Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Pr. Mihai Valica, autorul unui binecunoscut studiu asupra actelor de identitate cu cip si al unor luari de pozitie foarte pertinente pe teme de mare interes pentru biserica, a avut amabilitatea sa raspunda unor intrebari puse de redactia Presa Ortodoxa.
Ce părere aveţi despre folosirea, de către puterea politică, a biometriei şi a tehnologiilor de tip RFID în identificarea persoanei?
Introducerea cip-urilor este, fără îndoială, un scandal. Neacceptarea cip-urilor biometrice nu trebuie privită ca o reacţie pe fondul unui fanatism religios, aşa cum încearcă unii din mass-media să sugereze, ci, mai întâi de toate, ca o reacţie de apărare firească împotriva unei înregimentări forţate într-un sistem de supraveghere suspect.
După părerea mea introducerea cip-urilor este neconstituţională şi antidemocratică, întrucât nu s-a realizat prin dezbatere publică naţională şi încalcă flagrant ”drepturile omului” prevăzut în Constituţia României şi în alte legi internaţionale. Privându-ne de libertatea noastră de opinie şi opţiune, executând orbeşte şi slugarnic toate recomandările UE şi prin faptul că statul român nu încearcă o negocieze şi o nuanţare cu UE sau cu USA, care să ţină cont de drepturile noastre cetăţeneşti, religioase sau de siguranţă personală sau naţională, atunci acesta devine doar un simplu angajat şi funcţionar al Uniunii Europene sau a unor interese străine, iar noi suntem doar figuranţi şi trataţi ca o simplă marfă, pe care se poate pune o etichetă, cip-uri şi livra oricui.
De aceea, cred că expunerea informaţiilor digitale ale românilor fără discernământ şi discreţionar, reprezintă o acţiune inconştientă şi iresponsabilă şi poate fi considerată chiar ca o trădare a propriilor cetăţeni.
Prevenirea terorismului invocat şi provocat tocmai de cei ce ne vor indentificaţi şi controlaţi mai bine, nu se va realiza nici după introducerea cipurilor, ci soluţia este încetarea războiului provocat de statele agresoare în ţările de interes economic şi nu cip-uirea oamenilor.
Credeţi că există implicaţii teologice ale acestei probleme şi, daca da, care ar fi, pe scurt, acestea?
A nu discuta despre acest subiect din punct de vedere teologic este ca şi când nu te-ar interesa semnele vremii (Matei 16, 3) sau a dispreţui profeţiile (1 Tesal. 5, 20), care ne previn despre vremurilor de pe urmă. A nu ţine cont de acest aspect vital mântuirii omului, înseamană a trăi doar după bunăstarea şi foloasele timpului, oferite de tehnologia fără graniţe, deci făra raportare la Sf. Scriptură. Prima consecinţă ar fi desacralizarea omului şi a istoriei.
Omul ca “slavă a lui Dumnezeu” cum spune Sf. Irineu este privit de Sf. Părinţi, ca având o vocaţie personalistă. Or, tehnologia biometrică poate transforma omul doar într-un număr. Deci Biserica şi în general Teologia are menirea de a apăra “firea omului” în toată normalitatea ei personală şi nu pe bucăţele, ci unitar şi holistic. Omul este redus de la imago Dei la un simplu număr sau cip electronic, întrucât din punct de vedere al evidenţei biometrice, cel care nu va figura într-o bază de date, nu va exista din punct de vedere fizic, deci social şi astfel va fi lipsit de toate drepturile. Or, ontologia omului este iconică şi are o identitate taborică, deci faţă către faţă în demnitate, cinste şi slavă dumnezeiască şi nu o identitate numerică impersonală, în sensul apocaliptic ca “număr al omului” (Apoc. 13, 18).
Biserica trebuie să lupte împotriva acestei tendinţe de a pierde identitatea taborică a persoanei umane şi să ia atitudine morală împotriva “ştiinţei” imorale, a mondialismului despotic şi a tehnologiei totalitare şi înrobitoare, care transformă pe om într-un număr sau instrument şi să atenţioneze profetic atunci când ştiinţa sau tehnologia nu mai slujeşte omului, ci unui grup de interese, fie ştiinţific, economic, financiar, politic, mondialist, etc., şi care urmăreşte să organizeze creaţia ca o totalitate închisă, în care omul este micul ei dumnezeu. Această atitudine şi chemare responsabilă a Bisericii ar putea înfluenţa ştiinţa, să recunoască faptul că ea este în mod dinamic neterminată, deci nu este definitivă şi că nu are absolut nimic de spus în mod direct despre transcendenţă şi destinul hristic al omului. Ştiinţa trebuie să se oprească acolo unde încalcă conştiinţa religioasă şi transcendenţa firească a omului spre veşnicie. În acest context se impune o bioetică a ştiinţei şi a tehnologiei biometrice din punct de vedere ortodox.
Ce părere aveţi despre comunicatul biroului de presă al patriarhiei pe tema paşapoartelor biometrice?
Întrucât nu conţine semnătura membrilor sinodali, aşa cum este procedura canonică (vezi de ex. Pastorala din Duminica Ortodoxiei), consider că nu este vorba de o hotărâre sinodală oficială, discutată şi analizată din punct de vedere teologic, ci un simplu comunicat dat în grabă de biroul de presă al Patriahiei. Refuz să cred că un Sinod de o asemenea valoare, nu ar fi luat în discuţie implicaţiile teologice, cetăţeneşti, psihologice etc. ale cip-urilor biometrice, ci s-ar fi oprit doar la cele de natură legislativă europeană sau naţională. Te întrebi în asemenea provocări, ce spune Sf. Scriptură nu ce părere are Ministerul de Interne…
Referitor la comunicatul de presă îl consider superficial, pueril, pe alocuri dictatorial şi total secular, întrucât se raportează nu la revelaţia divină ci la reglementările UE. Ar fi fost hilar pentru Sf. Sinod să fi luat în consideraţie asigurările date de Direcţia Generală de Paşapoarte (vezi anexa 2), directivele UE şi să treci cu vederea atenţionarea profetică din Apocalipsa 13-14, întrucât este vizibil chiar şi pentru laicii mai puţin instruiţi teologic, că acţiunea documentelor biometrice este o acţiune premergătoare epocii antihristice, întrucât presupune un control total al omului.
Scopul fundamental al Bisericii este acela al îndumnezeirii omului, deci al ipostasului uman şi nu urmărirea confortului credinciosului cu orice preţ şi transformarea credinţei creştine într-o simplă noţiune utilitaristă. Cred că nu era nevoie de a face o demostratio, în sensul argumentelor raţionale teologice, legislative sau tehnologice referitoare la cip-uri, ci în cazul de faţă este vorba de o afirmatio – adică a mărturisirii revelaţiei divine şi raportarea la aceasta şi nu la directivele UE sau a altor organisme. Într-o istorie în care Dumnezeu s-a întrupat, ca dovadă a iubirii sale pentru oameni, angajarea noastră în rezolvarea crizelor, sau cel puţin atenţionarea credincioşilor despre problemele pe care timpul ni le pune în cale este cea dintâi formă de manifestare a filantropiei, a responsabilităţilor noastre personale sau eclesiale şi a urmării (imitării) lui Hristos. A nu ţine cont de acest lucru însemnă că există o gravă criză creştină de indentitate personală, eclesială sau comunitară. Canonic, singura hotărâre sinodală validă este cea de la Cluj, întrucât semneaza fiecare episcop în parte.
Reprezentanţii mai vizibili ai laicatului ortodox au o viziune diferită de cea care răzbate din comunicatul biroului de presă patriarhal, asumându-şi o atitudine conservatoare critică şi deschizând acţiuni juridice de contestare a introducerii paşapoartelor biometrice. Cum vă explicaţi această diferenţă de viziune între laici şi comunicatul biroului de presă al patriarhiei? Ce consecinţe poate avea?
Consider acţiunea laicilor şi a unor monahi şi preoţi responsabilă şi îndreptăţită, întrucât forma de rezistenţă împotriva înregimentării electronice abuzive este propovăduirea Sf. Evanghelii, atenţionarea profetică în Duhul lui Hrisots şi răbdarea creştinilor până la prigoană, însă nu ca formă de răzvrătire sau revoltă împotriva Statului sau a Bisericii, ci ca motivaţie hristică şi formă de păzire a poruncilor lui Dumnezeu: “Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus. (Apoc. 14, 12).” Deci soluţia este răbdarea până la prigoană, în ultimă instanţă. Acesta este un indiciu, că cei ce se vor opune pecetluirii sunt “aleşi de Dumnezeu şi că sunt înscrişi în cartea vieţii Mielului de la întemeierea lumii” (Apoc. 13, 8). Deci nu este vorba de predestinaţie, întrucât răbdarea şi martirajul presupune voinţa şi participarea oamenilor în mod direct şi activ, ci este vorba de o preştiinţă a lui Dumnezeu. Vor cădea şi vor fi nepăsători doar nevrednicii: “Şi i se vor închina fiarei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat. (Apoc. 13, 8).
Creştinul este chemat, să arate firescul credinţei creştine într-o lume, pentru care creştinismul a devenit atât de nefiresc sau chiar o piedică, pentru cei ce vor să stăpânească lumea şi pe om în mod samavolnic. A renunţa la această chemare, înseamnă a renunţa la chipul şi asemănarea noastră cu Dumnezeu şi marchează sfârşitul libetăţii noastre şi începutul sclaviei pre-antihristice (vezi cip-ul RFID).
Cred că fiecare creştin responsabil are obligaţia morală să arate lumii, că virtutea este mai atractivă decât păcatul şi să trăiască adecvat, tocmai ceea ce crede şi se roagă. Acest mod firesc de trăire a credinţei creştine, va arăta lumii, că normalitatea vieţii umane este mai utilă decât tehnologia înrobitoare, care uşor se poate transforma în terorism tehnologic, atunci când omul este privit doar ca o marfă sau o piaţă a muncii şi nu ţine cont de valoarea şi destinaţia lui hristică.
Nu forța coercitivă a Statului sau a politicii mondialiste sau a autorității Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe trebuie folosită pentru lămurirea problemei cip-ule biometrice, ci forța argumentului teologic revelat în Sf. Scriptură și în Sfânta Tradiție, normalitatea eclesială, comunitară și psiho-socială a ființei umane, care ține cont de firescul omului, de libertatea și mântuirea lui.
Pr. Dr. Mihai Valică
8 martie 2009

• Share
• Tweet
• Pin
• Email