STRICT SECRET. Raportul generalului Iulian Vlad despre viitorul lumii după decembrie 1989
Mai multe despre IULIAN VLAD (23 Februarie 1931 – 30 Septembrie 2017), AICI
Generalul Iulian Vlad, ultimul şef al Departamentului Securităţii Statului, a participat joi, 29 octombrie 2015, la conferinţa publică «1989 – Adevăr şi manipulare», organizată de Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Târgu Jiu. Începând cu 20 de ani de la căderea regimului comunist, generalul Iulian Vlad a început să se exprime public asupra evenimentele din decembrie 1989 în câteva rânduri, în principal la lansările de carte ale colaboratorului său apropiat, generalul Aurel Rogojan, sau la alte manifestări organizate de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere a SRI (ACMRR-SRI). Portalul Ziaristi Online a avut privilegiul să participe la mai multe dintre aceste lansări, adevărate desanturi publicistice şi memorialistice desfăşurate pe cuprinsul ţării. De data aceasta, la Targu Jiu, în cadrul conferinţei ce a durat circa cinci ore, generalul Iulian Vlad a vorbit liber, oferind detalii mai puţin cunoscute de publicul larg privind evenimentele din decembrie 1989. Pâna la publicarea în format VIDEO a întregii conferinţe, Ziaristi Online vă oferă o revistă a presei locale şi centrale despre evenimentul deosebit desfăşurat pe teren oltenesc. Mai notăm că, remarcat chiar si de Hoţnews, discursul generalului Iulian Vlad a fost titrat denaturat de Evenimentul Zilei, inserându-se în titlu o afirmaţie a lui Dan Voinea, groparul Dosarelor Revoluţiei şi Mineriadei, care, prin alăturare cu numele generalului Vlad i se atribuie practic acestuia din urmă. Începem cu presa locală. Video via Gorjeanul Ro:
Cenzura pro FSN la Radio Europa Libera RFE/RL in ianuarie 1990. FOTO/DOCUMENTE
Cenzura ca la Scinteia la Radio Europa Libera
Simona Ionescu: Acasa la generalul Iulian Vlad
La sfârșitul lui decembrie 1993, am avut privilegiul să fiu singurul jurnalist de presă scrisă pe care celebrul general al revoluției române, Iulian Vlad, l-a primit în apartamentul său, imediat după eliberarea din închisoare.
Alison Mutler despre presa online si colaborarea lui Laszlo Tokes cu Securitatea
Am avut un proces de 3 ani cu Laszlo Tokes despre colaborarea sa cu Securitatea.
Ziaristi Online: Crimele revolutiei la Brasov. Un documentar de Maria Petrascu
Video
Integral la Ziaristi Online
Spuneam mai jos ca ieri, la BookFest, a avut loc o Lansare cu bucluc: Academicianul Dinu C Giurescu a fost cenzurat brutal de un redactor de carte de la Editura Corint care a mistificat referirea la generalul Iulian Vlad in lucrarea “România şi comunismul: o istorie ilustrată”. Faptul, incalificabil si de neconceput, a constat in eliminarea totala a notei academicianului Dinu Giurescu si inlocuirea ei cu o alta. Cazul a provocat un oarecare scandal la lansare, mai ales ca eratele care trebuiau sa insoteasca volumele erau imprimate cu litere mici pe niste bucatele de hartie care cam zburasera din volumele prezente. Totodata, se pune problema ca, daca in acest caz s-a descoperit falsul, cate astfel de modificari s-au operat pe text fara stirea coordonatorului istoriei ilustrate a comunismului, Dinu C Giurescu, si a colaboratorilor sai, Alexandru Stefanescu si Ilarion Tiu? Daca era vorba de “Raportul Final” al lui Tismaneanu nu era nici o problema – in tot volumul este “prelucrata” prin aschiere istoria reala -, dar aici e vorba de o lucrare care se dorea stiintifica. In mod cert, cineva trebuie sa raspunda. Editura Corint ar trebui sa retraga de pe piata volumele falsificate si sa retipareasca tirajul compromis.
Pentru clarificare reproduc aici textul original al profesorului, aflat imediat dupa datele biografice ale generalului Iulian Vlad: “In decembrie 1989, a dat ordin de consemnare totala a personalului in unitati. La 17 decembrie a comunicat col. Filip Teodorescu, aflat la Timisoara: “Nu mai iesiti din sedii, ca sa nu se puna pe seama voastra provocarile lor. Si sa nu-l puna pacatul pe careva, daca trebuie neaparat sa iasa, sa aiba arma asupra sa. Asta v-am spus-o de la inceput.””
Si acum falsul citat al istoricului Dinu C Giurescu, cu care a fost inlocuit textul sau original: “La 31 decembrie 1989 a fost arestat si condamnat la 25 de ani de inchisoare pentru implicarea sa in represiunea de la Timisoara si Bucuresti, inaintea caderii regimului Ceausescu. A executat doar patru ani din sentinta, la inchisoarea de la Jilava, fiind eliberat in decembrie 1993.”
Dincolo de inexactitatile crase preluate din justitia a la Ion Iliescu, inclusiv de acel “doar”, cand omul si-a savarsit pedeapsa, fara vina, dar conform legii, exista suspiciunea intemeiata ca redactorul de carte responsabil cu siluirea textului nu a actionat de capul lui. Nu m-ar mira ca profesorul Dinu Giurescu sa dea in judecata Editura Corint. Asa ceva chiar n-am mai auzit de cand mi se modificau mie textele pe internet inainte de a se inchide ziarul Ziua, mai ales ultimul, interviul cu Ion Cristoiu care supara mogulii. Ramane intrebarea: pe cine deranjeaza adevarul?
Fragmente din cartea “O ISTORIE A CRIPTOLOGIEI ROMANEȘTI”, de VASILE MAIEREAN și DAN DULCIU, apărută la editura RAO în luna mai 2010 si lansata ieri la Targul de carte BookFest, in prezenta mai multor responsabil la cel mai inalt nivel din serviciile de informatii romanesti de dinainte si de dupa 1989 (foto). Autorii lucrarii: Vasile Maierean — Seful Centrului National de Cifru si Transmisiuni Cifrate in perioada 1991 — 2003 si Dan Dulciu — Filolog arabist si specialist in criptologie, expert criptolog la Centrul National de Cifru si Transmisiuni Cifrate in perioada 1978 — 2002.
5. ACTIVITĂȚI CRIPTOLOGICE DESFĂȘURATE ÎN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL
Activităţile de obţinere a informaţiilor din mesajele cifrate s-au desfăşurat nu numai în zona operaţiunilor militare.
În ianuarie 1915, în cadrul Poştei Centrale din Bucureşti a fost înfiinţat „Serviciul supravegherii ştirilor”, care avea printre atribuţii şi interceptarea corespondenţei poştale, pentru a o reţine şi a o decripta pe cea criptografiată sau codificată şi pentru a opri telegramele cifrate ale ataşaţilor militari inamici. Activitatea acestui Serviciu acoperea întreaga corespondenţă poştală, telegrafică şi telefonică din România şi se desfăşura în sediul Palatului Poştei Centrale din Calea Victoriei.
Din nefericire, tocmai la Poşta Centrală aveau să primească românii o lovitura mişelească, prin activitatea unui mare trădător de ţară, colonelul Victor Verzea, agent al spionajului german si austro-ungar.
Colonelul de artilerie Victor Verzea a fost scos din armată în 1908, pentru divulgarea unor secrete militare ce fuseseră folosite împotriva ministrului de Război, generalul Averescu, de către preşedintele Partidului Conservator, Al. Marghiloman. În 1913, Partidul Conservator venind la putere, Victor Verzea a fost numit director general al Poştelor. Rămas în această funcţie, cu mici intermitenţe, până în noiembrie 1916, acest individ odios a desfăşurat o intensă activitate în favoarea Germaniei şi a Austro-Ungariei:
– A cules şi a transmis spionajului acestor ţări informaţii cu caracter militar, pe care le obţinea intrând, prin natura funcţiei, în birourile Marelui Cartier General, având şi aprobarea de a obţine date despre orice operaţiune militară proiectată de strategii armatei române;
– Toate telegramele cifrate ale armatei, Externelor şi serviciilor de informaţii erau citite zilnic de el, iar datele culese astfel le transmitea germanilor. În plus, le-a dezvăluit acestora şi sistemele de cifrare folosite;
– A exceptat de la cenzură corespondenţa deschisă internă şi externă, precum şi coletele pentru străinătate, dând astfel posibilitatea spionilor să-şi transmită cu uşurinţă mesajele codificate sau cifrate;
– Toate oficiile telegrafico-poştale aflate la comandamentele militare din teritoriu aveau dispoziţii să îi comunice operativ localităţile unde erau dislocate trupele şi deplasările acestora, date pe care le transmitea spionajului german;
– A cenzurat corespondenţa şi a interceptat convorbirile telefonice ale celor mai importante personalităţi politice şi militare, inclusiv ale generalului Averescu, toate mişcările militare proiectate de Marele Cartier General ajungând să fie cunoscute de inamic;
– În contextul retragerii spre Moldova, la sfârşitul lui noiembrie 1916, a primit ordin să distrugă instalaţiile telefonice şi telegrafice, să evacueze personalul în Moldova şi să transporte acolo cele opt milioane de lei aflate în seifurile Poştei. Victor Verzea nu a făcut nimic din toate acestea, ci a predat ocupanţilor instalaţiile şi o parte din bani, restul oprindu-l pentru el.
Ca răsplată pentru toate aceste ticăloşii, nemţii l-au numit, în timpul ocupaţiei, primar al Bucureştilor[1].
Autorităţile judecătoreşti române aflate în Moldova l-au condamnat pe Victor Verzea, pentru trădare, la moarte, în contumacie, pedeapsă ce nu a fost executată niciodată, întrucât în 1920 toate actele de trădare şi spionaj, săvârşite în timpul războiului, au fost amnistiate(!) prin două decrete regale.
Ciudatenii peste ciudatenii se mai intampla pe meleagurile cartii in bucla istoriei care parca ne-a intors in anii ’50, in ce priveste noua ocupatie bolsevica a Romaniei culturale. O noua dovada ca nu numai Tismaneanu personal se ocupa de rescrierea si “prelucrarea” istoriei, intr-un stil cu adevarat orwellian, ci si ciracii sai. Lansata azi, la ora 14.00, la Targul de Carte BookFest, România şi comunismul: o istorie ilustrată, coordonata de academicianul Dinu C Giurescu, a aparut cu modificari brutale, corectate printr-o erata cu litere mici care isi lua zborul din fiecare carte deschisa si ateriza direct pe pardosea. Conform scuzelor transmise, un banal redactor de carte de la Editura Corint, Lia Decei dupa cum ii era scris numele pe contracoperta, si-a permis nepermisul: sa-i modifice total textul reputatului istoric si academician cu un altul, scos din burta-i, a ei sau a altuia. Si e vorba de o lucrare stiintifica nu de un articol de ziar. Cum-necum, lucrarea va ajunge in varianta falsificata in librarii si asa va si ramane, pentru ca ma indoiesc ca hartiuta zburatoare va putea inlocui minciuna tiparita. Indrept, macar online, magaria comisa si prezint textul real scris de profesor, aici:
“In sfarsit, adevarul…” – Extrase
AMS: În primăvară sau în vară 1989, să-mi spuneţi dvs., aţi făcut o vacanţă la lacul Balaton, în Ungaria.
VAS: Au fost două vacanţe. Prima a fost în cadrul schimburilor între armatele ţărilor participante la Tratat(de la Varşovia, n.a.). Se făceau astfel de schimburi de grupuri de militari pentru petrecerea vacanţei. Dar eu am fost şi în Grecia, Siria, Italia, aproape în toate ţările Tratatului de la Varşovia, prin alte părţi, şi am ajuns şi la Balaton. Prima în 1989, dar am mai fost la Balaton şi în 1990, când eram ministrul apărării.
AMS: Nu mă interesează deocamdată cea din ’90. Mă interesează vizita din ’89. Pentru că în dosarele UM 0110, contraspionaj ţări socialiste, aşa-numită anti-KGB, şi ale Direcţiei a III-a contraspionaj eraţi urmărit. În ce priveşte Direcţia a III-a, aceasta a beneficiat de informaţii de cea mai bună calitate, selecte, venite din partea a doi ofiţeri AVO, serviciul de informaţii externe al Ungariei, care, după câte am văzut eu, au furnizat informaţii destul de precise. Este clar că au fost la faţa locului, că au fost în imediata dvs. apropiere.
VAS: Oamenii ăştia au vizat două întâlniri anume. Era mai întâi întâlnirea cu omologul meu ungar de la Direcţia de Înzestrare. El a venit apoi cu Karpati, care era atunci şef al MSt-M ungar, … în timpul evenimentelor din decembrie, ca ministru al apărării, mă suna noaptea să-mi spună că are sânge să ne dea… „N-avem nevoie de sânge, staţi cuminţi acolo.“
AMS: Karpati a venit atunci la dvs. însoţit de un colonel sovietic, şeful KGB pe zona de Est.
VAS: Chestia asta am aflat-o ulterior, că răspundea de toată zona de Est. A mai venit atunci şi şeful Direcţiei de construcţii a lor, care săracu’ a şi murit înecat în mare după scurt timp. Şeful acela de la KGB ocupa o zonă mai mare, nu putea să fie numai al Ungariei, era prea puţin pentru importanţa pe care o avea. Cred că acoperea zona Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia şi probabil şi pe noi. Discuţiile cu el s-au purtat la masă, în public, era lume multă în jurul meu, la alte mese.
AMS: Aducea vorba despre Ceauşescu?
VAS: El spunea… Eu le povesteam mereu de unde am învăţat limba maghiară. Nu înţeleg de ce trebuie să ne ciondănim. Atunci când s-a cedat Ardealul, eram la Braşov, eram copil, în dreapta era o casă germană, şi în stânga una de maghiari. Noi la mijloc. Familiile noastre nu am rupt relaţiile între noi, deşi frontiera Ungariei ajunsese la câţiva kilometri de Braşov. Am învăţat cu copiii ăia limba maghiară şi germana, pe care le vorbeam chiar binişor.
AMS: A fost o tragedie pentru România, dar să nu intrăm acum în povestea celui de-al doilea Război Mondial. În dosarele Securităţii, aceste contacte pe care le-aţi avut cu Karpati, cu colonelul KGB de pe zona Est-Europeană, rezultă că aţi purtat discuţii privind soarta lui Ceauşescu şi a României.
VAS: Nu s-a discutat asta. S-a discutat altceva: Ce facem, că soarta comunismului este pecetluită! Şi dădea exemplul lor că, încă din 1954, au încercat reforma, dar noi am stat deoparte, că atunci când a fost presiunea pe Cehoslovacia, iar am stat deoparte, că românii au o tradiţie în a nu accepta sistemul sovietic ca atare, să ne comande, şi prin urmare va fi greu să pătrundă în România ideile lui Gorbaciov. El era preocupat de faptul că liberalizarea gorbaciovistă va fi respinsă de români, pentru că ei resping tot ce vine de la Moscova, din principiu. Or, acum era altceva, era adevărata reformă a sistemului. Cam asta a fost tema. El părea să spună că regimul în sine, şi al lor, şi al nostru, nu e bun. Asta s-a discutat.
AMS: Asta înseamnă că trebuia schimbat.
VAS: El tot repeta: „În ’54 nu v-aţi băgat, în 1968 nu v-aţi băgat, dar neutralitatea asta ar trebui acuma să fie reconsiderată şi să gândim împreună ce să facem. Regimul începe să slăbească şi societatea nu va aştepta. Trebuie să faceţi ceva, să cooperaţi“.
AMS: Să ne înţelegem: prim-adjunctul ministrului apărării din România, şeful MSt-M al armatei ungare şi şeful KGB-ului pe zona de Est a Europei se întâlnesc şi discută schimbarea regimurilor comuniste. Cum vi se pare chestia asta?
VAS: Nu ştiu dacă asta gândeau, dar probabil că se întrevedea un rezultat prin Gorbaciov. Mai pe româneşte, concluzia era că de data asta Gorbaciov va sparge băşica.(…)
AMS: Dle general, în acest punct trebuie să vă opresc şi să fac apel la pregătirea dvs. strategică superioară. Ceea ce prezentaţi dvs., ideea că Armata era nemulţumită de Securitate, invidioasă, chiar furioasă, este doar un indiciu al atmosferei, un detaliu de mediu, de fundal. Doar nu vă puteţi imagina că, dacă Ceauşescu era schimbat la palat după scenariul Gorbaciov, prin votul CPEx, cu alt lider comunist, Gogu Rădulescu sau Dăscălescu, Armata începea să tragă în Securitate? Aşa ceva este în afara realităţii acelui sistem. Ar fi mârâit, ar fi primit avansările refuzate de Ceauşescu, ar fi obţinut un alt ministru. Stop! Aici lucrurile se opreau. Eu v-am lăsat să dezvoltaţi teza, dar ea nu este tronsonul principal, de esenţă al fenomenului pe care l-aţi cunoscut înainte de a se declanşa: distrugerea militară a Securităţii de către Armată. Distrugerea militară a Securităţii era scenariul GRU şi KGB, pentru toate căderile de reţele pe care i le produsese Securitatea în timp, pentru existenţa lui UM 0110, pentru că Securitatea cam avea lista spionilor sovietici, chiar şi numai bănuiţi. Prin urmare, faptul că Armata era nemulţumită de Securitate era doar fondul care putea fi exploatat de acţiunea serviciilor sovietice. Vă întreb din nou: de unde aţi ştiut că în noiembrie sau decembrie 1989 Armata va trage şi va distruge Securitatea?
VAS: Aveam informaţii. Acest subiect, cum l-aţi prezentat dvs., se discuta între anumiţi generali.
AMS: Concluzia mea este că v-aţi scos ginerele din unitatea operativă a Securităţii pentru că ştiaţi precis că va urma un conflict armat între Armată şi Securitate.
VAS: Da, ştiam şi nu voiam ca el să fie implicat. N-am ştiut cum se va desfăşura, n-am ştiut că va interveni Militaru. Militaru a avut alt plan de distrugere a Securităţii, pe care nu l-a făcut singur, şi m-a surprins şi pe mine.
AMS: Vă pun aceeaşi întrebare pe care i-am pus-o şi dlui Măgureanu: în momentul în care sovieticii planificau înlocuirea unui lider comunist, nu o făceau întâmplător, întotdeauna aveau un candidat pregătit, un înlocuitor. Cam cine credeţi că era?
VAS: Cum au decurs lucrurile ulterior, cred că cel care a fost, deşi, chiar aşa… să se fi potrivit să ne suprapunem?
AMS: Vă referiţi la dnul Ion Iliescu?
VAS: La Iliescu. Să vă spun de ce cu Iliescu. Pentru că era singurul dintre cei de la vârf care a făcut şcoala acolo.
AMS: Nu era la vârf, era director al Editurii Tehnice.
VAS: Nu, nu, era dintre cei care au făcut şcoala acolo, la Moscova. Şi eu ştiam altceva, luând-o invers, că oricare dintre studenţii ăştia arabi şi de toate neamurile, care au rămas prin ţară pe la noi, fuseseră prelucraţi şi preluaţi de Securitatea noastră. Ăsta e sistemul, indiferent din ce ţară. Toate ţările mari fac la fel.(…)
Teroristii GRU-KGB-DIA
VAS: Mi se prezintă, cred că pe 25 decembrie, că Militaru era acolo, mi s-a dat listă, asta sigur vă spun, cu 1 015 nume de terorişti prinşi de Armată în diverse locuri din Capitală şi provincie. Mi s-a raportat că au fost predaţi la Poliţie şi de la Poliţie li s-a dat drumul. Iar trebuie să fi fost ce am discutat noi înainte. În al treilea rând, adaug ce a spus scriitorul rus Abdulaev, care este tânăr, are 50 de ani, dar a avut acces la documente importante din arhivele sovietice, KGB şi GRU, că şi ei au tras de pe nişte înălţimi, şi la Bucureşti, şi la Timişoara, peste trupe, ca să incite şi mai mult populaţia, ca să mărească amploarea mişcării de protest.
AMS: Cam aceasta este definiţia fenomenului.(…)
AMS: Când aţi aflat de dosarele Corbii, fiindcă ştiu că acest caz s-a prelucrat în Armată? Militaru a fost depistat ca agent GRU.
VAS: Ne-a convocat la Academie, s-a prelucrat tot cazul si s-a anunţat că a fost numit adjunctul ministrului construcţiilor. Fiind omul sovieticilor, Ceauşescu nu putea să-l împuşte. Apoi, după. Deja am ştiut imediat după numirea mea ca ministru al economiei. Mi s-a spus atunci. (…)
VAS: Mă gândesc la următoarea treabă: grupul care a lucrat în spatele meu la minister ca să provoace condiţiile necesare pentru ca toată lumea să fie convinsă că Ceauşescu trebuie executat.
AMS: Ăsta era un grup sovietic, dle general. Consideraţi că decizia de suprimare a venit nu pe linia Gorbaciov, ci mai degrabă pe linia serviciilor secrete sovietice, probabil GRU, că ăştia au acţionat?
VAS: GRU şi KGB combinaţi.
AMS: În aceste condiţii, scopul implicării sovietice în evenimentele din România pare a fi fost penetrarea structurilor de forţă ale ţării şi, implicit, reîntoarcerea României în sfera de influenţă sovietică. Aşa apare logic. Ce părere aveţi de gen. Eftimescu?
VAS: Şeful Direcţiei Operaţii, filorus. Coordona grupul de la Marele Stat-Major care avea relaţii cu Tratatul de la Varşovia. M-am înfuriat împotriva lui cu două lucruri: că a adunat în jurul ministerului atâtea trupe şi am ajuns un focar de autodistrugere şi că a lucrat cu Militaru, executând ordinele nebuneşti ale acestuia. Le-am spus: „Domne, ce aţi adunat voi aici este ca să lupţi contra unei armate care atacă Bucureştii. Ce dracu’ aţi făcut? Frontul ăsta creat la Orizont, într-un dreptunghi cu 180 de grade. În afară împuşca şi la Academia Militară, şi la Autobază, şi la Clubul Steaua. Eroii care au fost împuşcaţi de teroriştii care nu existau. În realitate au fost împuşcaţi de acest dispozitiv nenorocit. A fost un dispozitiv care, prin configuraţia lui haotică, n-a putut fi nici controlat. Pentru că, dacă se speria un soldat pe linia asta către Cimitirul Ghencea, tot frontul ăsta începea să tragă. Era panică, erau şi oameni neinstruiţi.
AMS: Dar diversiunea electronică aeriană, ştiţi bine, se foloseşte pentru protecţia şi sprijinul unor forţe aflate în luptă la sol.
VAS: Sau pentru a bruia sistemul de apărare de la sol.
AMS: Aţi descoperit cine era autorul acestei diversiuni electronice aeriene? Putea fi făcută de forţe româneşti, existau mijloacele?
VAS: Era prea complexă ca să fie făcută de ai noştri.
AMS: Deci, din afară. Este posibil ca diversiunea electronică să fi fost declanşată în sprijinul trupelor Speţnaţ
intrate în ţară la începutul lui decembrie?
VAS: Da, pentru a le facilita mişcările şi pentru amplificarea panicii generale şi acţiunii împotriva regimului.
AMS: Pare că prin mărturia dvs. s-au mai luminat câteva dintre misterele evenimentelor. Dar eu vin acuma şi spun: sunt câţiva ofiţeri, între care şi Mircea Chelaru, care au prins terorişti. Dar terorişti autentici, nu de-ăştia luaţi pe stradă. Cu uniforme de schimb, cu ordinul în alb, cu tot felul de documente de deplasare, înarmaţi. Cel puţin în cazul Mircea Chelaru, ăsta i-a şi anchetat, iar anchetarea a fost mai… milităroasă, mai dură, ca s-o numim aşa. Până la urmă a depistat de unde provin, primeau misiuni prin comisariatele militare. Vi s-a raportat prinderea teroriştilor?
VAS: La mine a ajuns forma finală. Eu am avut în mână lista cu 1 015 terorişti capturaţi, care erau terorişti de adevărat, identificaţi de forţele militare. Mi s-a raportat că au fost predaţi şi se află la Poliţie. De acolo au dispărut, s-au evaporat şi nu mai există nimeni. Sistemul care trebuia să se protejeze a\ funcţionat, pentru situaţia extremă de capturare. Când au ajuns la locul final şi logic de reţinere, sistemul a intrat în funcţiune şi i-a eliberat. Au scos documentul de acoperire, uite, domne, eu sunt cetăţeanul cutare, şi cine trebuia l-a declarat
arestat din greşeală. Du-te, domnule, acasă… Asta este. Din păcate, gradul de intoxicare alarmantă a populaţiei prin televiziune a fost dezastruos pentru evenimente.
AMS: Mi-aţi rămas dator un portret al dlui Iliescu.
VAS: L-am făcut în cartea cu Dinu Săraru. Vorba aia: „Mai este încă un om care trebuie să moară“. Pe scurt: cel puţin faţă de mine, Ion Iliescu a fost duplicitar.
AMS: Domnule general, după toată campania care s-a făcut în sprijinul lui, anunţat de presa occidentală ca succesor, după importanţa care i s-a dat de către Ceauşescu prin supraveghere, lui Ion Iliescu i se părea că puterea i se cuvine. Pentru el, vă repet, puterea era la CC, nu la Armată. Habar nu avea că aţi dat o lovitură. Pe el îl interesa sediul puterii. Mintea lui de activist nu putea judeca altfel.
VAS: Aveţi dreptate. Iliescu foloseşte oamenii, apoi îi dă deoparte.
AMS: Urmează o întrebare mai delicată. În 1990 şi în 1991, cine a chemat minerii?
VAS: Sunt mai mulţi, aştept să moară ca să vă dau numele lor.
(…)
AMS: Dle general, vă mulţumesc pentru mărturiile pe care le lăsaţi românilor.
VAS: În septembrie, parcă, m-am întâlnit cu Ion Iliescu şi i-am spus ce aveam pe suflet, pentru că tot ce s-a întâmplat cu mine vine de la el. El a avut o singură reacţie: un zâmbet pe 16 milimetri şi… nimic.
Notele secrete despre evoluţia loviturii de stat din decembrie 1989
Documentestrict secrete, realizate de Departamentul Securităţii Statului şi,personal, de şeful DSS, general-colonel Iulian Vlad, în exemplarolograf unic,doar pentru ochii lui Nicolae Ceauşescu, văd pentru prima oară luminatiparului, după 20 de ani, în formatul lor original. În exclusivitatepentru cititorii „Curentul“, publicăm integral aceste informări -disponibile în format electronic pe site-ul ziarului – din care reiesecåt se poate de clar că Ceauşescu şi-a cunoscut sfårşitul, prevăzut dealtfel de specialiştii serviciului de informaţii romåneşti. Astăzi, dince în ce mai multe mărturii şi documente confirmă sută la sutăanalizele secrete. Inclusiv „generalul cu piciorul în ghips“ spune,după 20 de ani, ceea ce şefii DSS afirmau încă din 1989: Securitatea nua tras niciun foc de armă; au fost agenţii speciali ai GRU şi KGB.Totodată, publicăm în oglindă mărturia făcută în premieră de unjurnalist, Sorin Bogdan, despre revolta de la Timişoara care masca lovitura de stat dela Bucureşti.
Pornindde la întâlnirea pe care Bush şi Gorbaciov urmau să o aibă la Malta,generalul Vlad – ulterior arestat şi încarcerat de ruşi prinintermediul agentului GRU Nicolae Militaru la ordinul lui „Iliescu-KGB“- îi explică lui Ceauşescu, pe 1 decembrie 1989, evoluţia pe care o vaavea lumea, după unificarea Germaniei, spre o Uniune Europeană aflatăîntr-un echilibru între Rusia şi Statele Unite. Din notele remise chiarpe 18 decembrie 1989, reiese că principalele state care vor acţionapentru îndepărtarea sa vor fi URSS, care va prelua puterea prin agenţiisăi, şi Ungaria, care doreşte „autonomia“ Transilvaniei, ceea ce s-aadeverit ulterior cu prisosinţă.
18 decembrie 1989
Buletinde informare întocmit pentru şeful statului, Nicolae Ceauşescu, deServiciul de Cercetare Analiză şi Sinteză din Centrul de Informatică şiDocumentare (unitate a Departamentului Securităţii Statului), pus ladispoziţie de istoricul Cristian Troncotă.
STRICT SECRET
Exemplar unic
REZUMAT
Informaţii mai deosebite din telegrame
R. S. România
1. Acţiunea „ORIENT ‘89“ (…) – Vizita în Iran (n.r.)
2.Agenţia France Presse şi posturi de radio occidentale cu emisiuni înlimba română au relatat că sute de manifestanţi au împiedicat forţelede ordine din Timişoara să-l evacueze pe Tokes Laszlo din sediulBisericii Reformate unde se adăpostise.
– Ziarul „Die Welt“ scriecă celor 300-700 de persoane care s-au adunat în faţa bisericii dinTimişoara li s-au alăturat şi alţi simpatizanţi, ajungând la circa5000. Potrivit altor ştiri, la manifestaţie ar fi participat circa10.000 de persoane.
– Se susţine că au avut loc confruntări sângeroase, sute de manifestanţi au fost bătuţi şi mulţi dintre ei au fost arestaţi.
-Duminică dimineaţa, România ar fi închis graniţa cu Ungaria prinpunctul de trecere a frontierei la Nădlag, iar zona în care se aflăoraşele Timişoara şi Arad ar fi fost încercuită de forţele desecuritate.
– Duminică seara, în faţa Ambasadei R. S. România dinBudapesta a avut loc o demonstraţie antiromânească de susţinere a luiTokes Laszlo, la care au participat circa 150 persoane, membri aiForumului Democratic Ungar, care au purtat lozinci ostile ţării noastreşi care a durat 30 de minute. La încheierea manifestaţiei, fărăincidente, s-a precizat că se va organiza una şi luni seara la orele21.30, ora locală.
– Gyozo Modvay, secretar al „Mişcăriiinternaţionale Tokes Laszlo“, a anunţat că gruparea sa va organiza la19 decembrie a.c. în oraşul Hotvan „prima demonstraţie naţională“ înfavoarea minorităţii maghiare, la care vor participa Matyas Szuros,preşedintele interimar al Ungariei, Kalman Kulcsar, ministrulJustiţiei, Istvan Palgy din partea colegiului pentru minorităţi etniceşi Erno Raffy, istoric, deputat în Parlament.
– Zoltan Sido,preşedintele „CSEMADOK“ (organizaţie oficială a maghiarilorcehoslovaci), într-un interviu acordat cotidianului ungar „MagyarHirlop“ şi-a exprimat „protestul împotriva politicii naţionale aRomâniei“, adăugând că organizaţia pe care o conduce „îşi ridică glasulîn favoarea lui Tokes Laszlo şi Suto Andras“ (telegramă Budapesta).
3.Postul de radio „B.B.C.“ relatează că la Braşov ar fi avut loc odemonstraţie, la 8 decembrie, de 30 de minute în faţa uzinei „SteagulRoşu“, la care au participat 200-300 muncitori care au cerut „hrană,căldură şi libertate“. Demonstraţia a fost dispersată de miliţie.
4. Factori de decizie argentiniană apreciază:
-În perioada următoare, Guvernul Român va fi supus la presiunipsihologice în scopul înlocuirii lui cu altul, în care P.C.R. să nu maiaibă rolul conducător.
– U.R.S.S. şi Ungaria, prin intermediulradioteleviziunii vor incita populaţia Transilvaniei la revoltăîmpotriva guvernului de la Bucureşti.
– U.R.S.S. va acţiona pentrua obţine sprijin în România în direcţia „reactivării“ unor români careau studiat în Uniunea Sovietică şi simpatizează cursul politic dinaceastă ţară.
– U.R.S.S., S.U.A. şi unele ţări vest-europene vor acţiona pentru limitarea schimburilor economice cu ţara noastră.
– S.U.A. intenţionează să întrerupă livrarea de uraniu către România.
-U.R.S.S. şi S.U.A. fac puternice presiuni asupra unor statesudamericane, inclusiv Argentina, pentru ca acestea să nu mai întreţinălegături economice cu România „până ce această ţară nu sedemocratizează“.
– Directoratele ziarelor argentiniene au primitindicaţia precisă de a nu mai publica articole favorabile despreRomânia şi tovarăşul Comandant suprem (telegramă Buenos Aires).
Generalul Iulian Vlad a previzionat viitorul Europei după Malta pe 1.12.1989
1 decembrie 1989
Raportolograf, exemplar unic, semnat şi parafat de generalul colonel IulianVlad – şeful DSS -, adresat preşedintelui României, Nicolae Ceauşescu,privind problemele ce urmau a fi abordate, în cadrul întâlnirii de laMalta, între Mihail Gorbaciov şi George Bush.
Nr. 0075/989
STRICT SECRET
Raportăm următoarele informaţii obţinute pe mai multe linii, cu privire la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov:
1.În cadrul noilor convorbiri la nivel înalt dintre SUA şi URSS,organizate la iniţiativa sovieticilor, cele două părţi vor aborda cuprioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenţă şielaborarea unei noi strategii comune care să le asigure, în continuare,un rol dominant în toate problemele internaţionale.
– Este deaşteptat să se ajungă la noi înţelegeri de restrângere a zonelor deconfruntare directă în favoarea celor de convergenţă a intereselor.
– Sunt date că URSS va face noi concesii în favoarea americanilor în schimbul obţinerii de ajutoare economice şi financiare.
-Se urmăreşte stabilirea unui nou echilibru pe continentul european caresă permită atenuarea treptată a diferenţelor de sistem politic şieconomic între ţările socialiste şi cele capitaliste şi asigurareatranspunerii în practică a conceptelor privind „dezideologizarearelaţiilor internaţionale“ şi crearea aşa-numitei „case comuneeuropene“.
– În acest context, se va aborda şi problema existenţeicelor două blocuri militare, în sensul menţinerii acestora încă oanumită perioadă, cel puţin până la stabilizarea situaţiei din Europade Est.
– În ceea ce priveşte intensificarea preocupărilorguvernului de la Bonn pentru reunificarea Germaniei, se va conveni săfie sprijinite, dar pentru o perioadă temporizate spre a fi încadrateîn „procesul de integrare europeană“.
– Ambele părţi se vorpronunţa pentru accelerarea negocierilor bilaterale de reducere aarmamentelor şi cheltuielilor militare, URSS fiind interesată să alocemai multe fonduri pentru satisfacerea unor necesităţi interne, iar SUAsă diminueze deficitul mare al balanţei de plăţi.
Este posibil ca,în timpul întâlnirii, Bush să facă publică intenţia de a reduceefectivele americane staţionate în Europa, ca un răspuns la măsurilesimilare adoptate unilateral de URSS.
– Pe planul relaţiilorbilaterale, preşedintele SUA va manifesta disponibilitate pentrusprijinirea economică a URSS, condiţionat de extinderea reformelorsovietice prin luarea în considerare în şi mai mare măsură amecanismelor economiei de piaţă.
– Pe lângă solicitarea expresă deajutoare financiare, Gorbaciov va insista pentru obţinerea de cătreURSS a clauzei naţiunii celei mai favorizate din partea SUA, precum şipentru reducerea restricţiilor pe linia transferului de tehnologie.
Notă:
-Din datele de care dispunem rezultă că la întâlnirea dintre Bush şiGorbaciov ar urma să se discute şi problema exercitării de noi presiunicoordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicareade „reforme reale“, fiind avute în vedere îndeosebi RP Chineză, Cuba şiRomânia.
– Cu privire la ţara noastră, Bush va releva că statelemembre ale NATO vor continua aplicarea de restricţii în relaţiile lorcu România şi va solicita ca şi URSS să procedeze în mod similar, maiales prin reducerea livrărilor sovietice de ţiţei, gaz metan şi minereude fier.
2. În cadrul consultărilor din ultimele zile cuAdministraţia de la Washington, guvernele Angliei, Franţei, RF Germaniaşi Italia au insistat pentru:
– evitarea adoptării de către SUA şiURSS a unor hotărâri definitive referitoare la modificarea echilibruluimilitar din Europa, fără consultarea prealabilă şi consimţământulţărilor vest-europene;
– realizarea treptată a reduceriiarmamentelor şi efectivelor dislocate în Europa, urmând ca problemaunor diminuări semnificative să fie analizată numai după ce vor existagaranţii certe că URSS este dispusă să renunţe la forţa sa militară;
-respectarea de către SUA a înţelegerilor convenite anterior cu statelevest-europene ca fiecare dintre acestea să aibă un rol sporit îninfluenţarea situaţiei din Europa de Est, astfel încât să-şi asigurepromovarea propriilor interese pe termen lung în această zonă.
Franţaşi Anglia au solicitat totodată ca, în perspectiva construirii uneiconfederaţii a celor două state germane, să se prevină deplasareacentrului de putere din Europa către Germania unificată, precum şi opolarizare politico-economică şi chiar militară între aceasta şi URSSde genul celei existente înaintea celui de-al Doilea Război Mondial.
General-colonel (ss) I. Vlad
Arhiva Civic Media – Cele doua seturi de documente sunt disponibile aici – in Arhiva Curentul
Jurnalistul Sorin Bogdan a trăit evenimentele din 1989 pe propria-i piele
Unuldin momentele care mi-au marcat viaţa a fost Revoluţia din decembrie1989, pe care am trăit-o din plin la Timişoara. Aveam 25 de ani şi eramfericitul posesor al unui atestat de artist liber profesionist,deoarece cåntam jazz, la contrabas. (…) Ignoram cu toţii regimulcomunist, care ne ignora, la råndul său, considerånd artiştii ca noinişte paria. În decembrie 1989, începuseră să apară zvonurile despreproblemele unui preot maghiar. Am aflat amănunte de la Radio EuropaLiberă. Era 16 decembrie 1989, såmbătă, pe la prånz. Ştiam casa dinPiaţa Maria în care locuia Laszlo Tokes şi am vrut să văd cu ochii meice se întâmpla acolo. Am luat tramvaiul de långă Catedrală şi n-amcoboråt la prima staţie, pentru că voiam să mă asigur întåi privind pegeam că nu sunt pericole. Am zărit cåţiva oameni adunaţi pe străduţadin faţa Bisericii Reformate Maghiare, cu faţa către ferestrelepastorului. Din Piaţa Sinaia, m-am întors pe jos şi m-am oprit la colţ.Nu erau mai mult de 30 de persoane. Mi s-a părut ciudat că sunt lăsaţisă stea acolo. Erau, însă, bine supravegheaţi. (…)
Seara,am trecut prin faţa comitetului judeţean de partid Timiş şi am fostşocaţi să vedem clădirea înconjurată de poliţişti şi soldaţi dintrupele de securitate. Nu mai exista un geam întreg, iar trotuareleerau pline de cioburi, resturi de cărţi de-ale lui Ceauşescu, sticle dewhisky sparte şi bucăţi de mobilier. Mariana, mama lui Gabi, ne-apovestit că timişorenii au ieşit în stradă, în sprijinul enoriaşilorlui Laszlo Tokes.
Am aflat apoi ce s-a întåmplat. La căderea serii,tot mai mulţi oameni s-au adunat în faţa Parohiei Reformate din PiaţaMaria, cu lumånări în måini. Tensiunile au izbucnit cånd poetul IonMonoran a blocat un tramvai aflat în staţia din apropiere, trăgånd defunia pantografului. De aici, pånă la „Jos Ceauşescu!“ nu a fost decåtun pas. Oamenii s-au mobilizat şi au plecat în marş spre comitetuljudeţean de partid. În faţa clădirii, îi aştepta un cordon de soldaţidin trupele de miliţie. Mulţimea a spart cordonul şi cei mai curajoşiau pătruns în sediu. Furia devastatoare a mulţimii a întors pe dostotul. Au spart birourile şi au aruncat pe geam, în uralele celor deafară, portretele şi cărţile lui Ceauşescu, sticle de băutură găsiteprin dulapuri, tot ce le-a căzut în månă. (…) În complexul studenţescam găsit un nucleu de vreo 40-50 de oameni, care încercau să-i scoatăpe studenţi în stradă. Era un fel de disperare a unor oameni caresimţeau că acesta putea fi sfårşitul epocii comuniste, dar teamacelorlalţi părea greu de înfrånt. Se scanda „Jos Ceauşescu!“, „Joscomunismul!“, „Studenţi, veniţi cu noi!“, „Nu staţi în balcoane, cămuriţi de foame!“. Cineva s-a urcat pe un transformator electric şi aîncercat să mobilizeze lumea, însă puţini studenţi au coborât să ni sealăture. Mulţi erau plecaţi deja acasă, iar cei rămaşi n-au preaîndrăznit să iasă din cămine.
Miliţienii au fost atacaţi cu sticle incendiare
Am plecat cu maşina spre casa lui Tokes, însă un cordon de miliţieni blocacirculaţia în dreptul restaurantului „Flora“, de pe Splaiul TudorVladimirescu. Ne-am întors, am ocolit prin Piaţa Bălcescu şi am ajunslångă liceul de filologie-istorie, unde am parcat. În permanenţă neluam măsuri de precauţie, să avem străzi pe care să ne putem retrage,în cazul unei intervenţii în forţă a miliţienilor. Ne-am apropiat deBiserica Ortodoxă din Piaţa Sinaia, unde erau adunaţi vreo 30-40 deoameni, majoritatea tineri din Calea Şagului, întăråtaţi de ideea uneibătălii cu miliţia. Trupele erau masate în dreptul librăriei de peBulevardul 6 martie (actualul 16 decembrie), blocånd accesul spreBiserica Reformată. Erau tineri care îşi făceau stagiul militar înforţele de miliţie, dar aveau căşti albe, scuturi mari de plexiglas şibastoane de cauciuc. La ordinul unui gradat, au început să înaintezespre noi, lovind ritmic cu bastoanele în scuturi. Noi ne-am retras unpic, dar am văzut, uluiţi, că tinerii adunaţi acolo nu dădeau înapoi.Dimpotrivă! Au alcătuit ad-hoc un cordon perpendicular pe bulevard şiau început să înainteze către cordonul de miliţie. Aveau şi ei båte şicåteva răngi, pe care le tårau cu zgomot pe asfalt. Un tip solid,căruia îi spuneau Semaca, zăngănea un lanţ în måna dreaptă şi părea săfie un fel de lider. Momentul culminant s-a petrecut cånd cele douătabere au ajuns faţă în faţă, la vreo 20 de metri una de alta: la unsemn, cåţiva tineri au scos nişte sticle incendiare pregătite dinainte,le-au dat foc şi le-au aruncat între miliţieni. „Pe ei!“, a strigatSemaca, şi toţi au năvălit către miliţienii care fugeau capotårnichile. În cåteva minute, bătălia a fost cåştigată. Tinerii auspart vitrinele magazinelor şi au încins un foc în mijlocul liniei detramvai, din volumele de omagii şi cărţile lui Ceauşescu scoase dinvitrina unei librării. În uralele lor, Semaca defila pe bulevard, cu ocască de miliţian pe cap şi un guler imens de blană, luat dintr-unmagazin. (…)
La Catedrală eram 4-500 de oameni
Cinevaa spus să mergem în centru. Era deja trecut de miezul nopţii şi amajuns la Catedrală. Eram vreo 4-500 de oameni. Un cordon de miliţieniînconjurase primăria şi o parte dintre manifestanţi voiau să-i atace.Din mulţime au apărut nişte lideri ad-hoc, care vorbeau oamenilor de petreptele Catedralei şi încercau să-i oprească pe cei ce voiau să sebată cu miliţienii de la primărie. Povestea a durat vreo oră, în caremulţimea pendula între Catedrală şi primărie, unde îi înjurau pemiliţieni şi le reproşau că nu sunt romåni, dacă apără regimulcomunist. (…) Prea puţini oameni au ieşit în stradă să li se alăture.În dreptul antenelor de radio de långă cimitirul din Calea Lipovei, aavut loc prima intervenţie în forţă a unor masive trupe de miliţie,care a reuşit să împrăştie manifestanţii şi să aresteze o parte dintreei. Cånd am ajuns acasă şi am intrat, surescitat, pe uşă, strigånd„Gata cu Ceauşescu! A început revoluţia!“, maică-mea a început săplångă.
Decembrie, ziua a 17-a
Duminică,evenimentele au continuat în cursul dimineţii. Liviu Butoi mi-apovestit ce s-a întåmplat. Pe la ora 10:00, nişte tåmpiţi dinconducerea garnizoanei Timişoara au avut neinspiraţia să scoată unpluton de soldaţi în stradă, care au defilat cu steagul de luptă înfrunte. Liviu i-a întålnit cånd treceau podul, dinspre Piaţa Mariacătre Catedrală. Timişorenii au coboråt de pe trotuare, fără să scoatăun cuvånt, cu privirile îndårjite, şi au început să păşească în tăcereîn spatele soldaţilor. Tot mai mulţi. Speriaţi, militarii au grăbitpasul şi s-au retras în garnizoana din Piaţa Libertăţii. Prea tårziu.Se adunaseră în zona Operei vreo 2.000 de oameni, care s-au hotăråt săplece în marş către comitetul judeţean PCR. Era o manifestaţie paşnică,mulţi tineri, femei, bărbaţi cu copii pe umeri, cum văzuseră lajurnalele de ştiri de la televiziunile sårbeşti că se întåmplase înalte ţări.
Ajunşi în faţa sediului judeţenei de partid, deşi strigau„fără violenţă!“, demonstranţii au fost întåmpinaţi de trupele demiliţie şi alungaţi cu jeturi de apă proiectate din maşini de pompieri.A fost scånteia care a declanşat ostilităţile. Oamenii au atacatcordonul de miliţieni, i-au smuls pe cei doi pompieri dintr-o maşină şii-au dat foc. A început o bătălie fără milă. O altă prietenă, Olivia,mi-a descris ciocnirea violentă din jurul prånzului. Ea scăpase, udăleoarcă, după ce s-a ascuns pe treptele hotelului „continental“. Dupăora 14:00, totul o luase razna. Tot mai multe grupuri de manifestanţiveneau în centrul oraşului. Pe la 16:00, s-au auzit primele împuşcăturiîn Piaţa Libertăţii. Zvonurile vorbeau de focuri de armă trase în plin,de morţi şi răniţi. Fascinant era că efectul obţinut a fost exact pedos! Teama parcă se evaporase, făcånd loc furiei şi unei hotăråri deneclintit. „Libertate!“, „Acum ori niciodată!“, „Jos comunismul!“, „JosCeauşescu!“, „Azi în Timişoara, måine-n toată ţara!“ răsunau din toatecolţurile oraşului. Veştile circulau cu viteza fulgerului şi nu maiştiai care sunt adevărate sau care sunt zvonuri şi dezinformări.
Indivizi solizi spărgeau vitrinele
Dupăora 17:00, cånd a căzut întunericul, situaţia a scăpat de sub controltotal. La un moment dat, am ajuns în Piaţa Operei, care era subcontrolul demonstranţilor. Vitrinele magazinelor erau sparte cu o furiedementă de nişte indivizi dubioşi, înalţi, solizi, cu alura de sportivide performanţă. În urma lor, năvăleau cete de ţigani care furau tot cele cădea în månă. Cineva a incendiat parfumeria de vis-a-vis deCofetăria „Violeta“ şi flăcările ameninţau să cuprindă primul etaj alblocului. Oamenii şi-au inundat apartamentele, sperånd să scape de foc.Era o confuzie generală, demonstranţii adevăraţi ferindu-se să seamestece cu provocatorii. M-am întors la studioul lui Liviu Butoi, dindemisolul vilei de långă Liceul „C.D. Loga“, exact cu cåteva minuteînainte să intervină trupele de miliţie, care au deschis focul din nou.(…)
Eram înnebunit să merg şi eu în locurile unde se duceaubătăliile cu forţele de represiune. (…) Între scandări, lumea vorbeade arestaţi, de morţi şi răniţi, însă nimeni nu se temea. Era oatmosferă electrizantă care te molipsea.
Am trecut prin faţaUniversităţii şi am ajuns la Podul Mihai Viteazul. În timp ce primelerånduri ale demonstranţilor trecuseră de pod şi se îndreptau spreCatedrală, eu ajunsesem în dreptul unui chioşc de ziare din tablă,chiar înainte de pod. Mărturisesc că, pånă în acel moment, nu mi-avenit să cred că se trage în oameni cu gloanţe adevărate. Mă gåndeam cătrag cu gloanţe oarbe, să ne sperie, sau cu gloanţe de cauciuc, cumauzisem că se face în Occident, cånd vor să împrăştie manifestaţiileviolente. Cei din faţă scandau „Armata e cu noi!“ şi înaintau cătreCinema „Capitol“, în momentul în care militarii au deschis focul. Dinreflex, m-am aruncat la pămånt, ascunzåndu-mă după chioşcul de ziare.Am auzit gloanţele lovind crengile copacilor şi am văzut scåntei peasfalt, de la ricoşeuri. Atunci am realizat că sunt gloanţe adevărate.
Eram invincibili, printre gloanţe
Ceiaflaţi pe pod se tråntiseră pe jos şi cåţiva gemeau şi se zvårcoleau,loviţi de gloanţe. Ciudat, dar nimeni nu s-a speriat. Dimpotrivă!Ghemuiţi, i-au scos pe răniţi din bătaia gloanţelor şi au oprit cåtevamaşini, rugånd şoferii să-i ducă la spital. Nimeni nu i-a refuzat, deşiîşi murdăreau banchetele automobilelor cu sånge. Mai tårziu am aflat cămilitarii care au tras au fost comandaţi de generalul Chiţac. Mulţi autras în aer sau în pămånt, evitånd să ţintească spre demonstranţi, însăcåteva gloanţe au nimerit în plin. Fantastic era că, pe măsură cerealizam că se trage în noi, ne dispărea orice urmă de teamă. La fels-a întåmplat cu o coloană de manifestanţi care au încercat să treacăPodul „Decebal“ către comitetul judeţean PCR au fost întåmpinaţi cugloanţe. (…)
Nimeni nu poate descrie cu adevărat ce s-a întåmplatîn noaptea de 17/18 decembrie în Timişoara. Atitudinea oamenilor,curajul pe care ţi-l extrăgeai parcă din curajul celui de långă tine,exaltarea, sentimentul că trăim un moment magic, credinţa că împlinimun destin al cărui final urma să fie unul singur… Eram invincibili,gloanţele nu existau, eram liberi şi nimeni nu ne mai putea furalibertatea. Nu voi uita niciodată flacăra din privirile celor din jur,zåmbetul de pe faţa lor, aura de îngeri care iradia de pe chipuriletuturor. Nu-l cunoşteam pe cel de långă mine, dar îl simţeam fratelemeu şi ştiam că nu mai au ce să ne facă. În orice direcţie te uitai,cerul era brăzdat de trasoare, dar rafalele de mitralieră erauacoperite de glasul răzvrătiţilor. Toată Timişoara vibra.
Pe la3:00, Dumnezeu a vărsat o lacrimă pentru cei ce au murit atunci. Oploaie torenţială a spălat păcatul celor care au ridicat arma asuprafraţilor lor şi s-a aşternut liniştea. Peste oraş şi peste sufletelenoastre. Atunci am ştiut ca i-am învins.
Sorin Bogdan
Integral pe www.sorinbogdan.ro
„1989 dintr-o iarna in alta… Romania in resorturile secrete ale istoriei”, o lucrare de referinta privind adevarul asupra evenimentelor din 1989, publicata de Editura Proema, a fost lansata ieri la Baia Mare, in prezenta autorului, general Aurel I Rogojan si a fostului sau sef direct, generalul Iulian Vlad, alaturi de care a trait perioada loviturii de stat in urma cu 20 de ani. La reuniune au participat numerosi ofiteri de informatii din zona Maramuresului precum si generalul (r) Adrian Barbulescu, vicepresedintele asociatiei rezervistilor SRI, editorii volumului, Cornelia si Alexandru Peterliceanu, amfitrionul evenimentului, prof dr Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii judetene “Petre Dulfu” cat si „inspiratorul” lucrarii, jurnalistul si scormonitorul istoriei recente Razvan Belciuganu. Cartea trateaza anul 1989 si trecerea spre iarna lunga de 20 de ani care a urmat din perspectiva sefului de cabinet al conducatorului DSS, cel care a reusit prin prestatia sa sa stopeze o varsare de sange care se putea duce, conform planului rusesc, pana la 60.000 de victime, cat si sa blocheze impartirea tarii intre vecinii antrenati in operatiunea anti-Romania coordonata de serviciile speciale sovietice. Din aceste motive a si patimit, prin patru ani de inchisoare, in urma unei pedepse impuse de capii loviturii, Silviu Brucan, Ion Iliescu, Nicolae Militaru si, nu in cele din urma, ambasadorul URSS la Bucuresti, care a supravegheat din umbra, personal, inclusiv arestarea generalului Iulian Vlad, respectiv E.M. Tiajelnikov.
„Puterea secreta”
Generalul Rogojan a explicat in discursul sau sensul iernilor Romaniei: „Asa cum bine s-a observat, in aceasta carte sunt mai multe carti. In zece dintre capitole ne referim asupra unora dintre evenimentele care, dintr-o iarna in alta, ne-au schimbat istoria. Din iarna lui `89 pana in in iarna lui `90. Dar nu aceasta este cheia pentru “1989. Dintr-o iarna in alta…” Cheia este in punctele de suspensie din titlu… Celeilalte ierni ii sunt rezervate capitolele cu intrebari esentiale, cum ar fi: “Cine conduce Romania, o clasa politica responsabila, sau rentierii politicii? “Doua sau mai multe Romanii – provocare geopolitica, dilema existentiala sau insecuritate nationala? “ si de ce nu, chiar si “Noile serviciide informatii si securitate ale Romaniei”. Dominanta titlului: “Romania in resorturile secrete ale istoriei”, exprima o realitate valabila nu numai in cazul dat. Destinele omenirii sunt, astazi mai mult ca niciodata, chircite in resorturile secrete ale unor forte transnationale, pe care guvernele natiunilor nu le mai pot controla. O vasta retea transnationala domina planeta: holdinguri fara nationaliate, mafia fara frontiere, media monopolizata, organizatii nonguvernamentale substitute ele statelor-natiuni si liantul tuturor: noile tehnologiii ale informatiei si comunicarii. Lubrifinatul universal: banul fara miros si coruptia institutionalizata. Sub povara unei asemenea cangrene universale, statele protectoare ale cetatenilor, devin caricaturi. Serviciile secrete, doar cele care au anticipat schimbarea naturii si resurselor puterii sunt in aceasta retea. Aceasta inseamna ca anumite guverne au capacitatea sa influenteze procesele transnationale ale globalizarii, iar altele nu.
“Puterea secreta” nu este doar un simplu titlu de capitol in carte, ci un mesaj –avertisment. In viata oricarei natiuni apar momente de mare cumpana si de rascruce a drumurilor istoriei. Nu toate aceste momente sunt faste. Si nu sunt, ori de cate ori intre vointa natiunii si administratorul puterii apar contradictii ireductibile pe calea solutiilor democratice. In astfel de imprejurari, oamenii din fruntea serviciilor secrete trebuie sa stie sa aleaga, intre a continua a servi o putere potrivnica natiunii de la care a emanat, sau a servi natiunea sa-si apere ori sa-si schimbe constitutia, potrivit vointei populare suverane. O decizie de acest tip a trebuit sa ia generalul Iulian Vlad in contextual evenimentelor din 1989. Si a luat-o; asumandu-si personal consecintele. Fapt pentru care este personajul central al cartii.”
Tinta: Romania
La randul sau, generalul de corp de armata Iulian Vlad a dorit sa marturiseasca auditoriului: „Generalul Rogojan mi-a fost alaturi, in functiile de conducere ce le-am avut intr-o perioada cand Romania s-a facut cunoscuta pe mai toate meridianele planetei, ca si in cele mai dificile momente din istoria postbelica a tarii noastre. Acestea au inceput cu anii in care termenul de gratie a creditului acordat de Occident sefului statului roman a expirat si din rasfatat al marilor lideri ai lumii, conducatorul de atunci al Romaniei a devenit de netolerat si trebuia inlaturat.
Am trait atunci povara unei misiuni imposibile, pe care asistentul meu, am inteles acum din ceea ce a scris, a trait-o si el nu mai putin intens. (…) Prin acest volum de marturii, publicistica, interviuri si conferinte, autorul isi implineste o indatorire patriotica de onoare, si anume aceea de a nu lasa loc interpretarilor false asupra istoriei pe care am trait-o. Totodata, el aduce si un omagiu fostilor nostru camarazi – eroi ai unor evenimente prin care scenaristii si regizorii loviturii de stat scontau sa arunce tara intr-un razboi civil, ale carui urmari sa satisfaca neostoitele pofte ale neorevizionistilor, aflati in permanenta asteptare a dezmembrarii Romaniei. Sacrificiul vietii camarazilor nostri a avut un pret. Il stim acum. Pretul a fost Romania!
Daca vom face o paralela si cu „intamplari” din cartea anterioara despre Iugoslavia si nelinistile balcanice, este lesne de inteles ca vecinii – actorii externi ai evenimentelor din decembrie 1989 – urmareau mize teritoriale, de pe urma carora din Romania ar mai fi ramas putin… Despre carte ar mai fi de spus foarte multe lucruri. Ea refera si asupra umbrelor aruncate peste istoria noastra recenta de catre vanzatorii de neam si tara, unii inca in pozitii publice, din care, loviti de amnezii periculoase binelui comun, se straduiesc sa-si amane judecarea faptelor odioase pana la scadenta istoriei, cand nici unii si nici altii nu vom mai fi”.
Un alt participant la lansare a tinut sa remarce ca, daca Militaru si Brucan au disparut, al treilea actor, inca nepedespit, Iliescu-KGB, se pregateste sa sarbatoreasca pe scena Ateneului, chiar pe 21 decembrie, 20 de ani de la masacrele din decembrie, impreuna cu unul dintre coordonatorii principali ai loviturii, Mihail Gorbaciov, adus la locul crimei pe banii puscariabilului Sorin Ovidiu Vintu.
Prezent la lansarea lucrării generalului Aurel Rogojan, „1989. Dintr-o iarnă în alta. România în resorturile secrete ale istoriei“, generalul Iulian Vlad a răspuns unei solicitări a reporterului „Curentul“ pe marginea unui zvon vehiculat în contextul luptei electorale actuale. Recent, într-o emisiune tv, Ioan Talpeş, fost şef al SIE, a afirmat că cei trei moguli, Vîntu, Voiculescu şi Patriciu, s-au întâlnit zilele trecute cu generalii Iulian Vlad, ultimul şef al DSS, şi Mihai Caraman, primul şef al SIE. Generalul Iulian Vlad a infirmat categoric această pseudo-ştire, afirmând că i-a solicitat lui Ioan Talpeş să o dezmintă în acelaşi loc în care a lansat-o, fără o minimă verificare. La fel, şi generalul Mihai Caraman ne-a declarat că este vorba de o dezinformare crasă care aruncă o umbră de îndoială asupra profesionalismului celor care o propagă. „Nu m-am întâlnit cu niciun mogul. Pe Voiculescu l-am văzut personal doar o singură dată, în anii ‘90, iar cu Patriciu era să mă intersectez ultima oară în urmă cu doi ani, când Harnagea a împlinit 50 de ani şi a dat o petrecere la Snagov, unde s-au aflat numeroase personalităţi, ca Tăriceanu, Năstase sau Hurezeanu, şi de la care eu am plecat înainte ca el să apară“, a spus, revoltat, faimosul spion român.