O, MOARTE, CE ŢI-AŞ PLĂTI
– O, moarte, ce ţi-aş plăti,
Viţă verde iadăra.
La mine de n-ai veni!
Daţ-aş aor şi arjînt
Să nu mă bagi în pământ!
– O, omule, ce grăieşti,
Cât ai vre tu să trăieşti?
Copacu-i cu rădăcină
Şi-a lui vreme încă vine:
Uscă-i-se crengile,
Sacă-i rădăcinile;
D-apoi tu că eşti de lut,
Cum nu-i mere în pământ?
Acolo nu trebe nemnic,
Nici aor, nici arjînt;
Da-ş-ar domnii ce ş-ar da
Numa să poată scăpa.
mi se face pielea gaina…arta sfinta romineasca
IMPLETIREA TRADITIEI CU CREDINTA. CE POATE FI MAI FRUMOS?
OMUL acesta are ceva sfant in el altfel nu ar fi gasit ce a cautat si a reusit sa gaseasca Acest LESE merita cel mai mare respect din partea tuturor ROMANILOR Cu oameni ca el viata nostra e mai bogata si banii nu prea ar intra asa brutal in sufletele noastre inca pline de sesibilitate