Începând de ieri Telejurnalul TVR prezintă, timp de şapte zile, o serie de reportaje speciale despre Fenomenul Piaţa Universităţii şi Mineriada din 13-15 iunie 1990, realizată de cunoscutul jurnalist al televiziunii naţionale Cristian Răuţu. Victor Roncea, dar şi fostul pro-contra băsist George Roncea, printre cei intervievaţi. Felicitări TVR!
TVR a creat şi pagina specială de Facebook.com/Mineriada.Video de la primul reportaj, mai jos:
Vedeţi şi:
Iată ştirea TVR:
Piaţa Universităţii – Zona liberă de neocomunism. După 25 de ani
Se împlinesc 25 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie. Televiziunea Română difuzează o serie de materiale despre evenimentele de atunci, evenimente care ne-au schimbat radical destinele. Violenţele inimaginabile acum au fost declanşate de ceea ce numim “Fenomenul Piaţa Universităţii”. Iată cum s-a născut unul dintre cele mai îndelungate proteste din lume.
Primele alegeri după Revoluţie erau anunţate pentru data de 20 mai 1990. 73 de partide şi formaţiuni politice erau, oficial, în cursă. De aceea, Bucureştiul era zilnic scena mitingurilor electorale şi a demonstraţiilor.
La data de 22 aprilie erau programate două mitinguri şi un marş.
Un incident minor a dus la decizia de blocare a circulaţiei, care apoi a creat fenomenul Piaţa Universităţii.
Pe 24 aprilie, Liga Studenţilor a dechis balconul şi a declarat “Zona liberă de neocomunism”.
Pe 22 aprilie au rămas în Piaţă nici 10 oameni. Peste 3 zile aveau să vină 30.000.
Mai mult, la Stiri.TVR.Ro
Urmăriţi campania AICI.
Pentru mărturii despre 13 -15 iunie 1990 intraţi pe MINERIADA.NET, site creat de colegii noştri de la GID
Daca as spune ca este boala veche romaneasca care ne afecteaza pe toti cei din tara, din afara tarii, as repeta lucruri deja stiute.
“Victor Roncea, dar şi fostul pro-contra băsist George Roncea” suna foarte aiurea.
Dragilor, sunteti frati si forta voastra, de care este atat nevoie in tara ca sa readucem patria si neamul inaopi pe fagas normal nu poate atinge un maxim daca nu lucrati impreuna.
Nu stiu daca realizati, insa lumea va urmareste ambele blog-uri.
Ne intalnim in tara, stam la masa pana dimineata si platesc impacarea , daca nu, gasiti voi o solutie si impacati-va, ca si asa patrioti mai sunt in tara, pe degetele de la cateva maini.
Aia cu “ne-am luat tara inapoi” dupa alegerile cu matriuska Johannis, cred ca va e clar…no…mai ganditi-va si construiti o linie unitara de atac, caci un Baba Novac care da in dreapta si un Buzesti in stanga face sens pe campul de batalie insa pe web, da asa de aiurea diferenta asta de opinie, incat lumea o sa renunte sa mai citeasca ambele blog-uri.
Si asta spre bucuria dusmanilor…
https://preanecuviosuldiacon.blogspot.ro/2015/06/mineriade.html?showComment=1434214748039#c874781990330658137
Au fost greseli destule, naivitate multa, in Piata au fost mai multe factiuni, dar ramane ceea ce ramane, o amintire totusi frumoasa. S-a pierdut atunci un prilej urias, convingerea mea. Practic nu a existat o strategie nationala a Pietei, lucru f rau. Pana la un moment dat acel “Noi de-aici nu plecam…” isi avea locul, apoi coloanele trebuiau sa coboare in cartiere ca sa lamureasca lumea si sa se intoarca ingrosate pentru a face presiune in jurul principalelor institutii cum au facut bulgarii. Nu a existat niciodata o incercare serioasa de a discuta fata in fata cu sindicatele, inclusiv cu minerii din Valea Jiului, pentru a le explica si pentru a-i apropia. La nivelul Ligii au existat o multime de disfunctii, in cele cateva luni Liga a fost infiltrata, multi dintre liderii decembristi ai facultatilor s-au retras ori au fost indepartati, ghiciti de catre cine si din ce motiv! Acolo au fost putini luptatori, d-le Roncea, acela este motivul real pentru care soarta Pietei Universitatii a fost pecetluita chiar dupa ce a luat amploare. Cand spun luptatori ma refer la oameni decisi si hotarati sa stea zile si nopti si sa lupte (cu mijloace legale, fireste), ei au fost de ordinul sutelor. Ceilalti veneau ca la un spectacol confortabil si stateau un ceas-doua, simteau, dar nu erau hotarati sa-si asume niciun fel de riscuri. O stiti la fel de bine. Sfarsitul era previzibil, din nefericire, poate nu pana la detaliu, dar era. Apoi, dupa 13 iunie, minerii au venit sa-i dea jos pe cei care ii mintisera si isi batusera joc de ei in iunie insangerat, dar ruptura se produsese, Bucurestiul nu-i mai suporta.
Slabiciunea noastra ne-a facut sa pierdem, aceeasi care i-a adus pe emil & comp, AC, telectualii dintotdeauna, mare parte. Nu ne foloseste prea mult sa stim ce e de stiut, anume ca am avut in fata profesionisti. Am pierdut, dincolo de amintirea acelui loc unde ne-am simtit cu adevarat liberi si am trait momente unice.
Daca vreti parerea mea pana la capat e ca cei care au hotarat inabusirea miscarii Piata Universitatii au fost de o grosolanie si prostie metusalemice, nu e de mirare ca iliescu, desi in anturajul lui Ceausescu, nu a primit decat insarcinari fara prea mare insemnatate. Nici macar nu aveau nevoie sa intervina in forta impotriva catorva zeci bune de oameni, chiar sute, aveau alte parghii. Si nici nu-l mai transformau pe Marian Munteanu in hristul din balcon, oricum omul se multumea cu gloria nemartirica a lui “Noi de-aicea nu plecam…” intinsa ca un elastic. Ma rog, nu poti calcula chiar totul, masura prostia, imprevizibilul.