Victor Roncea Blog

Raspunzand unei solicitari mai vechi,Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii s-apronuntat, in mod oficial, asupra unui caz care, de mult timp, nu armai trebui sa fie controversat. Asupra cazului meu.Am fost sau nu am fost colaborator al Securitatii? CNSAS ofera opinieipublice un verdict fara drept de apel, conform caruia nu as fi fostcolaborator al Securitatii. Si este pentru a doua oara cand institutiaprocedeaza astfel. In timp ce eu afirm contrariul. Sunt eu nebun oriavem de-a face cu o realitate rasturnata de o institutie a statului? Orealitate schimonosita. De catre o institutie care poate sa facaoricand din negru alb si din alb negru.
            Pe acest site, inca de la aparitia lui, mi-am postat –si orice cititor poate verifica acest lucru – propria biografie. Atatin limba romana, cat si in limba engleza. Si pentru a nu mai existaniciun fel de dubiu, capitolul colaborarii mele cu Securitatea estedestul de mult dezvoltat. Cu detalii pe care nimeni nu le-ar puteainfirma. Cu exceptia, iata, CNSAS.
            In urma cu circa sase ani, Consiliul de Onoare alClubului Roman de Presa, din care faceam parte, a decis cu unanimitatede voturi sa solicite CNSAS cate un verdict in privinta fiecarui membrual acestui organism. Urmand ca rezultatul sa fie facut public. Dintremembrii Consiliului de Onoare, eram singurul care, inca din 1992,recunoscuse public o colaborare cu Securitatea. Nu intru acum indetalii, pentru ca ele se gasesc din abundenta pe acest site.
            Solicitarea era cat se poate de legitima. Breaslagazetarilor si opinia publica aveau dreptul sa afle cine sunt membriiConsiliului de Onoare al celei mai importante organizatii de presacare, in trecut, s-au facut vinovati de o colaborare cu Securitatea.Rezultatul a fost – pentru mine, cel putin – de doua ori naucitor. Inprimul rand, pentru faptul ca eu insumi am primit un certificat denecolaborare cu Securitatea. In al doilea rand, pentru ca, incredibil,aceasta a fost situatia si in ceea ce-i priveste pe toti ceilaltimembri ai Consiliului de Onoare. In ciuda unor informatii care circulauinsistent despre unul sau despre altul.
            In ceea ce ma priveste, am organizat imediat oconferinta de presa la Hotelul Intercontinental, avand tema “Cum nusunt, daca sunt”. Am pus evident in discutie modul defectuos in carefunctioneaza legea dar si felul in care cei de la CNSAS o aplica. Inprealabil, avusesem o discutie cu presedintele CNSAS. Acesta mi-a spusca exista un dosar Sorin Rosca Stanescu, care este insa clasificat – eucolaborasem cu Brigada Antiterorista – si ca el, impreuna cu alticolegi, s-au uitat in acest dosar si nu au gasit nimic de natura saconduca la concluzia ca as fi participat la vreo actiune de politiepolitica. Si ca, oricum, fiind clasificat la “strict secret”, acestdosar nu poate fi luat in consideratie de nimeni.
            Era o aberatie. In primul rand, a legii. Atata timp cateu insumi recunoscusem, de nenumarate ori, colaborarea cu BrigadaAntiterorista a Securitatii romane, aceasta chestiune nu mai puteaconstitui un secret. In al doilea rand, incepand din momentul in caregeneralul Plesita, intre timp decedat, fusese implicat, la Paris, inprocesul intentat lui Carlos Sacalul – pana la Bin Laden considerat celmai mare terorist al lumii – am inteles, si am facut public acestlucru, ca informatiile pe care eu le ofeream Brigazii Antiteroriste nuerau, in realitate, destinate – asa cum crezusem eu pana la un momentdat – combaterii terorismului. Dimpotriva. Ele au fost utilizate pentruintensificarea colaborarii dintre Securitatea romana si organizatiileteroriste. In consecinta, ma facusem vinovat de politie politica. Simi-am exprimat, in repetate randuri, regretul.
            La initiativa lui Victor Roncea, pe atunci sefulDepartamentului Externe al Ziarului ZIUA, pe care eu il conduceam dinfunctia de director general, in urma cu trei ani, la CNSAS a fostdepusa o noua solicitare, vizandu-i pe toti jurnalistii. Din nou, amsustinut demersul, pentru ca, din nou, mi s-a parut important ca opiniapublica sa cunoasca trecutul formatorilor de opinie. Spre cinstea lor,cativa ziaristi de la ZIUA nu au mai asteptat cercetarea CNSAS si aurecunoscut ca au colaborat cu Securitatea. Nimeni nu i-a sanctionat invreun fel. Ei si-au continuat activiatatea la ZIUA iar ziarul apublicat declaratiile lor.
Iata ca, acum, CNSAS raspunde. S-a vazut cum. Acolo nu s-a schimbatnimic. Nu vreau sa-i acuz pe membrii si functionarii CNSAS. Poate ca einu fac altceva decat sa respecte legea ad litteram. Dar legea trebuieschimbata.
            Si ar mai trebui sa se schimbe ceva. Si anumecomportamentul unor jurnalisti. La emisiunea “Nasul” din seara de 28ianuarie, Radu Moraru a afirmat, in mod raspicat, ca CNSAS a dat unverdict de necolaborare in ceea ce ma priveste, intrucat eu sunt incaofiter acoperit al unui serviciu de informatii. Este o acuzatie extremde grava, facuta, in cel mai rau caz, cu rea-credinta si, in cel maibun caz, cu inconstienta. Alaturi de el se afla Roncea. Pe site-ulcaruia, tot ieri, au fost lansate acuzatii grave la adresa mea. Dinperioada in care Victor Roncea lucra la ZIUA. Ca sef de departament. Saadmitem ca ele sunt adevarate. Cum se explica faptul ca Victor Roncea acontinuat, in aceste conditii, sa lucreze la ZIUA? Timp de peste 10ani? Iar fratele sau, George Roncea, care si el a lucrat la ZIUA, m-aacuzat ca l-am dat afara pentru ca a condamnat atacurile aviatieiamericane asupra Serbiei lui Milosevici. Este dreptul lui sa fiesuparat. Numai ca istoria nu poate fi schimonosita. Milosevici a fostdeclarat criminal de razboi. Nu americanii au fost condamnati deTribunalul International. Iar Romania era aliat nu al lui Milosevici,ci al Statelor Unite. Roncea nu a fost trimis pe banii ziarului laBelgrad pentru a lansa de acolo acuzatii impotriva Americii. Iarcontractul sau de munca a fost desfacut, dupa ce el a primit suficienteavertismente care ii atrageau atentia ca politica ziarului este decondamnare a regimului Milosevici. Nu a fost cenzura, ci politicaeditoriala. Roncea nu intelege ce inseamna presa, procedand asa cumprocedeaza astazi. Nici Roncea cel mare si nici Roncea cel mic.
            Este jalnic ca ideea aflarii adevarului prindeconspirarea dosarelor securitatii este compromisa astfel. Prin lege.Si prin modul in care oamenii, unii dintre ei jurnalisti cunoscuti,ataca aceasta tema.
Sursa: www.sroscas.ro