Victor Roncea Blog

Trebuie spus din capul locului ca procesul nu pri­veste Insula Serpilor. Nu, la Haga sunt vizate doar apele din jur, odinioara pline de serpi, azi de miazme de petrol si gaze. Insula am pierdut-o, aproape de tot, in 1997, printr-un act care poate fi considerat de tradare nationala, tinand cont ca nici macar Romania socialista de sub Nicolae Ceausescu nu a legiferat vreodata procesul verbal de “predare-primire” dintre Nicolai Pavlovici Sutov, prim secretar al ambasadei URSS si agentul NKVD Eduard Mezincescu, ministru plenipotentiar in MAE al RPR. De fapt, de aici ni se trag toate relele din Romania. De la oamenii Rusiei plasati cu forta armelor sau strecurati in aparatul de stat, pana la cel mai inalt nivel. Cum-necum, un rapt teritorial savarsit sub imperiul puterii de nestavilit a URSS a devenit un bun democratic insusit de succesoarea ei din aceasta zona, noul stat, artificial spun multi, Ucraina. Apoi, in 1997, la semnarea Tratatului dintre Romania si Ucraina – realizat din fuga sub pacaleala intrarii in NATO – rolul lui Mezincescu a fost preluat de alti oficiali ai Romaniei, de la cel mai inalt nivel al statului in jos. Acum, Romania a ajuns sa se bata la Haga – nota bene: cu un stat membru al CSI – ca proasta tarcului NATO-UE, pentru zona platoului continental care se intinde, culmea!, mai mult de-a lungul coastelor romanesti. Disputa juridica romano-ucraineana pe speta resurselor energetice imbraca o alta forma, mai violenta, tot la Marea Neagra, dar intre Rusia si SUA direct, prin intermediul Georgiei. Miza este si politica, cu bataie la alegerile din Statele Unite, dupa cum ne-a dumirit si Miruna Munteanu intr-o analiza publicata cu doar o zi inainte de a o face insusi premierul Rusiei, Vladimir Putin, pe baza informatiilor sale greu contestabile.