Posts Tagged ‘adio ICR’
Arta Uniunii Artistilor Poolii a fost vandalizata de militia gandirii de la ICR si UAP
Articol extraordinar despre profanatorii ICR-UAP in Gardianul: "Protest porno la «Romania cu labii». Atelier 35, pictat cu o harta virila". Coms tari!
Revin in curand cu noi amanunte fabuloase de la Expozitia P*lii!!! (“Militia e cu noi!”)
Theodora Stoica
2008-09-23 14:15:54
pata***ci omul lui ilici
La toata aceasta bataie de joc continua la adresa Romaniei initiata si sustinuta da patapiev.care nu face altceva decit sa mearga pe drumul sau vechi exprimat in scrierile sale abjecte care duce la vaporizarea Romaniei de pe harta,se face deopotriva partas si Basesacu care tace chitic la initiativele omului sau.Daca noi Rominii nu ne vom trezii si nu vom da de pamint cu aceste jigodii anti Romane atunci sa nu va mai plingeti de starea Romaniei peste 3-4 ani,de faptul ca nu vom mai fii primiti nicaeri in lume si ca vom devenii tara identica cu orice tara din america latina.
yu-gi-on
2008-09-23 12:03:43
tot asa baieti
mare mirare domnule oficialitatile romane au avut cea mai inteligenta interventie neinterventia bine gindit noi nu le putem face mare lucru,nu avem articol de lege sa-i bagam lazdup,sa stea la racoare,ca s-a scumpit gazul.vor veni insa razbunatorii,nemilosii nationalistii,romanasii get beget si vor face ei tot ce trebuie.bravo baieti,bravo oficialitati.este prima data in relatiile indestructibile dintre romani si maghiari,cind maghiarii sint altoiti de romani,si sint convins ca este numai inceputul,sa le aratam noi ca degeneratii din secuime nu pot supravietui fara organul viril al romanului.felicitari pentru initiativa,paliti-i,lovia-r guta si migrat ia.
unguru` bulan
2008-09-23 11:23:43
felicitari
bravo pt aceasta actiune.inca mai sunt romani adevarati in aceasta tara.
cetatean
2008-09-23 11:03:12
Artistii curului..
Se pare ca nici astia nu mai au idei. Sau dus marii artisti, au ramas toate ciurucurile si toti macaroniarii care se cred mari artisti. asa le trebuie, sa arunce cu *** in ei, in semn de mare arta mirositoare … ***ilor
Ecaterina Teodoroiu
2008-09-23 10:09:44
sites
Bucuresteni care fac ceva: ***://u-a-p.org/ ***://p-u-l-a.info/
C.Rebelu’
2008-09-23 9:04:10
…
E numai vina “justitiei” care nu a solutionat plangerea penala formulata de Noua Dreapta. Cand legea devine faradelege.. rezistenta este obligatorie.
Ema
2008-09-23 8:41:14
Romania, trezeste-te!
Cand vom invata noi oare , ca natie , sa nu mai permitem sa fim calcati in picioare ?Nu este cazul sa se ia atitudine la asemenea actiuni?Cum permitem noi ,ca romani, unui frustrat ca Benedek levente sa-si bata joc de simbolurile tarii noastre?Nu este rusinos ca doar 3 romani au iesit in strada in fata galeriei sa faca dreptate patriei lor?Voi cei din Bucuresti care cititi acest articol unde ati fost?Trebuiau sa fie mii de oameni in fata galeriei si sa raspunda “artei” prin arta! De ce doar Noua Dreapta a contestat vehement actiunile acelui ungur?Nu cumva aceasta e asociatia pe care voi o numiti fascista si anti-nationala?Extremista? Romani , scoate-ti capul din intuneric si actionati , astfel tara asta va ajunge un pres la picioarele “vecinilor” si toata lumea va face ce vrea pe teritoriul ei! Aparati simbolurile Romaniei si invatati ce inseamna sa fii roman , ca sa nu-si mai bage ***ul minoritatile in noi! Suntem prea toleranti!
Van der Grafferr
2008-09-23 8:38:06
LA CEREREA PUBLICULUI
La cererea publicului, diseara, la OTV, grupul U.A.P. se va preda diseara, in direct, la OTV. Fiti pe faza, serialul Elodia continua iar Liiceanu nu e strain de caz…
iuliu
2008-09-23 8:15:29
Derbedeii.
Asta sunt depravatii care-si bat joc de Romania,pentruca sunt niste apatrizi, gaunosi mariconi, fara Dumnezeu ,niste alienati mintal. Afara din Romania, plecati in USA ,tara homosexualilor si a drogatilor,ca voi.
pt Theodora Stoica
2008-09-23 5:38:35
nici o diferenta
Toti artistii sunt debil nmintal,nu exista exceptii! Ghici cine sunt instigatorii? (ziaristii)
Vlad Ionescu
2008-09-23 4:58:04
Sculati, voi, oropsiti ai poolii! Ca ca tine ICR nici chiar UAP nu e!
Ca bine zici sora Popeasca, cum de mai exista ziaristi romani in Romania!? D-asta i-a murit poola fratelui Tismanescu iar doamna Zoe Petrescu urla dupa Brucanescu?! Si noi, belgienii, ce facem? Ca noi suntem singuri, strans uniti in GDS, ICR, UAP, USR, MLR, NEC si PLD, iar ei sunt atat de multi, cu atat de multe pooli…
Ioana
2008-09-23 2:31:08
dubla masura??
adica pentru dl. Vlad Ionescu, ce este inautrul galeriei este perfect normal si ce este in afara reprezinta “mesaje xenofobe, cu mesaje nationaliste, cu injuraturi, obscenitati, desene pornografice, de care vreau sa declar acum ca ne disociem” ???? adica ceea ce a facut Levente – profanarea Romaniei, organe sexuale feminie, Corneliu Zerlea Codreau cu un *** in gura — toata acestea sunt ARTA ??? care este diferenta intre acestea si cele pictate de artistii plastici pe geamuri ?? Cand romanii vor sa-si apere insemnele, tara, tricolorul, integritatae teritaoriala sunt extremsiti, xenofobi, etc.. ?? iar ungurii pot batjocori tot ce e romanesc si asta se numeste arta??? Ei au dreptul sa faca orice iar noi nu avem nici un drept ?
Horia Roman Patapievici
2008-09-23 2:08:03
Mi-a venit!!
…nu mai pot continua, emotia ma doboara, cred ca Mihaies a reusit sa ma faca sa ma las de fumat pentru o vreme, m-a frisonat gandul la poola cu aripioare ce falfaia angelic catre ochiul maro (in fine – rosu, ca asa au vrut artistii) al bucilor voluptoase zugravite atat de nationalist, in culorile desuetului drapel maghiar. de ce desuet? ma intreaba Mihaies de sub masa. de aia ca asa mi-a venit! chiar, mi-a venit cand m-am gandit la Ungaria mica, acum Mihaies se sterge pe mandibule cu un servet uzat si verzui de atata folosinta. l-a pastrat de pe vremuri, de cand scria editoriale fulgurante despre Ceausescu…gata, destul cu confesiunile epistolare. a sosit timpul actiunii, mai ales ca acum voi fuma mai putin, datorita lui Mihaies (poate si Mihaela a contribuit) Acum sun la Cotroceni. Expozitia artistilor poolii va fi patronata chiar de ICR!!! Traiasca Poola libera si neinfranata. Nu puneti prezervative poolilor…Jos tirania UAP-ului naravit in rele, jos cu dictatura vulvelor conopidifirme si mucegaite din fruntea Uniunii Jos cu fostele gloabe ceausiststaliniste! Draga Gabi, stiu ca esti treaz si ma (re)citesti, suna-l pe Andy, (vezi ca e la Volodea acasa, sau la Zoe, ca azi e pe invers, desi nu sunt sigur ca Zoe are ceva ce se poate pune pe o harta a Romaniei) si hai sa ne adunam urgent la You and Me, sau in parc la Opera, ca pe vremuri, si sa facem un protest, ceva, un manifest al pooli. Nu putem trece peste acest abuz al ***arilor de la vechiul UAP, cei care au sters minunatele fresce ale poolii de pe simezele stradale Atelierului 35 si au distrus prima forma de manifestare erecta a adevaratilor artisti ai pooli!!!
Valeriu Stoica
2008-09-23 1:57:48
Horia, Gabi, lasati epistolarele, nu mai salivati atat in jurul subiectului asta
bai poponauti sterili lasati-va de epistolare prin forumuri si treceti la treaba, scrie-ti odata Constitutia aia noua, ca-mi freaca sefu’ ridichea – nu ca nu mi-ar placea sa mai mi-o frece si mie cineva, ca de cand cu mediul asta inteleftual in care ma invart, simt ca fac varicole de nefe ce sunt. in vine sa ejaculez pana si cand o vad pe Zoe, cat e ea de asemanatoare cu Plesu, doamne iarta-ma ca tare m-au mai excitat picturile acelea de la Atelier 35. daca n-am calcat pe p.i.z.d.a aia de pe jos a lui Levente pana mi s-a dus talpa de la pantof. imi venea sa ma intind pe jos sa ling fofoloanca aia roz, cum statea ea asa rascracarata pe harta Romaniei. mi-a fost insa scarba sa nu creada aia de la UAP ca sunt vreun nationalist…si in plus, nu stiu de ce dar mi-a venit in minte Norica pfui, parca semana la lindic, bleah…o sa le zic alora sa acopere naibii harta aia ca o mai recunoaste vreun strain pe Norica asezata in mijlocul natiunii
Horia Roman Patapievici
2008-09-23 1:47:07
Arta virila, arta angajata, nu poate fi patibulata
Dragul de Gabrielle, cum ma urmareste el epistolar peste tot… M-a intersectat un gand nocturn, ca o polutie de seara.Pacat, ma gandeam, pacat de vopseaua varsata, pacat de munca acelor tineri minunati care au dorit sa revolutioneze street artu’ Capitalei, chiar de zilele Capitalei, cand se implineau sute si sute de ani de la prima atestare documentara – legata dupa cum se stie prea bine de ciobanul Bucur, un cioban viguros, bine dotat, cu un falus falos, care a im***t tot ce-a prins prin Campia Baraganului, pana a reusit sa intemeieze o asezare. Cat ne dorim si noi, toti cei de la Institut, un cioban ca Bucur! Inclusiv colegul meu Mihaies ma aproba chiar acum, de sub biroul prezidential de unde scriu aceste randuri indurerate, sumbre (Mihaies incearca sa ma convinga sa ma las de fumat, urmand modelul Mihaelei Radulescu)…ah doamne iar imi vine sa ma apuc de ***, sunt atat de deprimat ca acest popor dovedeste inca odata ca are pisat in loc de coloana vertebrala, iese la iveala barbarul din roman, patibularul care distruge si oblitereaza cultura strazii numai pentru ca nu poate suferi sa vada pictata pe geam o poola angelica, cum a visat mereu Andrei Plesu la Tescani… unde o sa ajungem cu aceste atentate la cultura, cu aceste accente fascizante si antisemite si antimaghiare totodata? Iar se da cu bulanul in arta si in artistii marginali si marginalizati datorita orientarii lor sexuale. Re***am aceste tentinte politienesti si distrugerea operei tinerilor membri ai Uniunii Artistilor Poolii de catre patibularii (si execrabilii) membri ai conducerii UAP (in fapt stim cu totii, UAP-ul vechi este continuatoarea unei institutii osificate, de inspiratie sovietica, creata anume pentru cultul conducatorului Ceausescu, cel care a pus 0110 pe urmele taicutului meu, doar pentru ca era membru CEKA – ca sa zic…)
Gabriel Liiceanu
2008-09-23 1:43:16
J-acuse l’UAP! vous etes minable et coupable!
Citesc randurile astrenute mai jos de scumpul de Horia. E adevarat! A pus punctul pe I!Este nevoie de mai multa poola, de mai multi ***rai, iar nu de ***frici, ca acel Benedek. Si noi, aici la GDS, ne-am saturat de situatia asta libidinoasa. N-am mai vazut o poola, sculata, erecta, de atata vreme. Ca dovada ca se intampla ceva cu poolile in mediul nostru politic, atat de rarefiat si emasculat este si inregisrarea probei de sex oral a tinerei doamne de la PSD, Birchall parca o cheama, care nu reusit sa i-o scoale lui Geoana oricat a frecat-o si a lins-o (gasiti filmul la “blog pe surse” a micutului Ioshcka, pe care il iubesc pentru aceste imagini relevante ale teoriei mele). Durerea ei, a Anei Birchall, pe care ne-o dorim cu totii la Educatie, este si a noastra, a celor de la GDS, ICR, Noua Europa. Nu se mai poate asa! Avem nevoie de arta pooli, avem nevoie de artisti erecti, sculati inca de dimineata pentru a desavarsi opere artistice chiar si pe peretii si geamurile fetidei si imundei galerii Atelier 35. Noi la GDS, ne vom deschide chiar de maine portile (si geamurile) pentru a-i primi pe tinerii artisti ai poolii!
Laurian
2008-09-23 1:38:21
un raspuns asteptat, bravo voua! – Afara e vopsit gardu’ si-nauntru…?
Sa le fie rusine artistilor “plastici” care ne baga pe gat porcariile extremiste maghiare si isi necinstesc tara si strabunii! Intelegem de la distinsul artist al poo Vlad Ionescu ca pe vitrina apareau desenate obscenitati – dara “operele” dezaxatului B.Levente din expozitie, Euromaniacul, ce or fi? Ne pot batjocori tara, steagul, eroii, credinta fara sa le pese de lege, la noi acasa. Faradelegea maghiara a ramas la fel, dupa 68 de ani de la Ip si Traznea, dupa 64 de ani de la Moise, dupa 18 ani de la Tg. Mures – dar sangele varsat striga, iar daca si noi tacem pietrele vor striga. Cat despre vestitele cozi de topor “romanesti” vor ajunge acolo unde le este locul.
Horia Roman Patapievici
2008-09-23 1:36:45
Arta ***i, cultul excrementelor, arta pooli, sau a p.i.z.d.i.i – ce-i rau in asta?
Este regretabil totusi faptul ca munca artistilor strazii – autori ai street-art-ului de pe geamurile galeriei Atelier 35 – a fost distrusa de responsabilii UAP. Seara, pe firul scurt, am fost sunat de la presedintie, la mine la Institut. Am fost informat de Departamentul Cultura Arta Expozitii al Cotroceniului ca Politia a descins la sediul Atelier 35 dupa ce conducerea UAP a distrus frescele pe sticla care portretizau bunele relatii romano – maghiare reprezentate in chip erect de tinerii membri ai Uniunii Artistilor Pooli. Este explicabil, dupa mine, ca tinerii artisti ai poolii sutn mai nationalisti decat domnul Benedek – poate si datorita faptului ca ei sunt romani si bucuresteni pe cand dansul, benedekul, este doar un temeshverean. Se stie ca Temeshwar nu este inca o natiune deci dl Benedel Levente nu ar putea fi nationalist, ci poate cel mult un reprezentant tribal al temeswarului – comuna sau localitate rurala, probabil, care nu exista insa pe harta nici unui stat. E adevarat si ca tinerii strazii s-au exprimat poate mai viril decat altii. La ICR tocmai examinam ideea de a-i invita la noi la Institut pentru o proba, in grup! Si noi, cei de la Institut, oricat ar parea de ciudat, iubim poola. Dragul meu Liiceanu poate sa confirme. A starnit rumoare in presa faptul ca acesta si-a botezat masina cu un nume masculin, chiar daca mai toti barbatii isi trateaza masinile ca pe iubite, numindu-le cu patronimice feminine. Ei bine a sosit timpul sa spunem deschis, raspicat, ca societatea romaneasca trebuie sa se schimbe!
NewSin
2008-09-23 1:31:36
UAP chemat in Justitie de UAP
U.A.P. a decis actionarea in justitie a Atelier 35! Din surse demne de toata increderea, aflam ca si conducerea ICR – Institutul Cultural Roman – este scandalizata de profanarea si vandalizarea acestor veritabile creatii artistice, demne de Patrimoniul National, care urmau a face parte dintr-o expozitie itineranta la Budapesta, Viena, Berlin, Moscova si New York. In acelasi timp, membrii de etnie maghiari ai U.A.P. condamna ferm atitudinea anti-culturala si anti-maghiara a vandalilor de la Atelier 35, care au distrus insemnele drapelului maghiar afisate pe bucile oferite voluptuos vartoasei pooli romanesti!
URS
2008-09-23 1:29:24
dreptate
Dreptate pentru artistii poolii! de ce mereu doar p.i.z.d.e.le au dreptul al expozitie in centrul orasului. de ce atat injustitie? de ce toate astea? si pana cand? sculati voi oropsite ale sortii, voi pooli atat de ignorate? jos tirania vibratoarelor, a imposturii, a surogatelor adevaratei arte!!!
Mediafax
2008-09-23 1:24:19
Scandal la Atelier 35
22 Septembrie 2008, orele 21,00: Scandal la Atelier 35 ! A fost distrusa o veritabila opera de arta! U.A.P. va actiona in justitie UAP! In cursul zilei de 22 septembrie 2008, Politia a descins la Atelier 35, pentru a ancheta cazul Benedek Levente. In seara aceleiasi zile, un grup de barbari a vandalizat opera de arta a artistilor plastici membri ai U.A.P.
URS
2008-09-23 0:43:11
libertate
“loc de exprimare libera a culturii” pe dracu, o fi da nu scrie nicaieri ca poti strica vitrina fara macar sa anunti pe cineva inainte. O fi atat de idiot roncea asta incat crede ca poti vandaliza orice, sau isi inchipuie ca grafferii dau la ora 15 si cheama si tv-u.
URS
2008-09-23 0:39:01
locatie
roncea si cu neamurile lui sa mazgaleasca pe gardurile lu tasu, nu sa se deghizeze in graffer si sa vopseasca geamuri pe care nu le-a spalat maica-sa. Daca cerea dreptul la replica ii cumparam eu niste panze.
Excelent
2008-09-23 0:18:07
Arta pentru arta
Vad ca doar fratii Roncea au inteles ca artei trebuie sa-i raspunzi tot cu arta. Sper sa va duceti la capat demersul. Veti avea un succes fantastic.
Zina
2008-09-22 23:46:48
Bravo!
Bravo Roncea! Fecalizati-l pe individ!
SexTV***
2008-09-22 22:53:44
Filme XXX
Peste 812 filme – Sex Total – www .SexTV *** – Romanian Sex Television prezinta filme rare cu Paris Hilton, Pamela Anderson si Alina Plugaru. Vizionare placuta!
sergiu cel io”-bag
2008-09-22 22:48:56
bravo
bravo pt ARTISTII care au vopsit geamurile . de unde mama naibii o iesit infectul ala care se da artist? cum de a ajuns sa expuna in galerii,,spatiu controlat” si nu pe strada?
adina popescu
2008-09-22 22:18:19
un ziarist
un ziarist roman nu ar tine-o langa cu stirea asta mizerabila.dar voi sunteti romani iar salariile le primiti de la straini.
„Canalie de facto”- H.R. Patapievici
Filosoful îmbîrligat a provocat un tărăboi cumplit. Culmea este că nici el nu ştie de ce. După ce ani buni a fost socotit o minte luminată, o speranţă, o referinţă morală, el s-a trezit supus unei re-examinări necruţătoare ce tinde a deveni nimicitoare. Cînd Iosif Sava ni-l recomanda cu căldură, românii îl credeau pe Iosif Sava, convinşi că ştie el ce spune. Articolele şi cărţile lui H.R. Patapievici erau prea sofisticate şi de aceea mai toţi cititorii lui Patapievici s-au lăsat păgubaşi. Cînd acelaşi filosof a fost luat în braţe de tandemul Pleşu-Liiceanu, românii l-au socotit de îndată egalul acestora. Şi la operă şi la caracter!
Ani întregi, lumea a luat de bune spusele lui H.R. Patapievici fără a le cîntări cu atenţie. Cumpăra cărţile şi le aşeza în bibliotecă, fără a le parcurge şi fără a ajunge la sfîrşitul uneia dintre ele. Eu unul nu m-am dat în vînt după producţia sa intelectuală. Nu este pe gustul meu, scrie greoi şi contorsionat. I-am cumpărat însă toate cărţile, fiind şi eu unul dintre cei care s-au păcălit straşnic. De fiecare dată, după primele pagini, am renunţat la lectură, iar cînd am dat peste cîteva rînduri pe post de recomandare la privire şi meditaţie, publicate pe foaia de gardă a unui album foto, am rămas şocat. Parcă erau opera unui copil cretin, nu a unui filosof instalat confortabil în fotoliul de înţelept al neamului.
Spre Patapievici am întors capul mai atent abia cînd el a coborît de pe soclul iluzoriu de clasic în viaţă la rolul de ţuţăr politic al lui Traian Băsescu. S-a aruncat într-o luptă ce părea una de idei şi care încet-încet s-a dovedit a fi doar forma de manifestare a unei „canalii de facto”. Biografia sa plină de suferinţe politice se dovedeşte a fi o scorneală. Cel care huiduia de mama focului din balconul parlamentului atunci cînd Traian Băsescu citea Raportul de condamnare a comunismului (provocat şi de Apelul iniţiat de Sorin Ilieşiu, Apel pe care, de bună credinţă şi fără să ştiu ce pregătea, l-am semnat şi eu) era totuşi un beneficiar al acestuia.
Horea Roman Patapievici şi Vladimir Tismăneanu nu aveau acoperirea morală de a fi membrii comisiei de redactare a unui asemenea document, necum să stea în fruntea unei asemenea operaţiuni. În panseurile sale imbecile, Patapievici scria cîndva despre român: „Canalie de facto, românul este un colaboraţionist bovarizat de ipocrizia aspiraţiei la disidenţă”. Şi Tismăneanu, şi Patapievici nu sînt decît „canalii de facto”. Şi ei, şi părinţii lor, după ce au pus osul şi mintea la consolidarea comunismului, au dorit să pară şi victime ale acestuia.
Lui Patapievici, anticomunismul a început să-i aducă şi burtă, şi funcţii. Pîrlitul de asistent universitar din anii ’90 a sărit ca titular de curs la Filosofia ştiinţei (unii zic că ar fi chiar conferenţiar, deşi nu are doctoratul) la Facultatea de Filozofie din Bucureşti, a ajuns şi director la Institutul Cultural Român, iar nevasta lui, cea care a condus catastrofal finanţele Editurii Humanitas (vezi datele Ministerului Finanţelor, cu reeşalonări cu tot!), a promovat repede în ierarhia profesională, devenind nu demult consilier al guvernatorului BNR (unde tatăl lui Patapievici, după servicii aduse sovieticilor la Viena, s-a înţepenit şi el ca unul dintre directori!). Cu o sută de milioane de la BNR, cu lefuri, premii şi drepturi de autor de la îndatorate edituri, Casa Patapievici începe să arate altfel şi să trădeze beneficiile de pe urma slugărelii politice.
„Canalia de facto” emite mereu judecăţi importante, fiind autorul uneia absolut penibile. El socoate că ziua poate fi şeful Institutului Cultural Roman, iar seara îl poate pupa în fund, apăra şi justifica în ce face pe patronul său şi la propriu şi la figurat. L-am numit pe Traian Băsescu. Un atare comportament a determinat o relectură şi o reprivire la rece a operei şi biografiei sale. Părerea mea este că examenul critic al impostorului e pe cale să determine şi o relectură a cuplului Pleşu – Liiceanu!
Ce vrea Patapievici? Se plînge de un linşaj mediatic şi vrea ajutor din partea instituţiilor statului şi a înţelepţilor de rasă, mai ales din partea celor care îl admiră şi-l susţin fără să fie capabili să-i citească patru-cinci pagini de carte. Cum se apără directorul ICR de propoziţiile cretine din propria-i operă? Cică nu-l mai reprezintă! „Canalie de facto”, Patapievici vrea să ascundem sub preş enormităţile pe care le-a scris despre români, România şi istoria naţională. Nu pentru că i-ar fi ruşine, nu pentru că a terfelit imaginea unui popor ce pare a-i fi cu totul străin, ci pentru că textele sale, ca un scuipat pe obrajii României, îl încurcă în raport cu slujba pe care o deţine şi la justificarea banilor pe care îi încasează.
Parafrazîndu-l pe H.R. Patapievici ( „mă simt personal jignit de prostia băşcălioasă, de acreala invidioasă, de stridenţa de ţoapă a acestei populaţii ignare. Fondul ultim al substanţei naţionale româneşti este inadecvarea. Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”) aş putea spune şi eu: mă simt personal jignit ca un căcănar cu tupeu, autor al unor panseuri fără logică, să bată cîmpii pe seama poporului său şi apoi, pe banii acestuia, să conducă operaţiuni de reprezentare în lume şi tot el să-i dea lecţii şi note de bună purtare!
P.S. Le rog pe toate coniţele şi pe toţi studenţii care se dau în vînt după filosoful scribaci şi îmbîrligat să se supună mai întîi unei lecturi a „Omului recent” şi a volumelor „Zbor în bătaia săgeţii” şi „Cerul văzut prin lentilă”. Dacă, la sfîrşit, rămîn cu aceleaşi convingeri, le sugerez prieteneşte să continue sau să consulte un psihiatru!
“Foaia transilvana”
Boris Marian-Mehr il intreaba pe Horia Roman Patapievici de ce nu isi cere scuze in fata celor insultati si ce cauza apara el de fapt
"Arta ICR" a ajuns de la New York in centrul Bucurestiului. In sfarsit, Patapievici e asteptat sa ingenuncheze in fata Romaniei
Ultimele scandaluri legate de expoziţia de artă românească organizată de ICR (Institutul Cultural Român) la New York îmi dau prilejul să reiau o temă pe cît de banală, pe atît de curioasă. Nimic nu este mai banal şi, se pare, nimic mai curios decît sexul. Sexualitatea exploatată în arta plastică, cinematografie, dar şi în literatura de Nobel, a devenit o monedă ieftină, deşi întotdeauna suficientă, cu care autorii contemporani îşi cumpără popularitatea…
Un titlul excelent, reprezentativ pentru Patapievici & Co: "Poneiul troian în curtea lui Traian"
Din Foaia Transilvana, despre Arta si Cultura turnatoriei ICR:
Ovidiu Pecican, istoric
Scandalul la care asistăm acum a fost iscat cu temei de unii dintre scriitorii germani originari din Banat, dar apoi a fost preluat şi amplificat de Civic Media şi unii jurnalişti în mai multe direcţii, excesiv şi nedrept. Cele reproşate de Hertha Muller şi Richard Wagner erau adevărate, însă când dl. Roncea a început să interpreteze o expoziţie newyorkeză în mod tendenţios şi răutăcios, au sărit peste cal. Svastica, simbol solar vechi iranian, nu are nimic de a face cu antisemitismul, dacă nu apare în conexiune cu Hitler şi acoliţii lui, şi când ornamentează dosul unui cal rozaliu. Cu acest prilej, Civic Media a putut să se răfuiască în stil vadimian şi cu vechile pasaje negre, radicale, din Politicele lui Patapievici, totul basculând înspre culminaţia grotescă: propunerea de destituire a şefilor ICR. De ce? Evident, fiindcă la ICR n-au voie intelectuali critici şi expresivi, decât dacă sunt oamenii altcuiva decât Băsescu. O gaşcă vrea funcţiile de conducere pe care alţii sunt pe moment instalaţi, nu? E o răfuială tradiţională la noi, ciolanul incită, „ai noştri” vor gâtul celor percepuţi ca fiind „ai lor”. Este un atac implicit la intelectualii apropiaţi preşedintelui Băsescu. Dacă Patapievici, Cărtărescu, Voinescu şi Avramescu intrau pe listele altora erau la fel de înjuraţi astăzi?”
Ce i-a mai enervat pe Plesu, protectorul lui Patapievici si pe Tismaneanu, beneficiarul favorurilor ICR din banii nostri
de Petru Romosan
Neobositul grafoman „anticomunist” Vladimir Tismaneanu o vampirizeaza de cîtava vreme pe regretata Monica Lovinescu, sub ochii negocianti, complici, ai celor care s-au însarcinat, din interese similare – vom vedea în continuare -, sa-i protejeze memoria. Nu m-ar mira ca beizadeaua bestiei comuniste poreclita Ciungu’ (Leon Tismaneanu, agent sovietic) sa ne propuna curînd si seriale (tot în Evenimentul Zilei) despre luptatorii din munti, urmate de seriale despre puscariile din vremea lui tac-su. Dupa o metoda bine verificata, beizadeaua îsi rescrie propria istorie. Ca si colegul sau Pacepa, zis Sobolanul, va începe curînd sa pretinda ca el, si numai el, ne-a scapat de comunism. La sfîrsitul anilor ’70 si începutul anilor ’80, cînd tinerii intelectuali români încercau sa se strecoare prin arcanele cenzurii, Vladimir Tismaneanu tot grafoman era, dar unul ardent comunist. Colectiile revistelor Viata studenteasca, Amfiteatru si alte gazete de partid din epoca pot fi consultate de toti cei sincer interesati. Prelegerile lectorului de partid Tismaneanu (fiu de lector de partid) sînt însa mai greu accesibile. Toate acele texte pot fi strînse astazi si tiparite în cîteva volume, sponsorizate eventual de ICR-ul condus de Patapievici. La o repede socoteala, vom observa ca, dintre scriitorii care combateau la începutul anilor ’80, cei care fac cel mai mare zgomot azi sînt, coplesitor, mediocrii, falsii, netalentatii de atunci.
„Parafrazîndu-l pe H.R. Patapievici („ma simt personal jignit de prostia bascalioasa, de acreala invidioasa, de stridenta de toapa a acestei populatii ignare. Fondul ultim al substantei nationale românesti este inadecvarea. Privit la raze X, trupul poporului român abia daca este o umbra: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii”) as putea spune si eu: ma simt personal jignit ca un cacanar cu tupeu, autor al unor panseuri fara logica, sa bata cîmpii pe seama poporului sau si apoi, pe banii acestuia, sa conduca operatiuni de reprezentare în lume si tot el sa-i dea lectii si note de buna purtare!”.
Aceasta a fost fraza, e drept, cam lunga pentru care am fost pus la colt de admiratorii, servitorii si gascarii lui H.R. Patapievici. Pentru ca multi dintre ei îl iubesc fara sa-l citeasca si pentru ca unii dintre ciomagarii sai din presa nu stiu ce apara, mai adaug cîteva citate care pot fi parcurse chiar cu masca pe figura sau în mîna cu pixul de semnat demiterea din functia de director general al Institutului Cultural Român, cel care functioneaza pe contributia mai mica sau mai mare a fiecarui cetatean. Mai precizez ca si titlul articolului meu a fost extras tot dintr-o formulare a personajului în cauza. Pentru o corecta întelegere reiau fraza lui H.R. Patapievici: „Canalie de facto, românul este un colaborationist bovarizat de ipocrizia aspiratiei la dizidenta”. Am folosit citatul si exprimarea pentru ca nu demult documente incontestabile ne arata ca tatal lui H.R. Patapievici nu seamana deloc cu anticomunistul din povestile sale prin care ne cerea sa-i admiram biografia.
Cazul Patapievici-ICR. Radu Portocala: DOUĂ SUBIECTE ŞI O MANIPULARE
Acum 25 de ani, cînd Luvrul a intrat într-o lungă şi complicată perioadă de refacere, vastul şantier a fost înconjurat, aşa cum se face totdeauna, cu palisade. Ministrul culturii de pe atunci, adept al experimentelor şi al modernităţii, a invitat mai multe echipe de artişti ai străzii să-şi slobozească imaginaţia şi să picteze în deplină libertate pe aceste palisade. Iniţiativa n-a stîrnit însă nici un entuziasm. În primul rînd, pentru că faimoasa “street art” încetase să mai fie o noutate (ba chiar lumea se săturase să vadă înmulţindu-se pe zidurile oraşului aceste producţii adesea neispirate) şi, în al doilea rînd, pentru că, prin definiţie, “street art” nu se face cu voie de la minister şi nici în deplină libertate, ci sub presiunea şi cu graba pe care le implică săvîrşirea actului protestatar clandestin.
Un sfert de secol mai tîrziu, Institutul Cultural Român propune la New York o expoziţie de “street art” şi încearcă s-o prezinte drept avangardistă. Idee surprinzătoare în sine, pornind parcă de la premiza că eventualii vizitatori sînt orbi şi n-au băgat încă de seamă ce se petrece de trei decenii pe faţadele care-i înconjoară. Idee surprinzătoare, apoi, pentru că introducerea acestei forme de artă într-o galerie – care, în plus, aparţine unei instituţii de stat – anulează instantaneu caracterul subversiv care îi este propriu şi transformă acţiunea, prin finanţarea oficială de care a beneficiat, într-o caricatură derizorie a propriei sale idelogii.
Nu cred că ar fi fost nevoie să se scrie mai mult despre această expoziţie. Din păcate, presa a găsit cu cale să se arunce avidă asupra bietului ponei roz cu zvastika pe crupă, ridicîndu-l la rang de scandal naţional şi chiar internaţional, iar această furtună mediatică a permis conducerii ICR să escamoteze celălalt scandal – real, de data asta – pe care ar fi putut şi ar fi trebuit să-l provoace exportul de turnători şi de maniaci ai falselor titluri. În cadrul unei operaţiuni extrem de abile, fleacurile de la New York au devenit copacii în spatele cărora se ascunde pădurea. Providenţial inspirat de răbufnirile prost plasate ale presei, Institutul Cultural Român a reuşit să facă din neînsemnatul ponei un gigant şi să facă uitată la umbra lui adevărata mizerie: cazul Antohi & Co.
Cei care s-au ridicat cu furie împotriva stupidei idei că ar fi existat “securişti buni” şi “securişti răi” se forţează acum să uite că turnătorii au fost cîrjele infame ale securiştilor şi încearcă să impună ideea că ar exista turnători scuzabili, turnători reciclabili, turnători exportabili pe temeiul unei false excelenţe academice. Ce ar fi trebuit să tulbure presa nu e răsuflatul ponei roz, ci contorsiunile prin care conducerea Institutului Cultural Român s-a străduit să justifice cazul Antohi & Co şi care, în fond, n-au făcut decît să divulge lamentabil găunoşenia a 19 ani de agitaţie civic-moralizatoare. Privite restrospectiv, lecţiile de salubritate publică pe care le-au dat demnitarii-cronicari de la Institutul Cultural Român nu mai au nici un sens. Sau, poate, doar unul singur: acela de a pregăti îndoielnice solidarităţi. “Noi care, atîţia ani şi cu atîta străşnicie, am condamnat ticăloşia unora, ne-am cîştigat dreptul să absolvim ticăloşia altora.”
Sîntem în 2008, totul e aşa cum a fost scris, nemernicii navighează pe creasta valului, iar moraliştii ne conduc pe drumul mocirlos al uitării. Atîta vreme cît vor continua să fie aplaudaţi, se va putea spune că ne merităm soarta.
Radu PORTOCALĂ
Cazul Patapievici-ICR. Valerian Stan devoaleaza RETEAUA PCR-GDS-ICR – profitorii tuturor regimurilor
„Boierii minţii” şi sistemul clientelar
Sub mandatul d-lui Patapievici, în jurul ICR s-a format o reţea clientelară care pare că a copiat la indigo modelele cele mai detestabile din politica autohtonă. D-l Patapievici şi clienţii ICR sunt pe cale să ajungă în cultura „bugetară” ce au fost şi încă mai sunt în politică Viorel Hrebenciuc, Adrian Năstase, Miki Şpagă şi toată clientela lor şi a partidului lor. Fără să fie conştienţi de urmarea gesturilor lor, cei care de aproape trei săptămâni au sărit în apărarea d-lui Patapievici şi a echipei sale au desenat o hartă foarte sugestivă a oamenilor şi intereselor care de patru ani încoace parazitează cu consecinţe foarte grave Institutul Cultural Român. Extrem de interesant – dar şi de grăitor – mi se pare faptul că oamenii în cauză aparţin practic fără excepţie Grupului pentru Dialog Social al d-lor Liiceanu şi Patapievici şi/sau grupului de foşti agenţi ai propagandei comuniste („noua stângă”) din presa „studenţească” – revistele” „Viaţa studenţească”, “Echinox“, „Opinia studenţească” şi „Dialog”, publicaţii de multe ori mai eficace decât presa centrală în îndoctrinarea „tinerei generaţii”. Parte dintre ei – unii dovediţi deja iar alţii suspectaţi doar că au fost şi agenţi ai poliţiei politice comuniste – au devenit după 1990 membri ai GDS.
Concret, printre cei care în săptămânile din urmă i-au atacat pe criticii ICR şi care au făcut zid în jurul echipei d-lui Patapievici – după ce în ultimii patru ani au beneficiat cel mai adesea clientelar de tot felul de stipendii din banii publici gestionaţi de Institut – s-au numărat:
– Gabriel Liiceanu, membru al GDS, fost membru, numit discreţionar, în Consiliul de Conducere al ICR: editura sa, „Humanitas”, a beneficiat de un tratament de departe cel mai favorizant în raport cu celelalte edituri (editura sa a tipărit şase din cele opt volume de până acum ale lui H-R Patapievici); în apărarea ICR, Liiceanu a scris, între multe altele, despre Patapievici: „Pentru ceea ce a realizat în anii din urmă Institutul Cultural, românii ar trebui să-l hrănească pe Horia Patapievici în Pritaneu.”, iar despre criticii Institutului: „mistificatori”, „slujnicarii lui Ceauşescu” ş.cl.)
– Andrei Pleşu, membru al GDS, membru al Consiliului de Conducere al ICR (soţia, director al Centrului de Carte al ICR); presa şi fostul director al ICR Paris au documentat tratamentul permanent privilegiat din partea ICR în publicarea propriilor scrieri (teza sa de doctorat – sic! – din 1977) şi în voiajele nesfârşite pe mai întregul mapamond
– Vladimir Tismăneanu, membru al GDS, ani la rând propagandist prolific în publicaţiile comunist-studenţeşti; a fost şi este beneficiarul mai multor finanţări generoase din banii ICR pentru promovarea, în Europa (la Paris, unde directoare a ICR este Magda Cârneci, membră a GDS) şi Statele Unite, a Raportului său de „condamnare a comunismului din România”; a apărat ICR în scandalul implicării foştilor lui colegi Sorin Antohi şi Andrei-Corbea Hoişie în programele sale; cu nuanţe ale argumentării prea puţin convingătoare, i-a apărat de asemenea şi pe cei doi foşti agenţi ai Securităţii; l-a atacat foarte dur în schimb pe ziaristul care se dovedise cel mai eficace în critica făcută ICR pentru colaborarea cu cei doi, numindu-l, între altele, „respingătoar personaj de subterană”
– Traian Ungureanu, comentator al revistei GDS, „22”, fost şi el ziarist în presa studenţească de propagandă, publicînd inclusiv texte favorabile regimului şi ideologiei comuniste; a beneficiat de finanţări repetate din banii ICR (între altele, a fost de două ori invitatul ICR New York iar „conferinţele” sale, extrem de politizate, i-au scandalizat pur şi simplu pe participanţi, membri ai comunităţii româneşti locale); a apărat cu exaltare ICR şi a insultat comunitatea românească new-yorkeză – „inadaptaţi care se exprimă prin golănii tricolore”, „grup de mitocani” etc etc
– Ioan T. Morar, fost ziarist în presa studenţească de propagandă, unde a publicat inclusiv texte favorabile regimului şi ideologiei comuniste; de vreun an sau doi romancier celebru, a fost finanţat prin ICR New York ca să-şi „lanseze” în Statele Unite, împreună cu Mircea Mihăieş, vicepreşedinte ICR, aşa zisul roman „Lindefeld”, scos la editura „Polirom” a lui Silviu Lupescu; a apărat şi el necondiţionat ICR şi a insultat comunitatea românescă din New York – „golanii de la New York”, „echipă de zgomote”, „spioni ai serviciilor româneşti sau ai altor servicii” etc
– marele scriitor Ioan Groşan (ruşine cui n-a auzit nici de el!), ca şi ceilalţi, „publicist” mulţi ani la rând în presa de propagandă comunistă s-a numărat de asemenea printre avocaţii ICR – şi bineînţeles tot ca beneficiar şi el, după aceleaşi criterii foarte neclare, al generozităţii echipei Institutului
– Dan Perjovschi, membru al GDS, a beneficiat (asemeni soţiei) de foarte multe şi consistente finanţări clientelare; în apărarea necondiţionată a conducerii ICR, i-a caracterizat pe ziariştii de la „New York Magazin”, cu nişte sintagme inepte intrinsec, drept “naţional-comunişti”, “legionaroizi-securişti”, “aceeaşi mână care l-a ucis şi pe Ioan Petru Culianu”
Cristian Mungiu a fost mobilizat şi el în apărarea echipei de la conducerea ICR. Nu putea fi uitată recunoştinţa pe care regizorul ieşean o datora d-lui Patapievici pentru că pe banii Institutului, pe sume foarte mari din banii Institutului, îi fusese „promovat” nu demult, în Statele Unite, filmul „432”. Achitîndu-se cu brio de misia la care a fost chemat, tânărul regizor se prea poate să-şi fi plătit datoriile inclusiv faţă de distinsa sa soră, d-na Alina Mungiu-Pippidi – înainte de 1990 a ocupat şi ea poziţii cheie în presa comunist-studenţească iar după din întâmplare colegă la GDS cu d-nii Patapievici, Liiceanu, Pleşu, Tismăneanu, Ungureanu, Perjovschi şi ceilalţi, şi tot din întâmplare membră şi a Consiliului de Conducere al ICR (numită bineînţeles tot de d-l Patapievici însuşi). Imparţial ca Dealul Copoului, Cristian Mungiu le-a zis-o de la obraz celor care şi-au permis să-i critice pe mărinimoşii săi finanţatori: „Propagă mistificări şi calomnii fără nici un fel de scrupule, de dragul scandalului”.
Bineînţeles că în apărarea d-lor Patapievici şi Mihăieş au sărit chiar şi ei înşişi. Primul de o manieră care măcar a sugerat grija de a-şi salva statutul intelectual şi oficial, în timp ce al doilea, în nota obişnuită, patentată de Vadim Tudor – „ziarişti aserviţi”, „imbecili” şamd. Şi bineînţeles că revista „22”, „organul de presă” al GDS, a fost şi ea la datorie, în frunte cu redactorul şef Rodica Palade. Şi bineînţeles că e un mare naiv cel care crede că lucrul acesta nu a fost făcut, aşa cum noi ştim sigur că a fost făcut, în contul unor mari obligaţii de genul celor despre care am vorbit.
În sfârşit, două cuvinte ar merita spuse şi despre tratamentul cu totul privilegiat pe care ICR l-a rezervat în toţi aceşti ani şi editurii „Polirom” de la Iaşi a lui Silviu Lupescu – personaj care de asemenea înainte de 1989 a deţinut funcţii cheie în conducerea publicaţiilor „studenţeşti” de propagandă comunistă, iar după a devenit membru al GDS şi – iarăşi pură întâmplare – şi membru al Consiliului de Conducere al ICR (dintre cei numiţi de asemenea de d-l Patapievici).
Cam asta ar fi, deci. Acum sigur că, ştiind şi eu bine cam ce şi cum s-a întâmplat în România ultimilor douăzeci de ani, prea mari speranţe nu-mi fac că în cele din urmă lucrurile vor fi puse în ordine. Costurile gestionării corupte, netransparente şi arbitrare a instituţiilor publice sunt cel mai adesea de natură materială şi financiară. În cazul unei instituţii precum ICR, însă, consecinţele sunt infinit mai serioase. Ele înseamnă nu numai delapidarea banului public, ci şi, mult mai grav, pervertirea competiţiei valorilor culturale. Ceea ce, pentru destinul în istorie al oricărei naţiuni, reprezintă răul maxim. Iar argumentul acesta mi se pare suficient pentru cei care ar fi tentaţi să se consoleze şi în faţa acestui scandal cu gândul că România e oricum ţara în care totul e posibil şi nimic nu are consecinţe.
P.S. În primăvara aceasta, cineva de la Curtea de Conturi care confunda ceva prin CV-ul meu mi-a spus: „Domnule, dacă aţi şti la ce se pretează, la ICR, colegii dvs de la GDS, v-aţi lua cu mâinile de cap”. Norocul meu e că nu ştiu.
Cazul Patapievici-ICR. Liviu Cangeopol: COMANDAMENTUL POMENII
Viata de artist nu e lesne de trait. De cand se stie, intelectualul roman, in special scriitorul, a fost inhamat la teleguta Puterii, fie direct, precum cronicarii moldoveni, fie prin intermediul institutiei de cult religios, al vreunei publicatii, asociatii, cenaclu, uniuni, edituri, fundatii cultural-stiintifice ori al unui partid politic. Inainte ca hoardele comuniste sa descalece de pe tancurile sovietice, scriitorii patriei erau stimulati sa-si vada de-alelor, adica sa scrie, cu ajutoare primite in functii bine remunerate ori premii in obiecte si laude.