Posts Tagged ‘Sorin Dragan’

Amintiri din Piata Universitatii cu fratii Roncea. Jurnalul Garnizoanei Bucuresti din 13 – 15 iunie 1990, martorii, rebeliunea legionara a lui Ion Iliescu si complicitatea la crima a lui Andrei Plesu si Monica Macovei. FOTO/DOCUMENTE

Piata Universitatii 1990 - Zona Libera de Neocomunism a Romaniei - Foto Pascal Ilie Virgil

Marian Munteanu in Piata Universitatii 1990 -mediafax-foto-emanuel-parvu

George Roncea in Piata Universitatii 1990 - Foto Pascal Ilie Virgil via Roncea Ro

19 Victor Roncea 1990 foto Pascal Ilie Virgil Piata Universitatii_resizeElena si Grupul GID in Piata Universitatii 1990 - Foto Pascal Ilie Virgil

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Audio:
Interviu George Roncea (foto sus calare pe Punctul 8 de la Timisoara) – BBC 14 iunie – Mineriada si infernul de la Magurele

Documente (unele in premiera):

Liga Studentilor - Marian Munteanu - Piata Universitatii 13 - 15 iunie 1990 Civic Media Roncea Ro

Liga Studentilor - Asociatia Studentilor Arhitecti - Piata Universitatii 13 - 15 iunie 1990 Civic Media George si Victor Roncea Ro

Cum era sa fie ucis Marian Munteanu de minerul Denes Domokos in Piata Universitatii - 13 iunie 1990 - Doc Mineriada Roncea Ro

Cum era sa fie ucis Marian Munteanu de minerul Denes Domokos in Piata Universitatii - 13 iunie 1990 - Doc Mineriada Roncea Ro 2

Sus – Piata Universitatii. Jos – FSN:

Piata Universitatii 1990 - Rebeliunea Legionara - Ion Iliescu - KGB - FSN

Adevarul Andrei Plesu condamna Piata Universitatii in Scanteia FSN Mineriada 13 15 iunie 1990 Ion Iliescu-KGB

13 - 15 Iunie 1990 - Tovarasul lui Plesu, CTP despre mineriada si Piata Universitatii in Adevarul

Declaratie-de-absolvire-Monica-Macovei-Chitac-Mineriada-din-13-15-iunie-1Declaratie-de-absolvire-Monica-Macovei-Chitac-Mineriada-din-13-15-iunie-2

Nota via George Roncea:

“…Asadar – “nu am vazut niciun act de violenta”…asta declara procuroarea Macovei dupa vizita sa la Unitatea de la Magurele. Eu, alaturi de fratele meu (ala micu’) si alaturi de peste 1500 de alti bucuresteni care au trecut prin Infernul de la Magurele, in iunie 1990, am vazut lucruri inimaginabile si am trait torturi de nedescris la care participa insusi comandantul adjunct al Unitatii, colonelul Tanase, cel care mi-a infipt in cap, desi aveam deja capul crapat si insangerat, un puscoci lansator de rachete cu fosfor, amenintand ca-mi zboara creierii, daca mai comentez.
Despre ce comentam? despre ce nu a vazut Macovei, atinsa de cecitate degenerativa.
De exemplu, un baiat care-si tinea ochiul smuls din orbita cu mana, atarna in niste fire care-i ieseau din gavanul ochiului. pe langa asta, desi se chinuia cumplit, tanarul desfigurat si plin de sange era legat cu sarma de un stalp de beton.
• ce nu a mai vazut Macovei ?
cel putin sase femei au fost violate de mineri si soldati
• ce nu a mai vazut Macovei ?
bataile zilnice, cu cozi de lopata, cu lanturi si cu ce mai gasea administrate de minerii imbracati cu haine militare, adusi de Ion Ilici Iliescu, carpa kaghebista.
• ce nu a mai vazut Macovei ?
cum erau luate declaratiile luate de colegii sai procurori, fosti securisti la infama Directie de Cercetari Penale a DSS. Declaratiile erau dictate de procurori si cine nu se conforma era altoit pe loc de cate un miner, cu bata.

Integral pe Facebook

Jurnalul Garnizoanei Bucuresti 13 - 15 iunie 1990 Ziaristi Online Roncea Ro 1

Jurnalul Garnizoanei Bucuresti 13 - 15 iunie 1990 Ziaristi Online Roncea Ro 2

Jurnalul Garnizoanei Bucuresti 13 - 15 iunie 1990 Ziaristi Online Roncea Ro 3Jurnalul Garnizoanei Bucuresti 13 - 15 iunie 1990 Ziaristi Online Roncea Ro 4

Jurnalul Garnizoanei Bucuresti 13 - 15 iunie 1990 Ziaristi Online Roncea Ro 5

Jurnalul Garnizoanei Bucuresti 13 - 15 iunie 1990 Ziaristi Online Roncea Ro 6Jurnalul Garnizoanei Bucuresti 13 - 15 iunie 1990 Ziaristi Online Roncea Ro 7

Jurnalul Garnizoanei Bucuresti 13 - 15 iunie 1990 Ziaristi Online Roncea Ro 8

Nota mea: “Romania libera” cerea asadar ajutorul generalului Vasile Ionel, acelasi cu “prim-adjunctul ministrului Apararii” despre care se tot vorbeste in acest document, totodata Sef al Marelui Stat Major al Armatei. Vasile Ionel, cadru militar scolit in URSS, a fost trecut in rezerva de Nicolae Ceausescu in 1980 ca fiind suspectat de apartenenta la GRU/KGB (numele sau este prezent in Dosarul “Corbii”, alaturi de cel al lui Nicolae Militaru, s.a.). El a fost reactivat de Ion Iliescu in 28 decembrie 1989 si a devenit ulterior, dupa 1991, consilier prezidential al lui Iliescu si secretar al CSAT fiind vazut la Cotroceni si in timpul Administratiei Basescu.

Deznodamant (pentru unii dintre noi):

Golani autoexilati Victor Roncea Blog Bogdan Miulescu 1 Piata Universitatii

Golani autoexilati Victor Roncea Blog Bogdan Miulescu 2 Piata Universitatii

Vedeti si: 13 iunie 1990 – FOTOGRAFII DIN ZIUA A TREISPREZECEA. Victor Roncea: Ce-am vazut si ce-am trait, ce-am avut si n-am pierdut

Fenomenul Piata Universitatii si “colegii” nostri de presa: Corina Dragotescu, Sergiu Andon, Andrei Plesu, Lelia Munteanu: “Indemn venit din caverna”. Articole aparute in “Adevarul” din 13, 14, 15 si 16 iunie 1990

 
 

Parintele Calciu “ne-a imbracat sufletele in haine de nunta”. Marturia unui fiu duhovnicesc, “golan” al Pietei Universitatii

La cinci ani de la trecerea la Domnul a bunului Parinte Gheorghe Calciu, calauzitor si duhovnic al meu pe meleaguri americane, reproduc un cuvant adanc al camaradului meu de “golanie”, din Piata Universitatii, dar si de pribegie, Sorin Dragan, unul dintre cei mai apropiati fii duhovnicesti ai luptatorului anticomunist, cuvant scris in urma cu an, la rugaminte mea, si publicat tot aici.

Cinci ani de cand l-am purtat pe Parinte pe umeri in jurul Bisericii Manastirii Radu Voda, in timp ce un oarecare ierarh incerca sa nu-i permita, nici dupa moarte, sa se intoarca acasa, in padurea verde, de la Petru Voda… Cinci ani de cand ne vegheaza din Ceruri. Vesnica lui pomenire!

 

Sorin Dragan: Parintele Calciu “ne-a imbracat sufletele in haine de nunta”

S-au implinit patru ani de la plecarea dintre noi a parintelui Gheorghe Calciu si incerc sa indeplinesc acum cererea fata de care am avut retineri atunci, aceea de a asterne pe hartie cateva ganduri despre mentorul si duhovnicul meu, nu atat ca un elogiu post-mortem intre altele, cat pentru a impartasi o perspectiva mai apropiata celor care l-au vazut numai de langa soclul unui piedestal.

Stiu ca am fost privilegiat cunoscandu-l, si intreg contextul inceputurilor pare sa o confirme. Prima mea intalnire cu parintele a avut loc in copilarie, la o varsta la care eram mult mai impresionat de darul sau de povestitor decat de harul cu care fusese investit prin preotie. Era scund si vioi, avea parul carliontat, carunt pe atunci, alb mai tarziu, barba lunga, numai buna pentru un povestitor, ochii albastri si limpezi, si un suras care radia caldura, la fel ca intregul sau fel de a fi, mai ales fata de copii sau suflete in nevoie de o mangaiere. Basmul sau, Craiasa apelor, o impletire intre propriul talent literar si traditiile dobrogene ale copilariei sale, ramane pentru mine una din cele mai frumoase povesti ale omenirii, si imparte in inima mea un loc cu Fat-Frumos din lacrima si Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, intrucat, la fel ca ele, grefeaza doruri personale pe mituri fiintiale care se pierd in memoria colectiva a poporului roman.

Pe cand am atins o mai buna intelegere a lumii din jur, parintele fusese deja rapit din ea, inchis din nou pentru nemuritoarele sale Cuvinte catre tineri. Le-am citit transcrise si pasate din mana in mana cu infrigurare de unii din cei carora le fusesera adresate. Au fost o revelatie si o confirmare ca exista un sens al existentei dincolo de saracia simturilor, un raspuns la atatea intrebari si zbateri ale unei inimi umbrite de cravata rosie. Multi din noi cautau ceva fara sa-si poata defini prea bine natura acelui gol apasator din suflet. Cand le-am citit prima oara, viata mi-a fost inundata de lumina revelatiei ca Hristos ma cauta si El, si ca exista un adevar mai presus de putinatatea intelegerii omenesti. Dincolo de gratiile inchisorii, cuvintele preotului martir rodeau miraculos in noile generatii, peste tacerea complicitara a parintilor nostri care nu gaseau indrazneala sa demaste goliciunea imparatului pamantesc.

Continuarea aici

Vezi si Piata Universitatii si povestea unui golan adevarat, auto-exilat. Sorin Dragan si epopeea generatiei 1989-1990, decapitata dar inca vie .

“Golanii” Pietei Universitatii din 1989 si 1990 nu mai sunt doriti in tara lor, Romania reocupata. Sorin Dragan, participant la insurectia din decembrie ’89, batut bestial in iunie ’90, stirbit de Ambasada Romaniei din Washington de la recunoasterea dreptului sau natural de cetatean roman

Sorin Dragan, fost azilant politic in SUA (foto cu tricolorul la o manifestatie din Washington pentru Basarabia), participant la insurectia tineretului universitar din 1989 si cofondator al Ligii Studentilor, a carui marturie emotionanta despre evenimentele din iunie 1990 am publicat-o aici: Piata Universitatii si povestea unui golan adevarat, auto-exilat. Sorin Dragan si epopeea generatiei 1989-1990, decapitata dar inca vie :). “Am simtit sangele lui improscand din capul nimerit de un glont”. Un SRI-ist catre mineri: “Pe asta il vreau viu”. Abrutizatii: “Bine i-ati facut, asa ii trebuie legionarului!”, nu a putut sa revina in tara lui, Romania, dupa o foarte lunga perioada. Si-a luat bilet pentru intoarcerea acasa si apoi s-a dus, cuminte, ca orice cetatean caruia i-a expirat pasaportul, la Ambasada Romaniei din Washington DC. Urma sa i se dea un Titlu de calatorie, conform legii. Zilele treceau, momentul plecarii se apropia si Ambasada… nimic. Nu stiau daca e cetatean roman. De ce n-ar mai fi? De ce ar fi mintit?

Si apoi, ditamai rezidenta SIE nu putea sa dea un “search” pe Google ca sa afle cu cine stau in fata, in cazul in care i-au ratacit Dosarul? Pe site-ul ziarului Adevarul, de exemplu, ar fi gasit imediat chiar doua intrari despre epopeea lui: Secretele Mineriadei: În prima linie a luptei cu regimul Iliescu si Amintiri din subsolul groazei – Adevarul.ro. Si, daca le era lene sa intre pe net sau prin arhiva SIE, puteau sa dea un telefon, pe scurt, la colegii de la SRI, ca doar nici acum nu s-au inchis dosarele “legionarilor” din Piata Universitatii. Sau, ce sa intelegem, ca tocmai de aceea nu a fost lasat sa se intoarca acasa?! Ca tot legea zice asa: ca daca nu e timp de asteptat dupa confirmarea de la Bucuresti, “de la caz la caz si in situatii exceptionale, in baza aceleiasi proceduri, solicitantilor li se pot elibera pasapoarte consulare”. Adica pe loc. Oare cand trece fostul propagandist PCR Volodea Tismaneanu pe la Ambasada, tovaraseii de la SIE il recunosc de pe vremuri sau de acum, de sar drepti cu mana la vipusca pentru a i se transforma in soferi si hamali pana la aeroport?

Sa mai amintesc ca am incercat sa ma misc prin maruntaiele statului putrezit de la Bucuresti pentru a gasi unde a ajuns cererea cu numele lui si a ruga un tovaras sau altul sa binevoiasca sa-si puna stampila, in termenul legal?!

Pe zi ce trece ma conving ca Romania este sinucisa, incet, dar sigur. Reocopata de agentii neo-kominernului, sufocata de borfasii de la toate nivelurile, batjocorita de paraziti ai sistemului, Romania a devenit interzisa pentru romanii ei.

Scrisoarea scurta a lui Sorin Dragan spune totul despre starea de “biet roman saracul” ajuns “strain in tara lui”:

Victor,
N-a tinut, desi am mai incercat si eu in cateva randuri, deci voi rata zborul maine. Ramane sa vad daca mai pot recupera ceva, iar apoi sa reincerc, de data asta pt. pasaport pe termen lung, daca tot nu pot veni acum. Cred ca situatia asta e o apta continuare a povestii pe care mi-ai publicat-o, si o ilustrare a concluziei ei. Am avut tot felul de episoade cu cei din DC. Iata cum, desi numele meu e in Cartea revolutiei, statul rezultat din acea revolutie are nevoie de ceva timp sa determine daca-i sunt cetatean sau nu. Deocamdata inca se mai gandeste daca am suficienta “valoare” sa ma numar printre fiii sai legitimi.
In fine, ne gasim noi la un moment dat, desi nu stiu cat va dura toata farsa asta, si cand o sa am nervi sa revin daca pierd $1200 cu biletul asta.

Cele bune,
Sorin

Il vedeti mai jos, in planul doi, cu barba, alaturi de Parintele Calciu, Corneliu Coposu, Grigore Caraza si alti romani, la Washington, in 1992

Foto: Victor Roncea

Concluzia lui Sorin: Am absolvit stiintele politice la unul din cele mai reputate colegii din SUA, si am lucrat pentru organizatii politice americane si scoli diplomatice din capitala. Mi-am oferit serviciile atat prietenilor care au intrat in guvernul roman, cat si oficialilor in vizita, ca actualul ministru de externe, dar am fost ignorat de fiecare data. Raman deci inca aici, iubind de departe o tara care se incapataneaza sa nu-mi intoarca dragostea.

Sorin Dragan, Washington DC

Si-n timpul acesta, la Bucuresti, se mai adauga o zi la cele peste 7000 de zile de cand se studiaza “Dosarul Mineriadei” si al “Revolutiei”…

Piata Universitatii si povestea unui golan adevarat, auto-exilat. Sorin Dragan si epopeea generatiei 1989-1990, decapitata dar inca vie :). “Am simtit sangele lui improscand din capul nimerit de un glont”. Un SRI-ist catre mineri: “Pe asta il vreau viu”. Abrutizatii: “Bine i-ati facut, asa ii trebuie legionarului!”

In fotografie, Sorin Dragan (dreapta), cu tricolorul, militand in fata Ambasadei Moldovei de la Washington pentru eliberarea tinerilor retinuti dupa evenimentele din 7 aprilie 2009

Dupa douazeci de ani

E 14 iunie 2010, douazeci de ani dupa evenimente care mi-au marcat viata si au imprastiat orice iluzie despre transformari de substanta ale societatii romanesti in viitorul apropiat. Tragica ironie sub a carei stea pare sa se desfasoare soarta tarii mele a fost mai pregnanta pentru mine decat pentru alte victime ale acelei mineriade intrucat sunt originar din Petrosani. In conditiile dezagregarii sociale care a urmat reprimarii grevei din ’77, cu imprastierea participantilor si inlocuirea lor cu promotii de criminali eliberati din inchisoare sau gratiati de decrete guvernamentale, am asteptat cu nerabdare absolvirea liceului si iesirea din acel mediu spre deschiderea intelectuala a capitalei, unde am fost student la filologie.

In scurt timp am realizat ca si dincolo de zidurile coloniei penale pe care o parasisem se conturau gratiile unei mai mari colivii care inchidea un popor intreg. Am intrat in conflict cu autoritatile civile si academice si am suferit consecintele de rigoare: arestari, condamnari, exmatriculare, ostracizare, etc.. Printre organizatiile anticomuniste in care am activat in anii ’80 s-a aflat si grupul lui Marian Munteanu, colegul si prietenul meu de atunci. Incerc sa fac abstractie aici de evolutia lui recenta; ceea ce stiu e ca am preluat cu toata fiinta mea acele idealuri, si chiar daca liderul nostru poate le va fi diseminat fara sinceritate, ele mi-au devenit crez atunci si au ramas asa pana azi .

A venit revolutia, si unii dintre noi am luat parte la ea, apoi am constituit Liga Studentilor, a carei conducere ne-a inclus pe cativa din membrii acelui grup. Am devenit unul dintre membrii consiliului Ligii, si redactorul-sef al publicatiei sale (ziarul Glasul), pe care am fondat-o. Inceputul marii demonstratii din Piata Universitatii din primavara lui ’90 m-a prins in Oslo, unde ma aflam ca reprezentant al studentilor romani, stabilind contacte cu organizatii din majoritatea statelor europene. Am vazut la stiri secventele filmate in Bucuresti si am urmarit reactia publicului occidental, de soc si dezgust fata de adevaratul chip al regimului care mostenise puterea in Romania postrevolutionara. Am pornit inapoi spre casa, insotit de un proaspat prieten intalnit la un congres studentesc din Trondheim, un scriitor american pe nume Steve Carlson, care locuia in Budapesta, ultima mea oprire pe drumul de intoarcere. In mai multe puncte de pe acest traseu care a strabatut continentul, prieteni si cunoscuti m-au indemnat sa cer azilul politic al respectivelor state, sa nu ma intorc pentru a ma confrunta cu un regim fata de care imi declarasem opozitia si care tocmai isi demonstrase lipsa de reticenta fata de utilizarea publica a violentei fata de opozanti. Deja retraisem personal experiente similare cu cele dinainte de revolutie, si anume atacuri, amenintari si inca un arest. Eram insa motivat de faptul ca o victorie inca parea posibila si de exemplul fostilor detinuti politici despre al caror sacrificiu aflasem mult.

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova