Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Istoricul Victor Dogaru a oferit cercetatorilor fenomenului legionar si publicului interesat un articol deosebit pe care l-a gasit intr-un dosar al Arhivelor Nationale, cu mentiunea “Cenzurat din presa – Evenimentul Zilei; 28.XI.1940”, si pe care il reproduc integral mai jos, ca un Document pentru Istorie.  Articolul cenzurat, care ar fi trebuit sa apara pe 29 Noiembrie 1940, relateaza cu lux de amanunte deshumarea lui Corneliu Zelea Codreanu si a celor 13 legionari ucisi bestial, din ordinul lui Carol al-II-lea si al amantei sale, Elena Lupescu, cu doi ani in urma, in noaptea Sfantului Andrei, si apoi  ingropati sub var si ciment in curtea Inchisorii Jilava. Dupa cum se stie, sceleratul dictator Carol al II-ea si fiul sau, printul Mihai, au fost primiti de descreieratul de Hitler, insotit de Ribbentrop, la Obersalzberg, in noiembrie 1938, cu doar cateva zile inainte de acest eveniment funest.

Istoricul Cristian Troncota considera ca asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, conducatorul primei miscari anticomuniste din lume, a fost un “terorism de stat”, operatiunea fiind executata la comanda masoneriei – Video Aici. Crima si comunicatul mincinos al Parchetului Militar al Corpului II Armată cu privire la uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu, dat in 30 noiembrie 1938, raman ca o pata de sange nestearsa pe onoarea purtatorilor de uniforma ai Romaniei. Nu ar strica, macar acum, ca cineva sa-si ceara iertare pentru aceasta crima oribila (strangulare, impuscare, ardere cu acid), chiar daca jandarmii si militarii romani au fost doar simpli executanti. Tocmai de aceea, consider eu, Troita ridicata la locul crimei ar trebui aparata si chiar intretinuta de Jandarmeria Romana. Un plutonier al Jandarmeriei, care a participat la asasinare, avea sa marturiseasca public, dupa doi ani, adevarul despre cele intamplate:

„ …În zorii zilei de 29 Noiembrie 1938 am pornit spre Râmnicul Sărat. Am ajuns la închisoare, am fost băgaţi toţi jandarmii într-o celulă unde maiorii Dinulescu şi Macoveanu ne-au dat instrucţiunile asupra modului cum avea să-i executăm pe legionari. Punând în genunchi pe şoferul maşinii, i-a aruncat un ştreang dupa gât pe la spate, arătând cât de uşor se poate executa astfel. Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieşit apoi unul câte unul afară şi fiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. Mie mi-a dat unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu că acela era Căpitanul, Corneliu Codreanu. “

Gasiti relatarea integrala Aici, impreuna cu evocarea momentului mortii Capitanului de catre Mircea Eliade.

La articolul inedit din Evenimentul Zilei interbelic, scos la lumina dupa 73 de ani, la 75 de ani de la oribilul asasinat, cercetatorul Victor Dogaru a adaugat mai multe poze de arhiva de la momentul deshumarii, la o calitate la care nu au mai fost publicate pana acum. La randul meu, in baza articolul, public o alta serie de fotografii, observate tot de ochiul atent al lui Victor Dogaru, cu manifestarile national-crestine din Capitala de la reinhumarea Capitanului Miscarii Legionare si a camarazilor sai, din 30 noiembrie 1940, in care pot fi gasite mari personalitati ale Romaniei, ale lumii ortodoxe si culturii universale, ca Mircea Vulcanescu, Nichifor Crainic si Radu Gyr.

In incheiere, adug un mic omagiu Profesorului Gheorghe Buzatu, cu care, in urma cu exact in an, lansam la Craiova cele 27 de volume ale lucrarii  “Documente din Arhiva Corneliu Zelea Codreanu”, ce urmeaza sa apara online, in format de carte electronica, chiar zilele acestea, intr- editie revazuta si readaugita. “De abia de acum si de aici incepe cercetarea istorica privind fenomenul Miscarii Legionare”, afirma regretatul istoric atunci (Vedeti Video de la lansare si o colectie de trimiteri pe subiect de la Ziaristi Online).

Dumnezeu sa-i ierte!, pe el si pe cei ucisi miseleste in noaptea Sfantului Andrei!

————————————————————————————————————————-

Mormântul are o lungime de 11 metri şi o lăţime de 3 metri şi jumătate. Adâncimea lui nu e mai mare de trei metri.

• Vezi, camarade, încet…..lăsaţi casmalele şi luaţi baionetele.

În celălalt capăt al gropii, cel de miază noapte se lucrează cu aceiaşi râvnă. Aici, pământul apare, deodată, negru, mai negru, decât în celălalt capăt

• „Aici trebue să fie capitanul” , e de părere cineva.

• Cine ştie ale cui erau: un pull-over şi o haină bleumarine?

• …..şi pantaloni golf?….
• E Trandafir, Trandafir. Copilul meu!…se aude din celălalt capăt al gropii.

Valiza a fost scoasă şi deschisă. Înăuntru rufărie…Batiste, o cămaşă de noapte lucrată cu arnici verde şi albastru…o pereche de papuci…ciorapi…o cutie de biscuiţi…Un cearceaf, o cană, o perie de dinţi şi pastă…

• Sunt ale lui Corneliu, recunoaşte îndată d-na Codreanu, valiza soţului său.

Urmează apoi, un pull-over vărgat, maron.

• Cine-i recunoaşte?
• E Ionel…Ionel Caratănase, se aude glasul mamei…

E sigur Caratănase. Într’un buzunar s’au găsit o batistă cu monograma sa…

Şi lucrul continuă în înfiorarea generală.

Urmatoarele fotografii provin de la Miscarea.net

• Share
• Tweet
• Pin
• Email