Victor Roncea Blog

În februarie ministrul Culturii a spus într-o conferinţă de presă că preşedintele Băsescu e „o pleaşcă“ ce a căzut peste pedelişti şi i-a adus la putere. Aşa o fi, dar chestia asta nu trebuie spusă cu voce tare. De aceea, colegii de partid l-au criticat cu blândeţe. În fond, inodorul şi incolorul personaj făcuse o greşeală mică, în rest era perfect pentru blazonul PD-L. Ministerul Culturii avea nevoie de un ministru, după cum avea nevoie şi de un portar. Şi cine era mai potrivit pentru funcţie decât purtătorul unui nume mare care seamănă cu tatăl său cum seamănă copia xerox a unui tablou mare cu originalul. Alegerea a fost perfectă. Partidul i l-a impus ca secretar de stat pe Octavian Ştireanu, fostul consilier al lui Iliescu, şi n-a zis pâs. A tăcut şi când guvernul Boc i-a taxat pe actorii pensionari, tace şi acum când bugetul Ministerului Culturii a fost redus, scurt, la jumătate. În schimb, ministrul are o mare problemă cu „pleaşca“ ce i-a scăpat din gură. A mai făcut o conferinţă de presă „explicativă“, unde a făcut teoria şi etimologia cuvântului. N-a mers. A dat-o pe glumă, susţinând că e „un leu pleoştit“. N-a ţinut. Acum câteva zile a schimbat complet registrul. Într-o altă conferinţă de presă, vorbind de conferinţa cu pleaşca, l-a calificat pe ziaristul de la Gândul care i-a consemnat spusele ca fiind cretin şi mincinos. De ce? Pentru că n-a spus „nu cred că dacă Ionel Brătianu ar apărea acum, ar câştiga alegerile cu Băsescu“. A spus „invers“. Probabil că a vrut să spună că Traian Băsescu, teleportat prin 1920, l-ar fi înfrânt pe Brătianu. Chiar dacă e aşa, reacţia e deplasată. Astfel, Theodor Paleologu a tranşat definitiv problema cu pleaşca: funcţia de ministru al Culturii e o pleaşcă prea mare pentru fiul lui Alexandru Paleologu.

GANDUL: Ministrul Pleaşcă