Posts Tagged ‘“revolutia kgb”’

SECURITATEA i-a prevăzut sfårşitul lui Ceauşescu. NOTE STRICT SECRETE despre Malta, Bush, Gorbaciov si atacul KGB-GRU impotriva Romaniei. Timişoara în sånge – mărturia unui jurnalist

December 17th, 2009 VR 2 Comments »

Notele secrete despre evoluţia loviturii de stat din decembrie 1989

Documentestrict secrete, realizate de Departamentul Securităţii Statului şi,personal, de şeful DSS, general-colonel Iulian Vlad, în exemplarolograf unic,doar pentru ochii lui Nicolae Ceauşescu, văd pentru prima oară luminatiparului, după 20 de ani, în formatul lor original. În exclusivitatepentru cititorii „Curentul“, publicăm integral aceste informări -disponibile în format electronic pe site-ul ziarului – din care reiesecåt se poate de clar că Ceauşescu şi-a cunoscut sfårşitul, prevăzut dealtfel de specialiştii serviciului de informaţii romåneşti. Astăzi, dince în ce mai multe mărturii şi documente confirmă sută la sutăanalizele secrete. Inclusiv „generalul cu piciorul în ghips“ spune,după 20 de ani, ceea ce şefii DSS afirmau încă din 1989: Securitatea nua tras niciun foc de armă; au fost agenţii speciali ai GRU şi KGB.Totodată, publicăm în oglindă mărturia făcută în premieră de unjurnalist, Sorin Bogdan, despre revolta de la Timişoara care masca lovitura de stat dela Bucureşti.
Pornindde la întâlnirea pe care Bush şi Gorbaciov urmau să o aibă la Malta,generalul Vlad – ulterior arestat şi încarcerat de ruşi prinintermediul agentului GRU Nicolae Militaru la ordinul lui „Iliescu-KGB“- îi explică lui Ceauşescu, pe 1 decembrie 1989, evoluţia pe care o vaavea lumea, după unificarea Germaniei, spre o Uniune Europeană aflatăîntr-un echilibru între Rusia şi Statele Unite. Din notele remise chiarpe 18 decembrie 1989, reiese că principalele state care vor acţionapentru îndepărtarea sa vor fi URSS, care va prelua puterea prin agenţiisăi, şi Ungaria, care doreşte „autonomia“ Transilvaniei, ceea ce s-aadeverit ulterior cu prisosinţă.

18 decembrie 1989

Buletinde informare întocmit pentru şeful statului, Nicolae Ceauşescu, deServiciul de Cercetare Analiză şi Sinteză din Centrul de Informatică şiDocumentare (unitate a Departamentului Securităţii Statului), pus ladispoziţie de istoricul Cristian Troncotă.

STRICT SECRET
Exemplar unic
REZUMAT
Informaţii mai deosebite din telegrame
R. S. România

1. Acţiunea „ORIENT ‘89“ (…) – Vizita în Iran (n.r.)
2.Agenţia France Presse şi posturi de radio occidentale cu emisiuni înlimba română au relatat că sute de manifestanţi au împiedicat forţelede ordine din Timişoara să-l evacueze pe Tokes Laszlo din sediulBisericii Reformate unde se adăpostise.
– Ziarul „Die Welt“ scriecă celor 300-700 de persoane care s-au adunat în faţa bisericii dinTimişoara li s-au alăturat şi alţi simpatizanţi, ajungând la circa5000. Potrivit altor ştiri, la manifestaţie ar fi participat circa10.000 de persoane.
– Se susţine că au avut loc confruntări sângeroase, sute de manifestanţi au fost bătuţi şi mulţi dintre ei au fost arestaţi.
-Duminică dimineaţa, România ar fi închis graniţa cu Ungaria prinpunctul de trecere a frontierei la Nădlag, iar zona în care se aflăoraşele Timişoara şi Arad ar fi fost încercuită de forţele desecuritate.
– Duminică seara, în faţa Ambasadei R. S. România dinBudapesta a avut loc o demonstraţie antiromânească de susţinere a luiTokes Laszlo, la care au participat circa 150 persoane, membri aiForumului Democratic Ungar, care au purtat lozinci ostile ţării noastreşi care a durat 30 de minute. La încheierea manifestaţiei, fărăincidente, s-a precizat că se va organiza una şi luni seara la orele21.30, ora locală.
– Gyozo Modvay, secretar al „Mişcăriiinternaţionale Tokes Laszlo“, a anunţat că gruparea sa va organiza la19 decembrie a.c. în oraşul Hotvan „prima demonstraţie naţională“ înfavoarea minorităţii maghiare, la care vor participa Matyas Szuros,preşedintele interimar al Ungariei, Kalman Kulcsar, ministrulJustiţiei, Istvan Palgy din partea colegiului pentru minorităţi etniceşi Erno Raffy, istoric, deputat în Parlament.
– Zoltan Sido,preşedintele „CSEMADOK“ (organizaţie oficială a maghiarilorcehoslovaci), într-un interviu acordat cotidianului ungar „MagyarHirlop“ şi-a exprimat „protestul împotriva politicii naţionale aRomâniei“, adăugând că organizaţia pe care o conduce „îşi ridică glasulîn favoarea lui Tokes Laszlo şi Suto Andras“ (telegramă Budapesta).
3.Postul de radio „B.B.C.“ relatează că la Braşov ar fi avut loc odemonstraţie, la 8 decembrie, de 30 de minute în faţa uzinei „SteagulRoşu“, la care au participat 200-300 muncitori care au cerut „hrană,căldură şi libertate“. Demonstraţia a fost dispersată de miliţie.
4. Factori de decizie argentiniană apreciază:
-În perioada următoare, Guvernul Român va fi supus la presiunipsihologice în scopul înlocuirii lui cu altul, în care P.C.R. să nu maiaibă rolul conducător.
– U.R.S.S. şi Ungaria, prin intermediulradioteleviziunii vor incita populaţia Transilvaniei la revoltăîmpotriva guvernului de la Bucureşti.
– U.R.S.S. va acţiona pentrua obţine sprijin în România în direcţia „reactivării“ unor români careau studiat în Uniunea Sovietică şi simpatizează cursul politic dinaceastă ţară.
– U.R.S.S., S.U.A. şi unele ţări vest-europene vor acţiona pentru limitarea schimburilor economice cu ţara noastră.
– S.U.A. intenţionează să întrerupă livrarea de uraniu către România.
-U.R.S.S. şi S.U.A. fac puternice presiuni asupra unor statesudamericane, inclusiv Argentina, pentru ca acestea să nu mai întreţinălegături economice cu România „până ce această ţară nu sedemocratizează“.
– Directoratele ziarelor argentiniene au primitindicaţia precisă de a nu mai publica articole favorabile despreRomânia şi tovarăşul Comandant suprem (telegramă Buenos Aires).

Generalul Iulian Vlad a previzionat viitorul Europei după Malta pe 1.12.1989

1 decembrie 1989

Raportolograf, exemplar unic, semnat şi parafat de generalul colonel IulianVlad – şeful DSS -, adresat preşedintelui României, Nicolae Ceauşescu,privind problemele ce urmau a fi abordate, în cadrul întâlnirii de laMalta, între Mihail Gorbaciov şi George Bush.

Nr. 0075/989
STRICT SECRET

Raportăm următoarele informaţii obţinute pe mai multe linii, cu privire la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov:
1.În cadrul noilor convorbiri la nivel înalt dintre SUA şi URSS,organizate la iniţiativa sovieticilor, cele două părţi vor aborda cuprioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenţă şielaborarea unei noi strategii comune care să le asigure, în continuare,un rol dominant în toate problemele internaţionale.
– Este deaşteptat să se ajungă la noi înţelegeri de restrângere a zonelor deconfruntare directă în favoarea celor de convergenţă a intereselor.
– Sunt date că URSS va face noi concesii în favoarea americanilor în schimbul obţinerii de ajutoare economice şi financiare.
-Se urmăreşte stabilirea unui nou echilibru pe continentul european caresă permită atenuarea treptată a diferenţelor de sistem politic şieconomic între ţările socialiste şi cele capitaliste şi asigurareatranspunerii în practică a conceptelor privind „dezideologizarearelaţiilor internaţionale“ şi crearea aşa-numitei „case comuneeuropene“.
– În acest context, se va aborda şi problema existenţeicelor două blocuri militare, în sensul menţinerii acestora încă oanumită perioadă, cel puţin până la stabilizarea situaţiei din Europade Est.
– În ceea ce priveşte intensificarea preocupărilorguvernului de la Bonn pentru reunificarea Germaniei, se va conveni săfie sprijinite, dar pentru o perioadă temporizate spre a fi încadrateîn „procesul de integrare europeană“.
– Ambele părţi se vorpronunţa pentru accelerarea negocierilor bilaterale de reducere aarmamentelor şi cheltuielilor militare, URSS fiind interesată să alocemai multe fonduri pentru satisfacerea unor necesităţi interne, iar SUAsă diminueze deficitul mare al balanţei de plăţi.
Este posibil ca,în timpul întâlnirii, Bush să facă publică intenţia de a reduceefectivele americane staţionate în Europa, ca un răspuns la măsurilesimilare adoptate unilateral de URSS.
– Pe planul relaţiilorbilaterale, preşedintele SUA va manifesta disponibilitate pentrusprijinirea economică a URSS, condiţionat de extinderea reformelorsovietice prin luarea în considerare în şi mai mare măsură amecanismelor economiei de piaţă.
– Pe lângă solicitarea expresă deajutoare financiare, Gorbaciov va insista pentru obţinerea de cătreURSS a clauzei naţiunii celei mai favorizate din partea SUA, precum şipentru reducerea restricţiilor pe linia transferului de tehnologie.
Notă:
-Din datele de care dispunem rezultă că la întâlnirea dintre Bush şiGorbaciov ar urma să se discute şi problema exercitării de noi presiunicoordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicareade „reforme reale“, fiind avute în vedere îndeosebi RP Chineză, Cuba şiRomânia.
– Cu privire la ţara noastră, Bush va releva că statelemembre ale NATO vor continua aplicarea de restricţii în relaţiile lorcu România şi va solicita ca şi URSS să procedeze în mod similar, maiales prin reducerea livrărilor sovietice de ţiţei, gaz metan şi minereude fier.
2. În cadrul consultărilor din ultimele zile cuAdministraţia de la Washington, guvernele Angliei, Franţei, RF Germaniaşi Italia au insistat pentru:
– evitarea adoptării de către SUA şiURSS a unor hotărâri definitive referitoare la modificarea echilibruluimilitar din Europa, fără consultarea prealabilă şi consimţământulţărilor vest-europene;
– realizarea treptată a reduceriiarmamentelor şi efectivelor dislocate în Europa, urmând ca problemaunor diminuări semnificative să fie analizată numai după ce vor existagaranţii certe că URSS este dispusă să renunţe la forţa sa militară;
-respectarea de către SUA a înţelegerilor convenite anterior cu statelevest-europene ca fiecare dintre acestea să aibă un rol sporit îninfluenţarea situaţiei din Europa de Est, astfel încât să-şi asigurepromovarea propriilor interese pe termen lung în această zonă.
Franţaşi Anglia au solicitat totodată ca, în perspectiva construirii uneiconfederaţii a celor două state germane, să se prevină deplasareacentrului de putere din Europa către Germania unificată, precum şi opolarizare politico-economică şi chiar militară între aceasta şi URSSde genul celei existente înaintea celui de-al Doilea Război Mondial.

General-colonel (ss) I. Vlad
Arhiva Civic Media – Cele doua seturi de documente sunt disponibile aici – in Arhiva Curentul

Jurnalistul Sorin Bogdan a trăit evenimentele din 1989 pe propria-i piele

Unuldin momentele care mi-au marcat viaţa a fost Revoluţia din decembrie1989, pe care am trăit-o din plin la Timişoara. Aveam 25 de ani şi eramfericitul posesor al unui atestat de artist liber profesionist,deoarece cåntam jazz, la contrabas. (…) Ignoram cu toţii regimulcomunist, care ne ignora, la råndul său, considerånd artiştii ca noinişte paria. În decembrie 1989, începuseră să apară zvonurile despreproblemele unui preot maghiar. Am aflat amănunte de la Radio EuropaLiberă. Era 16 decembrie 1989, såmbătă, pe la prånz. Ştiam casa dinPiaţa Maria în care locuia Laszlo Tokes şi am vrut să văd cu ochii meice se întâmpla acolo. Am luat tramvaiul de långă Catedrală şi n-amcoboråt la prima staţie, pentru că voiam să mă asigur întåi privind pegeam că nu sunt pericole. Am zărit cåţiva oameni adunaţi pe străduţadin faţa Bisericii Reformate Maghiare, cu faţa către ferestrelepastorului. Din Piaţa Sinaia, m-am întors pe jos şi m-am oprit la colţ.Nu erau mai mult de 30 de persoane. Mi s-a părut ciudat că sunt lăsaţisă stea acolo. Erau, însă, bine supravegheaţi. (…)
Seara,am trecut prin faţa comitetului judeţean de partid Timiş şi am fostşocaţi să vedem clădirea înconjurată de poliţişti şi soldaţi dintrupele de securitate. Nu mai exista un geam întreg, iar trotuareleerau pline de cioburi, resturi de cărţi de-ale lui Ceauşescu, sticle dewhisky sparte şi bucăţi de mobilier. Mariana, mama lui Gabi, ne-apovestit că timişorenii au ieşit în stradă, în sprijinul enoriaşilorlui Laszlo Tokes.
Am aflat apoi ce s-a întåmplat. La căderea serii,tot mai mulţi oameni s-au adunat în faţa Parohiei Reformate din PiaţaMaria, cu lumånări în måini. Tensiunile au izbucnit cånd poetul IonMonoran a blocat un tramvai aflat în staţia din apropiere, trăgånd defunia pantografului. De aici, pånă la „Jos Ceauşescu!“ nu a fost decåtun pas. Oamenii s-au mobilizat şi au plecat în marş spre comitetuljudeţean de partid. În faţa clădirii, îi aştepta un cordon de soldaţidin trupele de miliţie. Mulţimea a spart cordonul şi cei mai curajoşiau pătruns în sediu. Furia devastatoare a mulţimii a întors pe dostotul. Au spart birourile şi au aruncat pe geam, în uralele celor deafară, portretele şi cărţile lui Ceauşescu, sticle de băutură găsiteprin dulapuri, tot ce le-a căzut în månă. (…) În complexul studenţescam găsit un nucleu de vreo 40-50 de oameni, care încercau să-i scoatăpe studenţi în stradă. Era un fel de disperare a unor oameni caresimţeau că acesta putea fi sfårşitul epocii comuniste, dar teamacelorlalţi părea greu de înfrånt. Se scanda „Jos Ceauşescu!“, „Joscomunismul!“, „Studenţi, veniţi cu noi!“, „Nu staţi în balcoane, cămuriţi de foame!“. Cineva s-a urcat pe un transformator electric şi aîncercat să mobilizeze lumea, însă puţini studenţi au coborât să ni sealăture. Mulţi erau plecaţi deja acasă, iar cei rămaşi n-au preaîndrăznit să iasă din cămine.

Miliţienii au fost atacaţi cu sticle incendiare

Am plecat cu maşina spre casa lui Tokes, însă un cordon de miliţieni blocacirculaţia în dreptul restaurantului „Flora“, de pe Splaiul TudorVladimirescu. Ne-am întors, am ocolit prin Piaţa Bălcescu şi am ajunslångă liceul de filologie-istorie, unde am parcat. În permanenţă neluam măsuri de precauţie, să avem străzi pe care să ne putem retrage,în cazul unei intervenţii în forţă a miliţienilor. Ne-am apropiat deBiserica Ortodoxă din Piaţa Sinaia, unde erau adunaţi vreo 30-40 deoameni, majoritatea tineri din Calea Şagului, întăråtaţi de ideea uneibătălii cu miliţia. Trupele erau masate în dreptul librăriei de peBulevardul 6 martie (actualul 16 decembrie), blocånd accesul spreBiserica Reformată. Erau tineri care îşi făceau stagiul militar înforţele de miliţie, dar aveau căşti albe, scuturi mari de plexiglas şibastoane de cauciuc. La ordinul unui gradat, au început să înaintezespre noi, lovind ritmic cu bastoanele în scuturi. Noi ne-am retras unpic, dar am văzut, uluiţi, că tinerii adunaţi acolo nu dădeau înapoi.Dimpotrivă! Au alcătuit ad-hoc un cordon perpendicular pe bulevard şiau început să înainteze către cordonul de miliţie. Aveau şi ei båte şicåteva răngi, pe care le tårau cu zgomot pe asfalt. Un tip solid,căruia îi spuneau Semaca, zăngănea un lanţ în måna dreaptă şi părea săfie un fel de lider. Momentul culminant s-a petrecut cånd cele douătabere au ajuns faţă în faţă, la vreo 20 de metri una de alta: la unsemn, cåţiva tineri au scos nişte sticle incendiare pregătite dinainte,le-au dat foc şi le-au aruncat între miliţieni. „Pe ei!“, a strigatSemaca, şi toţi au năvălit către miliţienii care fugeau capotårnichile. În cåteva minute, bătălia a fost cåştigată. Tinerii auspart vitrinele magazinelor şi au încins un foc în mijlocul liniei detramvai, din volumele de omagii şi cărţile lui Ceauşescu scoase dinvitrina unei librării. În uralele lor, Semaca defila pe bulevard, cu ocască de miliţian pe cap şi un guler imens de blană, luat dintr-unmagazin. (…)

La Catedrală eram 4-500 de oameni

Cinevaa spus să mergem în centru. Era deja trecut de miezul nopţii şi amajuns la Catedrală. Eram vreo 4-500 de oameni. Un cordon de miliţieniînconjurase primăria şi o parte dintre manifestanţi voiau să-i atace.Din mulţime au apărut nişte lideri ad-hoc, care vorbeau oamenilor de petreptele Catedralei şi încercau să-i oprească pe cei ce voiau să sebată cu miliţienii de la primărie. Povestea a durat vreo oră, în caremulţimea pendula între Catedrală şi primărie, unde îi înjurau pemiliţieni şi le reproşau că nu sunt romåni, dacă apără regimulcomunist. (…) Prea puţini oameni au ieşit în stradă să li se alăture.În dreptul antenelor de radio de långă cimitirul din Calea Lipovei, aavut loc prima intervenţie în forţă a unor masive trupe de miliţie,care a reuşit să împrăştie manifestanţii şi să aresteze o parte dintreei. Cånd am ajuns acasă şi am intrat, surescitat, pe uşă, strigånd„Gata cu Ceauşescu! A început revoluţia!“, maică-mea a început săplångă.

Decembrie, ziua a 17-a

Duminică,evenimentele au continuat în cursul dimineţii. Liviu Butoi mi-apovestit ce s-a întåmplat. Pe la ora 10:00, nişte tåmpiţi dinconducerea garnizoanei Timişoara au avut neinspiraţia să scoată unpluton de soldaţi în stradă, care au defilat cu steagul de luptă înfrunte. Liviu i-a întålnit cånd treceau podul, dinspre Piaţa Mariacătre Catedrală. Timişorenii au coboråt de pe trotuare, fără să scoatăun cuvånt, cu privirile îndårjite, şi au început să păşească în tăcereîn spatele soldaţilor. Tot mai mulţi. Speriaţi, militarii au grăbitpasul şi s-au retras în garnizoana din Piaţa Libertăţii. Prea tårziu.Se adunaseră în zona Operei vreo 2.000 de oameni, care s-au hotăråt săplece în marş către comitetul judeţean PCR. Era o manifestaţie paşnică,mulţi tineri, femei, bărbaţi cu copii pe umeri, cum văzuseră lajurnalele de ştiri de la televiziunile sårbeşti că se întåmplase înalte ţări.
Ajunşi în faţa sediului judeţenei de partid, deşi strigau„fără violenţă!“, demonstranţii au fost întåmpinaţi de trupele demiliţie şi alungaţi cu jeturi de apă proiectate din maşini de pompieri.A fost scånteia care a declanşat ostilităţile. Oamenii au atacatcordonul de miliţieni, i-au smuls pe cei doi pompieri dintr-o maşină şii-au dat foc. A început o bătălie fără milă. O altă prietenă, Olivia,mi-a descris ciocnirea violentă din jurul prånzului. Ea scăpase, udăleoarcă, după ce s-a ascuns pe treptele hotelului „continental“. Dupăora 14:00, totul o luase razna. Tot mai multe grupuri de manifestanţiveneau în centrul oraşului. Pe la 16:00, s-au auzit primele împuşcăturiîn Piaţa Libertăţii. Zvonurile vorbeau de focuri de armă trase în plin,de morţi şi răniţi. Fascinant era că efectul obţinut a fost exact pedos! Teama parcă se evaporase, făcånd loc furiei şi unei hotăråri deneclintit. „Libertate!“, „Acum ori niciodată!“, „Jos comunismul!“, „JosCeauşescu!“, „Azi în Timişoara, måine-n toată ţara!“ răsunau din toatecolţurile oraşului. Veştile circulau cu viteza fulgerului şi nu maiştiai care sunt adevărate sau care sunt zvonuri şi dezinformări.

Indivizi solizi spărgeau vitrinele

Dupăora 17:00, cånd a căzut întunericul, situaţia a scăpat de sub controltotal. La un moment dat, am ajuns în Piaţa Operei, care era subcontrolul demonstranţilor. Vitrinele magazinelor erau sparte cu o furiedementă de nişte indivizi dubioşi, înalţi, solizi, cu alura de sportivide performanţă. În urma lor, năvăleau cete de ţigani care furau tot cele cădea în månă. Cineva a incendiat parfumeria de vis-a-vis deCofetăria „Violeta“ şi flăcările ameninţau să cuprindă primul etaj alblocului. Oamenii şi-au inundat apartamentele, sperånd să scape de foc.Era o confuzie generală, demonstranţii adevăraţi ferindu-se să seamestece cu provocatorii. M-am întors la studioul lui Liviu Butoi, dindemisolul vilei de långă Liceul „C.D. Loga“, exact cu cåteva minuteînainte să intervină trupele de miliţie, care au deschis focul din nou.(…)
Eram înnebunit să merg şi eu în locurile unde se duceaubătăliile cu forţele de represiune. (…) Între scandări, lumea vorbeade arestaţi, de morţi şi răniţi, însă nimeni nu se temea. Era oatmosferă electrizantă care te molipsea.
Am trecut prin faţaUniversităţii şi am ajuns la Podul Mihai Viteazul. În timp ce primelerånduri ale demonstranţilor trecuseră de pod şi se îndreptau spreCatedrală, eu ajunsesem în dreptul unui chioşc de ziare din tablă,chiar înainte de pod. Mărturisesc că, pånă în acel moment, nu mi-avenit să cred că se trage în oameni cu gloanţe adevărate. Mă gåndeam cătrag cu gloanţe oarbe, să ne sperie, sau cu gloanţe de cauciuc, cumauzisem că se face în Occident, cånd vor să împrăştie manifestaţiileviolente. Cei din faţă scandau „Armata e cu noi!“ şi înaintau cătreCinema „Capitol“, în momentul în care militarii au deschis focul. Dinreflex, m-am aruncat la pămånt, ascunzåndu-mă după chioşcul de ziare.Am auzit gloanţele lovind crengile copacilor şi am văzut scåntei peasfalt, de la ricoşeuri. Atunci am realizat că sunt gloanţe adevărate.

Eram invincibili, printre gloanţe

Ceiaflaţi pe pod se tråntiseră pe jos şi cåţiva gemeau şi se zvårcoleau,loviţi de gloanţe. Ciudat, dar nimeni nu s-a speriat. Dimpotrivă!Ghemuiţi, i-au scos pe răniţi din bătaia gloanţelor şi au oprit cåtevamaşini, rugånd şoferii să-i ducă la spital. Nimeni nu i-a refuzat, deşiîşi murdăreau banchetele automobilelor cu sånge. Mai tårziu am aflat cămilitarii care au tras au fost comandaţi de generalul Chiţac. Mulţi autras în aer sau în pămånt, evitånd să ţintească spre demonstranţi, însăcåteva gloanţe au nimerit în plin. Fantastic era că, pe măsură cerealizam că se trage în noi, ne dispărea orice urmă de teamă. La fels-a întåmplat cu o coloană de manifestanţi care au încercat să treacăPodul „Decebal“ către comitetul judeţean PCR au fost întåmpinaţi cugloanţe. (…)
Nimeni nu poate descrie cu adevărat ce s-a întåmplatîn noaptea de 17/18 decembrie în Timişoara. Atitudinea oamenilor,curajul pe care ţi-l extrăgeai parcă din curajul celui de långă tine,exaltarea, sentimentul că trăim un moment magic, credinţa că împlinimun destin al cărui final urma să fie unul singur… Eram invincibili,gloanţele nu existau, eram liberi şi nimeni nu ne mai putea furalibertatea. Nu voi uita niciodată flacăra din privirile celor din jur,zåmbetul de pe faţa lor, aura de îngeri care iradia de pe chipuriletuturor. Nu-l cunoşteam pe cel de långă mine, dar îl simţeam fratelemeu şi ştiam că nu mai au ce să ne facă. În orice direcţie te uitai,cerul era brăzdat de trasoare, dar rafalele de mitralieră erauacoperite de glasul răzvrătiţilor. Toată Timişoara vibra.
Pe la3:00, Dumnezeu a vărsat o lacrimă pentru cei ce au murit atunci. Oploaie torenţială a spălat păcatul celor care au ridicat arma asuprafraţilor lor şi s-a aşternut liniştea. Peste oraş şi peste sufletelenoastre. Atunci am ştiut ca i-am învins.
Sorin Bogdan
Integral pe www.sorinbogdan.ro

Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , , 2 Comments »

AGENTUL MOROZOV SE INTOARCE. O noua cartea despre "Revolutia Romana": AROMA ROMANEASCA. Armata Rosie vine, din nou, la Bucuresti

December 10th, 2009 VR No Comments »

O noua cartea despre Revolutia Romana
AROMA ROMANEASAde Viaceslav Samoshkin
La Editura “Aleteia” din Sankt-Petersburg a aparut cartea “Aroma romaneasca. Scene din Revolutia din decembrie” de Nikolai Kolokolcikov. Numele autorului este un pseudonim clar (traducandu-se in romaneste “Clopotelul”) si se pare ca in spatele lui se afla un ziarist rus care a lucrat in Romania in calitate de corespondent permanent si care a “vazut totul”.
In prefata el defineste genul cartii ca “docufiction”. “Tot ce a petrecut in public este prezentat in mod documentar, scrie el, tot ce priveste viata privata este o fictiune”. In acelasi timp, autorul isi numeste cartea drept “o enciclopedie a  Revolutiei romane, dar si folclorul ei”.
Pentru a face naratiunea mai captivanta autorul introduce elementele unui  roman politist: in zilele revolutiei eroul, reporter al unui ziar sovietic, care si el se cheama Nikolai Kolokolcikov, prin jocul intamplarii, primeste pentru pastrare “servieta de plastic” care contine, nici mai mult, nici mai putin, “codurile Ceausescu” si care in cele din urma nimereste unde trebuie, adica in mainile “securistilor”. Acest ziarist incearca sa inteleaga ce se petrece in Romania, cine trage si cine sunt “teroristii”, incurcandu-se din ce in ce mai mult.
In cadrul genului ales autorul exploateaza si tot felul de zvonuri si “scenarii” privind implicarea KGB-ului in evenimentele din decembrie. In prefata el precizeaza: “In ceea ce priveste rolul jucat de KGB, CIA etc. este greu de presupus ca in acel moment si in acel loc nu au fost prezente serviciile speciale care se respecta”. Totodata, povesteste autorul, in 1990 el a refuzat propunerea unui ziarist tanar roman de a scrie impreuna o carte despre rolul KGB-ului in Revolutia romana sub motivul ca nu dispune de faptele reale. “Peste cateva timp, continua autorul, in Romania a aparut o serie de brosure “documentar-fantastice” despre revolutie in care eu figuram in calitate de unul dintre personajele sinistre, chiar sub numele meu adevarat”.
Insa nici autorul insusi al “Aromei romanesti” n-a evitat tentatia senzationalului. Sub pana lui apare un personaj enigmatic “Ananasievici”, de fapt, rezident al spionajului sovietic care il racoleaza in reteaua KGB chiar pe Nikolai Kolokolcikov si care in zilele fierbinte din decembrie apare in mai multe locuri cheie, raportand la Moscova prin telefon niste fraze misterioase… Insa rolul si intentiile lui raman confuze. Nu este clar ce a vrut el, ce a facut si pentru ce merite, la sfarsit este decorat cu Ordinul Steagului Rosu de Lupta. Se pare ca aceasta forma hibrida de poveste – nici documentar, dar nici fiction joaca feste autorului.
Inceputul cartii, unde in mod interesant este prezentata Romania si specificul ei ca tara, promite mult, insa spre sfarsit naratiunea devine mai schematica si haotica si asteptarile cititorului nu se indeplinesc. Spre deosebire de nunta de la Cana Galileii, apa nu se preface in vin…
Pe de alta parte, cartea prezinta revolutia “televizata” cu Craciunul ei sangeros destul de detaliat, iar eroul principal coboara chiar in “bunkerul antiatomic” al lui Ceasescu sau, in calitate de invitat al lui Duican-Dumitrescu (se presupune ca este vorba de Gelu Voican-Voiculescu), chiar asista la procesul Ceausestilor si la scena executiei lor.
In ce priveste “enigmele Revolutiei Romane”, cartea propune mai multe versiuni, de fapt, le enumara, dar lasa problema deschisa. In acest sens, “Aroma romaneasca”, prin constructia ei pretinzand probabil sa aiba un succes comercial, nu contine ceva inedit, toate datele problemei fiind demult cunoscute.
Moscova, noiembrie
Sursa: Inforusia.ro

Personalitati din domeniul militar din Rusia in vizita la Bucuresti PDF Imprimare Email
Personalitati din domeniul militar din Rusia in vizita la Bucuresti
In perioada 11-14 decembrie se vor afla in vizita in Romania doua personalitati importante din sfera militara a Federatiei Ruse. Vizita domnilor  MAKHMUT AKHMETOVICI GAREEV, general de armata (in rezerva) si a lui VLADIMIR ANTONOVICH ZOLOTAREV, general-maior, consilier de stat in exercitiu al Federatiei Ruse este prilejuita de participarea acestora la unele manifestari consacrate implinirii a 65 de ani de la victoria obtinuta in cel de-al Doilea Razboi Mondial , comunica surse din Ambasada Fedetariei Ruse la Bucuresti. Oaspetii rusi vor participa pe 14 decembrie  la o masa rotunda organizata de Institutul National pentru Studiul Totalitarismului cu tema „Romania si Uniunea Sovietica: de la confruntare la cooperare (august-septembrie 1944)”.

MAKHMUT AKHMETOVICI GAREEV, in varsta de 86 de ani, este o personalitate distinsa in mediul militar rus, activand in cadrul fortelor armate peste 50 de ani. Este cunoscut ca un mare istoric si specialist in domeniul militar, Presedinte al  Academiei de stiinte militare din Federatia Rusa, doctor in stiinte istorice si militare, profesor, autor a mai multor lucrari stiintifice. Pentru activitatea sa fructuoasa in domeniul militar a fost distins cu 19 ordine si 30 de medalii.

Personalitati din domeniul militar din Rusia in vizita la BucurestiVLADIMIR ANTONOVICH ZOLOTAREV  este seful Institutului istoriei militare al Ministerului apararii din Federatia Rusa. In acelasi timp este si adjunctul Sefului Directiei generale a Presedintelui Rusiei privind apararea drepturilor constitutionale a cetatenilor Rusiei. Doctor in stiinte istorice si juridice, profesor. In perioada 1991-1996 a detinut functia de presedinte al Asociatiei ruse a istoricilor care studiaza perioada celui de al doilea razboi mondial.
Sursa: Inforusia.ro
Posted in Uncategorized Tags: , No Comments »

ADEVARUL DESPRE 1989. Generalul Iulian Vlad, personajul central al cartii „1989 – Romania in resorturile secrete ale istoriei”

December 10th, 2009 VR No Comments »

„1989 dintr-o iarna in alta… Romania in resorturile secrete ale istoriei”, o lucrare de referinta privind adevarul asupra evenimentelor din 1989, publicata de Editura Proema, a fost lansata ieri la Baia Mare, in prezenta autorului, general Aurel I Rogojan si a fostului sau sef direct, generalul Iulian Vlad, alaturi de care a trait perioada loviturii de stat in urma cu 20 de ani. La reuniune au participat numerosi ofiteri de informatii din zona Maramuresului precum si generalul (r) Adrian Barbulescu, vicepresedintele asociatiei rezervistilor SRI, editorii volumului, Cornelia si Alexandru Peterliceanu, amfitrionul evenimentului, prof dr Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii judetene “Petre Dulfu” cat si „inspiratorul” lucrarii, jurnalistul si scormonitorul istoriei recente Razvan Belciuganu. Cartea trateaza anul 1989 si trecerea spre iarna lunga de 20 de ani care a urmat din perspectiva sefului de cabinet al conducatorului DSS, cel care a reusit prin prestatia sa sa stopeze o varsare de sange care se putea duce, conform planului rusesc, pana la 60.000 de victime, cat si sa blocheze impartirea tarii intre vecinii antrenati in operatiunea anti-Romania coordonata de serviciile speciale sovietice. Din aceste motive a si patimit, prin patru ani de inchisoare, in urma unei pedepse impuse de capii loviturii, Silviu Brucan, Ion Iliescu, Nicolae Militaru si, nu in cele din urma, ambasadorul URSS la Bucuresti, care a supravegheat din umbra, personal, inclusiv arestarea generalului Iulian Vlad, respectiv E.M. Tiajelnikov.

„Puterea secreta”

Generalul Rogojan a explicat in discursul sau sensul iernilor Romaniei: „Asa cum bine s-a observat, in aceasta carte sunt mai multe carti. In zece dintre capitole ne referim asupra unora dintre evenimentele care, dintr-o iarna in alta, ne-au schimbat istoria. Din iarna lui `89 pana in in iarna lui `90. Dar nu aceasta este cheia pentru “1989. Dintr-o iarna in alta…” Cheia este in punctele de suspensie din titlu… Celeilalte ierni ii sunt rezervate capitolele cu intrebari esentiale, cum ar fi: “Cine conduce Romania, o clasa politica responsabila, sau rentierii politicii? “Doua sau mai multe Romanii – provocare geopolitica, dilema existentiala sau insecuritate nationala? “ si de ce nu, chiar si “Noile serviciide informatii si securitate ale Romaniei”. Dominanta titlului: “Romania in resorturile secrete ale istoriei”, exprima o realitate valabila nu numai in cazul dat. Destinele omenirii sunt, astazi mai mult ca niciodata, chircite in resorturile secrete ale unor forte transnationale, pe care guvernele natiunilor nu le mai pot controla. O vasta retea transnationala domina planeta: holdinguri fara nationaliate, mafia fara frontiere, media monopolizata, organizatii nonguvernamentale substitute ele statelor-natiuni si liantul tuturor: noile tehnologiii ale informatiei si comunicarii. Lubrifinatul universal: banul fara miros si coruptia institutionalizata. Sub povara unei asemenea cangrene universale, statele protectoare ale cetatenilor, devin caricaturi. Serviciile secrete, doar cele care au anticipat schimbarea naturii si resurselor puterii sunt in aceasta retea. Aceasta inseamna ca anumite guverne au capacitatea sa influenteze procesele transnationale ale globalizarii, iar altele nu.
“Puterea secreta” nu este doar un simplu titlu de capitol in carte, ci un mesaj –avertisment. In viata oricarei natiuni apar momente de mare cumpana si de rascruce a drumurilor istoriei. Nu toate aceste momente sunt faste. Si nu sunt, ori de cate ori intre vointa natiunii si administratorul puterii apar contradictii ireductibile pe calea solutiilor democratice. In astfel de imprejurari, oamenii din fruntea serviciilor secrete trebuie sa stie sa aleaga, intre a continua a servi o putere potrivnica natiunii de la care a emanat, sau a servi natiunea sa-si apere ori sa-si schimbe constitutia, potrivit vointei populare suverane. O decizie de acest tip a trebuit sa ia generalul Iulian Vlad in contextual evenimentelor din 1989. Si a luat-o; asumandu-si personal consecintele. Fapt pentru care este personajul central al cartii.”

Tinta: Romania

La randul sau, generalul de corp de armata Iulian Vlad a dorit sa marturiseasca auditoriului: „Generalul Rogojan mi-a fost alaturi, in functiile de conducere ce le-am avut intr-o perioada cand Romania s-a facut cunoscuta pe mai toate meridianele planetei, ca si in cele mai dificile momente din istoria postbelica a tarii noastre. Acestea au inceput cu anii in care termenul de gratie a creditului acordat de Occident sefului statului roman a expirat si din rasfatat al marilor lideri ai lumii, conducatorul de atunci al Romaniei a devenit de netolerat si trebuia inlaturat.
Am trait atunci povara unei misiuni imposibile, pe care asistentul meu, am inteles acum din ceea ce a scris, a trait-o si el nu mai putin intens. (…) Prin acest volum de marturii, publicistica, interviuri si conferinte, autorul isi implineste o indatorire patriotica de onoare, si anume aceea de a nu lasa loc interpretarilor false asupra istoriei pe care am trait-o. Totodata, el aduce si un omagiu fostilor nostru camarazi – eroi ai unor evenimente prin care scenaristii si regizorii loviturii de stat scontau sa arunce tara intr-un razboi civil, ale carui urmari sa satisfaca neostoitele pofte ale neorevizionistilor, aflati in permanenta asteptare a dezmembrarii Romaniei. Sacrificiul vietii camarazilor nostri a avut un pret. Il stim acum. Pretul a fost Romania!
Daca vom face o paralela si cu „intamplari” din cartea anterioara despre Iugoslavia si nelinistile balcanice, este lesne de inteles ca vecinii – actorii externi ai evenimentelor din decembrie 1989 – urmareau mize teritoriale, de pe urma carora din Romania ar mai fi ramas putin… Despre carte ar mai fi de spus foarte multe lucruri. Ea refera si asupra umbrelor aruncate peste istoria noastra recenta de catre vanzatorii de neam si tara, unii inca in pozitii publice, din care, loviti de amnezii periculoase binelui comun, se straduiesc sa-si amane judecarea faptelor odioase pana la scadenta istoriei, cand nici unii si nici altii nu vom mai fi”.
Un alt participant la lansare a tinut sa remarce ca, daca Militaru si Brucan au disparut, al treilea actor, inca nepedespit, Iliescu-KGB, se pregateste sa sarbatoreasca pe scena Ateneului, chiar pe 21 decembrie, 20 de ani de la masacrele din decembrie, impreuna cu unul dintre coordonatorii principali ai loviturii, Mihail Gorbaciov, adus la locul crimei pe banii puscariabilului Sorin Ovidiu Vintu.

G-lul Iulian Vlad, personajul central al cărţii „1989 – România în resorturile secrete ale istoriei“
Curentul – joi, 10 decembrie 2009

Posted in Uncategorized Tags: , , , No Comments »

STRATFOR – Rezervistii si disidentii comunitatii de informatii americane – Coalitia anti-Basescu pregateste un decembrie rosu pentru Romania. AVERTISMENT

December 9th, 2009 VR No Comments »

Stratfor banner pStratfor vorbeste despre situatia din Romania, aratand ca “presedintele roman in functie Traian Basescu a castigat alegerile, invingandu-l pe fostul ministru de Externe Mircea Geoana cu 50,3% la 49,7%.
Geoana a pretins ca a invins, dupa ce exit-poll-urile l-au dat aproape invingator in fata lui Basescu, apoi a refuzat sa accepte rezultatele oficiale, acuzand fraude”.
Pentru cine nu stie, Stratfor este o companie privata, care ofera analize si sinteze referitoare la chestiuni de securitate americana si globala.
Ca sa ne dam seama cam cat de mare expertiza are aceasta firma: vicepresedinte pentru Antiterorism si Securitate Corporativa la Stratfor este fostul sef al DSS (Diplomatic Security Service). OSS se ocupa cu protectia diplomatilor americani din intreaga lume, in frunte cu seful statului american.
Acum urmeaza partea mai interesanta, dupa ce Stratfor a  explicat ca lucrurile in Romania s-au petrecut exact asa cum am vazut noi toti, nu cum incearca acum sa le suceasca pesedeii si aliatii lor, intr-o campanie disperata de intoxicare pe cel putin doua posturi de televiziune, aceleasi, carora nu le mai dau numele pentru ca m-am plictisit, iar calculatorul meu a inceput sa protesteze deja.
Citat integral dupa Stratfor:
Framantarile sociale ample sunt foarte posibile. Recesiunea, cuplata cu inaltul grad de incertitudine economica, este in masura sa ii faca pe multi romani sa iasa in strada.
Mai mult, evenimentele marcand aniversarea a 20 de ani de la Revolutia Romana anticomunista vor incepe pe 16 decembrie si vor oferi oportunitatea partidelor anti-Basescu de a se coaliza.
Modelul poate fi un ecou al felului in care s-au desfasurat manifestatiile antiguvernamentale din Ungaria, din octombrie 2006, la aniversarea a 50 de ani de la Revolta maghiara din anul 1956 impotriva ocupatiei sovietice.
In aceste conditii, oricat ar parea de hazardat, devine verosimil scenariul conform caruia planul continuarii loviturii de stat in curs, care a inceput sa fie pus in aplicare din primavara anului 2007 si a continuat apoi, din toamna acestui an, merge inainte.
Mai ales ca…
Aceste evenimente vor provoca un oftat de usurare la Moscova, deoarece Basescu este considerat un spin serios in coasta Moscovei. Sprijinul acordat de acesta pentru revolutia anticomunista din Moldova si sprijinul ferm primit de acesta de la Statele Unite  l-au facut sa devina principalul inamic al kremlinului in Balcani.
Conflictul dintre Basescu si Geoana poate sa duca la un decembrie foarte explozibil in Romania. 
Integral la
STAREA PRESEI.ro

Posted in Uncategorized Tags: , No Comments »

GUVERNUL MOLDOVEI LUI FILAT, GHIMPU si LUPU isi bate joc de limba romana si deserveste in continuare Rusia. Exemple revelatorii

November 6th, 2009 VR No Comments »

“Constat, doar cu o oarecare surprindere, dar suprindere, totuşi, că site-urile principalelor instituţii ale Republicii Moldova oferă vizitatorilor opţiunea de limbă moldovenească în loc de limbă română. Încă moldovenească. Oare până când?”, se intreaba Constantin Codreanu alias InConstantIn in postarea sa Limba moldovenească pe site-urile Guvernului şi Parlamentului Republicii Moldova, insotita de numeroase exemple. In acelasi timp, Vlad Cubreacov, unul dintre putinii aparatori ai romanismului si ortodoxiei la CEDO si Consiliul Europei, observa cum noua alianta politica de la Chisinau – promovada asiduu de oamenii lui Tismaneanu de la defuncta Ziua si, dupa parerea mea, aservita total noului KGB -, a dat limba romana si oficiul pentru minoritati pe mana prietenilor Rusiei si a partidului lui Marian Lupu. Reiau articolul domnului Cubreacov mai jos:

Domnul Valeri Klimenko poate fi mândru şi mulţumit. În data de 5 noiembrie Guvernul condus de Vladimir Filat a desemnat-o pe Elena Beleacova în funcţia de director al Biroului [pentru] Relaţii Interetnice, aceasta înlocuind-o pe consângeana şi buna sa prietenă Olga Goncearova. Propunerea în acest sens a fost făcută în şedinţa de guvern de către viceprim-ministrul Ion Negrei, în termeni seci: “Se propune eliberarea doamnei Olga Goncearova din funcţia de director general al Oficiului Relaţii Interetnice. Propunem numirea în funcţia de director general al Oficiului Relaţii Interetnice pe doamna Elena Beleacova.”

Era firesc să ne întrebăm cine este doamna Elena Beleacova şi ce zonă a spectrului politic reprezintă în această funcţie administrativă încredinţată de guvernul Filat.

Doamna Elena Mihailovna Beleacova este născută în 1958, este economist de formaţie, deţine funcţia de director al SA „SLI” (specializată în fabricarea materialelor de construcţie) din Chişinău, mai lucrează prin cumul pentru alte două firme şi este angajată politic. Dânsa a fost membru de frunte, cu stagiu îndelungat, al Mişcării social-politice republicane „Ravnopravie”, conduse de consilierul municipal Valeri Klimenko. Din această poziţie doamna Beleacova a fost desemnată de Consiliul municipal Chişinău în funcţia de pretor al sectorului Râşcani din capitală, funcţie pe care a deţinut-o timp de trei ani, din 2003 până în 2006. Desemnarea fusese atunci împotriva naturii, întrucât candidatura venea din partea Mişcării „Ravnopravie”, reprezentată în consiliul municipal de un singur consilier, Valeri Klimenko. Înţelegerea s-a făcut în 2003 între primarul general de atunci, Serafim Urechean, şi Valeri Klimenko, personaj politic bine cunoscut, fapt ce mă scuteşte de obligaţia de a-i face o prezentare aparte.

Vom mai preciza că doamna Elena Beleacova este membru al Congresului comunităţilor ruse din Republica Moldova, condus de acelaşi Valeri Klimenko. În cadrul Congresului respectiv îşi desfăşoară activitatea “Ghilda întrepreinzărorilor ruşi”, structură în sânul căreia găsim “32 de întreprinderi care activează sub un control mai mare sau mai mic al Congresului. Ele nu sunt doar donatori ai organizaţiei, ci reprezintă şi o posibilitate reală de angajare în câmpul muncii a membrilor comunităţilor ruse”. Este curios să aflăm că “Ghilda întreprinzătorilor ruşi” este condusă de S. I. Beleacov. Deci, doamna Elena Beleacova vine să administreze politic relaţiile interetnice (şi) direct din zona intereselor economice ruseşti în Moldova.

Reciclarea politică a doamnei Elena Beleacova nu a întârziat. Ba chiar s-a produs subit, ca la comandă. Numele dumneaei apare, pe poziţia a 14-a, în lista electorală a Partidului Politic „Uniunea Centristă din Moldova” (UCM) pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009. Această listă, avându-i în frunte pe Vasile Tarlev şi Mihai Petrache, ne-o prezintă de Elena Beleacova ca fiind membru UCM. Cu titlu de fapt divers vom menţiona că în aceeaşi listă mai apar, pe poziţii anterioare, Nicolae Andronic, Gheorghe Amihalachioaie, Valeri Klimenko sau Gheorghe Avornic.

Între cele două scrutine parlamentare de anul acesta doamna Elena Beleacova a suportat o a doua reciclare politică. În alegerile din 29 iulie 2009 a candidat pentru funcţia de deputat în Parlamentul Republicii Moldova deja din partea Partidului Democrat (PD), condus de Marian Lupu, ca membru al acestui partid. Pentru cine vrea să se convingă de aceste avataruri politice (Ravnopravie – UCM – PD) ale doamnei Elena Beleacova pe durata a mai puţin de jumătate de an de zile, poate consulta pagina de internet a Comisiei Electorale Centrale.

Asta e partea formală, pe fond însă lucrurile s-ar putea să stea altfel. Calea de la ideologia imperial-şovină la centrismul desuet şi până la doctrina social-democrată nu se parcurge chiar cu una cu două. Ca să schimbi tocmai trei partide în numai cinci luni (din martie până în iulie), trebuie să se producă metamorfoze de substanţă în mentalitatea persoanei. Un asemenea traseism fulgerător impresionează şi conduce la ideea că numai ce nu face omul de drag de integrare europeană. Că, dacă tot s-a pus de-o „revoluţie” naţională, cum să stăm noi, „ravnopravnicii”, de-o parte?

S-ar putea să vă întrebaţi de ce ne-am oprit atenţia asupra acestei numiri făcute de guvernul Filat la 5 noiembrie. Pentru că Biroul [pentru] Relaţii Interetnice este o instituţie centrală mult prea importantă în structura administraţiei de stat. Acest Birou are un loc, un rol şi nişte funcţii care, istoric şi instituţional vorbind, le preiau pe cele ale fostului Departament pentru Minorităţi Naţionale şi ale fostului Departament pentru Funcţionarea Limbilor, precum şi pe cele ale guvernului privind sprijinirea diasporei. Promovarea limbii române în societate, promovarea limbilor minoritare şi derusificarea minorităţilor neruse, integrarea lor în ansamblul corpului social, asistarea comunităţilor noastre externe sunt toate domenii care îi revin Oficiului în fruntea căreia domnul Ion Negrei a propus-o pe doamna Elena Beleacova, iar guvernul condus de domnul Vladimir Filat a desemnat-o cu o exemplară unanimitate.

Toţi compatrioţii noştri de peste hotare, inclusiv migranţii economici din ţările Uniunii Europene, trebuie să ştie că de azi înainte politica statului în raport cu ei este implementată de o persoană care până mai ieri era fruntaşă a Mişcării „Ravnopravie” şi mâna dreaptă a domnului Valeri Klimenko. Având la îndemână un minim de date despre orizontul cultural-lingvistic al doamnei Beleacova, aşa cum sunt acestea general cunoscute, precum şi despre biografia ei politică de până acum, putem spune cu o mare doză de siguranţă că aceasta va marşa în noua funcţie pe discursul şi politicile culturale polietniste sau, în cel mai bun caz, moldoveniste şi nu va îmbrăţişa ideea că Republica Moldova şi România au o singură, aceeaşi, diasporă, fapt esenţial pentru definirea politicii statului în domeniu.

Cât a deţinut funcţia de pretor al sectorului Râşcani, doamna Elena Beleacova nu s-a remarcat prin lucruri deosebite. Când a fost eliberată din funcţia de pretor, la 6 iulie 2006, membrii consiliului municipal Chişinău şi-au motivat cererea prin atitudinea şi comportamentul neadecvat al pretorului Beleacova de Râşcani în relaţiile cu agenţii economici din sector şi cu angajaţii preturii, precum şi prin numărul exagerat de mare de petiţii repetate adresate de chişinăuieni. Singurul lucru prin care s-a remarcat a fost incapacitatea de a vorbi fluent şi corect limba română, pe care, iată, deja este chemată de Guvern să o apere şi să o promoveze în ţară şi peste hotare. Ne-am aşteptat ca în şedinţa de guvern din 5 noiembrie măcar unul dintre membrii Cabinetului să fi avut simpla curiozitate să-i adreseze o întrebare, pentru a vedea în ce măsură este integrată lingvistic fericita candidată care va trebui să prididească de acum încolo (şi) cu integrarea lingvistică a etnicilor minoritari, inclusiv a etnicilor ruşi mai vechi sau aluvionari din timpul sovietic, în societatea noastră.

Un ultim retuş: să nu uităm că de cinci luni doamna director Elena Beleacova, desemnată în funcţie pe criteriu politic, este membru al partidului condus de Marian Lupu, fruntaşul AIE care ne-a căşunat durere de cap cu invitarea în Parlamentul Republicii Moldova şi prezentarea oficială drept „colegi” a trei crai nepereche de peste Prut reuniţi în aşa-zisa „comunitate a moldovenilor din România”.

Pentru a nu greşi în aprecieri şi pentru a nu lăsa falsa impresie că am nutri vreun resentiment de natură politică sau etnică, ii vom cere un interviu în limba ţării, chiar zilele următoare, proaspetei deţinătoare a fotoliului de director al Oficiului [pentru] Relaţii Interetnice. Ni se pare important, de vreme ce chiar unele publicaţii proguvernamentale ne avertizează că pe cerul patriei se acumulează ca niciodată de vrăjmaş norii negri ai tensiunilor etnice.

Vlad Cubreacov

Posted in Uncategorized Tags: , , No Comments »

AGENTUL UCRAINEI EMIL CONSTANTINESCU la brat cu ILIESCU-KGB: "La revolutie nu au existat agenti straini sau teroristi".

November 6th, 2009 VR 1 Comment »

Este o rusine nationala ca un fost presedinte al tarii, care a avut toate informatiile posibile pe mana, sa debiteze asemenea enormitati, dezinformari si intoxicari. “Sunt 20 de ani de la Revolutie, in care vechea securitate nu a arestat nici un provocator si nici un agent strain”, a spus Constantinescu la reuniunea “Clubului de la Bucuresti” al lui Iliescu. Mai mare aberatia nu am auzit despre “revolutie”. Pai “vechea securitate”, dezintegrata si inglobata de agentul GRU Nicolae Militaru in MApN trebuia sa-i aresteze, Emile? Sau Iliescu si ai lui? Si, dupa Iliescu, tu, patru ani ce ai facut “pentru adevarul din decembrie”, pentru victimele comunismului? “Nici un agent strain sau terorist nu a fost identificat”, mai spune fostul presedinte. Zau? Dar Militaru, ucigasul celor de la USLA care ii stiau dosarul de tradator, ce era?! Deci, tavaris Constantinescu vrea sa ne spuna ca “revolutia” chiar a facut-o Petre Roman cu pulovarul sau parizian pe umeri? Si atunci, inteleg, ne-am impuscat noi intre noi cu degetele? Inca o dovada ca Emil Constantinescu ot Tighina nu a semnat din naivitate Tratatul cu Ucraina, prin care s-a renuntat la teritoriile strabune romanesti. Emil Constantinescu se dovedeste a fi agentul ordinar al Rusiei si fostului KGB.

Emil Constantinescu: Nici un agent strain sau terorist nu a fost identificat
“Ipoteza existentei unor “teroristi sau agenturi straine” in perioada Revolutiei Romane reprezinta o jignire la adresa celor care au avut curajul sa aduca democratia in Romania, a declarat ieri fostul presedinte al tarii Emil Constantinescu, cu prilejul reuniunii Clubului de la Bucuresti, relateaza Agerpres.
“Sunt 20 de ani de la Revolutie, in care vechea securitate nu a arestat nici un provocator si nici un agent strain. Nici un agent strain sau terorist nu a fost identificat. Ce a fost in spate se poate dovedi mergand in amanuntime si exista toate documentele de acces la procese”, a afirmat fostul presedinte al Romaniei. El a sustinut ca exista si convorbirile inregistrate intre fortele de represiune ale maselor care s-au rasculat impotriva regimului comunist. “Adevarul il stim de 20 de ani, dar nu avem curajul sa il asumam si sa despartim ce se stie de ce nu se stie, cine a fost condamnat. Pentru ca este o sfidare sa spui ca nu a fost nimeni condamnat, si exemple sunt generalii Chitac si Stanculescu, care au condus si represiunea si partea a doua – “afacerea teroristilor”, alaturi de un numar mare de generali pentru care am dat aprobare, in perioada mandatului meu, sa fie anchetati si care au fost anchetati si condamnati”, a spus Emil Constantinescu. Fostul sef al statului a calificat ca fiind “un monument al prostiei” o ipoteza lansata zilele trecute de o televiziune, conform careia cei arsi la crematoriul “Cenusa” erau agenti sovietici. (Normal!, daca erau colegii lui – nota mea)
Emil Constantinescu a mai spus ca Biserica nu a avut nici un rol in societate, pana la caderea regimului comunist.”

Sa-ti dea Dumnezeu dupa sufletul tau si al lui Iliescu, tovarase Constantinescu!

Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , 1 Comment »

JURNAL DE CAMPANIE: Serviciile secrete şi conspiratorii decid soarta alegerilor. INTERVIU cu generalul (r) SRI Aurel Rogojan

November 4th, 2009 VR No Comments »

Scris de Victor Roncea

Generalul (r) SRI Aurel Rogojan dezvăluie detalii din istoria României despre cum se schimbă preşedinţii

Generalul (r) SRI Aurel Rogojan, fost şef de cabinet al generalului Iulian Vlad şi consilier al conducerii Serviciului Romån de Informaţii, revine, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Curentul“, asupra momentului transformărilor structurilor de securitate, ale societăţii civile şi partidelor politice imediat după lovitura de stat din 1989. Istoriograf al serviciilor secrete şi memorialist al celor romåneşti, generalul Aurel Rogojan, după ce l-a acuzat pe primul şef al SRI, Virgil Măgureanu, fost căpitan DIE şi membru al grupului de la Ştefan Gheorghiu din jurul lui Leonte Răutu, de epurarea ofiţerilor „anti-KGB“ din noul SRI, revine cu detalii legate de implicarea altor structuri în consolidarea unei ocupaţii de tip nou a Romåniei.
Profesorul de contraspionaj atrage atentia asupra modului in care si-au impartit sedere de influenta in societate serviciile care au contribuit la lovitura din 1989. De exemplu, serviciile secrete occidentale s-au ocupat în mod special de sindicate, cele ruseşti au avut drept obiectiv „militarizarea societăţii civile“, iar cele autohtone au reuşit să se bage între acestea două pentru a cåştiga un loc de frunte în viaţa politică. Dacă printre fondatorii Grupului pentru Dialog Social, stimulat de Silviu Brucan, s-a aflat, printre alţii, chiar fiica lui Leonte Răutu, Anca Oroveanu, în partea politică, în PNL, de exemplu, pe långă implicarea serviciului Ministerului de Interne, o altă structură, posibil răsăriteană, s-a ocupat cu crearea unei noi aripi, în timp ce partide care au încercat „auto-lustrarea“ ofiţerilor acoperiţi au dispărut pur şi simplu, aflăm de la interlocutorul nostru.
Luna aceasta, generalul Rogojan isi va lansa cartea “1989 – Dintr-o iarna in alta – România in resorturile secrete ale istoriei”, care va da multe insomnii conspiratorilor anti-România.

– Domnule general, fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe, Ioan Talpeş, afirma la emisiunea „Naşul“ că PNL s-a înfiinţat la noul SIE, condus în anii aceia de Mihai Caraman, „care era foarte måndru de gradul său de ofiţer KGB“. Mie mi-a spus însă Ştefan Andrei că Mihai Caraman a fost mătrăşit de la SIE după o vizită de-a domnului Măgureanu la Moscova şi după ce şeful SIE i-ar fi reclamat lui Ion Iliescu că sunt prea mulţi agenţi ai serviciilor speciale ruse în România: câteva zeci de mii. Care este adevărul şi care a fost rolul serviciilor secrete de la noi şi de aiurea în „dezvoltarea şi consoliderea democraţiei“?

– Ceva, ceva este pe aproape de adevăr despre înfiinţarea partidelor. În privinţa PNL, o aripă liberală – dacă vă aduceţi aminte de „aripile“ de atunci – s-a înfiinţat, însă, la un alt serviciu, şi de aici marea dihonie, între unii şi ceilalţi. Şi între liberali, dar şi între directorii serviciilor respective. În fapt, unele dintre cele circa 120-130 de partide existente la un moment dat s-au înfiinţat prin „ordine de misiune“. Exista, nu-i aşa, în grădina ministrului Chiţac, un Serviciu pentru Protecţia Obiectivelor Politice… Avea nevoie de obiectul muncii. Apoi, dacă a început un serviciu cu astfel de „stimulări ale democraţiei“, celelalte trebuiau să se lase eclipsate?! Erau terminate, la propriu! Au fost lideri de partide care ştiau bine lecţia de la S.O.E., din perioada anilor ‘40, şi aveau, şi urmăreau „norma“ de acoperiţi. În mai multe cazuri, odată cu epurarea acoperiţilor din partid s-a autoepurat şi partidul de pe scena vieţii politice. Ne place sau nu, asta a fost. Deduceţi dvs ce a mai rămas. Ştiţi vorba unui lider de partid… Cu liberalii, însă, s-a întâmplat ceva cu totul aparte, un adevăr care va ieşi, poate, singur la iveală.

– Dar cum e cu „pluripartidismul“ şi „dialogul social“, cu „societatea civilă“, acum din nou foarte activă, „pe fază“, în plină campanie prezidenţială?

– Pentru început, pluripartidismul avea nevoie de un impuls. Cine să-l dea? Occidentalii au fost interesaţi mai mult de sindicate, ruşii de paramilitarizarea „societăţii civile“, îndeosebi a organizaţiilor „apolitice“, prin intermediul cărora s-a realizat o nouă ocupaţie şi s-a impus o dictatură de alt tip asupra României, extinsă apoi la nivel instituţional. Să fi fost lăsaţi numai ruşii să se ocupe şi de implementarea pluripartidismului, cum şi-ar fi dorit, s-ar fi stricat prea mult, şi aşa destul de precara stare de stabilitate şi echilibru prin care, legalmente, este definită siguranţa naţională.

– Şi atunci, cum s-a dezvoltat „democraţia românească“?

– Păi atunci, cei care au avut resorturile şi-au îndeplinit planul la indicatorii „viitori lideri de partide“ şi „viitori parlamentari“. Asta a fost definită, de către actorii operaţiunii, ca o necesitate a momentului de pornire către o viitoare societate democratică. La vârful structurilor speciale existau şi preocupări mai selecte, cum ar fi „rezerva de cadre“ a preşedinţilor şi prim-miniştrilor…

– Virgil Măgureanu avea vreo implicare?

– Da, desigur… Dânsul a fost de mai multe ori şi insistent în atenţia presei vremii pentru faptul de a-i căuta înlocuitori preşedintelui Ion Iliescu, cărora să le asorteze şi prim-miniştrii…

– Acum, asta era de bine, după mine, ţinând cont de acea perioadă. Dar o făcea din proprie iniţiativă sau avea sarcina aceasta în fişa postului?

– Nici vorbă. Doar dacă preşedintele l-a mandatat în mod excepţional, mai ştii?!…

– Unii spun că şi dânsul şi-ar fi dorit să ajungă prim-ministru în anii ‘90 şi de aceea a fost şi senator sau deputat, de Vrancea parcă. Dar, ca să înţeleg mai bine procedura: pe unii îi provoca, îi stimula şi apoi îi vorbea „de bine“ la Cotroceni ori la Palatul Victoria?

– Măcar să o fi făcut profesionist şi consecvent. Ajungea departe! Dar, nu. Nu a fost asta.

– Atunci ce a fost?

– Îşi căuta propriul culoar spre puterea supremă. Tatona, când pe unul, când pe altul, doar-doar îl va găsi pe cel care să-i spună: „Numai cu dumneata!“

– Dar o asemenea conduită nu semnifica „trădarea“ lui Ion Iliescu?

-Atingeţi o chestiune extrem de delicată. Dacă într-o primă etapă, Ion Iliescu era pentru Virgil Măgureanu, cel puţin în referirile de „uz intern“, numai charismă, era „omul providenţial“ care, pur şi simplu, electriza şi magnetiza, foarte repede, mult prea repede, s-a văzut apoi cum Virgil Măgureanu începuse să fie când dezolat, când contrariat şi apoi chiar în ipostaze pe care funcţia sa nu i le îngăduia faţă de persoana care în acele momente era preşedintele României. Virgil Măgureanu a mers până la negarea oricărei alte autorităţi laice, afirmând că – citez din presa vremii – „În România, deasupra mea este numai Dumnezeu“.

– Deci aşa s-a ajuns la „trădarea“ din 1996, care, în viziunea multor naivi, a fost „de bine“? Dezamăgirile au fost imense însă, aşa cum ni se întâmplă de 20 de ani. Dacă Iliescu vroia Tratat cu URSS, Constantinescu a semnat Tratatul cu Ucraina, prin care am renunţat „de bună voie şi nesiliţi de nimeni“ la teritorii româneşti străbune. Dar care a fost rolul SRI în 1996, dacă a existat unul?

– Serviciul a avut atunci atitudinea instituţională corectă. Ceea ce trebuie spus, că nu a implicat obligatoriu şi convergenţa cu unele dintre convingerile şi opţiunile directorului. Între Serviciu, substanţialitatea atribuţiilor sale şi conduita de urmat pentru realizarea lor, pe de o parte, şi director, pe de altă parte, apăruse un ecart. Teoreticianul puterii, şi, de ce nu, şi al conspiraţiei politice, din domnul Virgil Măgureanu avea deschidere şi către alte orizonturi. O parte nu mai răspundea aşteptărilor celeilalte… Cel puţin aceasta a fost şi este, până la acest moment, percepţia noastră.

– Observ că asociaţi teoria puterii cu teoria conspiraţiei politice. De ce?

– Fiindcă dobândirea puterii politice implică, cel mai adesea, şi o astfel de resursă. Priviţi în istorie: credeţi că a existat vreo preluare a puterii fără vreo „muncă conspirativă“ în spate? Asta, suplimentar de resursele secrete îndeobşte folosite.

– Puteţi să intraţi în detalii. Un exemplu „electoral“?

– Da, de ce nu?! Revin la momentul 1996. Eu eram în acel an detaşat la Serviciul de Protecţie şi Pază, pe lângă Inspectorul General pentru Informaţii, şi, ca în orice perioadă preelectorală, circula multă zvonistică. O mare cotă a căpătat în una din zilele acelea o semnalare, a cărei sursă şi, respectiv, elementele de conţinut ale mesajului nu au fost evaluate pe scara veridicităţii. Din lipsă de timp. Semnalarea a venit pe la orele 12.30 şi anunţa un eveniment ce urma să aibă loc peste trei ore. Potrivit acelei ştiri incerte, purtătorul de cuvânt al directorului S.R.I. urma să se întâlnească, se indica data şi chiar ora, 15.30, la o adresă, Calea cutare nr. 338, cu un reprezentant al Convenţiei Democratice, pentru a-i înmâna o servietă cu nişte miliarde de lei, între două şi trei. Se începuse deja scrierea olografă a notei de informare când am cerut să mă duc să verific personal ce este la numărul respectiv pe Calea X-ulescu. Rezultatul a fost acela că la numărul 316 se termina Calea… Concluzia: „Informaţia nu este verificabilă“. Dacă nu ar fi conţinut o adresă indicată atât de exact, racheta informaţională era lansată împotriva „sponsorului“, care trebuia dedus ca fiind şeful purtătorului valizei.

– Dar dacă cineva, pe releul informator/dezinformator – sursă – ofiţer – ierarhii interne – analist – redactor informare, nu a reţinut numărul corect?!

– De ce nu, de ce nu? Pot exista şi asemenea accidente, care pe astfel de subiecte, chiar că nu ar trebui să fie considerate ca întâmplătoare.

– Înţeleg că valiza a ajuns, poate, acolo unde trebuie… Eu o să-l întreb şi pe domnul Nic Ulieru, de curiozitate, să văd dacă-şi aduce aminte de ceva de genul acesta. În mod cert, la vot, domnul Măgureanu a informat „în direct“ că „a votat schimbarea“, ceea ce ne-a adus din rău în mai rău, după mine. Să vedem cum s-au modernizat succesorii săi, mai tineri, de azi. În concluzie, vreţi să spuneţi cumva prin acest exemplu că serviciile secrete, române sau străine, sunt cele care schimbă sau nu preşedinţii…

– Asta o spuneţi dvs. Eu vă propun să reluăm tema după alegeri.

Interviu realizat de Victor Roncea

CURENTUL PDF 4.11.2009 – numarul de azi si CURENTUL PDF 27.10.2009 – prima parte a interviului

Serviciile secrete şi conspiratorii decid soarta alegerilor
Curentul – miercuri, 04 noiembrie 2009

Posted in Uncategorized Tags: , , , , No Comments »

CE POLITICIENI STAU IN SPATELE LUI SORIN OVIDIU VINTU in proiectul televiziunii moldo-ruse Realitatea TV MD? Ghimpu, Filat, Lupu sau… Stati? :)

November 1st, 2009 VR No Comments »

”Războiul” din mass-media abia începe!

Televiziunile și holding-urile media dau buzna la Chișinău. Cel puțin așa reiese din ultimele informații de pe piața autohtonă, unde în următoarele 2 luni se așteaptă lansarea a două televiziuni de știri noi – RealitateaTV (nu se va numi astfel, ci va purta o altă denumire) cu sediul central în zona Moldexpo din Chișinău și JurnalTV cu sediul în centrul de business SKYTOWER. Aceste două lansări reprezintă startul unei noi etape a dezvoltării mass-media, care, în ultimii ani devine un subiect tot mai interesant de urmărit.

Concurență pe nișa de știri TV

Știrea despre venirea RealitateaTV pe piața din R. Moldova a spart gura târgului, făcând mare vâlvă în special în rândul jurnaliștilor. Deși foarte puțin vorbesc deschis despre asta, patronul Realitatea-Cațavencu, Sorin Ovidiu Vântu, Sergiu Toader și Dumitru Țâra (se pare că ultimul va fi managerul afacerii de la Chișinău) – fost director al MOLDPRES – (nota mea, VR), au discutat la Chișinău face2face cu mai mulți jurnaliști și oameni din presă pentru a-i atrage în barca bucureșteană. Printre cei vizați la interviu sunt nume grele din mass-media autohtonă, iar rezultatul final al discuțiilor și negocierilor vor ieși în curând la iveală. Astfel, probabil mai curând decât ne așteptăm, pe sticla ”Realității” vom vedea nume de la ProTV, TV7, dar și jurnaliști de la alte televiziuni. Zvonurile spun că Sorin Ovidiu Vântu nu este unica persoană implicată în afacerea de lansare a televiziunii de știri la Chișinău, iar în spatele business-ului ar sta și politicieni din peisajul autohton. Cât sunt de adevărate cele de mai sus și cine e cel care vrea titulatura de ”mogul media”, rămâne să ciulim urechile și să ”ascultăm”.

O altă investiție mare pentru piața de media basarabeană se face în acest moment la Jurnal de Chișinău. Astfel, în condiții destul de neclare (nu se știe de unde, de ce și cu ce scop), instituția a primit investiții germane de câteva milioane de euro pentru a lansa televiziunea JurnalTV. Deși lansarea acesteia a fost anunțată în vară pentru luna septembrie, într-un final, patronii și-au revăzut afirmațiile, precizând că postul TV va începe să emită abia la mijlocul lunii decembrie. Conform bârfelor, la capitolul ”lansări”, Realitatea s-ar putea să facă o surpriză ”neplăcută” pentru JurnalTV. Cine, cui și ”cât de fierbinte o să i-o… facă”, aflăm în mai puțin de 2 luni.

Într-un final, este clar că cele două instituții ”aspiratoare” de jurnaliști vor intra în concurență directă cu veteranul ProTV Chișinău – un post TV bun, ce are un spate o echipă profesionistă, dar care în ultima bucată de timp, în viziunea mea, a început să se plafoneze. Amenințarea ”pe hârtie” a Realitatea și Jurnal vor face ca șeful ProTV Chișinău, Cătălin Giosan, să-și schimbe strategia de management, iar echipa de acolo va avea mai multe motive ”să rămână în continuare Pro”. Totodată, consumatorul știrilor acestei televiziuni ar trebui să se aștepte la noutăți în materie de grilă de programe și de ce nu – știri și mai competitive. Întotdeauna este loc de mai bine, nu?!
Se știe bine că Sârbu (patron ProTV) și Vântu (patron Realitatea) sunt concurenți mari pe piața română, iar Chișinăul poate fi un nou teritoriu pentru ”desfășurarea de forțe” chiar cu implicarea directă (inclusiv financiară) a celor doi. Who`s gonna win?!

Știrile on-line
În contextul celor de mai sus, noii jucători de pe piață, dar și alții, își propun să atace și segmentul de știri on-line. Atât Jurnal cât și Realitatea vor încerca să lanseze produse și să-și consolideze audiența pe site-urile lor de internet, acolo unde la capitolul mass-media în acest moment unimedia.md și protv.md conduc detașat clasamentul celor mai vizitate site-uri media din Moldova cu câte cca 22 mii vizitatori unici pe zi (și peste 3.5 milioane afișări pe lună).

”The War Begins” :)
Într-un final, nu pot decât să concluzionez că bătălia pentru întâietate cunoaște un nou start, dealtfel foarte benefic pentru toată industria media. În acest nou început, unii au mari șanse să o dea în bară, alții au toate resursele să câștige. Indiferent de cele expuse mai sus, un lucru rămâne cert, la fel ca până acum – UNIMEDIA va rămâne în TOP. Cum, de ce și care sunt ”așii”, așteptați surprizele pentru vizitatori, evident cu titlul de… ”cu drag pentru concurență”.

Toate la timpul lor ;)

Autor: Dumitru Ciorici

Vezi si: Vintu – portret de mogul
Ultimul editorial din defunctul ziar ZIUA: Roncea: MOLDOVA NU ESTE A VOASTRA

Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , No Comments »

GEN ROGOJAN vs MAGUREANU. Un general (r) SRI acuză: ofiţerii UM 0110 „anti-KGB“ – primii disponibilizaţi din Serviciul Roman de Informatii

October 27th, 2009 VR 2 Comments »

Un general (r) SRI, Aurel Rogojan, fost şef de cabinet al generalului Iulian Vlad, îl contrează pe un fost căpitan DIE, Virgil Măgureanu, primul şef al urmaşului Securităţii
Scris de Victor Roncea
Apariţia în presă a unor opinii în serial ale primului director al SRI, Virgil Măgureanu, privind reformarea aparatului securităţii statului, a născut noi controverse printre rezerviştii Serviciului, care îl acuză pe profesorul de sociologie şi fost căpitan DIE că, printre altele, a favorizat şi epurarea ofiţerilor de informaţii care urmăreau agenţii serviciilor secrete comuniste din România în cadrul Unităţii 0110 „anti-KGB“. Generalul de brigadă (r) Aurel Rogojan, fost şef de cabinet al generalului Iulian Vlad, cu o activitate importantă în comunitatea de informaţii de după 1989, consideră că Virgil Măgureanu rescrie istoria SRI şi este, încă, tributar „echipei Ştefan Gheorghiu“. Îi stăm la dispoziţie profesorului Măgureanu pentru o eventuală replică. Generalul (r) SRI Rogojan ne-a oferit în exclusivitate extrase dintr-o nouă lucrare a sa, care va fi lansată pånă în decembrie şi care va da multe insomnii unora sau altora: „1989 – Dintr-o iarnă în alta – Romånia în resorturile secrete ale istoriei“. Le vom publica în premieră, alături de alte documente mai mult sau mai puţin secrete, pentru a contribui la aflarea adevărului asupra momentului Decembrie 1989.

– Domnule general, cum comentaţi afirmaţia domnului Virgil Măgureanu că au trebuit să treacă doi ani pentru ca nou-înfiinţatul SRI să poată răspunde atribuţiilor sale? Şi care a fost rolul cadrelor instalate de Nicolae Militaru, agent GRU, la conducerea unităţilor?

– În primul rând, cam de atâta timp a avut nevoie pentru scoaterea de la conducerea „unităţilor teritoriale paralizate“ – după cum spune chiar dânsul – a şefilor detaşaţi de la Ministerul Apărării Naţionale, care într-adevăr, cu rarisime excepţii, au blocat activitatea de informaţii pentru securitate naţională la nivelul întregii ţări. Iniţial, directorul Serviciului Român de Informaţii i-a creditat şi acceptat, probabil şi din nevoia de a avea susţinerea puterii militare, unica forţă conducătoare reală în acel moment. Toate sediile unităţilor teritoriale ale fostului Departament al Securităţii Statului fuseseră ocupate de comandamentele militare judeţene, iar patrimoniul întregului DSS, preluat de MApN. Dacă preluarea a fost aproape instantanee, pentru recuperare a fost nevoie de mult timp şi numeroase formalităţi birocratice, iar inventarul iniţial nu s-a mai reconstituit.
În al doilea rând, tot cam doi ani au fost necesari pentru adoptarea Legii de organizare şi funcţionare a Serviciului Român de Informaţii, în condiţiile în care în absenţa cadrului juridic, având în vedere contextul ostil, special creat şi exacerbat, împotriva reconstrucţiei juridice şi instituţionale a sistemului securităţii naţionale, era teoretic şi practic imposibil să se relanseze o activitate normală a vreunui serviciu de informaţii.
În al treilea rând, domnul Virgil Măgureanu, prin prestaţiile sale publice, a dezavuat mijloacele şi metodele activităţii secrete de informaţii, omiţând că acestea nu au determinare ori condiţionări ideologice, informatorii, de exemplu, existând de când lumea. Or, dânsul, în calitate de director al noului serviciu de informaţii pentru securitate naţională, declara ritos şi încerca să demonstreze că acesta va lucra fără informatori. Jocul domnului Măgureanu cu cuvintele a avut efectul unei lovituri nucleare asupra sistemului informativ. După aceea, ca şi cum nu ar fi fost destul, domnia sa a declarat deschis războiul cu dosarele secrete din Arhiva Securităţii. Asta şi în replică la actul celui care i-a transmis către presă dosarul personal de căpitan în rezervă al Serviciului Extern al Securităţii. Apartenenţa respectivă era poate un fapt de înaltă onoare şi patriotism, cu care trebuia să aibă tăria să se mândrească, nu să se lepede ca de satana…

– Credeţi că publicarea dosarului său a dus şi la alte „accidente“?

– Au mai fost şi alte „accidente“ în exerciţiile de comunicare publică ale directorului Serviciului Romån de Informaţii care, toate la un loc, au decredibilizat declaraţiile de intenţii cu privire la edificarea noului serviciu de informaţii. Ce bază de sprijin mai putea să-şi creeze un serviciu de apărare a securităţii cetăţeanului, societăţii şi statului împotriva conspiraţiilor şi atentatelor anticonstituţionale, dacă nu putea oferi nicio protecţie surselor sale, nici măcar ca un ziarist, iar informaţiile şi documentele din dosarele secrete susţineau un acut război politic dintre putere şi opoziţie? Să nu avem memoria scurtă, dar note, declaraţii, fişe şi alte documente secrete din dosarele existente în Arhivele Securităţii, despre personalităţi marcante ale opoziţiei, preluate de SRI, nu s-au „teleportat“ singure în paginile anumitor cotidiene sau săptămânale, cele mai multe acum dispărute din peisajul presei. Deci, în afirmaţiile domnului Virgil Măgureanu încap şi nuanţele de această natură…

– Da. Cu ce s-a remarcat această „echipă de la Ştefan Gheorghiu“, care apare în construcţia Serviciului Român de Informaţii?

– Acesta este fondul chestiunii în discuţie: de fapt lipsa de criterii în managementul resurselor umane, absenţa unei politici de personal, corect fundamentate, eliberate de numeroasele presiuni exterioare pentru plasamentul a tot felul de neaveniţi şi paraziţi au accentuat deprofesionalizarea, voluntarismul şi aventurismul, întârziind transformările frecvent clamate şi mult-aşteptate. Revin asupra „echipei de la Ştefan Gheorghiu“. Cu trecerea timpului, ei au devenit foarte buni colegi, au găsit suficiente amintiri şi alte elemente de comuniune cu „securiştii“, „foştii din securitate“, cu care s-au coalizat în rezistenţa tacită faţă de pericolul reprezentat, atât de menţinerea în Serviciu a „profesioniştilor“ din armată, cât şi de noul val „pecerist“, al „pilelor, cunoştinţelor şi relaţiilor“. Desigur, lucrurile bune nu puteau să apară din senin. Dl Virgil Măgureanu, ca profesor, s-a ocupat cu reală aplicaţie de problemele pregătirii viitorilor ofiţeri. Dar ei şi-au afirmat profesionalismul după circa opt ani de la absolvire. Trebuie recunoscut totuşi că unii membri ai echipei au avut ceva realizări: au excelat în politică şi controlul informării factorilor de decizie ai statului. Nu au realizat, însă, rolul şi importanţa culturii juridice a ofiţerilor de informaţii. Consecinţa a fost aceea că formarea noilor generaţii de ofiţeri nu a mai urmărit să-i deprindă cu rigoarea raţionamentelor juridice în înţelegerea şi interpretarea informaţiilor în raport cu ameninţările sau evenimentele, ci cu raţionamentele ştiinţelor speculative.

– Dvs. aţi susţinut recent că, în 1989, „Departamentul Securităţii Statului, în pofida presiunilor politice din ultimii 10 ani, care-i vizau deprofesionalizarea, dispunea de un corp al ofiţerilor de informaţii cu un înalt grad de instruire (absolvenţi de facultăţi în cele mai diverse specialităţi, absolvenţi ai unor cursuri de limbi, culturi şi civilizaţii străine, un procent însemnat de specializări postuniversitare)“. Domnul Virgil Măgureanu afirma exact contrariul, respectiv că „efectivele abundau de oameni depăşiţi de evenimente, chiar deprofesio-nalizaţi“. Adevărul e, poate, la mijloc. Cum comentaţi?

– Depinde de unităţile de măsură folosite pentru cuantificarea profesionalismului şi de momentele evaluării pe care le are în vedere domnia sa. Domnul Virgil Măgureanu a găsit imediat loc în SRI unor oameni de încredere, cu care a lucrat la Academia „Ştefan Gheorghiu“ ori la institutele pendinte de aceasta, folosite pentru acoperirea unor misiuni externe, inclusiv cea avută iniţial de profesorul meu de Teorie Generală a Statului şi Dreptului, Dumitru Mazilu. Aceşti primii nou-veniţi în Serviciu s-au făcut că nu prea înţeleg raţiunile şi fondul activităţii secrete de informaţii. Ca să nu se creadă cine ştie ce… Apoi mai manifestau şi suspiciuni ori rezerve serioase faţă de acest gen de activitate şi, bineînţeles, faţă de cei care o practicau. Toate consilierile pe le ofeream, cu bună-credinţă, erau răstălmăcite şi aplicate exact pe dos, crezând că noi, cei „vechi“, le spunem „pe invers“. Interesaţi de consolidarea noilor lor poziţii, nu scăpau prilejul de a se pune numai pe ei în evidenţă şi de a-i discredita, marginaliza ori exclude pe ceilalţi.
Într-o etapă următoare, domnul Virgil Măgureanu a fost nevoit, din câte am înţeles, să disponibilizeze circa 1.200-1.500 de ofiţeri din generaţiile de mijloc, adică pe cei care constituiau pilonii de profesionalism şi ai perspectivelor Serviciului. Aceasta după ce anterior toţi cei care împliniseră 50 de ani au primit „liber“ la pensie. Mulţi dintre cei astfel disponibilizaţi au trebuit să plece nu pentru că au făcut parte din poliţia politică, ci pentru că au lăsat „răni adânci“ unor servicii de spionaj străine… Acesta este adevărul, să nu-l spunem nici după 20 de ani?!

– Staţi puţin. Vreţi să spuneţi că au fost epuraţi, de fapt, tocmai cei ce stăteau cu ochii pe agenţii străini?

– În dialogurile domniei sale cu istoricul loviturilor de stat din România, Alex Mihai Stoenescu, domnul Virgil Măgureanu rămâne zdravăn strâns în chingi, ca să nu spunem umilit, în legătură cu inabilitatea răspunsurilor şi confuzia răspândită în chestiunea unei părţi din arhiva microfilmată a UM 0110. Dumneavoastră, ca jurnalist experimentat pe frontul estic al României, puteţi credita bâlbâiala domnului Virgil Măgu-reanu în chestiunea respectivă, sau chiar credeţi că ce s-a luat de acolo, din plafonul unităţii, nu avea şi copii de asigurare? Nu, nu-i nevoie să-mi răspundeţi. Fac şi eu un simplu exerciţiu de retorică…

Un general (r) SRI acuză: ofiţerii „anti-KGB“ – primii disponibilizaţi de către Măgureanu
Curentul – marţi, 27 octombrie 2009

Posted in Uncategorized Tags: , , , 2 Comments »

SORIN OVIDIU VINTU FACE NAVETA LA CHISINAU. Desi Realitatea TV e falimentara, Vintu se intinde peste Prut, fara releu. Interesul, se vede, e grabnic

October 19th, 2009 VR No Comments »

Винтл запускает Pеальностью-ФСБ в Кишиневе

Moartea lui Radu Timofte se pare ca l-a prins pe prietenul sau cel mai bun din oraselul Roman, Sorin Ovidiu Vintu, la Chisinau, in cea de a treia vizita pe care o face in mai putin de o luna. Planurile mogulului vizeaza lansarea postului romano-rus (sau ruso-roman) Realitatea TV la Chisinau in decembrie. Desi la Bucuresti angajatii televiziunii-mama (de fapt, saraca, fara mama fara tata) au inceput sa moara de foame, lasati pe drumuri sau doar cu banii de pe cartea de munca, iar datoriile la stat cresc zilnic, Vintu incearca sa dea o lovitura, care-l si costa, peste Prut. Va imaginati, nu este o opera filantropica sau pro-romaneasca. Altfel ar fi facut-o pana acum, in conditiile dictaturii capitalist-comuniste anti-romanesti. Interesant ca site-ul https://www.realitatea.md/, inregistrat anul trecut, daca ii apartine, cuprinde mai mult stiri in limba rusa. De altfel, sursele mele de la Chisinau m-au informat ca intentia patronatului Realitatea-Catavencu este ca postul sa fie bilingv, in romana si rusa (totusi, e o grava discriminare pentru ucraineni si gagauzi!). Nu degeaba Florin Calinescu zicea ca se cam inmultisera tablagii intereselor rusesti prin redactia Catavencu-KGB. Se pare ca, o data cu schimbarea garzii de KGB-isti de la Chisinau, Vintu are posibilitatea sa intre mai usor in spalatoriile de bani din sectorul bancar, catre care pare sa-si indrepte atentia, pe langa influenta politicului prin mica lui masinarie de “onorabilitate” si “respect” TV.

O alta legatura de afaceri posibila este cea legata de miliardarul Anatol Stati, proprietarul Ascom Group, apropiat al boss-ului PSD Viorel Hrebenciuc, care l-a angajat la conducerea unei companii a sa, Tristan Oil, pe o cunostinta mai vechea de-a partenerului de afaceri al lui Vintu, Liviu Luca, respectiv pe fostul director general al Petrom, Ioan Popa, care a fost si consilier al premierului Adrian Nastase pe probleme de energie (ca sa vezi coincidenta!).

Chestiunea este ca Vintu se grabeste. Nu mai vrea lansare in februarie, dupa cum anuntase cu ceva timp in urma ci acum-acum, De ce, ramane sa aflam, negresit. In celalalte “vizite de lucru” discrete, de la sfarsitul lui septembrie si inceputul lunii octombrie, mogulul dambovitean a incercat sa-si cumpere o televiziune locala. Se pare insa ca negocierile s-au impotmolit, pentru ca acum, in disperare, echipa lui Sergiu Toader, care il insoteste, cauta o alta metoda, de avarie, pentru a putea transmite in eter.

Pana la momentul critic, zilele acestea au avut loc “interviuri” cu jurnalisti basarabeni mai tineri dar si cu profesionisti. Intentia grupului condus de Toader este sa smulga pionii de baza de la PRO-TV (post care, desi dupa nume tine de Sirbu ii apartine de fapt mafiotului politic Vladimir Filat) si EU-TV (culmea, post aflat sub controlul lui Iurie Rosca) dar si de la televizunea ruseasca NIT, plus jurnalisti de valoare de la RFI si Europa Libera, sectiile locale. Regizorul artistic al noii investitii eoliene pare sa fie furat de la EU-TV, in persoana profesionistei Svetlana Frumusache, ceea ce a animat speculatiile ca Vintu a luat in colimator postul lui Rosca.

Interviurile s-au desfasurat insa la un birou al unei agentii de presa de pe Stefan cel Mare 180, care editeaza si o publicatie economica exclusiv in limba rusa – “Economiceskoe Obozrenie” (vezi foto).

Acum incep sa mi se aprinda mai bine becurile, daca ma gandesc la ultimul meu editorial de la ZIUA – MOLDOVA NU ESTE A VOASTRA -, in care le dadeam o Moneda Unica Europeana direct in bot noilor KGB-isti “democrati” la putere peste Prut, si in urma caruia am primit telefoane de tot felul. Si imi mai amintesc cum mi se cerea in ultimul timp sa public intr-un fel, asa, mai temperat, mai cu laude la adresa circotecii “democratiei moldovenesti”, ceea ce eu, evident, am respins, drept urmare fiind incredintat un tovaras de bine, neam cu Tismaneanu, cu preluarea cazuisticii Moldova. Aha, ca sa zic asa. Nu-i nimic! Sunt convins ca mercenarii lui Vintu o sa aiba cat mai multe succesuri peste Prut…

Sosirea lui Vintu la Chisinau o data cu atentatul cu grenada din Piata Marii Adunari Nationale a nascut deja controverse pe piata media basarabeana. ”Mă interesează de ce Realitatea nu a venit acum opt ani, de ce a relatat de la Chișinău doar când a ars Parlamentul, de ce nimănui nu i-a păsat acum opt ani de zile când ni s-a pus pumnul în gură și ni s-a închis oxigenul. Acum va veni multe lume ca să facă bani aici. În altă ordine de idei, ne bucurăm că vine Realitatea, că vom avea un concurent, dacă vom avea, demn de luat în seamă, atâta doar că Vintu ar putea să aibă surprize – și nu numai el – și telespectatorii vor urmări un meci extraordinar de antrenant: miliardele lui Vintu contra unei echipe de jurnaliști profesioniști basarabeni care vor să facă o televiziune inedită în Republica Moldova”, a declarat Val Butnaru, director al “Jurnalului de Chisinau” si coordonator al unei alte televiziuni care se va lansa in decembrie, cu un parteneriat german, Jurnal TV, urmata de un post de radio, „Jurnal FM”.

La Bucuresti, pentru ca postul de stiri s-a remarcat in primii ani prin adularea lui Basescu, – pentru a se crea un tip de trafic de influenta “live” in fata judecatorilor care il aveau in vizor pe Vintu -, televiziunea fusese “branduita” de jurnalistii normali la cap Baselitatea TV. Acum, ca la Chisinau va fi instalat omul lui Voronin si Medvedev, Lupu, cum va fi poreclita investitia lui Vintu – cumva Lupulitatea TV?!

Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , No Comments »
« Older Entries
Newer Entries »
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More
RSS FeedAbonare RSS
Roncea.ro pe TwitterRoncea.ro pe Twitter

  • Featured Video

  • Ads

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova