Maresalul Ion Antonescu in noile documente din Arhivele germane
A existat oare o aprobare a maresalului Antonescu privind deportarea evreilor la Auschwitz?
de Tesu Solomovici
Ca istoria nu e matematica si ca timpul se joaca cu intelesurile date unor evenimente ne-o demonstreaza din nou aparitia voluminoasei lucrari “Al III-lea Reich si Holocaustul din Romania (1940-1944). Documente din arhivele germane”, editata de Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel”. E vorba de o lucrare esentiala pentru cunoasterea in adancime a guvernarii antonesciene si, totodata, a evenimentelor tragice care au indoliat evreimea romana in anii razboiului. Cei doi istorici, Ottmar Trasca, (autorul selectiei, traducerii din limba germana si al notelor), si Dennis Deletant, (semnatarul studiului introductiv), considera ca refuzul maresalului de a permite Berlinului nazist deportarea evreimii-romane in lagarele de exterminare din Polonia si oprirea, in general, la 13 octombrie 1942, a oricaror deportari in Transnistria, ar fi o “pretinsa rezistenta” opusa de Ion Antonescu in fata cererilor repetate ale conducerii celui de-al III-lea Reich de aplicare a “Solutiei finale” pe teritoriul Romaniei.
“Pretinsa rezistenta”
Sintagma ” pretinsa rezistenta” starneste controverse. Deletant are multe explicatii pentru acest refuz al conducatorului statului de a permite lui Hitler ghetoizarea si, ulterior, deportarea populatiei evreiesti din Romania in lagarele mortii din Polonia, asa cum s-a intamplat in alte state aliate/satelite ale Germaniei naziste (de ex. Ungaria), dar refuza sa creada ca ar fi vorba de o autentica rezistenta a maresalului. Desi documentele existente si traduse acum in romaneste atesta aceasta “rezistenta” a maresalului, totusi ea nu e recunoscuta ca atare. Probabil pentru ca o asemenea interpretare ar da apa la moara, asa cum scrie Dennis Deletant, “perceptiei distorsionate cu privire la politica antisemita a regimului antonescian”. Nimic mai fals! Din nefericire, exista multi istorici care cred asa.
Personal, nu am putut intelege niciodata de ce unele gesturi, hai sa le spunem “pro-evreiesti” ale maresalului, trebuie estompate, de parca adevarul despre natura antisemita a regimului antonescian ar avea de suferit din aceasta cauza. Si daca mi-e drag Platon, mai drag imi este adevarul, asa ca o voi spune apasat: maresalul Ion Antonescu a anulat, la 13 octombrie 1942, planul german de deportare a evreimii romane in lagarele de exterminare din Polonia, salvand astfel cele cateva sute de mii de evrei traitori in Muntenia, Moldova, Dobrogea, Banat si Transilvania de Sud.
Continuarea la
Dosare Ultrasecrete: Maresalul Ion Antonescu in noile documente din Arhivele germane
Vezi si
Evreii din Romania in timpul lui Antonescu: Larry Watts prezinta Raportul Filderman-Manuila
Evreii in anii regimului Antonescu: Interviu cu academicianul Dinu C Giurescu
Foto: Dennis Deletant si afacerista anticomunismului, fosta poeta comunista Ana Blandiana
Vezi: Apel catre Liichele: DOVEZI ALE COLABORATIONISMULUI COMUNIST Al ANEI BLANDIANA
Antonescu a salvat evreii de la gazare. Dar cand "diletantii" se baga in istoria Romaniei iese exact pe dos…
August 31st, 2008
VR 1 Comment »
Tesu Solomovici poate “sa spuna apasat” ce-o vrea.
Adevarul este ca planul german de expulzare a populatiei evreiesti din Vechiul Regat a fost prezentat de germani guvernului roman si aprobat.
Au inceput pregatirile logistice insa din fercire, cativa romani a caror memorie a ramas in umbra istoriei au tergiversat planurile.
Este vorba de o echipa a conducerii CFR, in frunte cu directorul CFR, generalul Orezeanu care sub pretextul ca CFR este in penurie de trenuri (majoritatea fiind indreptate catre frontul rusesc) a reusit sa amane cu cateva luni prepararile. Cu cat timpul trecea, germanii deveneau mai nervosi si au terminat prin al convoca pe generalul Orezeanu direct la Berlin pentru a discuta planurile. Orezeanu a reusit sa se eschiveze si de aceasta convocare.
Intre timp, Wilhelm Filderma, probabil aflat in legatura cu Orezeanu (Fiderman avea anumite legaturi on guvernul roman si in elita romaneasca) a reusit sa alarmeze pe aliati care au transmis pe cale diplomatica liderilor romani ca Romania va avea de suferit si ca ei vor fi trasi la raspundere personal dupa castigarea razboiului de catre aliati, de soarta evreilor si a tiganilor (care si ei urmau sa fie expulzati) romani.
In urma victoriei ruse de la Stalingrad, Antonescu a inteles ca soarta razboiul se poate incheia rau pentru Romania si el personal si a anulat planurile de expulzare.
Deci Antonescu nu a facut-o din omenie ca “sa salveze” cateva sute de mii de evrei asa cum sustine asa zisul “istoric” Tesu Solomovici ci dintr-un calcul rece.