Dupa modelul “Raportului Tismaneanu”, o lucrare (proasta) care poarta un singur nume desi ar fi una colectiva, fratiorul infatuat al Alinei Tatiana Mungiu Pippidi, Cristi Mungiu, cunoscut pentru farsa media si plagiatul “432”, a produs un nou film “la moda”: “Amintiri din Epoca de Aur”, format din şase scurtmetraje. Dar, la conferinta de presa, surpriza si mister: Amintirile s-au transformat in Dosarele HIX, pentru ca “celebrul regizor” a refuzat sa raspunda la intrebarile precise ale jurnalistilor referitor la paternitatea fiecarei bucati a filmului. Mai clar: cine ce a facut.
Prima parte din “Amintiri din Epoca de Aur” a intrat în cinematografele româneşti de ieri, 25 septembrie. “Tovarăşi, frumoasă e viaţa!” este format din patru scurtmetraje: “Legenda fotografului oficial”, “Legenda miliţianului lacom”, “Legenda activistului în inspecţie” şi “Legenda politrucului zelos”. “Colectivul” de patru filmulete – ca deh, daca a studiat epoca de aur cu surioara uasecerista si taticul activist a invata si cum e cu cooperativele de consum si productie- , ar fi realizat “după un scenariu de Cristian Mungiu”, regizat împreună cu Ioana Uricaru, Răzvan Mărculescu, Constantin Popescu şi Hanno Hoefer. Dar daca numaram ca sunt patru parti distincte si patru regizori, buni, nu prea se intelege ce a facut al cincilea regizoras la caruta, omul cu premiul-cadou. Cu toate acestea, in toate interviurile aparute pana acum, micul impostor isi aroga si se impauneaza cu realizarea intregului film!
Iata: In Evenimentul Zilei, tribuna de serviciu a profitorilor tuturor regimurilor, se afirma: “Într-un interviu acordat Evz.ro, titratul regizor vorbeşte despre resorturile care l-au determinat să realizeze acest proiect şi despre motivaţiile care animă în prezent cinematografia românească.”. Ce credeti: pe tot parcursul interviului, individul nu pomeneste nicaieri ca este un proiect comun, la care au participat alti patru regizori, etc, etc. Rezultatul: indus din sapou.
Intr-un al doilea articol din EvZ, din care aflam si ca filmul satanist “Anticrist” va deschide azi festivalul de la Iasi, ni se spune: “Prima ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Iaşi (IIFF), manifestare de amploare care îşi propune s-o ia „pe urmele” mai vechiului TIFF de la Cluj, se deschide astăzi cu proiecţia ultimului film al lui Cristian Mungiu, „Amintiri din Epoca de Aur – Partea I”.” Nici aici nu sunt pomeniti ceilalti realizatori.
Filmul este, cu siguranta, mai bun decat “sordidul 432” – dupa cum l-a calificat Vaticanul -, tocmai pentru ca beneficiaza de prezenta unor regizori ca Hanno Hoefer, de exemplu, si a altor tineri inimosi si talentati. De aceea vor fi si eclipsati adevaratii realizatori.
Posts Tagged ‘432’
IMPOSTORUL CRISTIAN MUNGIU, un al doilea Tismaneanu. "Amintiri din epoca de aur", productie colectiva, prezentata ca fiind a fratiorului Alinei Mungiu
MUNGIU? White: "Cand un film e atat de obtuz ca "4,3,2", simti ca si cum a inceput numaratoarea inversa pentru sfarsitul cinematografiei"
Haideti sa vedem si o parere sincera, adica neplatita de “centrala”, despre “creatia” lui Mungiu, venita de la noul sef al Asociaţiei Criticilor de Film din New York, cea mai importanta asociatie de acest gen din Statele Unite. La împlinirea a 75 de ani de la fondarea Asociaţiei, preşedintele recent ales Armond White a trecut în revistă starea actuală a cinematografiei. Despre „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” al lui Mungiu, şeful criticilor de film newyorkezi a declarat, potrivit „New York Magazine”, că nu e decât „o marotă bazată pe reproşuri liberale, un efect întârziat al «mândriei naţionale triumfaliste» pe care le-o imputa Susan Sontag americanilor”.
„Nu fac asemenea declaraţii ca să atrag atenţia asupra mea, ci pentru că eu chiar cred în ce spun. Trăim într-o epocă în care criticii sunt concediaţi dacă nu le plac destule filme. Oamenii nu vor să asculte ce-au de zis trâmbiţaşii industriei cinematografice. Publicul trebuie să audă adevărul!”
Film Critic Armond White about another TV-slick fraud like “4,3,2” …
Dar chiar vreti sa aflati adevarul? Vreti sa va dati jos ochelarii de cal care vi s-au pus fata de ceea ce Osservatore Romano numea “un film sordid şi redundant”? Atunci cititi aici o adevarat cronica de film, semnata chiar de catre seful Asociatiei Criticilor din New York:
There Will Be Abortion
Romanian filmmakers haven’t reinvented realism, but most America
By Armond White
Directed by Cristian Mungiu
What’s wrong with Romanian movies? No recent foreign film has been more hyped than 4 Months, 3 Weeks and 2 Days, cutely dubbed 4,3,2 by Artforum. Yet there’s nothing cute about this story of two college girls seeking to meet a back-alley abortionist in Bucharest during Romania’s late 1990s Ceausescu era. 4,3,2 trudges through the dire tale as if, indeed, counting down to something momentous. It’s momentously drab, obvious and guilt-inducing. Director Cristian Mungiu’s big revelation is that abortion—like life under Ceausescu—is no fun. But neither is this film: another mystifyingly over-praised entry in what’s being sold as the Romanian New Wave.
Not since the Iranian movie fad of the 1990s has a national cinema so intimidated American film critics. But there was something real in the experiments Mohsen Makhmalbaf and Abbas Kiarostami posed with narrative, time, landscape and destiny. This Romanian fad is based on Liberal self-reproach; a hangover from what Susan Sontag criticized as Americans’ “triumphalist national self-regard.” Following the trends of European film festivals, critics distance themselves from popular taste and parade their political contrition—as if praising movies from a formerly repressed country apologized for the United State’s failure to intervene. Thus, the typical grimness of Romanian imports like 4,3,2, The Death of Mr. Lazarescu and 12:08 East of Bucharest gets touted as superior to regular art-movie fare.
Consider the basic deception: That today’s Romanian filmmakers have reinvented “realism.” This is far different than the Iranians’ sophisticated play with self-reflexive storytelling (such as Makhmalbaf’s great Salaam Cinema and A Moment of Innocence which condensed cultural history and social desperation into funny, tender and frightening sagas of local filmmaking practice). The Romanians pretend cultural impoverishment necessitated that they reinvent the wheel, and this impresses gullible critics who apparently never saw Rossellini’s Open City or John Cassavetes’ Shadows. But the Roumanians’ tedious long-takes, dour emphasis on “real time,” Dogma-derived denial of refined lighting and visual pleasure are deplorable scams. Mungiu’s conceits, shared with his peers Cristi Puiu and Corneliu Porumboiul, disturbingly suggest that cineastes have inherited Ceausescu’s fascistic egotism: Their movies make audiences suffer as they claim to have suffered.
Mungiu stages real-time scenes—hence 4,3,2’s quotidian title—offering the usual Romanian movie roundelay of bureaucratic bickering, near-impoverished living and unrelievedly glum characters. 4,3,2’s particular expose, no livelier than the rest, is especially canny in distinguishing itself as Abortion Noir: Bedraggled Otilia (Anamaria Marinca) helps her irresponsible dorm mate Gabita (Laura Vasiliu) obtain the procedure that Ceausescu’s regime outlawed. Their efforts are less suspenseful than tedious, but it pushes all the Left buttons. Even the hostile abortionist Mr. Bebe (Vlad Ivanov) is a stock villain. Yet, not even Snidely Whiplash silent movie curs got laid as part of their extortion schemes: When Otilia and Gabita come up short of his required fee and Mr. Bebe insists on sexing them both—and the girls agree—it’s undeniable that 4,3,2 is bullcrap.
We’re not expected to ponder the girls’ masochism because Mungiu elides the act of self-prostitution (which Artforum’s critic defends as “violation;” though how can there be violation with consent?). Still, by showing only the naked-muff aftermath, Mungiu accepts how Otilia and Gabita debase themselves into docility, stupidity, selfishness and crime. It fits the degraded sense of humanity that is now widely preferred in film culture. Mungiu’s theme: THERE WILL BE ABORTION!
That’s because Mungiu reduces “freedom” to the abortion politics. Otilia and Gabita’s characterizations are flimsier than even Juno (the professional hipster’s update of Madonna’s “Papa Don’t Preach”). These girls misuse their late-20th century feminist privilege by being biologically irresponsible and socially manipulative. Mungiu has not created a portrait of female oppression—a failing that becomes apparent when Otilia traipses through Bucharest at night looking to discard the aborted fetus. Her plight’s less interestingly than the Isela Vega character in Sam Peckinpah’s 1974 Bring Me the Head of Alfredo Garcia who sacrifices herself to that film’s bloody corpus burden. Critic Dennis Delrough suggested that Mungiu’s fetus is a bogus social/psychological fact compared to the head of Alfredo Garcia, but Mungiu’s U.S. dupes imagine that the fetus represents something profound. If Artforum can consider a fetus “not yet viable,” than a filmmaker who justifies Otilia and Gabita’s self-serving behavior should be seen as barbarous.
By strange coincidence, one of the strongest political pop albums made during the Ceausescu period was the British band The Fatima Mansions’ 1990 Viva Dead Ponies featuring the coruscating anti-fascist anthems “Blues for Ceausescu” and “Mr. Baby.” Singer-songwriter Cathal Coughlin posed “Mr. Baby” as a Ceausescu figure threatening all with his selfish, murderous vanity. 4,3,2’s abortionist-thug Mr. Bebe references that rock-and-roll rhetoric even though Mungiu’s techniques pretend to be artless. He shrewdly avoids scrutinizing Mr. Bebe too closely and so loses Coughlin’s complex personality sketch and overall vigor. Viva Dead Ponies was made for dancing and thinking; 4,3,2 merely prides viewers on feeling blue.
Remember how the Sex Pistols’ “Bodies” refused to sanction abortion as a social privilege, but scorned it as horrific, inhumane, a moral burden? Remember Mike Leigh’s 2004 Vera Drake distilling the abortion question into the rich aesthetic inquiry of Imelda Staunton’s hyper-clear close-up? Next to those pop landmarks, 4,3,2’s “realism” is insipid. It’s a throwback to the naivete of nascent feminism (Otilia stays angry at her sympathetic boyfriend) and lacks the emotional stability of such pre-feminist abortion films as Love with the Proper Stranger or The L-Shaped Room. By sentimentalizing Otilia and Gabita’s ignorant choices, Mungiu insults reality. For those who believe in abortion, Otilia and Gabita’s behavior needs no explanation; for those who don’t, none is offered. When a Romanian film is as obtuse as 4,3,2, it feels like a countdown to cinema’s termination.
Mungiu, plagiator si hot in serie
Cornel Constantiniu : “Mi-a dat 230 de euro pentru muzica mea, din coloana sonora a filmului“. Facatura “4,3,2” a adunat 10.000.000 de dolari…
Dupa ce l-a plagiat pe scenaristul Dan Mihu, caruia i-a subtilizat ideile in timp ce facea parte dintr-un juriu si le-a pus repede pe pelicula, acum aflam ca genialul de ocazie Cristian Mungiu i-a furat si pe artistii Cornel Constantiniu si Angela Similea.
Sa ne amintim: porcaria asa-numita “4,3,2”, despre care cineastul Andrzej Zulawski spunea “nu vreau să văd aşa ceva cum nu vreau să mănânc mâncare proastă sau să vorbesc cu proşti“, a socat prin expunerile anti-umane gregare, la fel ca si mizeria sorei lui, Alinuta Mungiu, care a tinut sa se faca remarcata prin insulte in serie la adresa Mantuitorului si a crestinismului. Boala de familie…
Mungiu, dat in judecata de Cornel Constantiniu
Cornel Constantiniu i-a actionat in instanta pe Cristian Mungiu si firma acestuia, Mobra Film, producatoarea celui mai premiat film romanesc din toate timpurile: ‘4 luni, 3 saptamani si 2 zile’. Interpretul isi cere drepturile pentru ca, spune el, doua dintre piesele sale apar pe coloana sonora a filmului fara acordul sau. Productia a avut incasari de 10.000.000 de dolari in toata lumea.
Piesele incriminate sunt: ‘Lasa lumea sa vorbeasca’ si ‘Te aud mereu’, cea de-a doua fiind interpretata in duet cu Angela Similea. De altfel, interpreta s-a alaturat si ea demersului lui Cornel Constantiniu.
‘Nu vreau sa creada lumea ca acum am sarit pe Mungiu ca a luat premiu si a castigat bani multi, ci pur si simplu e o chestiune de respect. Noi il apreciem pe Mungiu dar asta nu are nici o legatura cu faptul ca era normal sa-i ceara voie lui Cornel pentru piesele folosite in film’, ne-a declarat Domnita Constantiniu, sotia artistului. Regizorul filmului care a incasat pana acum aproape 10 milioane de dolari din drepturile de difuzare nu a vrut sa cada la o intelegere pe cale amiabila, cu Cornel Constantiniu.
Cornel Constantiniu susţine că a aflat că piesele “Lasă lumea să vorbească” şi “Te aud mereu” sunt pe coloana sonoră a filmului chiar în seara premierei. Regizorul i-ar fi spus că a făcut o înţelegere cu Eugen Rotaru, cel care a scris textul cântecelor. Interpretul povesteşte că a cerut 20.000 de euro pentru că i-au fost folosite melodiile în film, iar Cristian Mungiu nu a fost dispus să-i plătească acestă sumă.
Cristian Mungiu considera ca s-a achitat de Cornel Constantiniu prin intermediul unei firme a textierului Eugen Rotaru, care semneaza si versurile uneia dintre cele doua piese interpretate de acesta. De cealalta parte, artistul spune ca nu a dat nimanui nici o semnatura pentru a i se folosi numele si vocea in film, nici lui Mungiu, nici textierului. La randul ei, Angela Similea afirma ca are un contract cu Mungiu, insa acesta nu se refera si la folosirea piesei si pentru DVD-ul cu filmul. ‘Mi-am dat acordul in scris pentru a folosi piesa in film gratis, dar nu si pentru DVD, despre care nu am stiut nimic. Si nu mi se pare corect’, ne-a declarat cantareata. Pana la inchiderea editiei, Cristian Mungiu nu a putut fi contactat.
Surse: Antena 3, Libertatea (ma mir!)
„4, 3, 2“ – nu vreau să văd aşa ceva cum nu vreau să mănînc mîncare proastă sau să vorbesc cu proşti
Cineastul Andrzej Zulawski, la Bucureşti, ca invitat al Festivalului B-EST:
“Vă consideraţi un autor?
Pentru că m-a plictisit de moarte. Nu vreau să văd aşa ceva, am trecut deja prin asta. E o perioadă din viaţa mea, un sistem, nu îmi plac oamenii care exploatează aşa ceva.
4,3,2,1,0 – No BAFTA pentru Mungiu
RADIO ROMANIA ACTUALITATI (10 februarie, ora 13:13) – Radiojurnal: “Celebritati din industria filmului s-au intalnit astazi la Londra pentru a participa la ceremonia decernarii premiilor Academiei Britanice de Film. Care sunt favoritii premiilor BAFTA de anul acesta, aflam de la corespondentul nostru in Anglia, Cristina Tiberian.Reporter: Filmul “Atonement”(Ispasire) este cap de lista in aceasta seara la premiile Academiei Britanice de Film, reusind sa obtina nu mai putin de 14 nominalizari, inclusiv cele pentru cel mai bun actor, James McAvoy, si cea mai buna actrita, Keira Knightley. Filmul”No Country for Old Men” (Nu exista tara pentru batrani), a strans noua nominalizari, iar productia despre viata artistei Edith Piaf, “La vie en rose”, a primit sapte. Premiile BAFTA decernate in aceasta seara ar putea fi singura ceremonie a industriei filmului de anul acesta, avand in vedere anularea premiilor Golden Globe si incertitudinea care pluteste asupra Galei Premiilor Oscar, din cauza grevei scenaristilor de la Hollywood. Ca atare, BAFTA se bucura de prezenta a numeroase celebritati, inclusiv Kevin Spacey, Cuba Gooding Jr., Jeff Goldblum, Daniel Day Lewis sau Julie Christie”.(Rador)
de Adrian Halpert