Repede, un soclu pentru Baconschi!
Scris de Iulia Nueleanu
Dacă a văzut că nimeni nu se înghesuie să-i laude calităţile extraordinare de om politic creştin-democrat, pus pe reformarea PDL şi chiar a vieţii politice româneşti, Teodor Baconschi şi-a spus: „Dacă nu eu, atunci cine?“. Zis şi făcut. Aşa că sâmbătă, la o întrunire cu pretenţii a GDS, onor ministrul de externe a făcut câteva declaraţii politice ce merită luate în seamă şi chiar comentate, având în vedere autorul lor.
„Vă spun cu sinceritate că în 2012, dacă nu intram în politică, nu mai votam. Aş fi îngroşat rândurile celor nemulţumiţi, care se pregătesc fie de exilul extern, fie de exilul intern. (…) Există o conspiraţie a mediocrităţii în partidele noastre politice. Trebuie acţionat pas cu pas, treptat“, a spus proaspătul membru PDL Teodor Baconschi care, potrivit afirmaţiilor sale, şi-a asumat acest rol homeric de a ne scoate din letargia civică în care domnia sa consideră că ne-am afundat cu toţii.
Într-adevăr, ne complacem de multă vreme în această stare, dar, sincer, am rezerve că domnul Baconschi e chiar personajul politic potrivit să ne trezească simţurile civice. Poate alte simţuri, dacă rememorăm corespondenţa umedă, din jacuzzi, dintre Teodor Baconschi şi prietena sa, ambasadoarea Manuela Vulpe. Cert este că evenimentul acela, şi niciun alt gest politico-diplomatic de anvergură, l-a scos pe diplomatul Baconschi din colţul său umbros de la MAE sau din Palatul Cotroceni, aducându-l brusc în lumina reflectoarele presei. De altfel, notorietatea căpătată cu ocazia poveştilor din jacuzzi a rămas valabilă şi astăzi, în timp ce nu cred că mulţi îşi mai amintesc că Teodor Baconschi a jucat un rol important în venirea papei Ioan Paul al II-lea la Bucureşti. Cu un asemenea bagaj de informaţii în spate, e greu de crezut că Baconschi va reuşi în nobila sa misiune de asanare a politicii româneşti.
Prevăzător, actualul ministru de externe şi-a pregătit ieşirea din politică înainte chiar de a intra: „Am intrat în politică pentru că am lăsat prea mult ca impostorii, analfabeţii şi figurile interlope să ocupe avanscena politicii naţionale. Îmi propun 10 ani de politică, iar restul îl las pentru scris şi citit“. Ne-am liniştit. În 10 ani, domnul Baconschi va ajunge la concluzia că mai are nevoie de încă 10, pentru că suntem la porţile Orientului, unde politica se face „de un capriţ, de un pamplezir“.