“În încercarea de a vedea în ce măsură subiectele și perspectivele abordate pe Facebook s-au cristalizat de la sine sau reprezintă o “agenda setting”, am luat la puricat trei dintre cele mai importante site-uri de știri, ca trafic și notorietate.
M-a interesat cu precădere maniera în care lucrătorii respectivelor publicații tratează instituțiile potențial responsabile pentru tragedia din #Colectiv în cadrul unui demers jurnalistic de bună credință, menit să afle adevărul și să stabilească, fie și într-o primă și informală instanță, vinovații.
Am dat scroll pe articolele publicate în ultimele 24-48 de ore. Iată rezultatele (doar cele legate de tragedie).
Hotnews:
Despre patronii Colectiv: trei negative, una neutră (declarația unuia dintre patroni).
Despre autoritățile locale (Primăria Generală, Primăria Sector 4, alte autorități): una negativă, una neutră (declarație).
Despre autoritățile centrale (Guvern, Parlament): două negative și două neutre (declarații).
Despre BOR: trei negative și una neutră.
Gândul:
Despre patroni: una negativă.
Despre autoritățile locale: una neutră.
Despre autoritățile centrale: trei negative și una neutră.
Despre BOR: una negativă și una neutră.
Despre Klaus Johannis: una pozitivă.
Despre Biserica Romano-Catolică: una pozitivă.
Adevărul (mai bogat în opinii):
Despre patroni: una neutră (declarație) și una neutru-pozitivă (portretul de artist al unuia dintre patroni).
Despre autoritățile locale: două negative.
Despre autoritățile centrale: una negativă.
Despre BOR: zece negative.
Adunăm și iată ce obținem în clasamentul vinovăției pentru moartea a peste 30 de oameni într-un club:
Patronii Colectiv: 4 negative, una neutră, una neutru-pozitivă.
Autoritățile locale: 6 negative, 2 neutre.
Autoritățile centrale: 6 negative, 3 neutre.
BOR: 14 negative, 2 neutre.
Deci din două una. Ori se încearcă impunerea BOR ca țap ispășitor (Piedone, Ponta, Oprea cred că-și freacă mânuțele de bucurie) ori jurnaliștii români sunt atât de credincioși încât își pun mai multă nădejde în Biserică decât în instituțiile statului sau în patronii cârciumilor unde-și ascut creioanele după program.”
O fotografie extrasa din Arhivele Nationale ale Romaniei, cu persoane decedate in catastrofa de la Certej – femei, copii si barbati dezbracati, ale caror figuri se disting clar -, aflate la morga, a fost publicata, la rezolutie maxima, de cotidianul Gandul fiind reprodusa de Mediafax in promo-ul de pe site-ul autointitulat “cel mai bun site de stiri”. Publicarea unei astfel de fotografii incalca demnitatea umana si dreptul la respectarea vietii – si mortii – private, constituindu-se intr-un grav derapaj de la normele profesionale si de bun simt. In reportajul in cauza, care urmareste ticalos sensibilizarea – a se citi manipularea – opiniei publice pe un subiect pretins ecologist, folosindu-se imagini soc, este publicata si o fotografie care poarta amprenta organizatiei marxiste din cadrul Retelei Soros, “Militia spirituala”. Persoana care a copiat aceste fotografii din Arhiva Nationala trebuie sa primeasca interdictie definitiva in aceasta institutiei iar cotidianul Gandul si site-ul Mediafax sa stearga aceasta imagine si sa-si ceara public scuze. Am sesizat Arhivele Nationale si Clubul Roman de Presa, condus ani la rand de CTP, mare mahar la… Gandul si care am inteles ca o are la conducere acum pe Indira Crasnea, redactor-sef adjunct la… Mediafax. Aceste personaje se ocupa, chipurile, de “codurile deontologice” si “autoreglementare” in presa… de limba romana. Curata deontologie, nu gluma!
Cele doua organe de presa ale trustului lui Adrian Sarbu si ong-ul extremist de stanga manevrat de Mircea Toma si Liviu Mihaiu in actiuni de gherila incalca inclusiv Codul deontologic al arhivistului, care stipuleaza, la punctul 7:
7. Arhiviştii trebuie să asigure atât accesul la documente, cât şi respectul vieţii private şi să acţioneze în limitele legislaţiei în vigoare. Arhiviştii trebuie să aibă grijă ca viaţa persoanelor fizice şi juridice, precum şi securitatea naţională să fie protejate (…). Ei trebuie să respecte viaţa privată a indivizilorcare au creat sau care constituie subiectul documentelor, în special a acelora care nu au fost consultaţi asupra folosirii dau destinaţiei documentelor.
Pentru o chestiune incadrata cam la acelasi articol – in audiovizual -, dar, in comparatie cu oribilitatea savarsita de Gandul si Mediafax, ceva mai “soft”, CNA a interzis clipul cu Brancusi folosit drept reclama de CEC. Articolul in cauza stipuleaza necesitatea respectarii “principiilor de protecţie a minorului, de informare corectă a publicului, de respectare a demnităţii umane”. Iata comunicarea CNA:
Către: Asociaţia Civic Media
În atenţia Domnului Victor Roncea, Preşedinte
Distinse Domnule Preşedinte,
Ca urmare a sesizărilor dumneavoastră, înregistrate la CNA cu nr. 11689 din 26.09.2014 şi din 24.10.2014, vă comunicăm următoarele:
Întrunit în şedinţa publică din data de 28.10.2014, Consiliul Naţional al Audiovizualului a analizat raportul de monitorizare, întocmit de direcţia de specialitate, cu privire la spoturile publicitare pentru CEC Bank în care s-a folosit imaginea sculptorului Constantin Brâncuşi.
Referitor la campania CEC Bank, CNA a solicitat şi un punct de vedere Consiliului Român pentru Publicitate (RAC), cu care instituţia noastră a încheiat un acord de colaborare. Comitetul Etic al RAC a analizat cazul şi a decis că sunt încalcate prevederi ale Codului de practică în publicitate, elaborat de acest for.
În urma vizionării şi a discuţiilor din şedinţă, Consiliul a hotărât să emită o decizie de intrare în legalitate în privinţa celor patru spoturi ale CEC Bank, deoarece, la difuzarea acestora la posturile de televiziune, nu au fost respectate dispoziţiile art. 93[1]din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
Cu deosebită consideraţie,
Laura GEORGESCU
Preşedinte
Întocmit: Biroul Comunicare şi Relaţii cu Publicul
Mihaela TICĂ, Şef Birou
[1] „Comunicările comerciale audiovizuale trebuie să respecte, indiferent de formă şi de durată, principiile de protecţie a minorului, de informare corectă a publicului, de respectare a demnităţii umane, de asigurare a unei concurenţe loiale”.
“Hai sictir, Volodea!” Aşa ar trebui să-i răspund d-lui Vladimir Tismăneanu, pe potriva nivelului intelectual exhibat în replica d-sale la faptul că i-am atras atenţia în legătură cu atitudinea sau, mai exact, nonatitudinea faţă de alegaţiile “istorice” ale preşedintelui Băsescu. N-am s-o fac, nu vreau să sporesc josnicia adusă pe lume în aceste zile de preşedintele profesorului Tismăneanu şi de profesorul Tismăneanu însuşi.
“Cristian Tudor Popescu, cunoscutul filosemit şi antifacist (sic), cândva apologetul negaţionistului Roger Garaudy (e nevoie să revenim la subiect, d-le CTP?) mă acuză că am capotat la testul evreităţii, nu doar la acela al vocaţiei mele intelectuale. A uitat de fostul său coleg de la Adevărul, Sergiu Andon, autorul unui abject pamflet intitulat “Hai sictir, majestate”.
Asta a considerat a produce dl intelectual Tismăneanu după ce subsemnatul a observat, într-un mod cât se poate de urban, că pur şi simplu nu are voie să nu reacţioneze la declaraţiile d-lui Băsescu, în calităţile d-sale de istoric al comunismului, autor al raportului Tismăneanu şi, nu în ultimul rând, de cetăţean de origine evreiască. Citatul de mai sus e un păstos exemplu de argumentum ad hominem, în genul popularizat de Ralea, “Aşa-mi trebuie dacă stau de vorbă cu o tuberculoasă!” sau, în istoria folclorului comunist, “Da’ voi de ce-i omorâţi pe negri?!”. În modul cel mai limpede, el poate fi desfiinţat cu expresia pură şi seacă a lui Maiorescu: “Nu e în chestie”.
Nu e-n chestie, d-le profesor, dacă eu sunt filosemit sau, cum josnic insinuaţi, antisemit. Dacă ăsta ar fi subiectul, v-aş spune că sunt filosemit sau antisemit în aceeaşi măsură în care sunt filoromân sau antiromân. Iar în ce priveşte poziţia subsemnatului faţă de fascism, mă împingeţi din nou să folosesc cuvintele cu care începe acest text.
Nu e în chestie apologia lui Roger Garaudy. Dacă ar fi, v-aş spune că umflaţi lucrurile ca un veritabil agitator cominformist: am scris doar un articol critic, evidenţiind ce mi s-a părut raţional şi ce nu într-o carte de R. Garaudy, nicidecum o apologie a respectivului. Cât priveşte ameninţarea “e nevoie să revenim la subiect, d-le Popescu?”, măi, războinicule, măi, ninja blog, am publicat articolul şi într-o carte, sunt dispus să-l susţin în orice moment, nu cum faceţi matale cu raportul ce vă poartă numele, raport cu care dl Băsescu tocmai s-a şters la gură.
Dar maximul jegoşeniei agitprop îl atingeţi afirmând că aş fi uitat de Sergiu Andon, autorul pamfletului “Hai sictir, majestate”. Mai întâi, domnule istoric, profesor, om de ştiinţă, titlul exact al articolului în cauză, apărut în Adevărul, este “Fir-ai al naibii, maiestate!”, sictirul e o minciună din repertoriul dvs., ca să dea mai bine la public denigrarea subsemnatului. Chiar în seara declaraţiilor d-lui Băsescu pe care nu vă aranjează să le comentaţi, am răspuns încă o dată, la Realitatea TV, în legătură cu “Fir-ai al naibii, maiestate!”. Am explicat că dl Andon a introdus titlul şi textul în ultimul moment, la închiderea ediţiei, pe răspundere proprie, fără aprobarea Consiliului Director care conducea atunci ziarul Adevărul. Ani de zile am plecat capul şi am cerut scuze în numele ziarului, delimitându-mă de acel articol de câte ori eram întrebat. Când dl Andon a cumulat încă un gest asemănător, de data asta în legătură cu Mihai Eminescu, a fost destituit din funcţia de membru al Consiliului Director şi a părăsit ziarul Adevărul. Dvs, d-le Tismăneanu, aţi prezentat cuiva scuze pentru ce-a făcut dl Băsescu?
În rest, dragă Volodea, dacă dormi liniştit, aşa cum spunea dl Băsescu că va dormi după ce a citit în Parlament raportul Tismăneanu şi i-a strâns mâna regelui Mihai, chiar îmi prezint scuzele, pentru deranj.
Cristian Sima e finantist, actionar al casei de brokeraj WBS Holding dar si al portalului HotNews, unde a publicat recent un articol, care a ajuns, probabil, numarul 1 in topul accesarilor site-ului de stiri: SOV si “Junimistii”. Ma duc la el, la sediul WBS. Ma intampina reticent dupa ce l-am bruscat pe blog publicand un fisier audio cu o conversatie privata dintre noi despre relatia sa cu Securitatea. O reactie de-a mea in urma prezentei sale, in direct, la noul loc de munca al lui Robert Turcescu, ca al doilea invitat dupa informatorul Dan Puric. Lucrez la un studiu privind Securitatea si numele de cod avute de diversi, gen “Lulu” pentru Liiceanu sau “Cain” pentru Tismaneanu (trebuie sa recunostem ca li se potrivesc). Iar eu am “dat pe goarna” ca Sima a fost “Toma Caragiu”. Sta infundat intr-un scaun, cu ochelarii cazuti pe nas si se uita peste ei la mine, gandindu-se, cel mai probabil: “Asta-i ticalosul?!”. Recunosc franc: “Am gresit, ma enerva Turcescu!” 🙂
Pe masura ce vorbim insa ne prindem amandoi ca nici unul nu-i chiar asa de negru. Ma conduce prin interiorul casei sale de brokeraj, unde dau de niste tineri relaxati, care fac cu zecile de mii de euro pe minut jucand la bursa pentru WBS. Sunt absolventi de MIT, Columbia sau Harvard si s-au intors acasa, pentru a munci pe bani la fel de buni ca in Occident. Sima schimba cateva “parole” cu ei intr-o limba straina, criptata, a brokerilor. Retin doar ca TCH-ul a depasit GFT-ul pe Dow Jones. Imi notez repede, poate dau si eu un tun dupa interviu. Facem un tur si prin subteranele sediului. Chiar si cladirea din Ionel Perlea 14 a avut de a face cu Securitate. In perioada interbelica a fost primul sediu din Romania al Generali Asigurari. Sima a tinut sa o cumpere mai mult pentru valoarea simbolica. Iar pentru asta a trebuit sa-l pacaleasca pe Patriciu, primul proprietar de dupa 1990, folosindu-se de un artificiu imobiliar. I-a mers. La restaurarea ei, constructorul a avut surpriza sa constate ca de dupa un perete din subsol se aude a gol. Au daramat zidul si au gasit o celula cu sute de dosare din perioada cand NKVD-ul facea jocurile in Romania. Timp de mai bine de 50 de ani statusera zidite acolo. Nici SRI-ul, care a venit sa le ia, nu stia de ele.
PROMO. In curand pe Roncea.ro: Ion Cristoiu despre ce ar trebui sa faca “deontologii” lui Vintu
Revenind la oile noastre albe si negre, am intrat direct in subiect: relatia sa cu Securitatea. Sima era un tanar student la Matematica in 1985, cand s-a apucat sa faca manifeste cu inca doi colegi de-ai sai. Prima oara a scapat de arestare, la mustata. la interventia Zoiei Ceausescu, care era profesoara la Matematica. A doua oara nu i-a mai mers. Avea deja niste intalniri suspecte cu un diplomat britanic: Mark Stevenson, posibil ofiter MI6. Iar el, devenit intre timp asistent universitar, impreuna cu prietenii sai, ajunsesera atat de eficienti cu raspanditul manifestelor incat Securitatea credea ca este vorba de o retea intreaga. “Ce pot sa zic? M-au batut pana am spus tot ce stiam”, marturiseste acum Cristian Sima. Finantistul de azi sustine ca a fost torturat prin doua metode: “la protap” – legat cu catuse de un par si invartit intre doua birouri – si prin bataie in sacul cu apa, ca sa nu fie lasate urme. Noaptea, in celula, isi simtea toate oasele rupte. Un coleg de arest, pus, cine stie?, sa-l influenteze, i-a mai istorisit la culcare niste metode de tortura, cu tigari stinse pe talpi si alte nenorociri. Dimineata, la prima ora, era la raport. “Atunci mi-am ales numele de cod Toma Caragiu”. Dosarul pe care il avea la Securitate era impresionant, continand stenograme dupa toate conversatiile pe care le-a avut la intalnirile sale “conspirative” cu Mark Stevenson: “Sima Cristian – TRADARE, scria pe el”, rememoreaza azi. Dupa o saptamana si cateva zeci de note a fost lasat sa plece. Si-a informat imediat colegii: “V-am dat in gat pe toti!, le-am spus”. Apoi, in timp, a mai dat cateva note “la misto”. Pe 16 decembrie 1989 erau convocati cu totii la Securitate, pe Luigi Cazzavillan. Cand au ajuns acolo securistii i-au trimis la plimbare. Deja “incepuse”. Pe 22 decembrie era in Studioul 4, la TVR, alaturi de Dinescu si Caramitru: “Sunt acolo in poza clasica cu “Am invins”. Aveam plete si parul cret. Spre seara mi-am dat insa seama ca “revolutia” e o escrocherie monumentala. Au vrut sa ma si elimine. Nu eram in schema”, isi aminteste Sima. A participat la Fenomenul Piata Universitatii. Pe 21 mai, dupa alegerile din “Duminica Orbului”, a parasit tara. S-a intors pe 13 iunie iar pe 14 minerii ii spargeau capul in Facultatea de matematica. Normal: avea plete si ochelari. “Uitati urma aici, pe frunte, osificata: amintirea pe care mi-au lasat-o minerii!”, imi spune enervat si profit de moment sa-i fac o poza (foto).
Acum, dupa 20 de ani, Cristian Sima a devenit practic un nou caz Sorin Rosca Stanescu. Desi si-a recunoscut prin cateva interviuri relatia cu Securitatea, de la CNSAS a primit recent o hartie frumoasa (vezi foto mai jos) in care se afirma, negru pe alb, ca “nu exista date ori documente din care sa rezulte calitatea de lucrator sau de colaborator al Securitatii”. “Pai unde e dosarul ala al meu, gros de-o palma?”, se intreaba azi Sima. Buna intrebarea.
Pentru ca Sima e si patron de presa vorbim putin si despre afacerile lui Vintu cu “deontologii” Romaniei, de la santajistul Bogdan Chirieac si versatul Mircea Dinescu la Cristian Tudor Popescu. Despre CTP, Sima spune transant ca fuge de adevar si ca a infiintat ziarul Gandul cu banii de la Vintu – un milion de dolari. “Eram acolo, la Vintu, cu Dinescu, atunci cand s-a aranjat tranzactia, la cald. Uite-asa-si freca Vintu mainile: “Gata! L-am cumparat si pe CTP-ul!””
Oare ce-i trebuie Clubului Roman de Presa si Asociatiei Jurnalistilor din Romania ca sa ia in discutie acest caz, de o gravitate exceptionala, tinand cont de statutul lui CTP de fost presedinte al CRP, in prezent si presedinte si membru “de onoare” al celor doua asociatii? De ce nu sunt pusi cei doi actionari media fata in fata? Si DNA-ul, DIICOT-ul, ce fac? E vorba de o spalare de bani. Ia, acolo, un milion de dolari…
Sima mai spune ca CTP minte si cand afirma ca nu stia despre faptul ca Bogdan Chirieac, colegul sau de banca la Adevarul si Gandul, este milionar in euro. “Minte! Minte sigur! Eu l-am informat, deci minte. Cu mult inainte de a se afla public. Uitati-va dvs exact, pentru ca, intrucat n-a facut nimic cu ce i-am dat, am scris atunci articolul Mineriada din mass media sau Mercenarii din mass media“.
Am verificat. Articolul lui Cristian Sima Mineriada din mass-media a aparut pe 21 aprilie 2007. Iar despre Tunurile lui Chirieac s-a publicat prima oara pe 8 noiembrie, acelasi an.
Iata ce scria Sima in 2007, in articolul despre mercenarii-mineri: “Iliescu si-a dat cuvantul ca nu a adus minerii la Bucuresti si ca teroristii s-au volatilizat, Felix si-a dat cuvantul ca nu a facut politie politica, Tariceanu ca demisioneaza si ca nu l-a sunat pe Patriciu, Basescu si-a dat si el cuvantul ca demisioneaza, CTP-ul si-a dat cuvantul ca nu mai candideaza la presedentia Consiliului de “onoare” al clubului roman de presa si ca nu mai apare la Realitatea; toti ne-am obisnuit sa ne dam cuvantul, pentru ca apoi sa-l aruncam in latrina istoriei.”
Si continua cu niste ponturi “grase” : “CTP-ul, noul Goebbels al propagandei postdecembriste (inainte de a fi demnitar, Goebbels a fost ziarist national-socialist), dupa ce a gasit droguri si faina la sediul PNTCD in 1990 a inceput sa ne livreze zilnic “Adevarul “ lui Taher si Hrebenciuc.
Cand acest adevar nu l-a mai convins si mai ales de cand e sarac si cinstit si-i sufla Vantul prin buzunare ne-a coplesit cu Ganduri curate spuse in fata icoanei marelui poet si disident Mircea Dinescu. Dupa ce a scuipat si icoana lui Dinescu, ne-a declamat esenta moralei lui teutonice: Ein Mann ein Wort, un Jurnalist ein Worterbuch.
In traducere libera, daca nu avem oameni politici care sa poata spune un barbat, un cuvint, macar avem ziaristi ca CTP-ul care pot spune un barbat, un dictionar. Imi vine in minte o emisiune televizata in care semi-eruditul CTP ne dadea un citat (gresit de altfel) din Verlaine “Par delicatesse j’ai gache ma vie”. Aveati dreptate Domnule: cu delicatete ne-ati distrus viata.
CTP-ul si “Onoarea” clubului roman de presa n-ar reusi sa convinga decit maxim 10000 de romani dar pana la “dumnezeul presei scrise” mai sunt si alti “sfinti”.
Un fost ghid ONT, care a invatat limba romana scriind pe genunchi informatii despre turistii occidentali, s-a reprofilat in caraus al valizelor cu arginti de la multinationale catre bebitza, alias miky spaga, catre mircea pascu si alti corifei pesedisti.
Cum in decembrie 2004 productia de oua de aur a lui Nastase n-a fost suficienta pentru a-l instala in fotoliul de Ministru de Externe, a trecut in tabara adversa.
Un alt dijmuitor cu “Ganduri “ curate zeciuia multinationalele farmaceutice intrebindu-se retoric in propriul ziar de ce s-au scumpit medicamentele si preocupandu-se constant de sanatatea populatiei sarace din Romania.
Am asistat siderat la o sponsorizare ziaristica dupa care formatorul de opinie dadea liber unui articol contra sponsorului explicindu-mi cu nonsalanta: “trebuie sa ne stie de frica ca sa cotizeze si data viitoare”.
Un alt ziarist cu “ganduri “ curate, in timp ce publica telenovela cu casa din Mihaileanu isi comstruia o casuta pe malul lacului Herastrau si cumpara un apartament in Piata Charles de Gaulle cu ajutorul sponsorilor care i l-au platit in coroane suedeze in conturile din Elvetia de la Imperial Bank of Canada. Deh, repede ne-am adaptat la globalizare...”
Deci, doamna Indira Crasnea, distinsul dvs ex-sef si presedinte de onoare al CRP a stiut mai bine de sase luni ca are in fata sa, zilnic, un individ care incalca orice deontologie profesionala amestecand la Gandul propriile interese de afaceri cu asa-zisul act jurnalistic. Si n-a facut nimic. Dimpotriva: dupa aproapa sapte luni a afirmat senin “ca nu era la curent cu activitatile lui Bogdan Chirieac in afara ziarului”.
Stimata doamna presedinta a CRP, cam ce aveti de gand sa intreprindeti pentru presa din Romania? Credeti ca ati putea, cumva, sa spuneti ceva, mai ales cand acelasi personaj sinistru, CTP, acum in calitate de membru al “Comitetului Director al AJR”, cere explicatii Parchetului (!) pentru Stenogramele Rusinii. Nu-i mai place in batista?…
Dezvaluirile lui Cristian Sima sunt, dupa parerea mea, extrem de importante, in mod special pentru starea presei romane si a reporterilor de azi. Ascultati-le mai jos, in interviul de aproape o ora. Merita!
Interviu cu finantistul Cristian Sima, actionar HotNews, despre relatia sa cu Securitatea
Cine-s mai porci, jurnalistii sau politicienii? Un fel de ziarist, celebru, sustine ca cei mai porci, “mizerii umane”, sunt colegii nostri de la ziarele tabloide. Ca si cum scribii Securitatii ar avea aceeasi vina sau responsabilitate cu patronii ei, sau, poate, chiar cu rudele acestora, fie ele si de gradul doi. De televiziunile la fel de celebre ca si persoana sa, unde se promoveaza asiduu violenta de toate tipurile, inclusiv sexual-anala, si, mai abitir, manelizarea si tiganizarea Romaniei, distinsul jurnalist nu s-a ocupat, din “deontologie”: nu scuipa unde pupa mana. Carnatul de la casierie e atat de lung incat s-ar putea sa-i ajunga pana de Craciunul pe care il contesta: fostul coleg al unui alt fost ziarist, la fel de celebru, crede in… extraterestri.
Chiar asa fiind, cei doi au proptele cat se poate de terestre, chiar si sau mai ales subpamantene…
“Cretin, rau intentionat si mincinos” – injuriile adresate ziaristului Bogdan Cristea de catre ministrul Culturii Theodor Paleologu pentru ca acesta a indraznit sa reproduca de pe banda o declaratie confirmata si de Mediafax, vizavi de “pleasca Basescu” pentru ICR, GDS si PDL si anume: „Eu nu cred că Ionel Brătianu, dacă ar apărea acum, ar câştiga în alegeri”.
Astfel am aflat, in chiar ziua “libertatii presei” ca junele Theodor Paleologu, plasat pe orbita de protectorul sau din umbra, Andrei Plesu, ca ministru de paie la Cultura si Culte, stie si limbajul mahalalei, contrar aparentelor de silfida, in ambele definitii date de Dex (SILFÍDĂ, silfide, s.f. 1. (În mitologia popoarelor germanice) Duh aerian feminin, foarte uşor şi agil, care, împreună cu silful, întruchipa elementul aerului. ♦ Fig. Femeie tânără, suplă, graţioasă. 2. (La pl.) Familie de insecte coleoptere cu mirosul foarte dezvoltat, ale căror larve se hrănesc cu cadavre şi care provoacă pagube în culturi (Silphidae); (şi la sg.) insectă care face parte din această familie. – Din fr. sylphide. ). Pagube in culturi, mai ales in cea romana.
Candidul ministru de mucava s-a deplasat de 1 mai muncitoresc “in teritoriu”, la Brasov, pentru a-si sustine o conferinta despre “Republica si laicitate”. Deplasarea s-a efectuat insotit de un intreg card de jurnalisti, pe banii nostri, pe alocuri deschizandu-i-se drumul “coloanei ministeriale” de catre o masina de Politie, cu sirena si girofar, in pofida legii. Au urmat chiolhanurile de “pe teren”, in ciuda declaratiei sale amicale, ca intotdeauna, la adresa Bisericii, gen: “Eu, ca ministru, nu pot să dau mesele, dineurile şi prânzurile pe care le dau episcopii noştri, nu am bani, nu am voie să dau“. E, uite c-a dat. Si chiar vreo doua. Basca transportul si “excursia” . Iar la conferinta a dat si cu “pleasca”-n fasole, la adresa unui tanar jurnalist care si-a facut meseria reproducand doar una dintre prostiile sale, debitate la o alta adunare tip GDS, de la ICR-ul lui Patapievici.
Am asteptat azi cu infrigurare ca vajnicii aparatori ai presei – cand e vorba de fonduri guvernamentale si europene, sau cand il (mai) pacalesc pe Soros sau pe vreun functionar nestiutor de la Ambasada SUA – sa iasa “pe sticla”, sa sara-n sus, sa se agite. Sa apere “demnitatea de jurnalist”, asa cum au facut-o si cand Basescu s-a luat de bietul nostru gaozar, O. Zara, sau cand plastograful Ciuvica a fost terfelit de fratele presedintelui. De la locotenentul-major Mirciulica Toma la tovarasul sau de stea rosie-n in frunte, guralivul Cristian Tudor Popescu, de la MMA la CRP, tacere totala. “Deontologii” de serviciu la fel: silentio stampa, silentio sticla. “Secta intelectualilor” le-a supt, pe nevazute, toata potenta. “Mucles”, cum ar zice Paleologu. La fel dupa cum au deformat adevarul in asa-zisul “Raport despre libertatea presei in Romania” al AMP-MT, prezentat denaturat si, pe alocuri, ticalos de-a dreptul (voi reveni, negresit): prin omisiune. Conform “monitorizatorilor”, astazi nu s-a intamplat nimic in Romania. Nici ieri, nici de 1 mai. Doar la Summitul NATO “a suferit libertatea de expresie”, ca sa citez din “Raportul” Agentiei lui Toma.
Asa ca am pus mana pe telefon sa vad singur care este starea ziaristului insultat ministerial si apoi lipsit de minima solidaritate de breasla.
“Dumneavoastra sunteti cretinul si mincinosul?”, l-am luat tare, ca la ministerul Culturii.
“Da, se pare ca da”, a recunoscut cu o jumatate de glas, la inceputul discutiei, jurnalistul de la Gandul. Bogdan Cristea s-a aratat total surprins de afirmatiile denigratoare ale lui Theodor Paleologu. Intrebat ce si-a propus sa intreprinda, ziaristul a afirmat: “Nici n-am apucat sa ma gandesc! Nu stiu daca sa-l dau in judecata…”. Bogdan Cristea mi-a mai spus ca nu a prea inteles de ce s-a enervat ministrul, “dat fiind ca relatarea a fost exacta”. Dupa ce a vorbit de “pleasca Basescu” Paleologu a spus ca “nici Ionel Bratianu, daca s-ar naste acum a doua oara, n-ar putea sa invinga in alegeri”. “Acum incearca sa-si retracteze afirmatia, ceea ce este penibil”, mai spune Crsitea, mai ales ca, se pare, jurnalistul n-a fost singurul lui ascultator din sala. Agentia Mediafax l-a confirmat. “Admitand ca el nu a considerat formularea corecta, putea oricand sa trimita un drept la replica”, ceea ce nu a facut, afirma redactorul de la Gandul. “Nu stiu cum de-si permite sa ma insulte in felul acesta”, se revolta, treptat, Bogdan Cristea, care acum a intrat definitiv pe lista “animalelor”, “gaozarilor” si, mai nou, a “cretinilor” de ziaristi romani. “Este o exprimare incalificabila, mai ales pentru un ministru al Culturii”, a mai spus Cristea, adaugand ca s-ar fi asteptat mai curand la un asemenea limbaj poate de la alte personaje din politica, gen Vadim Tudor sau Gigi Becali. “Imi pare foarte rau pentru Paleologu dar Gigi Becali s-a comportat mult mai civilizat si politicos cu mine la un interviu. Oameni de la care te-ai astepta la ‘vorbe grele’ nu mi-au adresat asemenea expresii…”
In ceea ce priveste solidaritatea de breasla, Bogdan Cristea a spus ca si-ar fi dorit ca macar una dintre multele organizatii de protectia a drepturilor jurnalistilor si libertatii presei sa-i solicite ministrului sa-si prezinte scuzele de rigoare.
“In orice caz, pe mine nu ma afecteaz aprea mult… Oricum, am de gand sa stau de vorba cu el personal”, a conchis jurnalistul, cu fermitate.
Este asteptat ca astazi sa fie emisa o Scrisoare Deschisa pe adresa ministrului Culturii si a sefului sau, primul ministru Emil Boc, din partea unor sindicate de presa si asociatii de media, in care sa se ceara scuzele ministeriale oficiale si repararea gestului mizer.
Evident, daca ar exista onoare ar aparea si o demisie de onoare…
De trei luni de zile Theodor Paleologu poartă un război crâncen împotriva unor declaraţii aparţinând lui Theodor Paleologu.
În februarie ministrul Culturii a spus într-o conferinţă de presă că preşedintele Băsescu e „o pleaşcă“ ce a căzut peste pedelişti şi i-a adus la putere. Aşa o fi, dar chestia asta nu trebuie spusă cu voce tare. De aceea, colegii de partid l-au criticat cu blândeţe. În fond, inodorul şi incolorul personaj făcuse o greşeală mică, în rest era perfect pentru blazonul PD-L. Ministerul Culturii avea nevoie de un ministru, după cum avea nevoie şi de un portar. Şi cine era mai potrivit pentru funcţie decât purtătorul unui nume mare care seamănă cu tatăl său cum seamănă copia xerox a unui tablou mare cu originalul. Alegerea a fost perfectă. Partidul i l-a impus ca secretar de stat pe Octavian Ştireanu, fostul consilier al lui Iliescu, şi n-a zis pâs. A tăcut şi când guvernul Boc i-a taxat pe actorii pensionari, tace şi acum când bugetul Ministerului Culturii a fost redus, scurt, la jumătate. În schimb, ministrul are o mare problemă cu „pleaşca“ ce i-a scăpat din gură. A mai făcut o conferinţă de presă „explicativă“, unde a făcut teoria şi etimologia cuvântului. N-a mers. A dat-o pe glumă, susţinând că e „un leu pleoştit“. N-a ţinut. Acum câteva zile a schimbat complet registrul. Într-o altă conferinţă de presă, vorbind de conferinţa cu pleaşca, l-a calificat pe ziaristul de la Gândul care i-a consemnat spusele ca fiind cretin şi mincinos. De ce? Pentru că n-a spus „nu cred că dacă Ionel Brătianu ar apărea acum, ar câştiga alegerile cu Băsescu“. A spus „invers“. Probabil că a vrut să spună că Traian Băsescu, teleportat prin 1920, l-ar fi înfrânt pe Brătianu. Chiar dacă e aşa, reacţia e deplasată. Astfel, Theodor Paleologu a tranşat definitiv problema cu pleaşca: funcţia de ministru al Culturii e o pleaşcă prea mare pentru fiul lui Alexandru Paleologu.
November 6th, 2015 
VR 
Posted in 
Tags: 
