Romania libera imi ia putin caimacul si publica azi ca “Directorul adjunct al Institutului Cultural Român din Budapesta, Csaba Bartha, a avut „contract de colaborare” şi cu Securitatea. Cu toate acestea, CNSAS i-a dat verdict de necolaborare”. Concret, Csaba Bartha (foto stanga), originar din Timisoara, adjunctul fostei ziariste timisorene Brindusa Armanca, in prezent director la ICR Budapesta, a fost recrutat si a semnat Angajamentul cu Securitatea la 11.12.1986. A avut numele de cod BARBU si si-a turnat colegii de serviciu de la “Fructus” si de la Facultatea de Mecanica – Timisoara, neezitand sa-l apere in Notele sale informative pe Suto Andras, cunoscutul scriitor maghiar anti-roman (mentionat drept S.A. in Decizia CNSAS pe care o ofer aici). Probabil de aceea a si primit verdict de “necolaborator al Securitatii”. Conform declaratiei sale de avere si interese, Bartha=”Barbu” este si membru al Comitetului Director al Asociatiei Jurnalistilor Maghiari din Romania, pe care o gasim drept partenera a organizatiei anti-romanesti Liga Pro Europa – condusa de Tovarasa Szobotka, alias Smaranda Enache, cea care l-a prezentat pe mutilatul MIhai Cofar drept ungur, in martie ’90, membra de vaza a GDS si vice-presedinta a PNL, pe filiera Constantinescu, care a numit-o la vremea lui ambasadoare in… Finlanda 🙂 (prietenii stiu de ce). Pana in 2007, cand a fost luat la ICR, Bartha a lucrat ca ziarist la Societatea Romana de Radio – postul local din Timisoara. Inainte de aceasta a fost propriul sau angajat la societatea Harom Szasz BT din Budapesta :). La fel ca si in cazul Andrei Corbea Hoisie si Sorin Antohi, membri GDS, diplomati si rasfatati ai MAE si ICR, acuzati crunt de actuala laureata a premiului Nobel pentru literatura, Herta Muller, nici Csaba Bartha nu a suflat o vorba despre colaborarea sa cu Securitatea, pana la deconspirarea sa. Ministerul Afacerilor Externe a solicitat CNSAS in urma cu doi ani, mai precis pe 25.07.2008, cercetarea angajatilor sai, inclusiv ai ICR, aflat sub controlul MAE si SIE. De atunci, Csaba a avut doar vreo 724 de zile in care putea sa marturiseasca public ca a fost un turnator. N-a facut-0.
La fel si colegul sau, Galfalvy Gyorgy Kalaman Janos (foto dreapta), dat in cercetare de Civic Media in urma cu 4 (patru) ani (!), pe lista “Voci Curate” in presa si societatea civila romaneasca. Normal ca n-a raspuns. Ca si Csaba Bartha, Galfalvy Gyorgy face parte din presa si societatea civila ne-romaneasca, ba chiar anti-romaneasca… Galfalvy Gyorgy, fost redactor sef al revistei Consiliului Judetean Mures LATO, din Targu Mures, este membru al Uniunii Jurnalistilor Maghiari din Romania , organizatie co-fondatoare a Conventiei Organizatiilor de Media din Romania (COM), si membru al Fundatiei Aranka Gyorgy, cu serverul la Fundatia Soros, fosta Fundatia Marosvasarhely, condusa de nelipsitul sef UDMR Marko Bela, fundatie beneficiara de-a lungul anilor de “ajutoare financiare” de milioane, de lei dar si, mai ales, de forinti. Dealtfel, Gyorgy Galfalvy (uneori scris Galfalvi) este si co-actionar impreuna cu Marko Bela la Editura Mentor SRL din Targu Mures, dupa cum scrie Romania Murdara.ro. Dar sa ne intoarcem la oile Securitatii. Chiar daca Galfalvy a avut dosar de urmarire informativa, incepand din 1973 pana in 1989, in mai multe intervale, perioada in care a purtat numele conspirative de urmarit “Kelemen”, “Gherasim” si “Gal”, acesta a furnizat, sub nume propriu numeroase informari suculente. Desi CNSAS a hotarat ca nu a colaborat, eu totusi cred ca o asemenea interventie se apropie, totusi, de statutul de colaborator: “La sediul organelor noastre s-a prezentat din proprie initiativa obiectivul GHERASIM cu o problema urgenta. Intrucat camera de primire era ocupata pentru audienta, obiectivul stand in vecinatatea sediului org de securitate, a invitat ofiterul la locuinta sa”. Continuarea aici, in Decizia CNSAS. Decideti dvs: Mona Musca a facut altceva?
Mai jos articolul din Romania libera de azi, intitulat inspirat (aviz Patapievici)
Scheletul din dulap şi Securitatea: Adjunctul ICR Budapesta, recrutat pentru a-şi turna colegii
Directorul adjunct al Institutului Cultural Român din Budapesta, Csaba Bartha, a avut „contract de colaborare” şi cu Securitatea. Cu toate acestea, CNSAS i-a dat verdict de necolaborare.
În ciuda faptului că există dovezi care arată că directorul adjunct al ICR Budapesta dădea note informative Securităţii, semnate cu numele de cod „Barbu”, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) i-a dat lui Bartha, luna trecută, un verdict de necolaborare, considerând că delaţiunile sale nu ar fi afectat viaţa privată a persoanelor pe care le-a dat pe mâna Securităţii. Cererea de verificare a lui Csaba Bartha a fost depusă încă din iulie 2008 de Ministerul Afacerilor Externe, în subordinea căruia se află ICR Budapesta. Abia luna trecută CNSAS a făcut publică decizia în acest caz, aceea că nu i se poate atribui calitatea
de lucrător/colaborator al Securităţii, cu toate că a fost recrutat de Securitate pe 11 decembrie 1986 pentru „încadrarea informativă a colegilor de la Facultatea de Mecanică din Timişoara şi a colegilor de serviciu de la IPILF «Fructus’ Timişoara». Numele conspirativ al acestuia a fost, potrivit CNSAS, Barbu.
Una dintre notele pe care „Barbu” le-a scris sugerează că, la solicitarea serviciului de informaţii, ar fi verificat dacă un muncitor de la fabrica IPILF Timişoara vorbeşte despre problemele cu Securitatea. „Vă informez următoarele în legătură cu numitul K.L., muncitor la «Fructus». În ultima perioadă m-am întâlnit de mai multe ori cu acesta, discuţiile noastre referindu-se la probleme
cu caracter general fără interes deosebit (…). De remarcat că nu a amintit nimic despre faptul că ar fi fost chemat la organele de Securitate şi nici nu a întrebat dacă eu aş fi fost chemat. Văzând că nu abordează acest subiect, nici eu nu am amintit nimic. În orice caz, nu s-a mai angrenat în nici un fel de discuţii de genul celor pentru care a fost chemat la Securitate”, se arată într-o notă a lui Csaba Bartha, potrivit CNSAS.
Într-o altă notă către Securitate, sursa „Barbu” relata, în noiembrie 1987, despre un prezentator TV care punea unui scriitor premiat întrebări „insinuante”. ” (Este vorba de Suto Andras, prezentat la Televiziunea ungara – nota mea)
Dacă atât Patapievici cât şi Pleşu au fost securişti, atunci prezenţa lor în CNSAS, alături de Dinescu, nu se explică decât prin executarea unei misiuni de intoxicare !…
Si e rau ca dadeau informatii romanilor? Dar spionii ungurilor in Romania de ce nu ii deconspirati, patriotii lui peste? Aud, mister Roncea?
Pai astia ce credeti su sunt?! Ha, ha, ha!