Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Curtea de Conturi a descoperit o serie de nereguli la Institutul Cultural Român. Potrivit raportului Curtii, la ICR s-au făcut angajări fără concurs. În plus, ICR a acordat majorări salariale în 2010. Vicepreşedinţii ICR au fost făcuţi ilegal demnitari şi astfel au putut beneficia de tranport pe banii statului, locuinţă de serviciu şi alte beneficii. Mai mult, ICR a acordat majorări salariale în 2010, anul în care lefurile bugetarilor au fost tăiate cu 25 la sută, transmite Antena 3.

Astazi, noul presedinte al PNL, Daniel Chitoiu, a facut niste trimiteri foarte importante, pe adresa fostul sau coleg, Teodor Melescanu, actualul sef al SIE, care a mostenit reteaua ICR, o panza de paianjen intansa in toata lumea sub bacheta incertului ideopolitic Mihai Razvan Ungureanu (mai e membru PNL?). Pe langa niste afirmatii amuzante ale lui Victor Ponta, legate de unde ar vrea sa-si stabilieasca culcusul acum ICR-ul, la Senat sau la Presedintie, tinand cont ca Traian Basescu a parasit, probabil definitiv, postul de presedinte al Romaniei, am retinut declaratiile lui Daniel Chitoiu, transmise si de B1 Tv (vezi video): “Spulber toate denigrariele aduse de PDL-isti, de clientela lor politica si de vectorii de imagine platiti din bani publici, prin Institutul Cultural Roman, sau prin alte institutii ale statului, care in loc sa-si faca treaba pentru Serviciul pentru care au fost trimisi afara in schimb au denigrat Romania. Din acest punct de vedere, Romania a pierdut atat ca imagine dar si din punct de vedere economic“.

Tactica dezinformarii gri a Occidentului, prin amestec de minciuna si adevar, nu este noua ci a fost preluata de Patapievici si ai lui de la agentul sovietic Pacepa, care, sub pretextul luptei anti-ceausiste, denigra pe linie ruseasca si ungureasca toate eforturile de independenta si rezultatele de politica externa ale Romaniei, ceea ce a dus pana la urma la intreruperea de catre SUA a clauzei natiunii celei mai favorizate pentru tara noastra, cu efecte economice asupra intregii natiuni si nu asupra conducatorilor ei.

Din aceeasi serie de dezinformare gri si propaganda neagra face parte si protestul GDS si al altor ONG-uri arondate sau membre ale Retelei Soros, transmis catre Comisia Europeana, si prin care se cere, nici mai mult nici mai putin, decat sanctionarea Romaniei si declansarea procedurii de “infringement” impotriva Romaniei!

Redactia Ziaristi Online continua sa primeasca date despre gravele abuzuri ale ICR. Doi artisti de valoare si recunoastere mondiala, compozitorii si muzicologii Ana-Maria Avram si Iancu Dumitrescu denunta o serie intreaga de ilegalitati comise la ICR si fac un apel pentru reorganizarea conceptuala a ICR. Alte voci propun desfiintarea ICR, ceea ce ar duce la o importanta economie la bugetul de criza al Romaniei (sute de milioane de euro, daca luam in considerarea si salariile si beneficiile agentilor ICR din toate colturile lumii – apartamente, sedii, masini, transport international, etc).

“Noi nu am acceptat sa traim in Romania numai pentru rusinea de a fi roman, rusine pe care o produce aceasta tagma bizara care se numeste ICR. Nu cerem nici un avantaj personal, nici o exceptie, numai ca ne aflam in corul celor care spun ca la aceasta institutie exista devoratori de fonduri intr-un interes contrar Romaniei, care e inacceptabil! Pentru aceasta ne vom concentra – de altfel e si clipa cea mai favorabila – cu probe si argumente juridice si culturale!, pentru o clarificare finala a acestui punct de vedere exprimat la ICR, calificabil numai prin penibilitate culturala, si neo-proletcultism.”, scrie compozitoarea Ana-Maria Avram in Contestatia sa catre ICR.

Cititi CONTESTATIA catre ICR a celor doi artisti, la Ziaristi Online si, mai jos, un Apel catre mass media din Romania si institutiile responsabile ale statului roman (Parlament, Guvern, MAE, SIE, SRI):

Inca un abuz la ICR. Inca un scandal pe tapet. Noutati in desfasurare.

“Oamenii de geniu –  au existat, exista si vor exista cu siguranta in tara aceasta oameni de geniu ! – sunt introdusi in «malaxorul» acesta functionaresc al ICR, conform gandurilor aproape obscene ale dlor Patapievici si Mihaies, in care de la Eminescu la Stan Papuse totul  e «secretul nostru din dulap» “.

Domnilor,

La fiecare sesiune din cele care se desfasoara in cadrul Programului Cantemir al ICR, proiect prin care operatorii culturali din Romania sunt sustinuti  financiar sa prezinte proiecte in strainatate – in urma unui concurs de proiecte – rezultatele se constituie intr-un abuz intolerabil.

Sistematic, proiecte valoroase sunt  depunctate  de la prima etapa cu false argumente.

E o istorie in aceasta . De pilda, un mic exemplu:

–       In 2010, unul din proiectele retinute pentru finantare (si care, culmea, acum nu mai apare pe site-ul Programului Cantemir!) a avut ca obiect o firma de impresariat condusa de o doamna director de programme externe la acelasi ICR, Saviana Diamandi. Proiectul ei, pe 3 ani de zile, consta in turneul trupei (comerciale) “7 prajini” in  Ungaria si se desfasura intr-o singura locatie, Szolnok, daca nu ma insel. Intr-un proiect desfasurat pe 3 ani, si pentru o finantare de 80 de mii de euro. Ulterior, la modificarea site-ului Programului Cantemir acest proiect a disparut de pe lista celor finantate de-a lungul anilor. Insa banii s-au evaporat.

–       Acordarea  acestor bani   unui inalt functionar ICR a fost evident un abuz,  o « capuseala ». In schimb proiectul nostru a cazut primul  « sub linie ».

–       La contestatia noastra de atunci, conducerea ICR ne-a raspuns ca domna Diamandi si-a dat demisia din functia detinuta la ICR  (dupa aflarea rezultatelor!) si ca deci a avut dreptul sa participe la concurs,  – si sa castige – conform legii.

–       No comment

–       In 2008 si 2007 ICR prin programul Cantemir a  finantat proiecte precum “Shukar Collective” – (muzica tiganeasca – nota red) -, si altele,  proiecte in mod clar de tip tip pur COMERCIAL, care nu aveau nevoie de sustinere cu bani de la buget  spre a realiza turnee (nemaidiscutand de calitatea lor culturala, de folklorul suburban pe care il afiseaza, de calitatea textelor, pe langa care poneii roz si penisurile din expozitiile aceluiasi ICR  sunt nimic!).

De altfel “Shukar Collective” este unul din caii de bataie ai ICR de multi ani, finantati pe multe proiecte, atat prin Programul Cantemir cat si prin alte linii de finantare, prin turnee, flme, samd. O simpla cautare pe internet poate aduce la rezultate zeci de pagini.

E oare aceasta imaginea Romaniei pe care o dorim prezenta in strainatate? Manelele?

Cum ii scriam lui HR Patapievici si M Mihaies, inca din 2008, scrisoare din care spicuiesc cate ceva:  « V-as putea enumera un întreg pomelnic de erori inpansabile în alte tari. Dar macar atât trebuia sa stiti, ca muzica are forta ei de impact, care n-are nevoie de traduceri, de intermediari, de alte sfortari «diplomatice» E suficient sa pui în lumina favorabila valori de exceptie, locomotivele culturale pe care le posezi deja, si actiunea de penetrare în mediul international se face singura, dupa principiul rostogolirii naturale, care e singurul imbatabil! Si necostisitor! Vorbiti de retinerea la «cenzura»? Pai tocmai asta e cenzura! Tehnica e veche si diabolica. Sa propui în locul valorilor, într-o subtila perfidie a mediocritatii, lucruri de mâna a doua, sa inventezi cazuri discutabile, eventual contrariante, originalitati desantate, producatoare de mici scandaluri, care nu au decât un impact minor în comparatie cu celelalte.

(…)Adevarul este ca, fara orizontul necesar, dumneavoastra traiti într-o realitate culturala paralela, plina de eufemisme si fineturi provinciale, nevazând esentialul, nepricepând ca destinul nostru cultural care l-a dat pe Brâncusi, Enescu, Victor Brauner, Tristan Tara, Celibidache si atâtia altii, se prezinta infinit mai ambitios decât va apare. (…) Ori în asta nu sunteti dv. calificat. Neavând exercitiul sa discriminati fineturile majore ale chestiunii. Sa separi vocatiile pline, de neghina producatorilor de maculatura nu-i usor.

(…) Rau e dle, ca v-ati suligat într-un post, fara consilieri, fara sfatuitori în materie si fara fler de la mama, pentru actiuni importante. Daca nu ma însel, printre hârtoagele care vi le-am lasat acum trei ani, ( 2006)  v-am vorbit de consilieri. V-am propus nume de afara, ireprosabile si de mari profesionisti: Radu Stan, Victor Eskenasy, Costin Cazaban. Nu v-a interesat. Erati euforic.

(…) Când vorbiti de… adversari, vi se umfla plamânii. Provocati, ca sa va dovediti ca existati. Asta va e contributia colosala? Dar proiectul Bartok? Dar Lipatti? ( proiecte pe care le-am lasat la registratura ICR si personal domnului Mihaies)

(…) Dar sa va aduc aminte. Nu cumva tot dv. ati semnat, fara scârba, ( referinta la  un raspuns publicistic al lui M Mihaies, in care se spunea ca dumnealui « semneaza, dar …..cu scarba » !!!!) ca în locul Ans. Hyperion, (o glorie pe cele patru continente), sa subventionati gras, »proiectul» «Shukar Colectiv», de manelisti? În Canada, daca nu ma însel. Ce propuneau ei oare în «proiect», de v-au convins atât de repede? (..). De trei ori ilegal. În nici o tara comunitara, arta comerciala, arta ce poate aduce venituri colosale, nu se subventioneaza de catre stat. Nuntile, botezurile, chefurile au fost dintotdeauna impozitate, nu subventionate. Numai la ICR, gasim subventionata fara scârba nu arta mare, de perspectiva, arta pretentioasa – pentru imaginea de durata a României – ci si comertul jos. Oamenii aceia, evident, au tot dreptul sa-si practice minunatiile lor, dar nu pe banul public. Unde poti întâlni asa ceva la Ministerul Culturii din Franta, ori la Bruxelles, la BBC, WDR, Radio France, ÖRF, pe unde eu (Iancu Dumitrescu) ma misc cu oarecare dezinvoltura? »

Dar sa venim la  prezent:

Anul acesta, dupa o pauza de cativa ani, ( in 2010 proiectele la sectia  Cooperare s-au desfasurat si au fost  finantate pentru 3 ani consecutiv) Programul  Cantemir  organizeaza o noua sesiune de  finantare, in cadrul careia retin ca eligibile doar 4 ( patru ) proiecte. Din 40 si ceva prezentate in concurs.

Perioada de verificare a eligibilitatii a durat 2 luni dupa depunerea dosarelor. Atat le-a trebuit functionarelor de la Echipa Cantemir sa « cerceteze » rezultatele « eligibilitatii ».

Nu stim ce urmeaza sa se intample cu bugetul alocat initial pentru aceste proiecte, publicat  pe site si necheltuit . La o socoteala simpla, din 1.320. 000 lei alocati, suma maxima ce putea fi ceruta de un operator cultural fiind de 132000 lei, este clar ca  cel putin 790 000 lei raman necheltuiti.  Nu se stie unde vor intra acesti bani. Alta data, in situatii similare, nu a existat nici o transparenta asupra destinatiilor ulterioare a fondurilor  necheltuite.

In acelasi timp, la aceasta etapa de concurs, in care echipa de functionari ai Programului Cantemir trebuia sa se pronunte doar asupra eligibilitatii administrative a proiectelor,   urmand apoi ca cei eligibil sa treaca prin comisii de specialitate, sunt declarate neeligibile proiectele prezentate de Teatrul Stanca din Sibiu, de Teatrul Maghiar de Stat, de Universitatea de Arte din Iasi, de Universitatea de Muzica din Cluj, etc.

Nu am posibilitatea sa ma pronunt asupra calitatii si eligibiltatii celor  4  proiecte retinute, in lipsa detaliilor.

Totusi, imi vine greu sa cred ca institutiile  mentionate mai sus nu sunt in stare sa depuna un proiect, macar eligibil din punct de vedere administrativ !

In privinta proiectului CREMAC, festivalul SPECTRUM XXI, acelasi proiect, in editia lui din 2011  ( e vorba de un festival international anual) a fost retinut si finantat de programul Cultura 2007-2013 al Comunitatii Europene, situandu-se pe locul 1 din 8 proiecte ce au fost retinute spre finantare de catre Comisia Europeana prin EACEA. 8 proiecte alese din toate cele 27 de state europene, si din – daca nu ma insel- circa 400 proiecte depuse spre jurizare.

Mentionez iarasi ca in cazul proiectului prezentat de CREMAC, festivalul SPECTRUM XXI editia a VII-a, in etapa de «  verificare a eligibilitatii », functionarele de la  Echipa Cantemir a ICR – de formatie probabil contabile si economiste – s-au pronuntat asupra modului in care cultura romaneasca urmeaza sa fie  reprezentata peste hotare, calitatea salilor de concert,  si asupra altor detalii care sunt doar de competenta unei comisii de specialitate ( a doua etapa de concurs) si care probleme nu fac obiectul unei  eligibilitatii administrative, si nici nu prin urmare, de competenta  echipei respective..

Toata argumentatia privind neeligibilitatea, primita prin email de operatorul cultural pe care il reprezint denota rea credinta , rele intentii si este pur si simplu absurda, transformand negrul in alb. Am raspuns pe clar, citand din propria cerere de finantare, la intrebarile revoltator de tendentioase. Dar se pare ca  etapa aceasta de concurs nu accepta contestatii, indiferent cat de intemeiate !

Sunt in cazul CREMAC, repercursiuni fata de  animozitati mai vechi. O rafuiala.   De ani de zile , cum aratam mai sus, si in nenumarate ocazii am semnalat conducerii ICR disfunctionalitati si ilegalitati  de tot felul. De care nu s-a tinut cont, in mod absolut scandalos.

Inca din 2006, cand, castigatori la prima sesiune a Programului Cantemir, am semnalat conducerii rele maniere, obraznicie si incompetenta cu care erau tratati artistii veniti sa prezinte deconturile pentru proiectele care obtinusera finantare.

Atunci, aceeasi echipa Cantemir confunda la decont biletele de  calatorie din metroul parizian – cu care se deplasasera zecile de artisti participanti catre spatiile de concert – cu bilete de la magazinul Metro. ( Deci cheltuieli neeligibile). Timp de o saptamana, cateva sute de euro. Pe de alta parte, sumele cele mai mici erau supuse contestatiei, sume care aratau o economisire « suspecta » a banului public  erau sistematic si inchizitorial anchetate ca  ascunzatoare de furturi (de pilda afise facute nu in dezmatul cheltuielilor ci cu economisirea normala resurselor. Eram acuzati ca nu am facut mii de exemplare, desi la Paris, prin legea din 1904 afisajul e drastic limitat ! ) Aceeasi functionari isi permiteau, nerespectuos, in fata artistilor veniti cu actele la decont –  sa se exprime intre ei cu voce tare : » uita-te bine, sa nu fie false ». Maniere demne de vanzatoarele din supermarket care cand ajungi la casa se apleaca sa se uite daca nu ti-a mai ramas ceva in cos. Maniera inacceptabile pentru omul de cultura.

Sicanari interminabile, si inimaginabile. Lipsa de respect elementar, lipsa de politete. Atunci am comparat functionarele de la ICR – cu care ne confruntam de saptamani intr-un “match” zilnic – cu paznicele de puscarie din lagarele de exterminare.

Proiectul cultural al ICR se transforma intr-un supliciu de obraznicie, forme de control barbare, in care nimic din ceea ce se cheama necesitate culturala nu mai era luat in considerare. Eram acuzati, ca la Procuratura, si trebuia  nu sa decontam ci sa ne dezvinovatim neincetat, zi dupa zi.

Evident, controlul trebuia facut, cat se poate de judicios. Insa nu cu prezumptia de vinovatie.

Cuvintele nu pot reproduce situatiile penibile in care, de buna credinta, cu toate dovezile necesare, ne-am aflat. E de prisos sa spunem ca dupa tot acest chin, distinsa comisie de ancheta a acceptat decontul. Dar care era miza acestui comportament aberant?  De ce atatea sicane ?

Miza meschina a acestei sicanari  care a durat cateva saptamani era incercarea de a evita rambursarea catre operatorii culturali a banilor  cheltuiti in avans de acestia  pentru realizarea proiectelor, bani castigati prin concurs, publicati oficial, etc.  Unii din acesti operatori  chiar au renuntat sa se mai lupte pentru banii lor.

Nu stim totusi, banii neacordati, unde s-au evaporat, e totusi o intrebare cred, legitima.

Dupa semnalarea acestor  disfunctionalitati, am fost considerati « personae non grata » si in mod sistematic s-a actionat contra noastra cu partinire.

Cred ca se constata, prin urmare, ca scopul acestei « etape de jurizare » este inca o data, eliminarea din concurs a cat mai multor proiecte, incepand  cu cele valoroase.

Cu ce scop ?

Un prim scop evident e deturnarea sumelor ramase  catre alte activitati ale ICR – nu stim care, si asta hotzeste, smechereste, pe sub mana.

Un altul este privarea de imagine culturala a Romaniei. Adica exact contra misiunii ICR. Asa cum ICR si-a facut un obicei, de ani de zile, finantand cu precadere proiecte discutabile, in dauna celor de valoare reala.

Pentru detalii despre inca o nedreptate la ICR, cat si despre ilegalitati penale, mai vechi, cu documente si argumente culturale, juridice, va stau oricand la dispozitie.

IN CONCLUZIE, dincolo de rafuiala personala la care ne supune ICR-ul, credem ca se impune o dezbatere deschisa.

Cu texte scrise, nu cu vorbe care se duc in vazduh.

N-ar fi o cheltuiala inutila daca 20 -25 de interventii calificate ar aparea  intr-un memorandum hic et nunc.

Cerem reorganizarea conceptuala a ICR.

Care sa se bazeze  pe formularea  clara a veritabilelor si confirmatelor valori romanesti, in primul rand. Confirmate in tara si peste hotare.

Evident, proiectele, ele insesi,  trebuie sa aibe valoare impecabila. Contabila si de viziune.  Originale.

Insa, inainte de toate,  trebuie sa se porneasca de la un anumit barem de actiuni culturale in exterior, in care grupul, mereu primenit, al personalitatilor,  si valorilor reale , sa fie  decisiv.

Nici pana azi, imaginati-va, ICR-ul nu stie si nu ia in seama, artistii de valoare, artistii de renume mondial,  artistii cu un Curriculum de neatins.

Institutiile culturale romanesti nu stiu de pilda, astazi, cati compozitori inca in viatza au o platforma unica la nivel mondial, cati  artisti plastici, cati scriiori si oameni de teatru si film merita sa fie acceptati de catre statul roman in deplina acuratete drept valori reprezentative. .

Evident, nu-i o treaba simpla. Departe de asta. Ori asta este materia prima , « bugetul » national « painea » cu care  ICR ar trebui sa lucreze.

Pe viitor ICR-ul ar trebui sa-si constituie o mapa de protocol, la vedere, transparenta – si pe cat posibil nu post mortem –  a  acelor valori  estimate obiectiv, in confruntari nationale si internationale, in prezente pe dictionarele universale (British Enciclopedia, Larousse, etc), confirmate cu premii de notorietate, etc.

Ei insa nu stiu si nu cunosc – refuza sa accepte ! – ca exista valori absolute  si altele relative, in proces de fixare. Aceasta ambiguitate functionareasca distorsioneaza enorm si continuu activitatea ICR. In conditiile de azi, de fiecare data,  oameni de cultura cu experienta remarcabila trebuie sa o ia de la inceput cu demonstratiile, ca niste elevi, in domeniile lor. Nimic nu se indosariaza.

Poti sa fi colaborat cu ICR-ul de 100 de ori, daca nu faci parte din GRUPUL – sau gasca de amici si simpatizanti, esti tot timpul tratat ca in clasa I-a.

Efectul acesta e la maximum de destructiv si insultator pentru omul de cultura.  Situatia ca la orice moment al carierei trebuie sa redovedesti ce-ai facut altadata, te obliga la un blocaj in care nu mai poti atinge culmi.  Tot timpul trebuie sa spui cine ai fost, pentru ca  nimic nu s-a inregistrat pe scoarta cerebrala a unui functionar, fie si director. Ori eu pot evolua – adica sa ma reinnoiesc artistic – numai daca stiu  de unde am pornit si spre ce ma indrept. Insa aceste false instante culturale delibereaza, anulandu-ti intreaga aventura, o aventura de o viata. Este metoda dizolvanta, in care esti cu adevarat incarcerat intr-un sistem  discretionar, de judecata sumara.

ICR-ul opereaza cu judecata sumara.

Regizori care iau premii  la Cannes, compozitori prezenti pe marile scene ale lumii,  nu pot, totusi,  avea acelasi statut cu un incepator !

In general, toate inceputurile importante trebuie sa se faca acasa, in Romania. Numai o data maturizate sunt bune la export.  Asta pentru ca Romaniei ii lipsesc PERSONALITATILE. Modelele.  Unicatele.  Ii lipsesc in aprecierea oficiala, a statului roman prin institutii precum ICR, nu in realitate.

Ori daca tot timpul amesteci intr-un conglomerat haotic  confirmari cu sperante de confirmare ( ce ar face obiectul unei alte institutii)  se ajunge la aceasta catastrofa a nulitatii  noastre culturale pe plan international. Ajungem la constatarile insultatoare ale unui Peter Greeneway.  Are sau nu are dreptate Peter Greeneway ?

Pentru ca Oamenii de geniu –  au existat, exista si vor exista cu siguranta in tara aceasta oameni de geniu ! – sunt introdusi in «malaxorul» acesta functionaresc al ICR, conform gandurilor aproape obscene ale dlor Patapievici si Mihaies, in care de la Eminescu la Stan Papuse totul  e «secretul nostru din dulap» .

In cazul in care aceasta brambureala ramane in continuare podoaba noastra de imagine, e aproape cu siguranta ca pe dedesuptul unei aparente pur formale si fara viitor  vor continua sa se ascunda afaceri personale, afaceri politice, puncte de suspans, situatii  «criptice » , actiuni si presiuni de grup, si sifonari de fonduri daunatoare bugetului cultural, si in primul rand imaginii  Romaniei.

Cu stima

Ana-Maria Avram,

Compozitor, Presedinta CREMAC, (Comunitatea Romana a Electroacusticii si a Muzicii Asistate de Computer)  –vicepresedintele Comunitatii Internationale de Muzica Electronica, CIME- UNESCO.

Iancu Dumitrescu, Compozitor, muzicolog, dirijor

www.spectralmusic.org/

www.festivalspectrum21.orgfree.com

• Share
• Tweet
• Pin
• Email