Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Mircea Toma si Liviu Mihaiu, un fel de Pat si Patason ai puscariasului Vintu, prin asociatiilor lor “non-profit” sunt unii dintre cei mai mari “salvatori” ai Pamantului si a tot ce e verde si fosgaie (nostalgia de bisnitar a dolarilor). Pe langa Pamant, ei mai salveaza, in special, Rosia Montana, Vama Veche, Dunarea, Delta, carasii si carasele care li se nimeresc in mana, pe plaja sau prin plasa de prins fraieri cu cioc, “idioti folositori”, bine intinsa de golanasul Sorinus si golanoiul de Soros. Fostul lor coleg de la Catavencu, Patrick André de Hillerin, a surprins cateva instantanee reusite cu “salvatoriile” lor de milioane. Milioane de euro.

Anticrizul

Poliţia Română avea, la un moment dat, o campanie răutăcioasă în care întreba mişeleşte: „Dacă aţi şti că un cerşetor câştigă până la 5.000 de lei lunar, i-aţi mai da bani?“. Întâmplător sau nu, campania începuse în plină criză mondială, inducând ideea că cerşetoria nu este un mod de a face bani tocmai cosher.

Bun, şi-au zis unii oameni din target, dacă nu ştii să faci nimic (dar nimic-nimic), nu ai părinţi bogaţi şi, totuşi, criza te-a prins cu un anumit standard de viaţă destul de ridicat, ce ai putea face? Trebuie să recunoaştem că e greu de dat un răspuns acestei întrebări aproape abisale. Dar nu imposibil, de vreme ce unii oameni dintre cei anterior descrişi au găsit soluţia: s-au făcut oengişti şi au accesat fonduri europene. Azi vorbim despre o asociaţie care a reunit mai mulţi oengişti de meserie, nu foarte pricepuţi în alte domenii de activitate, care au reuşit să pună mâna pe un proiect european (Programul Operaţional Sectorial – Dezvoltarea Resurselor Umane) pe care l-au botezat Parteneriat pentru Dezvoltare Durabilă (Este vorba de Active UATC-ul lui Mircea Toma – “salvatorul” in fundu’ gol de la Vama Veche si Rosia Montana – aflata in “parteneriat durabil” cu Salvati pelicanul lui Liviu Mihaiu- Nota mea, VR). Numai în 2010 au încasat de la POSDRU 1.183.170 de euro, reprezentând 79,09% din bugetul asociaţiei pe anul trecut. Şi dacă tot aveau banii respectivi, dacă tot era criză şi dacă tot nu ştiau să facă nimic, s-au hotărât să cheltuiască pentru resursa umană internă. Astfel, cei 17 membri ai asociaţiei au luat anul trecut salarii brute de 570.772 de euro. Adică, în medie, 33.574,82 de euro de om pe an sau 2.797 de euro pe lună. O cârcă de bani, mai ales pentru nişte competenţe extrem de vagi. Dacă la asta mai adăugăm şi salariile personalului auxiliar şi administrativ, de 61.938 de euro în 2010, ajungem la un frumos 45,15% din buget. Aşa că vin şi eu şi întreb: dacă aţi şti că un oengist câştigă până la 3.000 de euro lunar, i-aţi mai da 2% din banii voştri ca să – chipurile – salveze pelicani? Căci da, asociaţia cu asta se ocupă teoretic, cu salvarea peli­canilor, numele său de scenă fiind „Salvaţi Dunărea şi Delta“, dar cel mai bine se pricepe la salvarea resursei umane.

Micul siren

Sâmbătă, pe malul Dunării se afla în plină desfăşurare primul Festival Internaţional al Bărcilor cu Vâsle. Pe malul unui lac din Tulcea se strânseseră câteva sute de oameni ca să admire vedetele festivalului: Ivan Patzaichin şi canotca.

Din când în când, printre picioarele oamenilor de ordine se strecura un cetăţean mic de statură, nevoit să urle din toţi rărunchii: „Lasă-mă să trec, băi! Tu ştii cine sunt eu?“. Până la urmă, un lipovean cu televizor s-a milostivit de el: „Domnu’ Mihaiu, dacă dădeaţi pe la serviciu cât eraţi cineva, aţi fi aflat că nu mai sunteţi guvernator din 2009!“. Căci el era.

Pe ce se irosesc banii UE. Întâlniri, vorbărie, site-uri şi hârţogărie de milioane de euro

Dacă studiile de fezabilitate, cercetările sterile şi work-shopurile înghit mulţi bani, există şi asociaţii care renunţă temporar la activitatea lor de bază pentru a pune mâna pe cât mai mulţi bani veniţi de la contribuabilii europeni.
Una dintre aceste asociaţii este „Salvaţi Dunărea şi Delta!”, mai vechea noastră cunoştiţă, care desfăşoară un proiect generos finanţat de către UE prin POSDRU. Proiectul, însă, nu are decât o legătură foarte îndepărtată cu obiectul principal de activitate al SDD. Dacă Salvaţi Dunărea şi Delta se laudă că este cel mai mare ONG de mediu din România, deşi nu are printre angajaţi prea mulţi specialişti în problemele mediului ci, în general, doar oengişti de profesie, nu vedem ce i-ar fi împiedicat să acceseze şi fonduri care nu au legătură cu protecţia mediului.
Aşa se face că SDD, în parteneriat cu alte două asociaţii, a primit o consistentă finanţare din bani publici (europeni şi naţionali) pentru a desfăşura un proiect despre dezvoltarea durabilă. În 2010, în conturile SDD au intrat nu mai puţin de 1.183.170 de euro pentru programul respectiv. Ce s-a făcut în 2010 în cadrul programului? Să lăsăm să vorbească raportul anual al SDD:
“În acest an al proiectului, ne-am întâlnit cu beneficiarii din fiecare din regiunile de
dezvoltare ale României si am elaborat raportul de cercetare “Dezvoltarea durabilă a resurselor umane“.
Am organizat la Braşov conferinţa internaţională “Dezvoltare durabilă şi resurse umane“,
bucurându-ne de prezenţa a 127 de participanţi. În urma celor nouă întâlniri cu reprezentanţi ai unor instituţii si organizaţii europene, am identificat programe si proiecte care pot constitui modele de bună practică pentru prima Comunitate de practică pentru dezvoltare durabilă din România.
Şi nu în ultimul rând, am construit website-ul www.comunitatedurabila.ro, o platformă de informare, dialog şi dezbatere pentru grupul nostru ţintă, în special şi cei interesaţi de
dezvoltarea durabilă, în general.”
Aşadar, 1.183.170 de euro din banii noştri au fost cheltuiţi pentru o cercetare desfăşurată, în principal, online, o conferinţă la care au participat până în 200 de oameni, un site. Asta
dacă vorbim de rezultate concrete.
Cum singura expertiză reală a SDD în materie de dezvoltare durabilă este atelierul de împletit papură de la Mahmudia, n-ar fi exclus să fi scăpat un pic hăţurile finanţării. Dar, poate, totuşi, există o justificare pentru cheltuirea acestor bani. Una dintre ele ar fi că, în 2010, bugetul de salarii şi onorarii al SDD a fost de 632.660 de euro (cu tot cu impozite).
Aceşti bani sunt plătiţi de noi, cei care contribuim la bugetul României şi la cel al Uniunii Europene, aşa că avem tot dreptul să întrebăm ce ne-a oferit „Salvaţi Dunărea şi Delta!” în schimbul acestei sume imense cheltuite doar pentru salarii. Dar tare mă tem că, în afară de un sfios “Nimic cu adevărat important”, nu vom primi niciun răspuns.

Noi afaceri marca „Salvaţi Dunărea şi Delta!”: 115.000 de euro pentru puieţi

Dacă vă număraţi printre entuziaştii care au cumpărat din benzinăriile Petrom copăcei parfumaţi, atraşi de reuşitul slogan „Şofez, deci plantez!”, gândiţi-vă că, de fapt, aţi participat la acţiunea “Şofez, deci îi plătesc salariul lui Liviu Mihaiu!”
Unul dintre puţinele proiecte desfăşurate anul trecut de către „Salvaţi Dunărea şi Delta!” a fost „Şofez, deci plantez!”. Proiectul consta în vânzarea de odorizante auto în staţiile Petrom, iar din banii strânşi se cumpărau puieţi de copaci ce urmau să fie plantaţi de către voluntari în diverse zone din ţară.
Proiectul a fost, de fapt, derulat de către SC Salvaţi Delta SRL, sub pălăria Asociaţiei „Salvaţi Dunărea şi Delta!”. Conform raportului anual al SDD pentru 2010, au fost plantaţi 29.000 de puieţi de salcâm, stejar, sălcioară şi platan în Mahmudia, judeţul Tulcea, Comana, judeţul Giurgiu, şi în Bucureşti, pe malul Dâmboviţei, de la podul Vitan până la ieşirea din oraş. Plantările au fost făcute de peste 300 de voluntari, deci mâna de lucru a fost gratuită, iar costurile puieţilor nu au fost nici ele exorbitante.
Pentru întreg proiectul, SC Salvaţi Delta SRL a avut un contract de 482.567 de lei, însemnând aproximativ 115.000 de euro. Costurile puieţilor plantaţi de către SDD erau, anul trecut, următoarele: salcâm – 0,20 lei, stejar – 0,5 lei, slăcioară – 0,22 lei, platan – 50 lei. SDD nu spune nicăieri câţi puieţi din fiecare model a plantat, dar îndrăznim să credem că platanii nu au fost foarte mulţi şi, probabil, au fost printre cei 400 de copaci plantaţi în Bucureşti. Neavând date exacte, tindem să credem, totuşi, că SDD nu s-a dezminţit şi a încercat să păstreze costurile la minimum. Să spunem, totuşi, că n-a plantat doar salcâmi sau doar sălcioară, că erau cei mai ieftini puieţi. Să credem că au plantat şi platani şi stejari şi să facem o medie de 0,5 lei pe puiet. La 29.000 de puieţi plantaţi, costurile SDD cu achiziţionarea puieţilor au fost de doar 14.500 de lei (aproxmativ 3.500 de euro) plus TVA. Dacă pe puieţi s-au cheltuit 3.500 de euro, vă veţi întreba pe ce s-au dus restul de 111.500 de euro. Nici n-are importanţă. Important este că SDD a cheltuit de 32 de ori mai mulţi bani pentru orice altceva decât a cheltuit pentru achiziţionarea de puieţi, principalul scop al campaniei. Dacă vă număraţi printre entuziaştii care au cumpărat din benzinăriile Petrom copăcei parfumaţi, atraşi de reuşitul slogan „Şofez, deci plantez!”, gândiţi-vă că, de fapt, aţi participat la acţiunea „Şofez, deci îi plătesc salariul lui Liviu Mihaiu!”. Ceea ce, până la urmă, nici măcar nu este condamnabil. Căci mai bine are o sursă constantă de venit, smântânind acţiuni ecologiste, decât să n-aibă unde lucra şi să fie nevoit să iasă la drumul mare.

O serie de: Patrick André de Hillerin

Surse: Catavencii si Obiectiv de Tulcea

• Share
• Tweet
• Pin
• Email