JOCUL CU DESTINUL ROMÂNEI:
23 AUGUST 1944 (2)[1]
de Gh. Buzatu
În urmă cu mai multe decenii, un cunoscut gânditor politic aprecia, de loc fără îndreptăţire, că mult mai imprevizibil decât viitorul este trecutul! Este, mai mult decât o concluzie, o constatare de actualitate, valabilă pentru nefericitul veac al XX-lea. Nu numaidecât, desigur, pentru regimurile totalitare, dar şi pentru condiţiile celor mai nobile democraţii. Căci, în adevăr, după dispariţia “eroilor” unor întâmplări majore ori mărunte, câte “istorii” n-au fost – nu numaidecât denaturate – ci rescrise, regândite, redimensionate? A fost, cum am precizat deja, şi cazul actului de la 23 august 1944, care a prezentat, din prima clipă şi pentru toată lumea, amprentele unei clasice lovituri de stat, fatale pentru rolul României în Războiul Mondial din 1939-1945 şi pentru destinul ei în deceniile următoare.
La 23 august 1944 cel puţin 30 de persoane şi personalităţi au fost angrenate, complotişti şi victimele lor, în declanşarea loviturii de stat. Să-i reamintim, mai întâi, pe cei aflaţi, la 23 august şi în noaptea de 23/24 august 1944, chiar în zona epicentrului evenimentelor: Bucureşti – Palatul Regal din Calea Victoriei.
Majoritatea copleşitoare a celor în cauză, după arestarea lui Ion şi Mihai Antonescu şi a unor dintre colaboratorii lor principali, şi-au consemnat impresiile pe marginea Zilei Z şi a Orei H – 23 august 1944, ora 17.(…)
Pe măsura desfăşurării faptelor, după orele 20, o dată cu constituirea guvernului Sănătescu, apoi după orele 22:25 – adică după difuzarea Proclamaţiei regale şi a Declaraţiei noului cabinet – evenimentele au devenit cunoscute şi au cuprins ţara întreagă, în primul rând Armata, potrivit Directivei operative nr. 1 a noii conduceri militare de la orele 23:00. De asemenea, în noaptea de 23-24 august 1944, despre evenimentele din România au luat cunoştinţă agenţiile mari de presă, serviciile secrete şi comandamentele beligeranţilor mari şi mici, iar, nu în ultimul rând, liderii Marilor Puteri (Germania, URSS, Marea Britanie şi SUA) angrenate în conflictul secolului, respectiv: Adolf Hitler, I.V. Stalin, Winston Churchill şi F.D. Roosevelt. S-a apreciat de îndată şi corect rostul gestului României pentru desfăşurarea ultimei faze europene a conflagraţiei din 1939-1945. Din nefericire, cotitura României în război – retragerea din tabăra germană şi trecerea în rândul Naţiunilor Unite – s-a dovedit imediat folositoare doar Marilor Aliaţi – SUA, Marea Britanie şi URSS; în ceea ce o priveşte, pentru România, consecinţele neîntârziate şi directe s-au dovedit dezastruoase. Faptul pornea de la modul în care Marii Aliaţi au evaluat fapta României, iar aceasta numai în raport cu interesele şi ţelurile lor de război politico-diplomatice, strategico-militare, economice şi, nu în ultimul rând, ideologice.
S-a dovedit, o dată mai mult, că în raporturile internaţionale Marile Puteri au interese şi nu cunosc sentimente!
Conjuraţii de la Bucureşti au lăsat să se înţeleagă că totul se desfăşurase în deplin acord, cu înţelegeri preliminare cu Marii Aliaţii, pentru a se descoperi, în cavalcada evenimentelor, că în fond n-a existat – şi nici n-a putut să existe – aşa-ceva! Mai mult, Marii Aliaţi au fost luaţi, ca şi Adolf Hitler, prin surpriză ori, dacă ei au fost înştiinţaţi în vreun fel, totul a funcţionat nepotrivit. Imensul mecanism se declanşase însă. Nici vorbă de a se mai opri ceva, dar nici măcar de a se mai corecta… Simptomatică s-a dovedit poziţia lui V.M. Molotov, comisarul Externelor al URSS, care peste două săptămâni primindu-i la Moscova pe membrii delegaţiei române pentru semnarea Convenţiei de Armistiţiu cu Naţiunile Unite şi chestionat fiind de ce Kremlinul se arăta în pretenţii mai puţin înţelegător decât fusese cu emisarii Mareşalului în lunile anterioare, a precizat fără nici o ezitare:
Pentru că Antonescu reprezenta poporul român, iar dvs. o aventură!
Era indiscutabil că încă un capitol de istorie se încheiase: România încetase de-a mai fi satelitul Germaniei, dar fusese deja ocupată de către trupele Kremlinului.
Revenim însă la 23 august 1944: Coroborând informaţiile datorate “actorilor” menţionaţi (memorii şi jurnale, diverse declaraţii şi relatări etc.), istoricii au stabilit cadrul şi ordinea riguroasă a faptelor survenite la Palat în 23 august 1944. Este interesant de remarcat că, nu în toate cazurile, memoria protagoniştilor a funcţionat ireproşabil. Intenţionat ori nu? Rămâne să cercetăm ori rămâne să dovedim. Ceea ce ni se pare cel mai curios sunt diversele tentative ale personajelor de-a se impune pe “locuri fruntaşe” cu ocazia marelui eveniment. Cu ce scop? – nu este greu de descifrat. Vom releva, tocmai de aceea, câteva situaţii, care considerăm că au devenit cazuri.
Integral la Ziaristi Online
Foto: Willy Pragher via Landesarchiv Baden Württemberg
Mai multe foto la George Damian Blog
Stati putin d-le Buzatu,
dar pe cine am tradat in 23 august 44? noi i-am tradat pe nemti sau nemtii pe noi?!?!?
pai Hitler la 5 august 44 a retras toate diviziile blindate din Romania,desi jurase lui Antonescu ca va apara Nistrul luni de zile pana la moarte!
da de unde in Martie 1944 rusii au trecut Nistrul….Hitler l-a mintit pe Antonescu.
Pentru ce Armata romana trebuia sa moara singura fara blindate dupa 23 august 44?
Noi nu aveam decat artilerie,mitraliere si pusti.Ceva avioane si flota.
Rusii aveau milioane de soldati!
Raportul era pentru fiecare roman si neamt ,12 rusi. 1 la 12 in favoarea rusiilor pe front.
Plus ca rusii aveau KATIUSA, radeau Bucurestiul,Ploestiul de pe suprafata pamantului cu KATIUSA,plus bombele din avioanele americane si britanice!
Pentru ce? pentru HITLER?!?!?!? se merita oare lupta pentru Hitler?!?! nicidecum!
Razboiul asta era al AMERICANIILOR,RUSIILOR,NEMTIILOR.Noi eram la mijloc striviti intre ei,si am fost victimele lor!
Comunistii au furat actul de la 23 august 1944,in favoarea lor,desi nu au avut nici o contributie.
700 comunisti erau la puscarie la Doftana,Tg Jiu,si jucau sah la 23 august 1944. Restul erau in URSS,condusi de ana pauker.
Comunistii au avut conditii uimitor de bune la puscarie pe vremea lui Antonescu.Aveau paine din belsug,asa incat isi si faceau piese ca sa joace sah cu ele!
Fara 23 august 1944,la sfarsitul razboiului Romania NU MAI AVEA ARMATA!
Granita era pe SIRET nu pe PRUT,Maramuresul apartinea URSS in cadrul URSS,ca asa a cerut Molotov.
1 milion si ceva de romani mureau in plus.
Pentru ce?!?!? pentru HITLER!?!??! era o nebunie domnilor.
23 august 1944 a fost un act disperat.Nicidecum o tradare!
Iar REGELE MIHAI,a dat lovitura cu ajutorul americaniilor!
la 23 august 1944 au fost parasutati sute de americani din avion.
Regele a vrut ca Romania si Palatul Regal sa fie ocupate de rusi,americani,englezi,iar la Palat sa faca de garda pe rand.Romania sa fie impartita in zone americane,britanice si sovietice.
Insa in 1945 la YALTA, TRUMANN a tradat Romania dand Romaniei ,,20 ani de denazificare,, precum s-a exprimat.Trumann a fost mai bolsevic decat Stalin.
A fost presedintele URSS in America!
Ca ISTORIC domnule Buzatu,puteti gasi o vina reala a Regelui Mihai,care istoria nu are dreptul sa o ierte niciodata:
respingerea cererii de gratiere a lotului Antonescu in 1946.
Insa in privinta razboiului,noi nu am tradat pe nimeni.Dimpotriva,nemtii ne-au tradat.
Hitler ne-a promis la STALINGRAD tancuri si mitraliere noi noute,si nu s-a tinut de cuvant.
Iar primul front spart al Axei la Stalingrad,a fost SECTORUL ROMANESC:noi nu aveam tancuri! de aceea.Ne-au distrus carutele,caii,si artileria!
Vina apartine doar lui HITLER ca nu s-a tinut de promisiune!
Ion Antonescu nu putea sa intoarca armele sa salveze tara,Ardealul de nord,pentru ca avea demnitate militara.
Insa daca tara o cere,executi ordinul primit.
Ion Antonescu nu a inteles ca ALIATII au cerut CAPITULAREA NECONDITIONATA!
pretentiile lui Antonescu fata de rusi si americani,britanici niciodata nu ar fi putut fi satisfacute.
,,problema Basarabiei sa fie discutata dupa razboi,,
nu putea sa fie acceptata de rusi niciodata!
ARMISTITIUL se putea face mai bine,insa conditiile erau impuse de aliati,in functie de situatia de pe FRONT….
iar ION ANTONESCU era considerat de aliati drept un dictator fascist,care trebuia sa se predea.
Antonescu a spus ,,EU NU DAU TARA PE MANA RUSIILOR,nu vreau bolsevizarea Romaniei,,
deci,de ce spuneti cum ca Antonescu trebuia sa semneze Armistitiul?
care Armistitiu? Antonescu n-ar fi semnat asa ceva niciodata.
Prin 23 august 1944 am salvat:
recuperarea ARDEALULUI DE NORD in intregime!(rusii ne cerusera tot Maramuresul,in cadrul URSS)
granita pe PRUT si nu pe Siret cu URSS!
dupa razboi am avut o ARMATA ROMANA in Romania!
Am putut sa salvam de la AUSCHWITZ cel putin 450000 de evrei din Romania(Bucuresti si alte orase).In cazul in care nemtii ocupau Romania(planul MARGARETA 2),evreii erau deportati in lagarele mortii din Auschwitz.
23 august 1944 a salvat viata evreiilor din Romania! asta-i cert!
Puscasu Vlad a argumentat extraordinar.
Pe mine unul a ajuns deja sa ma exaspereze expresia “lovitura de stat”, atat de la moda zilele acestea. Adevarul a devenit un lucru de drept comun, prezentat in diferite nuante, intr-o lumina in care sa dea bine cei ce si-l atribuie.
MARESALUL ION ANTONESCU EROU NATIONAL !!!
Puscasu Vlad spune: “23 august 1944 a salvat viata evreiilor din Romania! asta-i cert!” Comentariu: Si atunci evreii de ce acuza romania ca le-a boțit freza? Mai mult, au mai impus si primit compensații serioase plătită cu vârf de romania. Se pare deci ca romanii au greșit-o. Asa învață omul.
“23 august 1944 a salvat viata evreilor din Romania! asta-i cert!”
Da, si i-a adus la putere. 🙂 La fel ca si 22 Decembrie 1989 🙂
@ Luchian Constantinescu
Daca asta de azi a fost “lovitura de stat” 22 decembrie 1989 si 23 august 1944 ce au mai fost?!
Da,foarte bine ca Regele Mihai salvat cei peste 450000 evrei prin actul din 23 august 1944,la fel cum si romanii au fost salvati de la Katiusa ruseasca sau bombardamentele anglo-americane din Ploesti,Brasov,Sibiu,Bucuresti,Giurgiu,Constanta si alte puncte strategice.
Eu m-am referit la salvarea evreiilor din Romania(Regat mai exact),pe care Regele Mihai a facut-o la 23 august 1944.
Respectiv evreii din Bucuresti,Muntenia,Ardealul de sud ne-cedat,Banat si Dobrogea.
In total peste 450000 care fara 23 august 1944 urmau sa fie deportati(prin planul Margareta 2),in lagarele mortii nazi germane de la Auschwitz,Birkenau,si mai departe in Bergen-Belsen,in Mauthausen-Austria si cate altele.
Pana si Simeon Perez,presedintele Israelului a multumit poporului roman,indirect Regelui,pentru salvarea de la moarte a evreiilor din Romania.
https://www.youtube.com/watch?v=EO7epcOrQ74
In orice caz maresalul Antonescu a gresit fata de Miscarea Legionara,condamnand la moarte prin impuscare pe unii legionari,pe altii bagandu-i in lagare,dar si-a recuperat greseliile prin fapte eroice precum Eliberararea BASARABIEI,pamant sfant al neamului romanesc.A gresit si in privinta altor aspecte din timpul razboiului.
Dar nu a fost un criminal de razboi.
Criminal de razboi se refera la persoana care a facut crime in afara frontului asupra femeiilor,copiilor,batraniilor,civiliilor fara posibilitate de a se apara.
Respectiv criminal de razboi e cel care a gazat femei si copii in lagare.Cel care a impuscat femei insarcinate.
De altfel stimabilul Roncea a facut un documentar exceptional,in privinta CRIMINALIILOR DE RAZBOI maghiari horthisti,care au UCIS femei insarcinate cu baioneta si nu numai.
Vedeti aici video : https://www.youtube.com/watch?v=HDHMaJi6H6E
Da,aceia au fost criminali de razboi:au ucis femei insarcinate,copii.
In schimb Antonescu nu a fost criminal de razboi,pentru ca NU a trimis evrei la Auschwitz,nu a ordonat sa se ucida copii sau femei insarcinate,batrani sau persoane cu handicap(cum faceau nazistii in Germania).
https://www.youtube.com/watch?v=GTihXU0R8MA
Antonescu NU a trimis evrei la Auschwitz! e bine de stiut!
in rest numai de bine despre Rege,despre Horia Sima,care a fost torturat in lagarele naziste germane(Buchenwald ,Dachau),precum si alti 300 legionari apropiati lui Horia Sima: Traian Borobaru,Mircea Dimitriu,Papanace,si altii.
https://www.youtube.com/watch?v=UJBnxN5g1Tw
Pana la venirea comunistilor(adusi de rege si camarila), exista un exercitiu al demnitatii nationale(aparitia si existenta Garzii de Fier o confirma din plin), care se manifesta prin personalitati si grupari politice. Antonescu nu face exceptie. El a fost si singurul care nu si-a pierdut nervii in ajunul marii ofensive sovietice din 20 august 1944.
Directia principala de actiune a frontului era Warsovia-Smolensk-Moscova. Rusii cand au pornit la contraofensiva au luat-o spre Berlin pe aceeasi directie, dar in sens invers. Acesta este si motivul pentru care Hitler a dispus ca blindatele din Romania sa fie transferate in Bielorusia, pentru ca acolo era efortul principal de razboi (sunt unii care ar vrea ca nemtii sa se fi batut cu mai mult angajament pe teritoriul Romaniei decat romanii, asta fiind si unul dintre atuurile promonarhistilor).
Generalul Jienescu cu un batalion de parasutisti s-a angajat sa-l scoata cu forta din palat pe Antonescu, dupa ce acesta a fost arestat. Colonelul Romeo Zaharia, invalid – fara bratul drept -, a pledat pentru solutie de forta. Colonelul Elefterescu, chemat si el la palat, s-a opus brutal arestarii. Colonelul Ion V Emilian a adresat in seara lui 23 august de la postul de radio aflat langa Baneasa un apel catre intreaga armata sa nu se subordoneze noii stari de fapt.
Exista doua tari cu traditie europeana la exemplul carora ne raportam mereu: Polonia si Ungaria, care, de multe ori in istoria lor, pentru a-si apara demnitatea au renuntat la ratiunile de stat, dand batalii dinainte pierdute.
Pentru toti crescutii langa ale mamelor fuste, pentru toti cei care cred ca viata este facuta sa o traiesti in liniste si sa fii fericit cu pretul nefericirii perpetue a neamului tau, pentru toti cei care, astazi, impodobesc cu aura de eroi pe marii tradatori ai Romaniei si pe mercenarii Angliei: LA 23 AUGUST SINGURA SOLUTIE ERA SA CRAPAM ALATURI DE NEMTI.
Nici macar Jukov nu credea in succesul unei ofensive de iarna (1944/1945).
Cititi cartea generalului Ion Gheorghe/Un Dictator Nefericit-Calea Romaniei spre Statul Satelit, reeditata de Ed. Machiavelli (d-nul Stelian Neagoe), 1996.