia s-a întors din Statele Unite:
– „resetarea” relaţiilor cu lumea musulmană (plecarea trupelor americane din Irak, normalizarea situaţiei din Afganistan şi, respectiv, neutralizarea pericolelor teroriste care vin dinspre Pakistan);
– susţinerea relaţiilor dirijate strategic cu China, o nouă putere globală în ascensiune;
– refacerea „alianţelor istorice” (cu Europa de Vest) fără de care SUA nu-şi pot promova interesele în lume.
Poate că ţinând cont de toate acestea, Thomas Graham, directorul principal al companiei de consultanţă „Kissinger Associates” şi fost asistent special al preşedintele Bush jr. pentru relaţiile cu Rusia a spus într-un interviu acordat ziarului „Vremea Novostei”: „Nu trebuie exagerate aşteptările legate de întâlnirea Medvedev-Obama. Relaţiile pot fi îmbunătăţite doar pas cu pas, consumându-se pentru aceasta trei-cinci ani dacă există disponibilitatea de a discuta din ambele părţi şi canalele de comunicare necesare”.
În opinia specialistului american, după încheierea „războiului rece” şi izbucnirea crizei mondiale „este clar că victoria democraţiei liberale nu este inevitabilă, iar bazele însăşi ale economiei de piaţă sunt puse sub semnul întrebării”. În asemenea condiţii, spune Graham, când se afirmă o nouă putere globală (China), şi noi puteri regionale (India, Brazilia, Iran), când în Orientul Apropiat se confruntă două lumi, una tradiţională şi una modernă, când creşte pericolul de proliferare a armelor de distrugere în masă, o nouă balanţă de forţe din lume încă nu s-a aşezat şi „nu avem ce să ratificăm”.
Analistul american crede că toate aceastea îngreunează în mod obiectiv şi dialogul bilateral Rusia-SUA. În acelaşi timp, el subliniază: „Noi avem interese comune, dar priorităţi diferite. Trebuie să căutăm un echilibru intre interese şi priorităţi”.
Unul dintre aceste interese comune este, fără îndoială, încheierea noului Tratat privind armamentele strategice ofensive (START). Şi se pare că părerea observatorilor atât americani, cât şi ruşi este cvasiunanimă: anul acesta noul document va fi semnat ceea ce ar ridica şi gradul de încredere reciprocă. Bineînţeles, dacă Moscova nu va lega această înţelegere de rezolvarea problemei cu sistemul antiracheta american din Polonia şi Cehia. Întrucât există semne că problema ar putea fi rediscutată separat, în spiritul „resetării” relaţiilor ruso-americane anunţate.
Cum poate fi găsit acel canal navigabil fie el şi îngust, dar prin care nava relaţiilor bilaterale ar putea totuşi să înainteze. Soluţia: disponibilitatea reciprocă de a face compromisuri, trădându-se însă nişte principii de bază. Se ştie, de pildă, că unul dintre principalii vectori de valori pentru americani este rolul misionar al Americii în lume de a promova democraţia văzută ca o chezăşie de securitate naţională.
În acest sens, pragmatismul pe care l-ar promova Barack Obama n-ar trebui să însemne renunţarea la valorile fundamentale americane, a spus pentru un post de radio moscovit Dmitri K.Simes, preşedintele Fundaţiei „Richard Nixon”, însă Obama ştie să obţină un rezultat, adaptându-se la circumstanţele date.
„Nu se poate ajunge la înţelegere ca Georgia să nu fie niciodată în NATO, subliniază Simes. Însă se poate conveni ca aceasta să nu primească armele grele de la SUA sau de la alte ţări cu ajutorul sau pe banii Statelor Unite. Nu se poate ajunge la înţelegere ca Ucraina să nu fie niciodată în NATO, dar se poate conveni ca să nu existe imixtiunea activă a SUA în politica internă a Ucrainei. Nu se poate obţine acordul SUA de a recunoaşte independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud. Dar se poate conveni ca SUA să-i spună lui Saakaşvili: orice încercare militară de a schimba situaţia cu cele două republici se va rasfrânge asupra lui cu cele mai triste consecinţe.”
Pe de altă parte, fostul spaţiu sovietic este absolut vital pentru securitatea Rusiei, de aceea este greu de presupus până unde s-ar extinde acceptul Rusiei de a face compromisuri. Cealaltă valoare de fond a ruşilor este aşa-zisa „democraţia suverană”. „Nu trebuie să vii şi să înveţi Rusia cum ar fi trebui să fie politica ei internă şi externă, afirmă în ziarul „Izvestia” politologul rus Vitali Tretiakov. Trebuie, pur şi simplu, căutate punctele de convergenţă ale intereselor americane şi ruse şi pe această bază trebuie încercat să se construiască relaţiile mai eficiente dintre Moscova şi Washington”. „Mai bine un parteneriat limitat, decât o confruntare nelimitată”, spune şi Svetlana Babaeva de la RIA „Novosti”.
Analiştii americani recunosc totuşi că în ultimii ani percepţia Rusiei în America a suferit nişte transformări. Acelaşi Simes remarcă: dacă Rusia nu este o „prioritate supremă” pentru Statele Unite, în urma discursului preşedintelui Vladimir Putin de la Munchen în februarie 2007 şi a evenimentelor din Georgia în august 2008 ea totuşi a devenit un factor care nu poate ramane neluat în calcul.
Indiferent de rezultatele concrete ale summit-ului de la Moscova, toate semnele spun că se va face totuşi un pas în direcţia bună şi necesară. (02.07.2009)
Sursa: https://www.inforusia.ro/

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova