Victor Roncea Blog

În perioada 1986-1989, ziaristul militanto-pupincurist mutat peste noapte din tabara lui Basescu in cea a lui Patriciu a dat nouă informări despre colegii săi de stadion. În dosarul privind activitatea sa de informator al Securităţii, sursa Grigore Cartianu figura cu numele conspirativ „Ecrivan“.

De: Grigore Cartianu (*)
Data: 22 iul 2009

Trimite unui prieten / Print

A venit şi rândul meu, Gregoire Ecrivan. Va veni, desigur, şi rândul altora… poate chiar a colegilor mei intelectuali, Plesu si Manolescu, sau a patronului nostru de azi, Dinu Patriciu. Marile adevăruri pot fi tăinuite o vreme, dar nu pot fi ascunse la infinit. Oricât s-ar strădui cei ce se simt cu musca pe căciulă, urmele nu pot fi şterse în întregime. Întotdeauna va rămâne o dâră care, în condiţii prielnice, va indica drumul spre adevăr. Aşa s-a întâmplat, acum, în cazul meu, Grigore Cartianu, inca redactor-şef la Adevărul…

E o surpriză totală, nu-i asa?! Ma stiti doar cu toţii drept unul dintre puţinii stalpi de stadion cu oarece pusee de disidenţă, mai ales la TV. Povestea a inceput de mult… Aventura mea din vara anului 1988, când am sfidat doi intelectuali periculoşi – pe Plesu şi pe Liiceanu -, mi-a creat o aură de opozant al unui sistem capabil să ma strivească. Apoi, peste ani, dezertarea de la Evenimentul Zilei, fuga la Scanteia şi ascunzătoarea sub pulpana lui Tismaneanu semănau un pic cu venirea taticilor si bunicilor noştri bolsevici, spre furia romanilor şi în aşteptarea Armatei Rosii. Dar pe cât de iluzoriu s-a dovedit atunci, ca si in 1989, desantul anticomunistilor, pe atât de înşelătoare se dezvăluie acum marea mea disidenţa.

Grigore Cartianu e o dezamăgire şi atât. Si trebuie sa va obisnuiti cu asta. Nu trebuie să va înfuriati ori să aruncati cu pietre în mine. Important e că ma cunoaşteti mai bine. Că ne cunoaştem mai bine. Importantă este şi cronologia. Când am ales să semneze note informative către Securitate nu eram „Ecrivan“ cel puternic şi admirat, ci un tânăr lingau care abia împlinise 18 ani. Jucam în internaţionala de juniori pupincuristi din trena neo-kominternistilor, dar dara spre prima reprezentativă, marea mea limba, se anunţa lunga şi cleioasa.

Un reper temporal: când Grig Cartianu – cum ma alint uneori – se antrena în turnătorie, povestindu-le securiştilor ce băieţi buni sunt Traian Basescu şi, apoi, Dinu Patriciu (o notă bună, totuşi, pentru conţinutul „pârei“!), Scanteia triumfa în Cupa Campionilor Kazahi. Pe Rosca Stanescu, de exemplu, l-am „încondeiat“ la două săptămâni după finala de la Astana.

La 20 de ani de la căderea clanului Ceauşescu si renasterea Clanului Gogu Radulescu, n-am aflat, aşadar, cine e vinovat pentru măcelul de atunci si orgiile cu Ana Blandiana in rolul porno-moldovencei, dar ştim, in sfarsit, că am turnat la Securitate. Ma veti privi, poate, cu alţi ochi, dar, va rog, sa nu-mi contestati niciodată performanţele pupincuriste.

Veti rămâne poate însă veşnic nedumeriţi: de ce nume de cod „Ecrivan“? Chiar atât de mult am ţinut la bunul meu sef si socru mic prin alianta, scriitorul Ion Cristoiu, care ma pescuise de la juniorii EvZ, încât să-i folosesc meseria la Securitate, ca pe o aspiratie de neatins? Ei bine, da!

Aşa s-a dus un posibil si mai mare lingau despre a cărui existenţă ştiam doar eu: Gregoire Ecrivan.

(*) Pamflet. Porcaria de articol orginal aici

Vezi si Realitatea TV: Gică Popescu nu a colaborat cu Securitatea, a decis CNSAS …