“Idei în dialog” a împlinit patru ani. Dupa cum transmitea Realitatea TV de la o alta aniversare a revistei, “Stelian Tănase, Ioan T. Morar, Alex Ştefănescu sau Sorin Dumitrescu s-au lăsat antrenaţi în aşa numita luptă pentru o civilizaţie a dialogului, pe care a deschis-o directorul publicaţiei, Horia Roman Patapievici”. Tot postul Realitatea aprecia ca “apariţia acestei publicaţii a fost considerată un adevărat eveniment mediatic”.
Aparuta initial ca “supliment cultural” al saptamanalului “Catavencu”, revista, poreclita de un prieten de-al meu, evreu, “Iudei in dialog”, a devenit acum o publicatie lunara de “cultura ideilor”. Dupa ce Sorin Ovidiu Vantu a cumparat “Cotidianul” si toata menajeria “Catavencu” s-a pricopsit si cu aceasta revista, care are acum publictate media si in spatiul virtual pe toate canalele Trustului Realitatea. La “Idei in dialog” o sa regasim toata floarea cea vestita a intregului… Rasarit, de la “22” si GDS la Fundatia lui Plesu, “Novaia Evropa” si ICR. Autointitulatii “intelectuali activi” (desi, din cate mi-au povestit unii mai guralivi din comunitatea lor, vesela, cei mai multi sunt pasivi), “ancorati in spatiul public” si “critici acerbi ai oligarhilor si oligarhiilor” se pare ca nu mai au greturi cand trec pe la casierie sa-si incarce sacosele cu milioanele de la… mogulul Vantu (dupa multi, un creier de geniu politico-financiar si un jongleor fenomenal cu orgoliile si prostia).
Dar cine sunt acestia, “noii apostoli” ai “dreptei romanesti”, ai unei “altfel” de drepte dupa cum o “propavaduiesc”? Haideti sa-i vedem, in ordine, exact dupa cum apar pe firmamentul “Idei in dialog”: Adam Kirsch, George Steiner, Vaclav Havel, Roger Scruton, Ghia Nodia, John Gray, Traian Ungureanu, Georgiana Perlea, Carl Schmitt, Radu Carp, Constantin Balasoiu, Mihail Radu Solcan, Dragos Paul Aligica, Madeea Axinciuc, Catalin Avramescu, Ioana Costa, Octavian Gordon, Adrian Muraru, Ovidiu Olar, Ovidiu Pecican, Costel Stavarache, Valeriu Stoica, George Bogdan Tara, Sorin Cecurai, Luiza Palanciuc, Alexander Baumgarten, Alex. Leo Serban, Dan C. Mihailescu, Daniel Cristea-Enache, Andrei Brezianu, Andrei Muraru, Anton I. Adamut, Bogdan C. Enache, Adrian Mihalache, Sorin Lavric, Mircea A. Diaconu, Alexandru Calinescu, Horatiu Pepine, Horia Barna, Ioan Buduca, Ioan Stanomir, Mihail Neamtu, S. Damian, Tereza Brandusa Palade, Mircea Mihaies, Vladimir Tismaneanu si, cu voia dumneavoastra – vorba lui I.-I. Iliescu-KGB -, ultimul pe lista, H.-R. Patapievici.
Vreo 50 de “somitati ilustre” ale culturii “larg deschise” slujite, la revista, de o alta mica armata de lucratori. Si totusi, cum se explica oare ca la capacitatile lor, reclama aferenta si zecile de mii de euro incasate lunar, nu reusesc sa trezeasca interesul – conform BRAT/SATI – Studiul de Audienta si Trafic Internet – decat a circa doua-trei sute de cititori?! In comparatie cu masinaria angrenata pentru ei si uriasele resurse, guvernamentale si moguliene, de care dispun, trebuie sa admitem ca asta este egal, de fapt, cu exact valoarea lor, adica un mare ZERO!
Iata ce le ureaza la sfarsit de an, “activilor” profitori ai tuturor regimurilor, publicistul Petru Romosan, intr-un editorial din Foaia Transilvana, inspirat intitulat Sfîrsitul naivitatilor: “Liiceanu si-a realizat toate profetiile politice si e fericit. Cînd scria sau traducea din Heidegger, se gîndea, de fapt, la Elena Udrea. Masini scumpe, creme frantuzesti si Elena Udrea, ministrul turismului: Heidegger integral si balcanic (adica binisor comic). Iar din teoria lui Noica asupra celor 22 de genii (o adevarata retea!) îi avem pe Emil Boc, Mircea Geoana, Ecaterina Andronescu redivivus, plus o gasca sordida de sustinatori: impostorul recent Patapievici, istericul arivist Mircea Mihaies, autorul de anvergura tolstoiana Traian Ungureanu si înca toata adunatura din guvern, parlament si presa”…
PS: Audienta acestui blog, facut de amaratul de extremist pacatos ce sunt, doar pentru ziua de azi, depaseste, dupa cum vedeti in grafic, de peste cinci ori audienta ditamai echipe de intelectuali si a slujnicutelor lor de la ICR si IID… https://www.sati.ro/index.php?page=filter&site_id=125&filter_on_period=3
În loc să rezolve criza asistenţei medicale din România, Ministerul Sănătăţii promovează o campanie de vaccinare a fetelor de 11-12 ani cu “Silgard” (”Gardasil” în variantă americană), vaccin destinat prevenirii cancerului de col produs de virusul papilomatos uman (HPV).
Punerea pe acelaşi plan a vaccinurilor care previn bolile copilăriei cu un vaccin ce se presupune că ar preveni o boală care apare doar după începerea vieţii sexuale (mai ales în condiţii de libertinaj), denotă o grabă nejustificată, de neînţeles pentru cei preocupaţi cu adevărat de soarta copiilor noştri, cu atât mai mult cu cât nu au fost comunicate şi informaţiile privitoare la efectele nocive.
De aceea, Asociaţia „Christiana”, Asociaţia „Pro Vita”, Asociaţia „Sfintii Martiri Brancoveni” şi Asociaţia „Rost” organizează marţi, 25 noiembrie, la ora 17.00, la biserica Sfânta Treime din incinta Spitalului Clinic de Urgenţă pentru copii „Grigore Alexandrescu”, bd. Iancu de Hunedoara 30-32, o conferinţă de presă a prof. univ. dr. Pavel Chirilă cu privire la efectele controversate ale vaccinului „Silgard”.
Persoane de contact: Andreea Băndoiu, tel. 0788.436.195 Rafael Udrişte, tel. 0748.034.951
Vaccinul “anti-cancer” – Bun sau rău pentru copilul meu? Ministerul român al Sănătăţii a lansat luna aceasta un program naţional de vaccinare împotriva papilomavirusului uman (HPV) cunoscut şi ca “vaccinul împotriva cancerului de col uterin”. Programul vizează peste 110.000 de fete de 10-11 ani, din clasa a IV-a. Asociaţia “Pro-vita”, Filiala Bucureşti, vă oferă câteva informaţii suplimentare care să vă ajute în luarea unei decizii corecte privind administrarea acestui vaccin (comercializat sub numele de Gardasil şi Cervarix) copiilor dvs. “Ai încredere în mine, ştiu ce fac…” În 2004, compania Merck (producatorul Gardasil) a retras de pe piaţă un alt medicament considerat “sigur”: Vioxx. Netestat suficient, acesta s-a dovedit a avea efecte secundare excepţional de grave (inclusiv infarct şi deces). Nici “vaccinul împotriva cancerului de col uterin” nu a fost testat îndeajuns, aşa cum vor arăta datele de mai jos. Sunteţi gata să riscaţi viaţa copiilor voştri? Nu suntem împotriva medicinei şi nici a ştiinţei. Suntem împotriva transformării copiilor noştri în material experimental. Citiţi, judecaţi, decideţi! 1. MATERIAL INFORMATIV DESPRE VACCINUL “ANTICANCER” Gardasil/Silgard şi Cervarix. (Autor: Asociaţia Provita Bucureşti) 2. Ministerul Sănătăţii certifică faptul că vaccinarea este opţionala: Răspunsul Ministerului Sănătăţii Publice la solicitarea Provita Bucureşti (fisier pdf). De asemenea, Ordinul MS 1612/2008, care reglementează campania de vaccinare, precizează: “Refuzul de a efectua vaccinarea se face prin declaratie scrisa a parintilor copilului, cu asumarea consecintelor ce decurg din acesta.” 3. Prof. dr. Pavel Chirilă despre vaccinarea HPVExtras din conferinţa organizată de A.S.C.O.R. Iaşi. Tema: “Provocările contemporane ale Bioeticii“. Invitat: prof. dr. Pavel Chirilă (17 noiembrie 2008). Continuarea la https://provitabucuresti.ro/gardasil-cervarix/
In timp ce societatea civila crestina se preocupa de viitorul copiilor nostri, ICR-ul lui Patapievici face cam acelasi lucru, dar in sens invers: se preocupa cum sa ii traga mai usor in iad. Sigur va mai amintiti porcariile unor faliti promovati asiduu de anticrestinii fara frontiere: Benedek Levente si Alexandru Radvan. Ei bine, dupa ce intelectualii lui peste si-au plans in pumnuleti ca nu mai au timp sa-si dea cu creme pe corp pentru ca sunt atacati de fiorosii ziaristi liberi (promit ca o sa revin, pe larg, asupra acestui subiect grotesc), acum si-au mai propus sa-si rascoleasca putin propriul rahat reincalzind ciorba sexului in plex. Redau fara a mai comenta comunicatul prin care suntem instiintati pe ce se mai duc banii vaduvei romane si va invit, pentru a aintelege ce este in mintea lor bolnava, sa va amintiti singuri imaginile (nu am de gand sa mai postez obsesiile lor de piti-psihopati) prin care au devenit “faimosi” acesti doi gunoieri ai lui Patapievici: un Iuda rascracit si o Romanie batjocorita. Cam asta vrea sa faca Romaniei ICR-ul si GDS-ul lui Patapievici, Plesu, Liiceanu, Tismaneanu ot Brucan. Eu le-am mai spus vorba lui Nae Ionescu: o sa inceapa sa simta cum le circula ceva rece pe sira spinarii: o coada cu solzi venita din haul intunecat in care-si vor petrece eternitatea…
ICR: “89.89… – Artă, sex, putere – cu Alexandru Rădvan şi Levente Benedek
Marţi, 25 noiembrie 2008, de la ora 18.00, o nouă dezbatere din seria Arte Marţiale de la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru nr. 38, Bucureşti) îi are ca protagonişti pe artiştii Alexandru Rădvan şi Levente Benedek. Alexandru Rădvan şi Levente Benedek au fost implicaţi recent, via mass media, într-un scandal care a depăşit cu mult graniţele restrînse ale lumii artei. Expoziţiile recente ale celor doi artişti (Alexandru Rădvan la Bochum, Levente Benedek la Atelier 35 din Bucureşti) au fost considerate manifestări de o violentă obscenitate, susceptibile să afecteze chiar imaginea românilor. La Artele Marţiale din această lună va fi căutată miza reală atât a întreprinderilor celor doi artişti, cât şi a atacurilor la adresa acestora în mass media. Vor fi discutate relaţiile dintre obscenitate şi spaţiul public, dintre obscenitate şi politică şi acelea dintre obscenitate şi credinţa religioasă. Alexandru Rădvan şi Levente Benedek vor contribui la încercarea de a înţelege reprezentările actuale asupra raporturilor dintre sex şi autoritate, dintre sex, putere, exces şi succes în artă.
Cît este risc şi cît este oportunism în tematizarea obscenităţii în arta actuală? Cum s-a ajuns ca sexul, în artă un teritoriu al evaziunii, să devină invaziv din perspectiva opiniei publice? Ce bariere au fost trecute, ce filtre au fost străpunse? Cine şi de ce a produs această transgresiune? Ce este orgie, alergie, patologie, ce este ocultare şi ce este estetizare, complacere sau strategie de promovare în recursul la obscenitate? Ce valoare euristică are sexul în apropierea de arta actuală şi în apropierea artei actuale de spiritul vremurilor noastre? E sexul instrumental, polemic ori consensual? Cît sens poate să dezvăluie sexul în arta de acum? Sexul în artă este un semn al puterii, al contestării, al subversiunii sau o marcă a supunerii?
Împreună cu Alexandru Rădvan şi Levente Benedek, publicul, marţial sau imparţial, este invitat să ia poziţie faţă de sex şi artă, pe 25 noiembrie la ICR.
MICI POLEMICI FĂRĂ CONSECINŢE Zilele trecute, în faţa unei asistenţe compuse din studenţi, dl Dinu Patriciu l-a definit pe Horia-Roman Patapievici drept “psihopat”, adăugînd că dovedeşte o pricepere de “piţigoi” în gestionarea banilor Institutului Cultural Român. Dl Andrei Pleşu, care l-a moşit pe dl Patapievici cînd acesta a venit în mica lume a elitei dîmboviţene, s-a simţit obligat să-şi exprime perplexitatea în faţa acestei afirmaţii şi l-a aşezat pe dl Patriciu în categoria PRMiştilor potenţiali. Dl Patriciu ar fi replicat întrebîndu-l pe Dl Pleşu de ce nu-şi dă demisia din cadrul trustului de presă “Adevărul”. Situaţia e, într-adevăr, paradoxală. Dl Pleşu ocupă o poziţie importantă (sau chiar mai multe) în interiorul grupului de presă al dlui Patriciu, ceea ce i-a permis, de la o vreme, să utilizeze coloanele “Adevărului” pentru a lansa o interminabilă campanie de sprijin în favoarea dlui Patapievici, care, la rîndul lui, în “Evenimentul Zilei”, atacă sistematic Partidul Naţional Liberal şi pe primul ministru Tăriceanu. Altfel spus, dl Pleşu s-a folosit de banii liberalului Patriciu pentru a-şi apăra ciracul lansat într-o cruciadă anti-PNL. Sîntem, fără îndoială, în România! De altfel, cam acelaşi lucru se petrecea, pînă nu demult, cu revărsările săptămînale de bilă ale dlui Mircea Mihăieş în paginile “României Literare”. Evident, nu ştiu sigur dacă dl Patriciu a pus într-adevăr întrebarea amintită mai sus. Dar dacă, aşa cum îmi place să sper, lucrurile stau chiar aşa, i se poate răspunde: în măsura în care dl Pleşu a putut să nu-şi dea demisia din guvernul Roman dupa barbara năvălire a minerilor în iunie 1990, de ce ar demisiona acum de la “Adevărul” pentru un asemenea fleac?! Perplexitatea lui nu e decît un mic artificiu retoric, despre care putem fi siguri că, în clipa de faţă, se află deja în sertarul pe care scrie: “Luări trecute de poziţie”. Într-o Românie mereu împotmolită, conţinutul acestui sertar va folosi, cîndva, la redactarea biografiei unui fals apostol. Radu PORTOCALĂ Vezi si Unicitate iceristă Delatori la umbra ICR ICR – o instituţie paradoxală Prieteniile păguboase ale ICR
“Patriciu îl face pe Patapievici piţigoi şi psihopat. Pleşu e perplexat de Patriciu”, scria “Cotidianul” din 04 noiembrie. Citez: Scriitorul Andrei Pleşu sare în apărarea lui Horia Roman Patapievici, după ce Dinu Patriciu l-a atacat dur în cadrul unei întâlniri cu studenţii.
“N-am fost de faţă la conferinţa dlui Patriciu, dar, dacă acesta a fost limbajul de care s-a folosit domnia sa, nu pot decât să-mi declar perplexitatea. Credeam că acest tip de limbaj va dispărea e pe scena publică românească odată cu ieşirea din Parlament a Partidului România Mare. Regret ce-am auzit, atât pentru dl Patapievici, cât şi pentru dl Patriciu”, a declarat Andrei Pleşu pentru cotidianul.ro.
Directorul-fondator al pubicaţiei Dilema Veche, deţinută de Dinu Patriciu, insistă că, indiferent cât de bine ar cunoaşte cineva modul de funcţionare şi de administrare al unei instituţii precum Institutul Cultural Român (ICR), exprimarea lui Patriciu este inacceptabilă: “Eu unul nu ştiu cum funcţionează toate aceste chestiuni administrative la ICR, dar, în orice caz, nu se poate vorbi aşa. E cel puţin ofensator”, a mai adăugat Pleşu. Am incheiat extrasul din “Cotidianul”.
Conform surselor mele, cand a auzit de aceasta declaratie, Patriciu a exclamat: “De ce nu-si da demisia din trustul meu daca e asa de ‘perplexat’?”
Omul de afaceri Dinu Patriciu l-a atacat joi, in cadrul unei conferinte cu studentii, pe presedintele Institutului Cultural Roman (ICR), Horia-Roman Patapievici. Declaratiile vin in contextul conflictului dintre ICR si Guvern, care a taiat 40% din bugetul propus de Institut. Prezent joi in Rectoratul Politehnicii din Bucuresti la conferinta “Creativitatea in afaceri”, Dinu Patriciu a tinut un discurs si a raspuns la intrebarile studentilor. Printre povesti despre afacerile cu petrol si sfaturi de cariera, Patriciu l-a atacat pe H.-R. Patapievici: “E psihopat, nu are nici un dram de minte!”
“Nu pot comenta o declaratie atat de grava”, a declarat pentru “Romania libera” directorul ICR. “Nu am nici un conflict personal cu domnul Patriciu, pe care l-am intalnit doar de trei ori in viata. Ma mahnesc aceste afirmatii.” Cauza acestor acuzatii e, potrivit lui Patriciu, un editorial pe care H.-R. Patapievici l-a publicat in aceeasi zi in “Evenimentul Zilei”, in care protesta impotriva reducerii cu 40% a bugetului ICR de catre Guvern. “Mutilarea bugetului ICR este in mod irational si iresponsabil indreptata impotriva intereselor Romaniei”, scrie Patapievici in articol. Principalul argument este ca actuala conducere a ICR-ului a adus cheltuielile administrative la 30% din buget, fata de 52%, cat erau in 2005. Restul de 70% sunt destinate programelor culturale. “Raportul de 7 la 3 este extrem de bun”, sustine directorul ICR. Patriciu are alta parere: (Patapievici) “e pitigoi, nu stie ca dintr-un euro trebuie sa pastreze doar cativa centi”. Cel mai bogat om din Romania da ca exemplu cateva ONG-uri care au cheltuielile administrative intre 6% si 8% din buget. Insa este neclar daca regula se poate aplica unei institutii ca ICR-ul. “O institutie publica nu e un ONG, de aceea comparatia unui minister cu un ONG e complet falsa”, spune Patapievici. Conflictul nu mai poate modifica insa bugetul: cei 40% se scad din fondurile pentru programe culturale, iar Institutul va trebui sa rezilieze parteneriate externe pe care le-a incheiat deja. “Eu, personal, nu am nici o disputa cu primul-ministru. Institutional vorbind insa, domnia sa s-a comportat in mod iresponsabil, irational si in totala desconsiderare a interesului public.” Conflictul dintre conducerea ICR si politicieni a avut mai multe episoade intens mediatizate. In luna iulie, ICR l-a numit ca director al Academiei de Vara de la Berlin pe istoricul Sorin Antohi, fost colaborator al Securitatii. In iunie, ICR a vernisat o expozitie de street-art romanesc la New York, in urma careia a fost acuzat de antisemitism din cauza unei zvastici pictate pe un ponei roz. Ca urmare, Senatul a cerut o ancheta care sa judece cat de bine au fost cheltuiti banii publici ai ICR-ului.
Vlad Ursulean / Romania libera / Marti, 04 Noiembrie 2008
Nota mea: Il felicit pe Dinu Patriciu pentru aceasta afirmatie inteleapta. Il informez totodata ca Psihopatapieviciul este produsul angajatului sau de la “Dilema veche”, “Foreign Policy” si “Adevarul”, filosoful de mucava Andrei Plesu, supranumit si Pataplesu. Il mai informez ca, auzind ca vrea sa faca o Universitate de elita, o turma de intelectofripturisti, paraziti si profitori ai tuturor regimurilor si-au facut planul sa treaca la suptul conductei sale de petro-malai. Fapt vizibil, de altfel, si la “Adevarul”, unde, de curand, a aparut drept “comentator” si unescoistul Manolescul si altii, si altii… Deci, putina curatenie in ograda cu psihopati, pitigoi si huhurezi n-ar strica!
Timp de aproape patru ani, conducerea Institutului Cultural Român şi grupul ei de prieteni-abonaţi – “primul cerc” al intelectualităţii militante româneşti – şi-au folosit frenetic energia pentru a ataca pe toate căile Parlamentul şi guvernul, asumîndu-şi rolul, incompatibil cu funcţiile pe care le ocupă, de agenţi electorali ai preşedintelui Băsescu şi ai PD-L. Guvernul a dat dovadă de inteligenţă refuzînd să se lase atras în această polemică dezlănţuită de o instituţie a statului, iar Parlamentul şi-a exercitat abia în al 13-lea ceas dreptul de a constitui o comisie de anchetă însărcinată să analizeze activitatea Institutului. Mai mult: an după an, fondurile alocate de guvern ICR cu aprobarea Parlamentului au sporit. Acum, cu ocazia prezentării bugetului pentru 2009, s-a anunţat că ICR va primi cu 40% mai puţini bani decît în 2008. “Sabotare neruşinată!” răbufneşte cu obişnuita-i eleganţă dl Mircea Mihăieş, vice-preşedintele ICR. Cît despre dl Patapievici, el sugerează într-o scrisoare deschisă adresată primului-ministru că ar fi vorba de o răzbunare politică. Pornind de la faptul că mandatul de 4 ani al dlui Patapievici va expira în curînd, am putea spune mai degrabă că această hotărîre bugetară este pur şi simplu oglindirea realistă a unui bilanţ mediocru care nu are de ce să stîrnească nici admiraţia, nici generozitatea. Şi, la urma urmei, legea de funcţionare a ICR permite acestei instituţii să-şi găsească sponsori sau să cîştige bani din publicaţii şi organizarea de evenimente lucrative. Scăderea finanţării acordate de guvern ar putea fi, deci, compensată pe această cale dacă membrii conducerii Institutului nu şi-ar istovi dincolo de măsură imaginaţia în virulenţa luptelor politice. E interesant, pe de altă parte, de remarcat că pledoaria dlui Patapievici, în afară de recriminări, nu conţine nici un argument concret în sprijinul menţinerii actualului nivel de finanţare guvernamentală. Pentru el pare a fi o evidenţă ce nu mai trebuie demonstrată că, de 4 ani încoace, ICR desfăşoară o activitate strălucită, benefică imaginii României. Din păcate, realitatea dezminte în fiecare zi această prezumţie. Chiar dacă ICR este o instituţie culturală, rolul pe care îl joacă în reprezentarea României peste hotare ne îngăduie să invocăm obligativitatea eficacităţii. Eficacitatea fiind măsurată de raportul între mijloacele utilizate şi rezultatul obţinut, se poate spune că, în cazul ICR, ea este foarte scăzută. Au fost de ajuns cîţiva ani pentru ca ICR să devină un adevărat minister – care, printr-un formidabil paradox, este nu numai extra-guvernamental, ci şi anti-guvernamental, şi care acţionează într-un regim de absolută autonomie faţă de orice altă instituţie a statului. Mijloacele umane şi materiale s-au înmulţit în mod spectaculos, ceea ce înseamnă că preţul fiecărei acţiuni organizate a crescut în aceeaşi proporţie. Rezultatele, însă, au rămas, de cele mai multe ori, la acelaşi nivel. Ceea ce înseamnă că eficacitatea e mai mică azi decît acum 4 ani. Mă voi folosi de un exemplu pe care îl cunosc îndeaproape. Pe vremea cînd conduceam filiala de la Paris a ICR, eram 5 angajaţi şi aveam un buget pentru acţiuni de 70.000 de euro pe an; acum, aceeaşi instituţie are 8 angajaţi, salariile au crescut simţitor, iar bugetul pentru acţiuni a fost triplat. Oricine îşi va da osteneala să facă o comparaţie va constata că această substanţială sporire a mijloacelor nu se traduce nici prin creşterea numărului de acţiuni, ci chiar dimpotrivă, nici prin înmulţirea publicului participant. Prin urmare, aplicînd raportul evocat mai sus, se poate vorbi despre o prăbuşire dramatică a eficacităţii. Să extrapolăm. Societatea X, care produce, de exemplu, biscuiţi, face apel la agenţia de publicitate Y pentru a o ajuta să-şi vîndă mai bine marfa. După un timp judicios de lung, societatea X constată că agenţia Y plăteşte o armată de directori artistici, de redactori şi de ilustratori, cumpără spaţii publicitare cu toptanul, dar vînzările de biscuiţi stagnează. În mod logic, societatea X rupe contrcatul cu agenţia Y şi caută o altă soluţie. Este exact relaţia în care s-au aflat pînă acum România (societatea X) şi ICR (agenţia Y). Statul dădea din ce în ce mai mulţi bani ICR în vederea obţinerii unui rezultat, iar ICR îi cheltuia fără să dea nici o socoteală şi fără să obţină ceea ce-ar fi trebuit să obţină. Cuvîntul dlui Patapievici, asigurările lui personale ajungeau pentru a da impresia că succesul este total. Dl Patapievici, care este sigur că la sfîrşitul lui ianuarie va căpăta un nou mandat de preşedinte al ICR, protestează azi în numele acestei certitudini, dar şi de pe poziţia confortabilă a celui care s-a obişnuit să primească mereu fără să justifice vreodată. “Domnule prim-ministru, prin decizia dvs. de a reduce cu 40% bugetul ICR ucideţi cu bună ştiinţă una dintre foarte puţinele instituţii româneşti care au ştiut în ultimii ani să arate lumii civilizate o faţă a României deopotrivă nobilă, inteligentă, talentată şi onestă” scrie dl Patapievici. Ar putea fi frumos daca ar fi adevărat. Cîţi reprezentanţi ai “lumii civilizate” trec pragul Institutelor Culturale din străinătate? În medie, 30-35 la fiecare acţiune. E foarte puţin faţă de costul actual al acţiunilor! De ce nu pot fi atraşi mai mulţi participanţi? Pentru că, departe de a li se arăta “o faţă a României deopotrivă nobilă, inteligentă, talentată şi onestă”, de cele mai multe ori li se propun fleacuri, a căror furnizare este asigurată permanent de reţeaua prietenilor. De ce-ar da buzna sponsorii privaţi să finanţeze aceste non-evenimente? Putem, în fond, să ne bucurăm de faptul că ele nu atrag decît un public nesemnificativ numeric: riscul de a ne face de rîs devine astfel minim! Din păcate, trebuie să recunoaştem că România nu este încă, nici cantitativ, nici calitativ, o producătoare de cultură suficient de mare pentru a avea nevoie de un cripto-minister care să-i exporte producţia. Cu atît mai mult cu cît acest export se numeşte diplomaţie culturală, iar ICR beneficiază de privilegiul “moral” de a refuza să-şi coordoneze acţiunile cu Ministerul Afacerilor Externe, singura instituţie care, constituţional, gestionează diplomaţia ţării. Independent prin statut şi compoziţie, ICR concepe o strategie diplomatică ce-i este proprie. Merită subliniat şi faptul că ICR e o instituţie fără echivalent în vreo altă ţară, un experiment pur românesc care a produs rezultate neconvingătoare. Alte state, mai mari şi mult mai prezente pe scena culturală a lumii, se mulţumesc cu o direcţie generală în cadrul ministerelor de externe, unde diplomaţia culturală este lăsată în sarcina diplomaţilor. România a simţit nevoia să înfiinţeze o instituţie aparte căreia să-i atribuie această misiune şi pe care s-o lase în seama intelectualilor oficiali – cu toate riscurile inerente unei astfel de ciudate iniţiative. Legiuitorii de atunci au transformat în realitate, prin votul lor, proiectul prezidenţial. Cei de mîine vor trebui, privind în urmă şi cumpănind, să se întrebe: în forma lui actuală, cui îi serveşte Institutul Cultural Român?
Sub titlul-abuziv “Ortodoxism, românism, consumism” (care “ortodoxism”, care “romanism”?!), ICR a gazduit ieri seara o dezbatere afront la adresa Ortodoxiei. Protagonist principal: sectantul Marian Zidaru, un fel de Sun Myung Moon de la Pucioasa, secondat de sotia sa, Victoria. Iata anuntul oficial al ICR care descrie activitatea sectara a organizatiei “Noul Ierusalim drept “activism social” (sublinierile imi apartin): “Cea de-a zecea întâlnire din seria Arte Marţiale de la Institutul Cultural Român programează marţi, 28 octombrie 2008, de la ora 18, la sediul din Aleea Alexandru 38, o confruntare cu un maestru al artelor mistice: Marian Zidaru. Ortodoxism, românism, consumism sunt cei trei termeni centrali pe afişul dezbaterii moderate de Erwin Kessler. Fenomenul Zidaru aparţine trecutului socio-cultural recent al României. Anii ’90 au fost marcaţi, printre alte schisme şi confruntări, de erupţia în spaţiul public a unui tip de artă spiritualistă şi totodată militantă, impregnată de un activism social fără precedent. Marian Zidaru, împreună cu Victoria Zidaru, erau promotorii acestui curent născut la confluenţa ideologiei unei facţiuni religioase ortodoxiste radicale, aceea a grupului monastic milenarist de la Pucioasa (Noul Ierusalim), suprapusă cu practica iconografică a unui misticism pătruns adînc în fibra artei autohtone. Din acest amalgam a rezultat un tip de artă religioasă produsă în tiraj de masă de un atelier coordonat de Marian Zidaru. O artă explicit ancorată în social, în naţional şi într-un bizar pragmatism (postmodernist) manifest în utilizarea celor mai noi tehnici artistice (video, computer). Integrarea ulterioară a acestei viziuni în sistemul cultural actual, în care Marian Zidaru, retras treptat din proiectul iniţial, execută lucrări pentru mari firme autohtone, dar şi pentru piaţa externă, culminînd cu cooptarea sa în echipa ce reprezintă România la Bienala de Arhitectură de la Veneţia din 2008, pune mai multe probleme, pe care Artele Marţiale nu le vor eluda: raportul dintre ortodoxism, românism, reînnoirea naţională spiritual-religioasă şi consumism cultural, tensiunile dintre proiectul social-politic şi aspiraţiile artistice, travestiurile tradiţiei în epoca exotismelor individuale, cu corolarul acestora, aspiraţia către şi confuzia în faţa unui “brand” de ţară incomod. La final de octombrie, Artele Marţiale ating puncte nevralgice ascunse ale mentalului colectiv. Accesul publicului este liber”.
Adica un fel de societate culturala-multilateral-dezvoltata de spalat la creier care vrea totodata sa atinga si punctul G al lui Patapievici…
Lasadn gluma deoparte, relatez pe scurt despre reuniunea sectara de ieri (urmeaza sa revin aici cu un Raport detaliat asupra “fenomenului” “Noul Ierusalim”): Marian Zugravu se considera membru al generatiei “optzeciste”; recunoaste ca prima data a intrat intr-o biserica (a precizat de mai multe ori “de stil vechi”) in 1987, cand s-a si spovedit pentru prima oara, la un “popa stilist”. Pe parcursul prelegerii sale a criticat in termeni extrem de duri Biserica Ortodoxa Romana, “oficiala”, inclusiv folosirea calendarului nou, considerat “strain poporului roman”. A mai laudat “Miscarea Noul Ierusalim” si a declarat ca asistam la “clasicizarea fenomenului Pucioasa”, in timp ce pe un ecran se derulau imagini cu “operele” sale, precum si diverse filmulete “artistice”, intre care unele in care erau jucate tot felul de scenete cu el si sotia lui, Victoria. Printre aceste imagini, harta Romaniei pe care erau suprapuse cuvinte ca “Cer”, “Cuvantul lui Dumnezeu”, “Pucioasa”. Intr-unul dintre filme aparea harta Romaniei, din scoarta de copac, pusa pe un foc in interiorul unei alte harti a Romaniei. Imaginele aduceau perfect aminte observatorului avizat de “arta ICR” a “teroristului-vizual” Benedek Levente, care, folosindu-se si el de conturul hartii tarii a suprapus imagini obscene peste Romania. De altfel, “moderatorul”, “criticul” Erwin Kessler – care a aparat expozitia anti-romaneasca a lui Benedek Levente intr-o emisiunea realizata de Realitatea TV si care ar fi, conform Wikipedia, “un filosof roman” bursier al Colegiului Noua Europa -, nu a pierdut prilejul sa compare pozitiv lucrarile lui Zugravu cu cele ale expozitiei-scandal de la New York (poneiul cu zvastica, menora profanata, Fecioara Maria ironizata, etc). Pentru avizati este clar ca dupa aceste mizerii ordinare, la care se adauga expozitia porno-satanista din Germania, ICR a inceput o adevarata campanie de imagine prin introducerea unor noi manifestari, mai “clasice” – expozitii ale lui Mircia Dumitrescu sau Vasile Celmare, etc -, pentru a arunca in fata Comisiei de ancheta a Senatului o perdea de fum asupra directiilor reale, anti-romanesti. Revenind la “reînnoirea naţională spiritual-religioasă” pe care vrea sa ne-o serveasca “avangardist” secta ICR, in timpul discutiilor de ieri din impozantul si nemeritatul sediu din Aleea Alexandru s-a declarat chiar ca “trecerea la Biserica Rusa ar fi cea mai mare dovada de patriotism roman”. O reactie normala a venit din partea criticului de arta Pavel Susara, care a declarat ca nu poate fi de acord cu Zugravu, pe care l-a considerat drept un “Rasputin optzecist”, un produs de consum, care si-a propus doar sa socheze (afirmatie valabila si pentru alti “artisti” ICR – nota mea). In timp ce s-a gasit, totusi, o voce care sa afirme ca nu a gasit nimic ortodox in “operele” lui Zugravu, “teologul” Erwin Kessler si-a permis sa-l defineasca pe Zugravu drept “ultra-ortodox” in opozitie cu credinciosii majoritari ai acestei tari, catalogati drept “neo-ortodocsi”… Asa ca, fratilor, desi isi inchipuie ca-si poate spala imaginea, gasca neo-kominternista creata de Brucan, Tismaneanu-Patapievici-Plesu-Liiceanu-Dinescu & Coop – GDS-noul PCR, Secta ICR – nu reuseste decat sa se adanceasca din ce in ce mai mult in mlastina rece a celui mai intunecat iad pamantean. Intr-adevar, Parintele Nicolae de la Rohia a definit perfect scopurile acestor adepti ai cultului lui Mamona, cu toate mastile lor: „Demonismul face şi el progrese, doar n-o să stea el singur în afara evoluţiei: înainte victima era torturată şi omorâtă. Acum i se ia şi duhul, să rămână – spiritualiceşte – jupuită de vie“.
AUUUUU… Patapievici îi reproşează lui Tăriceanu că a “amputat” bugetul ICR pe 2009, ca “face o crima” si o sa moara ICR. Impostorul vroia un buget de vreo 14 milioane de euro, cat n-a avut Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni in 19 ani! Niste fani ai ICR au gasit solutia: sa comercializeze “arta ICR” pe e-Bay (vezi foto – click pe poza pentru a mari :-)… Gasiti mai jos Dosarul ICR al fraudelor morale, intelectuale si materiale ale genitalului Patapievici BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Preşedintele Institutului Cultural Român, Horia-Roman Patapievici, îi reproşează premierului Călin Popescu Tăriceanu, într-o scrisoare deschisă, “amputarea” bugetului ICR pe anul 2009 cu 40%, fapt care împinge institutul la desfiinţare.
“În ciuda bugetului pe care Institutul Cultural Roman l-a convenit cu Ministerul Economiei şi Finanţelor (şi pe care acesta l-a acceptat), nesocotind cu totul şi argumentele noastre instituţionale şi importanţa menţinerii prezenţei noastre internaţionale la un nivel cel puţin comparabil cu cel din anul trecut, dumneavoastră personal aţi decis amputarea bugetului ICR pe anul 2009 cu 40%. Ceea ce faceţi dvs. acum cu Institutul Cultural Român este o crimă” AUUUUU, se indică în scrisoarea adresată premierului de Patapievici.
Contactat de MEDIAFAX, vicepreşedintele ICR, Mircea Mihăieş, a spus că, după ce ICR i-a prezentat ministrului Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian, proiectele stabilite pentru 2009 şi a convenit cu acesta din urmă asupra unui buget de 50 de milioane de lei, vineri, Ministerul Economiei şi Finanţelor a înştiinţat în scris institutul că bugetul care i se va aloca pentru anul viitor va fi de 32 de milioane de lei. AUUUU”Este o sabotare neruşinată din partea unui om (prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu, n.r.) care ne consideră adversari politici, pentru că, din punct de vedere profesional, nu are ce să ne reproşeze”AUUUUU, a declarat Mircea Mihăieş.
Vicepreşedintele ICR a amintit, totodată, ca şi Patapievici în scrisoarea sa deschisă, că actuala conducere ICR a sporit numărul institutelor culturale române din străinătate, de la şapte, câte erau în 2005, la 17.
“Chivernisind cu minuţie şi eficacitate AUUUUU un buget care oricum nu este decât o zecime la mie din PIB, mărind în doar trei ani numărul institutelor culturale din străinătate, de la 7 la 17, actuala conducere a ICR a reuşit să pună institutul pe harta institutelor culturale europene (unde nu se afla în 2005), făcând din ICR o instituţie respectată, dovadă alegerea noastră la preşedinţia EUNIC în 2010”, AUUUUUU mai notează Patapievici, în prezent vicepreşedinte al reţelei europene a institutelor culturale EUNIC. În 2010, Patapievici va prelua funcţia de preşedinte al EUNIC. OHHHHH
Patapievici mai arată în scrisoarea sa că decizia de reducere a bugetului ICR “nesocoteşte toate angajamentele asumate de ICR pentru 2009 şi contrariază profund încrederea pe care ne-am câştigat-o, cu mari eforturi şi în condiţii de subfinanţare, pe pieţele culturale internaţionale” şi împinge institutul “din subfinanţare, în desfiinţare”. AUUUUU
Potrivit preşedintelui ICR, de trei ani bugetul institutului pe care îl conduce este în aşa fel construit încât cheltuielile administrative să reprezinte 30% din buget AUUUU, iar cele pe programe culturale – 70%, astfel încât diminuarea decisă de Guvern afecteaza exclusiv proiectele culturale, care ţin de misiunea ICR, formulată prin Legea nr. 356/2003. Astfel, notează Patapievici, este afectat bugetul institutelor din străinătate, al Direcţiei Arte Vizuale – cu 75% din suma necesară, al Direcţiei Relaţii Internaţionale – cu 60%, al Direcţiei Români din Afara Ţării – cu 33%, după ce programele anuale ale acestora au fost aprobate şi au fost încheiate parteneriate cu instituţii străine. “Reducerea cu 40% a bugetului afectează corespunzător şi Programul Cantemir, program de finanţare nerambursabilă menit să ofere operatorilor culturali români posibilitatea de a-şi exporta în străinătate propunerile artistice”, AUUUUcontinuă Patapievici, remarcând că, “încă o dată, se va vedea că românii nu pot susţine relaţii parteneriale de lungă durată”.
“Domnule Prim-ministru, prin decizia dvs. de a reduce cu 40% bugetul ICR ucideţi cu bună ştiinţă una dintre foarte puţinele instituţii româneşti care au ştiut în ultimii ani să arate lumii civilizate o faţă a României deopotrivă nobilă, inteligentă, talentată şi onestă – o faţă cu care nu ştiu câte din instituţiile pe care le patronaţi se pot mândri”AUUUUUUU, mai spune preşedintele ICR.
“Scrisoarea mea deschisă către dvs. este un strigăt de disperare şi de amărăciune AUUUUU. Disperare, deoarece ştiu că raţiunile politice care v-au împins la această decizie rămân definitive, iar la protestele raţiunii urechea puterii, pe care o reprezentaţi, nu se va pleca. Amărăciune, deoarece România merită o soartă mai bună: şi în străinătate, cu imaginea ei, pentru care ICR a făcut numai bine; şi în ţară, pentru artiştii români, cărora funcţionarea onestă şi transparentă a institutului le-a trezit speranţă că o instituţie a statului român poate funcţiona în regim de normalitate”, AUUUUU încheie Horia-Roman Patapievici.
Cazul Horia Roman Patapievici, presedinte al Institutului Cultural Roman Dnei Laura Codruta Kovesi, Procuror General Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie Bd. Libertatii nr.12-14, sector 5 Bucuresti, Fax: 021 / 311-3939
Dlui Alexandru Macovei, Presedinte Agentia Nationala de Integritate Bd. Lascar Catargiu nr. 15, sector 1, Bucuresti, Fax : 021 / 212-0702
Avand in vedere urmatoarele Actele normative cu modificarile si completarile ulterioare publicate in Monitorul Oficial, respectiv:
– Legea nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, cu modificarile si completarile ulterioare
– Legea nr.115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare
– Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei
– O.U.G. nr. 24/2004 privind cresterea transparentei în exercitarea demnitatilor publice si a functiilor publice, precum si intensificarea masurilor de prevenire si combatere a coruptiei
– O.U.G. nr. 14/2005 privind modificarea formularelor pentru declaratia de avere si pentru declaratia de interese
– H.G. nr.175/2008 privind stabilirea modelelor Registrului declaratiilor de avere si Registrului declaratiilor de interese
Va solicitam sa cercetati incalcarea Legii de catre Patapievici Roman Horia (Horea), in prezent presedinte al Institutului Cultural Roman, luand in considerare, in special, urmatoarele prevederi legale:
1) Potrivit dispozitiilor art. 292 Cod Penal, Falsul în declaratii, „Declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitatea dintre cele la care se refera art. 145, în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.”
2) Notiunea de conflict de interese este definita în Titlul IV, capitolul 2, sectiunea 1, art.70 din Legea nr.161/2003, modificata si completata ca fiind situatia în care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.
Astfel, va semnalam faptul ca in Declaratia sa de Avere dispusa pe portalul institutiei www.icr.ro, la rubrica referitoare la Bunuri Mobile, numitul Patapievici a trecut doar un autoturim Matiz-Daewoo si un altul, Renault – Clio iar rubrica VI este ignorata.
Potrivit propriilor sale declaratii, reproduse in ziarul Cotidianul din 24 Mai 2007, sub titlul “Masinile-surpriza ale intelectualilor de elita”, realitatea este alta. Citam: “Horia-Roman Patapievici a primit in dar o manusa luxoasa, desi “din piele mai groasa”, cu care i-a luat citeva luni sa se obisnuiasca: “Am primit telefon de la dna Huidan, de la Volvo, care mi-a propus sa-mi puna la dispozitie, fara nici o obligatie, un Volvo S60. Cind am trecut de la Espero la Megane era ca si cind as fi trecut la o naveta spatiala. Dar de la Megane la Volvo! Volvo e din alta lume! E ca diferenta dintre un costum de in vara, foarte placut si practic, si un costum de tip Hemingway, care si el e foarte comod, dar e cu totul altceva! Incerc sa transform Volvo-ul intr-o manusa, dar luni intregi m-am simtit ca o pata de murdarie pe tapiseria ei. Ma simteam sub standardele ei!”. Sofer tomnatic, Patapievici si-a luat carnetul la 43 de ani, nu e consumator de adrenalina si totusi pe soselele nemtesti n-a rezistat sa nu-si faca de cap, cu 190 km/h. Viteza atinsa in Romania e confidentiala: “Oficial, respect regulile de circulatie!””.
Facem asadar aceasta Plangere tinand cont de prevederea Capitolului VI din Declaratia de Avere pe care trebuie sa o completeze obligatoriu un functionar de stat cum e presedintele ICR, indiferent ce proptele are sau isi aroga, respectiv in ce priveste:
“Cadouri, servicii sau avantaje primite gratuit sau subventionate fata de valoarea de piata, din partea unor persoane, organizatii, societati comerciale, regii autonome, companii/societati nationale sau institutii publice românesti sau straine, inclusiv burse, credite, garantii, decontari de cheltuieli sau alte asemenea, a caror valoare individuala depaseste 300 EURO” Interesandu-ne asupra aspectului invocat de Patapievici privind folosirea unui automobil de lux marca Volvo S60, am inteles ca doamna la care face referire acesta este Lavinia Huidan, presedinte fondator al unei Fundatii, “Life for live”, a carei activitate pare sa fi incetat candva in 2007. De pe portalul de internet al acestei organizatii “non-profit” aflam ca “Printre principalii sponsori se regaseste Grupul Euro Inter Trade si din cadrul sau, sucursala Forum Auto, importator Volvo in Romania, care aloca un procent din vanzarea fiecarei masini pentru sprijinirea Fundatiei Life for Life”. Presedintele Fundatiei este, insa, acelasi cu presedintele Grupul Euro Inter Trade care-si aloca siesi acel procent din vanzarea fiecarei masini Volvo, respectiv Lavinia Huidan. Atat Andrei Plesu, membru al Consiliului de Conducere al Institutului Cultural Roman (care sofeaza un Volvo S80), cat si Horia Roman Patapievici, presedinte al ICR, ca detinator al acestui “cadou, serviciu, avantaj primit gratuit”, au fost protagonistii speciali ai reuniuniilor despre “Afaceri si Cultura” desfasurate sub egida firmelor Volvo si a revistei Dilema (noua sau veche) dar prezentate, curios, pe protalul Fundatiei non-profit Life for Life.
Omiterea mentionarii folosintei unui astfel de bun echivalat la aproximativ 30.000 de EURO, in cazul unui functionar de stat care oricum are la dispozitie si automobilele institutiei, da nastere unor supozitii si fapte care trebuie sanctionate conform legii, public, pentru a ne alinia la mult ravnitele standarde europene la care tanjim ca cetateni ai Uniunii Europene, chiar fara pretentie de moralisti, cu sau fara blana.
In ceea ce priveste punctul 2), Conflictul de Interese, Patapievici Roman Horia (Horea) omite in Declaratia sa de Interese sa mentioneze, conform legii, ca este membru si al unor asociatii si grupuri de interese, respectiv Grupul pentru Dialog Social.
Atat unii directori ai ICR cat si multi dintre autorii unor carti precum si publicatiile lor sponsorizate de ICR din banul public apartin de acest Grup, infiintat, potrivit informatiilor noastre, de agentul NKVD-KGB Silviu Brucan si care beneficiaza, de la Guvernul Iliescu-Nastase, si de statutul de organizatie “de utilitate publica”.
Amintim aici ART. 45 din Legea ANI: (1) In cazul unui conflict de interese, toate actele juridice sau administrative incheiate direct sau prin persoane interpuse, cu incalcarea dispozitiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absoluta.
Pe site-ul organizatiei noastre, www.civicmedia.ro, veti gasi in cadrul prezentarii acestui demers public, documente scrise, foto si video in completarea acestei Plangeri.
Va reamintim totodata ca Parchetul Public a mai declansat o investigatie asupra numitului Patapievici Roman Horia (Horea), in urma unei alte infractiuni facute pe vremea cand acesta ocupa o alta functie publica, respectiv cea de membru al Colegiului CNSAS.
Atasam mai jos Plangerea formulata cu acea ocazia si va rugam sa ne tineti la curent cu desfasurarea anchetei, in interesul cetateanului pe care il serviti si aparati, a contribuabilului si Statului Roman.
Cu multumiri, Asociatia Civic Media 22.10.2008 Filosofia “afaceristilor intelectuali” adica a “intelectualilor afaceristi”
Cum au primit Patapievici si Plesu un Volvo de caciula
Cum au primit Plesu si Patapievici cate un Volvo de caciula – Part II
“Catre: Ministerul Public Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie Bd.Libertatii nr.12-14, sector 5 Bucuresti
P L A N G E R E P E N A L A
Asociatia Civic Media, organizatie neguvernamentala infiintata in 2000, prin coordonatorul acesteia, jurnalistul Victor Roncea, va sesizeaza abuzul in serviciu comis de fostul Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) prin tainuirea de informatii in cazul unui colaborator al Securitatii si adreseaza prezenta Plangere Penala privind urmatoarele persoane (pentru stabilirea gradului lor de vinovatie in acest caz):
Gheorghe Onisoru, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Constantin Buchet, Aurel Pricu, Claudiu Secasiu, Florin Chiritescu, Ladislau Csendes, Mihai Gheorghe.
Domnul Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, profesor la Universitatea Central Europeana de la Budapesta, propus de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa conduca Fundatia Ungaro-Romana „Gojdu”, membru de onoare al Institutului de istorie AD Xenopol din Iasi, formator de opinie, colaborator regulat al „Dilemelor” si revistei „22″, membru demisionar al Comisiei Prezidentiale pentru analizarea comunismului, a marturisit la data 5.09.2006 in paginile ziarului Cotidianul ca a colaborat cu Securitatea ca politie politica dar a ascuns acest fapt timp de zeci de ani (Sorin Antohi: „Am turnat la Securitate”, Autor: Cristian Patrascoiu, Articol din editia din 5-9-2006 in rubrica Actualitate).
In Scrisoarea lui Sorin Antohi acesta afirma ca a intrat in posesia dosarului sau de la Securitatea in 2002 la sediul CNSAS.
Domnul Horia Roman Patapievici, membru al fostului Colgeiu al CNSAS, intr-o declaratie transmisa pe 12.09.2006 de Radio Europa FM si confirmata apoi mai multor ziare centrale, recunoaste ca a stiut de cazul profesorului Sorin Antohi inca din 2002, dar nu l-a deconspirat pentru ca “nu ocupa nici o functie publica în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare” (vezi Anexele).
In fapt, prin declaratia domnului Horia Roman Patapievici, se dovedeste nu numai necunoasterea de catre acesta a legii in baza careia a incasat timp de cinci ani salariu de demnitar public cu rang de secretar de stat ci se constituie si in proba privind incalcarea flagranta a Legii privind deconspirarea Securitatii.
Conform Legii nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica, Publicata in Monitorul Oficial nr. 603 din 9.XII.1999 cu rectificarile publicate in Monitorul Oficial nr. 619 din 17.XII.1999, la Articolul 2, litera y) „persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale avand ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora”.
De altfel, cercetarea lui Sorin Antohi impreuna cu ceilalti membri ai Grupului pentru Dialog Social a fost solicitata de catre presedintele GDS, Radu Filipescu, tot in anul 2002.
Art. 17 alin 2 prevede: Consiliul asigura publicarea în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a, a datelor de identitate, inclusiv numele conspirative si functiile detinute de ofiterii si subofiterii de securitate, activi sau acoperiti, care au desfasurat activitati de politie politica,
Conform Articolului 5, alin 3 si 5
(3) Este colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, in sensul prezentei legi, persoana care:
a) a fost retribuita sau recompensata in alt mod pentru activitatea desfasurata in aceasta calitate;
b) a fost detinator de locuinta conspirativa sau de casa de intalnire;
c) a fost rezident al securitatii, in sensul prezentei legi;
d) orice alta persoana care a dat informatii securitatii, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Informatiile cuprinse in declaratiile date in timpul anchetei de catre persoana retinuta sau arestata pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetata, judecata si condamnata nu fac obiectul acestei prevederi.
Iar ART. 24 alin 2, prevede: Sustragerea, tainuirea, falsificarea, contrafacerea, deteriorarea sau distrugerea dosarelor, registrelor si a oricaror documente ale securitatii se pedepsesc potrivit legii penale, maximul pedepsei majorandu-se cu 2 ani.
Si alin 5 conchide: Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de securitate, in scopul discreditarii sau al nedeconspirarii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor. Nedeconsipirarea activitatii domnului Sorin Antohi de colaborator al Securitatii i-a permis acestuia sa se bucure de beneficii nemeritate si sa acceada in functii publice si de stat dupa 2002, inclusiv in Administratia Prezidentiala Basescu, in cadrul Comisiei Tismaneanu, fiind nominalizat si de catre fostul ministru Mihai Razvan Ungureanu pentru a conduce asa-zisa “Fundatie publica romano-maghiara Gojdu”. Nu in ultimul rand se pune intrebarea: cati alti Sorin Antohi a ascuns fostul Colegiu al CNSAS ?!
Va rugam in consecinta sa dispuneti cercetarile in dreptsi sa luati masurile juridice necesare avand in vedere ca aceasta tainuire constituie un grav abuzsavarsit contra interesului public.
Asociatia Civic Media
Acestui document i-a fost atasate mai multe anexe care cuprind articole publicate în presa în ultima perioada pe acesta tema.
January 4th, 2009 
VR 
“Idei în dialog” a împlinit patru ani. Dupa cum transmitea Realitatea TV de la o alta aniversare a revistei, “Stelian Tănase, Ioan T. Morar, Alex Ştefănescu sau Sorin Dumitrescu s-au lăsat antrenaţi în aşa numita luptă pentru o civilizaţie a dialogului, pe care a deschis-o directorul publicaţiei, Horia Roman Patapievici”. Tot postul Realitatea aprecia ca “apariţia acestei publicaţii a fost considerată un adevărat eveniment mediatic”.
Posted in Uncategorized 
Tags: 
