Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Scris de George Roncea /Curentul

La începutul acestui an, în data de 5 ianuarie, cånd lumea încă nu-şi revenise de pe urma chefului de Revelion, harnicul europarlamentar PDL Cristian Preda trăgea de sirenă mai ceva ca Vasile Roaită, celebrul informator al Siguranţei, acoperit ca activist politic de circumstanţă. Şi Cristi Preda tot un fel de activist politic pare să fie, nu e clar însă al cui, de vreme ce proiectul politic, anunţat emfatic pe blogul personal, cu privire la „necesitatea modernizării partidului şi a clarificării sale doctrinare“ a scos pe ţeavă, după multe guiţături, o… Teo Trandafir, care a clarificat pe deplin relaţia sa doctrinară – asimilată de la profesorul ei – printr-un gest memorabil, plin de modernitate, care nu poate fi tradus în cuvinte decåt prin „v-am tras-o la m..ie, bă pedelei prostovani“.
Contextul raportării dispreţuitoare a lui Teo Trandafir, produsul politic al lui Cristian Preda, la PDL-ul care a intromisionat-o în Parlament nu este unul singular, de vreme ce chiar mentorul ei opina într-un interviu în revista „22“, publicaţie fondată de gurul modernităţii, doctrinarul Siviu Brucan, că „în PDL sunt foarte mulţi oameni care sunt mai aproape de Gigi Becali decåt de Traian Basescu şi e regretabil ca astfel de personaje să ajungă în poziţii de decizie publică“. Cånd a fost însă pus pe listele partidului în poziţie eligibilă pentru ocuparea scaunului de europarlamentar, unde a ajuns chiar coleg cu blamatul Gigi Becali, onorabilul Cristi Preda nu a protestat şi nici nu i s-a părut că pute învecinarea sa cu pedeliştii care-l umpleau de regrete.
În timp ce colegii săi de partid îi put, un alt coleg europarlamentar îi miroase a parfum de roze, i se umple gura cånd rosteşte „Laszlo Tokes“, pentru care nu găseşte decåt laude, aşa-zisul pastor, fost informator şi al Securităţii comuniste din Romånia, şi al Securităţii comuniste din Ungaria, reprezentånd nici mai mult, nici mai puţin decåt „un simbol al luptei împotriva comunismului“ şi un „erou anticomunist“. Desigur doar în optica stråmbă a lui Preda.
Doctor în arta confuziei, inversånd sistematic criteriile, Preda participă de fapt la un întreg proces de răsturnare a valorilor, operaţiune pe care o execută mai nou de pe o platformă de partid, partid pe care în fapt nu şi-l asumă, ci doar îl parazitează.
Scăldatul în mocirla falselor criterii este însă un atribut nu doar al trecutului, ci iată şi al prezentului – în ce-l priveşte pe Preda.
Pe toate cărările, şi mai ales pe cărăruia Vox Publica şi Realitatea TV a deontologului Sorin Ovidiu Våntu, deontologul Cristian Preda vine şi vorbeşte de principii. De anticomunism, de dreapta. Înjură la comunism de spui că a avut de suferit pe vremea Odiosului. Nici vorbă însă. A fost sluga perfectă. Îl regăsim în mai multe documente UASCR de pe vremea Răposatului. Era cadru de nădejde. Cenzor la UASCR (Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Romånia). Apare ca responsabil de organizarea Conferinţei Naţionale a UASCR din 1988 şi cu ode în lucrarea editată la acea vreme de Editura Politică.

Cristi Preda şi cântecul de sirenă al Partidului Comunist

Preda Cristian, student la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti, era expert în marxism. La faza naţională a Concursului profesional-ştiinţific studenţesc de ştiinţe sociale, Secţiunea „Materialism dialectic şi istoric“, a obţinut punctajul maxim – 20 de puncte. Lucrarea sa era o odă la al XIV-lea Congres al PCR şi 45 de ani de la „revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă de la 23 august 1944“.
Concursul a fost vizat personal de tovarăşa Elena Ceauşescu. Iar tovarăşul Preda a fost pe podium. „Majoritatea studenţilor au dovedit cunoaşterea temeinică a problematicii de bază a fiecărei discipline, în spiritul şi din perspectivele tezelor şi aprecierilor cuprinse în documentele de partid, cu deosebire în recentele expuneri ale Secretarului General al Partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu“, se spunea la timpul respectiv.
Tovarăşul Preda, marele aşa-zis „anticomunist“ de azi, era un respectabil premiant la comunism, viitor lector la „Ştefan Gheorghiu“, mai mult decåt probabil, dacă nu-l retrăgeau colegii de partid de la Moscova pe Nicolae Ceauşescu. Temele la care s-a dovedit eminent: „Concepţia PCR, expusă de Secretarul General al Partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la şedinţa Plenarei CC al PCR, a organismelor democratice şi a organizaţiilor de masă şi obşteşti din 28 noiembrie 1988 despre unitatea, continuitatea şi etapele procesului revoluţionar în ţara noastră, despre marile transformări revoluţionare ce constituie conţinutul şi definesc specificul fiecăreia dintre aceste etape“, „Ce este partidul revoluţionar al clasei muncitoare?“, „Dialectica contradicţiilor în viaţa socială. Concepţia PCR a Secretarului său General, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, despre cunoaşterea şi soluţionarea contradicţiilor în socialism“.
Cazul lui Preda nu este singular (însă exemplar, atingånd o culme a ipocriziei). Toţi foştii tovarăşi se declară astăzi ideologi de dreapta cică, de parcă ar fost anticomunişti din tată în fiu.
Imediat după 1990, Cristian Preda a fost trimis la o bursă în Franţa, după care a fost cocoţat în vårful fostei academii de partid „Ştefan Gheorghiu“, devenită, vezi Doamne, o onorabilă cică Şcoală de Ştiinţe Politice. Ajunge consilier prezidenţial la Constantinescu şi secretar de stat în MAE sub Ungureanu, nu mai înainte de a-şi marca debutul politic printr-o mizeră flegmă la adresa lui Mihai Eminescu, considerat de domnia sa, politrucul UASCR, drept „o nulitate în politică“.
Pe scurt, se poate spune că totul îl califică pe Cristi Preda, acest renuvelat Vasile Roaită, în a-şi da cu părerea, şi „modernismul“, şi „claritatea doctrinară“…

Citeaza acest articol pe saitul tau

• Share
• Tweet
• Pin
• Email