Victor Roncea Blog

Epopeea oligarhilor Vintu – Patriciu (si minunatul prieten Nicolae Popa)

“Fratele lui Nicolae Popa a fost deja interogat” – Traian Basescu la OTV

Vestea “gasirii” lui Nicolae Popa, omul de paie al lui Sorin Ovidiu Vintu, care ar urma sa execute 15 ani de puscarie pentru rolul sau in uriasa frauda a FNI aduce fiori reci pe spinarea mogulilor pe care i-am putut vedea recent rascracarandu-se – ca Dinu Patriciu – pe ecranele televiziunilor, vituperand la adresa lui Traian Basescu din rasputeri. Patriciu si Vintu joaca cartea vietii lor in incercarea disperata a rasturnarii presedintelui.
Aducerea lui Nicolae Popa in tara, din Indonezia, unde s-a stabilit de mai multi ani, il va pune atat pe Vintu intr-o situatie mai mult decat incomoda. Poate numai sinuciderea sa oportuna ar opri tavalugul care l-ar putea strivi pe mogul, daca Nicolae Popa ar incepe sa vorbeasca, inainte de a-si ispasi pedeapsa de 15 ani pe care ar urma sa o execute in locul lui Vintu.

Daca Popa depune marturie, dosarul poate fi redeschis

In lipsa marturiei lui Nicolae Popa, Vintu nu a putut fi incriminat (pana in prezent). Toate documentele poarta semnatura lui Popa ca si la dosarele «FNA» sau «Banca Agricola», cauze in care Popa nu a putut fi niciodata audiat. El este singurul care ar putea ajuta anchetatorii in inculparea lui Vintu, inclusiv in «FNI». Daca Popa depune marturie, dosarul poate fi redeschis in baza articolului 394 din Codul de Procedura Penala.
Daca va colabora cu anchetatorii, Nicolae Popa ar putea obtine o reducere a pedepsei in dosarul «FNA». Disparitia lui Popa in toti acesti ani a facut insa ca Vintu sa fie condamnat doar in dosarul „BID”, unde implicarea sa era directa dar si in aceasta cauza, Popa a fost „mandatarul ocult al lui SOV”.
Faptul ca Nicolae Popa a fost interpusul lui Sorin Ovidiu Vintu in tunul FNI este binecunoscut. Chiar Vintu a recunoscut-o intr-un interviu din Cotidianul din data de 07.02.2006. Mai spune el aici ca “Nicolae Popa este unul dintre cei mai minunati prieteni pe care i-am avut vreodata”. Nu se stie insa – si Curentul dezvaluie in premiera – faptul ca Nicolae Popa n-a fost doar unul dintre minunatii prieteni ai lui Vintu ci si un minunat binefacator al lui Dinu Patriciu.
In 1998 societatea GELSOR unde, omul zilei, minunatu’ Nicolae Popa, era director general (si patron totodata, fiind actionar alaturi de Vintu), detinea un numar de actiuni la ROMPETROL varsate catre Dinu Patriciu care a obtinut controlul ravnitei companii petroliere cu sprijinul direct al urmaritului general retinut astazi la Jakarta.
Rafuiala lui Patriciu cu Traian Basescu, pleaca de la dosarul de cercetare penala a celei mai mari fraude din istoria Romaniei – cazul ROMPETROL. Acum s-a ajuns la apogeul acestei rafuieli. In 2007 Patriciu la atacat grobian pe Basescu numindu-l “maimuta”, “gorila”, “cioban”, “frana in calea progresului”.
Despre ce fel de progres e vorba este usor de inteles – progresul jafului in beneficiul unor personaje acuzate de organizare de grupuri criminale, delapidare, inselaciune, care au prejudiciat sute de mii de romani de avutul lor. Si Vintu si Patriciu sunt cazuri ilustrative, ce exprima o tipologie a oligarhiei romanesti, amandoi fiind reprezentanti de frunte ai cleptocratiei. Pe scurt mogulii nostri personifica resurectia grupurilor ascunse – conspirate pana in prezent – care au capitalizat resursele principale economice si acum isi asuma, la vedere, un post comisarial, de control total politic.
Iesirea recenta la rampa campaniei electorale a lui Patriciu si Vintu este un semnal clar al temerilor pe care le inspira Traian Basescu celor doi moguli penali. Din aceasta pozitie, acum, cei doi dau lectii “gloatei”, plini de morga, de la strapontina Realitatii Tv.

Fratia penala Nicolae Popa, Vintu, Patriciu

Preluarea ROMPETROL de catre gruparea Patriciu s-a facut cu ajutorul nemijlocit al lui Sorin Ovidiu Vintu. In 1998, ROMPETROL, colos al industriei petroliere, era una dintre cele mai profitabile firme romanesti. Numai din contractele externe avea de incasat peste 250 milioane de dolari, harta creantelor acoperind Libia, Egipt, Sudan, Irak, Rusia, Ecuador.
Traiectoria ascendenta a companiei este stopata brusc prin intersectarea cu gruparea Patriciu. La acea vreme, Patriciu era asociat cu Sorin Marin in firma SG International (SGI) ale carei origini pleaca de la un obscur ONG din Liechtenstein, Tudori Foundation, creata de Dinu Patriciu in 1994.
Citam din Rechizitoriul ROMPETROL: “Conform verificarilor efectuate in cauza, s-a stabilit ca la nivelul anului 1998 actionarii S.C. SG International S.A. erau urmatoarele persoane : Sasu Service AG – 48 ,97% ; Alpha Constructii si Investitii Imobiliare S.A.– 48,97%; Patriciu Dan Costache – 0,51%; Marin Sorin – 0,51%; Gaita George – 0,51%; Ciobanu Gheorghe – 0,51% , iar ca administratori figureaza Marin Sorin, presedinte al consiliului de administratie, Patriciu Dan Costache, vicepresedinte, respectiv Nastase Dan.
In ceea ce priveste actionarii S.C. Alpha Constructii si Investitii Imobiliare S.A., din datele furnizate de Oficiul Registrului Comertului al Municipiului Bucuresti a rezultat faptul ca 44% din capitalul social al acestei societati era detinut de Gaita George, in timp ce Patriciu Dan Costache controla direct si prin membrii de familie 55% din capitalul social al acestei societati, fiind astfel evident interesul sau in S.C. SG International S.A .”
Cu sprijinul lui Alexandru Popescu si Nicolae Stoica, pe atunci membri in conducerea ROMPETROL, SGI a cumparat masiv actiuni ROMPETROL cu pretul de 10 -11 USD/bucata. “Investitorul” Patriciu nu avea dreptul legal sa faca investitia, SGI-ul avand mari datorii catre stat. La sfarsitul lunii septembrie, SGI detinea deja 18% din actiunile ROMPETROL, fara sa fi anuntat CNVM la depasirea pragului de 5%. Profitand de pozitia sa de atunci, de parlamentar al unui partid aflat la guvernare, Patriciu a incalcat flagrant legea sfidand CNVM.
In luna octombrie 1998, prin functionarii ROMPETROL, SGI cumpara inca aproape 12% din actiuni aflate atunci in posesia lui Sorin Ovidiu Vintu. Vintu le achizitionase de la PAS – asociatia salariatilor, care si-au cedat naiv (?) actiunile catre SOV cu speranta ca astfel vor fi protejati de atacul lui Patriciu.
Citam din nou tot din Rechizitoriul ROMPETROL: “Din acelasi material probator a rezultat ca in perioada 28 august 1998 – 14 decembrie 1998 S.C. SG International S.A. a achizitionat de la persoane fizice, salariati ai ROMPETROL, un numar de 41.541 de actiuni emise de societate, achitand un pret de 5.012.220.000 lei. Este de mentionat faptul ca acest pachet reprezenta 21,4% din capitalul social, actiunile fiind achizitionate la preturi variind intre 68.000 – 120.000 lei (vol. 12 fila 57)”.

GELSOR si “preluarea” ROMPETROL

Tot Rechizitoriul dosarului ROMPETROL lamureste si contributia GELSOR-ului condus si patronat de Nicolae Popa in preluarea de catre Patriciu a ROMPETROL.
Citam: “In data de 3 decembrie 1998, S.C. SG International S.A. incheie un contract de vanzare cumparare actiuni cu S.C. GELSOR S.A., inregistrat la aceasta societate sub numarul 9156/07.12. 1998, avand ca obiect cumpararea unui pachet de 22.515 actiuni emise de ROMPETROL S.A. la pretul total de 3.269.000.000 lei, adica la pretul de 145.192 lei/actiune, pachetul de actiuni mentionat reprezentand 11,60% din capitalul social al S.C. ROMPETROL S.A.”
Vintu si Patriciu erau intelesi si “i-au lucrat” pe ceilalti actionari fara probleme. Fara sprijinul lui Vintu insa Patriciu nu ar fi reusit sa puna mana pe ROMPETROL.
GELSOR SA, firma condusa de Nicolae Popa, a votat in Adunarea Generala a Actionarilor, impreuna cu FPS si SG International, pentru atribuirea controlului companiei in favoarea lui Dinu Patriciu dupa care acesta executa o serie de miscari rapide, schimband abuziv componenta Consiliului de Administratie, in care Sorin Marin, omul sau de incredere, devine membru, la fel ca si reprezentantul FPS. Imediat ce si-a asigurat controlul Patriciu introduce modificari in Statutul de functionare al Companiei ROMPETROL care sa-i permita confiscarea definitiva si, mai ales, accesul imediat la activele fiscale ale ROMPETROL.
Citam din nou din Rechizitoriu: “In perioada 28.12–14.12.1998 S.C. SG International a achizitionat in total un numar de 64.056 actiuni emise de S.C. ROMPETROL S.A., reprezentand un procent de 33,059% din capitalul social, pentru care a achitat suma de 8.281.220.000 lei.
Dupa preluarea managementului S.C. ROMPETROL S.A. de catre reprezentantii S.C. SG International S.A., in vederea consolidarii pozitiei de actionar majoritar in aceasta companie, acestia au recurs la o majorare de capital prin conversia unor obligatiuni in actiuni, in mod ilegal, devenind in acest fel proprietarii a inca 144.200 de actiuni, care cumulat cu detinerea anterioara a asigurat obtinerea pachetului majoritar de actiuni”.
Astfel cu suportul lui Sorin Ovidiu Vintu, Dinu Patriciu a devenit miliardar, obtinand controlul asupra ROMPETROL dar aceasta a fost doar o prima etapa a operatiunii deoarece in fapt cei care au devenit adevarati beneficiari, in final, au fost tot rusii, prin intermediul statului fondator al CSI Kazahstanul care a achizitionat prin Kaz Munai Gaz ROMPETROL-ul romanesc.
Pe langa bani, grupul lui Patriciu a obtinut nu doar accesul la resursele statului, ci si un important reper energetic cu valoare strategica. Ruperea din patrimoniul Romaniei a acestei resurse are nu doar implicatii economice, ci si consecinte geopolitice semnificative. Romania este o placa turnanta – se afla pe o falie geopolitica, la frontiera Vestului cu Estul, astfel ca aici se duc lupte in toata regula (si) pentru controlul acestei importante resurse – energia, arma intrebuintata intens de Moscova in ultimii ani.

Moscova beneficiara lui Patriciu

Predarea Rompetrol catre KazMunaiGaz aduce Rusiei importante beneficii geopolitice si economice. Statul CSI kazah isi dubleaza capacitatea de rafinare, Rompetrol avand doua rafinarii in Romania si se alege si cu o vasta retea de distributie: benzinarii din Georgia pana in Franta. O retea care ajuta la amplificarea dependentei energetice a Europei fata de resursele din fostul spatiu sovietic. Mutarea lui Dinu Patriciu va avea impact major geo-economic si deoarece Kazahstanul este o piesa majora pentru strategia sectorului energetic al Rusiei inca din anul 2003.
Subordonarea fata de Moscova s-a amplificat, avand in vedere faptul ca in mai 2007, Putin l-a pus pe Nazarbaiev, presedintele Kazahstanului, sa semneze un nou acord care implica si Turkmenistanul pentru constructia unui gazeoduct care sa contracareze proiectul Nabucco. Acordul facut de kazahi cu Putin intareste traseul Tengis-Novorossiisk, adica se inscrie in aria de interese ale Rusiei de mentinere a monopolului in domeniul transportului petrolului si al gazelor naturale.
Romania este o tinta importanta a capitalului rus – dirijat de institutiile militare si serviciile speciale rusesti. Pe masura ce s-a conturat din ce in ce mai clar statutul strategic al Romaniei de “portavion fix” al bazelor militare americane insistenta rusilor de amplasare, la randul lor, in Romania, cat mai ferm, a crescut considerabil. Tara noastra devine un “cap de pod” pentru investitiile dinspre fosta URSS catre Uniunea Europeana.
LukOil detine peste 25% din piata carburantilor din Romania, pe piata imobiliara rusii devin deasemenea importanti, COS Targoviste, industria de aluminiu si multe alte repere au fost preluate deja de “capitalistii” rusi.

Destructurarea economiei nationale

Afacerea ROMPETROL a fost din start cladita pe baza unei strategii de destructurare a economiei nationale. Au avut loc o serie de lovituri succesive care au lichidat intreg patrimoniul petrolier al Romaniei, una dintre averile strategice ale tarii fiind instrainata prin jaf – politica dusa de toate guvernarile care s-au succedat dupa momentul 1989.
Vreme de mai bine de un deceniu, grupul infractional creat si condus de Patriciu a spalat bani, a manipulat piata de capital si a inselat autoritatile. ROMPETROL era nava amiral a comertului exterior romanesc, se afla in topul firmelor romanesti de comert exterior, fiind singurul contractor specializat in petrol si gaze care activa cu succes pe piata mondiala. Ani de zile, aceasta societate a adus in tara milioane de dolari rezultati din lucrarile de foraj si constructii-montaj in domeniul petrolier executate in diverse tari ale lumii.
Compania SG International a fost vehiculul prin care Dinu Patriciu si Sorin Marin au preluat compania Rompetrol, cu sprijinul direct al GELSOR-ului lui Vintu, societate condusa de minunatul Nicolae Popa si, apoi, banii din creanta libiana.
Cele mai “grele” parti din dosarul de urmarire penala in dosarul Rompetrol sunt legate de manipularea pietei de capital si de creanta Libia. Afacerea “topirii” creantei din Libia i-a adus lui Dinu Patriciu partea cea mai consistenta a dosarului penal in cauza Rompetrol, inclusiv acuza “de constituire a unui grup de crima organizata”.
Patriciu a vandut cel mai bogat zacamant petrolier al Romaniei: este vorba de acordul EPSA in valoare de 75 mil. usd. Pe scurt, conducatorul Jamahiriei arabe libiene, care era bun prieten cu Ceausescu, drept rasplata pentru serviciile oferite Libiei, a facut cadou Romaniei un teren petrolier, exploatat din 1980 prin contractul dintre National Oil si Rompetrol of Libia. Ulterior s-a descoperit ca zacamantul era urias, poate unul dintre cele mai mari din lume. In 1993, “securisti de omenie” ai statului, in cardasie cu Patriciu, vand acest teren unei companii din Spania, Repsol. Plata de la Repsol urma sa soseasca in 6 transe Romaniei, dar Rompetrol se privatizeaza, iar cei 75 mil. de usd plus taxe, respectiv 88 mil. usd ajung in buzunarul lui Patriciu, in loc sa intre in vistieria tarii.
In perioada 1996-2002 Dinu Patriciu a preluat, pe rand, Rompetrol SA, Rafinaria Vega si, in final, Rafinaria Petromidia. Prin firma SG International, Dinu Patriciu si Sorin Marin au preluat de pe piata bursiera actiunile Rompetrol, apoi pachetul majoritar de actiuni de la Rompetrol a trecut, prin mai multe societati, inainte de a fi concentrat la Rompetrol Group BV Olanda. In 2001, Sorin Marin si-a vandut actiunile detinute la Rompetrol si au fost introduse in joc alte societati “estice”.

Kazahstanul, CSI-ul si Rusia

Esticii nostrii, kazahii in mainile carora a cazut ROMPETROL-ul nu sunt nici pe departe niste independenti in raport cu Rusia. Kazahstanul este fieful unui dictator sustinut de Rusia. Partidul presedintelui kazah, Nursultan Nazarbaiev, aflat la putere inca din vremea URSS tocmai a castigat toate locurile parlamentului de la Almaty, iar noua Constitutie, printr-un ultim amendament, ii permite presedintelui Nazarbaiev sa detina toata puterea cat timp va dori. Oponentii presedintelui sfarsesc subit. Zamanbek Nurkadilov, fost ministru al Cabinetului si aliat-cheie al presedintelui Nursultan Nazarbaiev, l-a acuzat pe acesta de autoritarism si i-a cerut acestuia sa demisioneze dupa care a fost gasit ciuruit de gloante.
Kazahstan face parte din Organizatia de cooperare de la Shanghai (SCO – alaturi de Rusia, China, Kirghizia, Tadjikistan si Uzbekistan), structura vazuta de rusi drept o contrapondere la NATO. Abil, Nazarbaev a facut la Bruxelles declaratii de amor Aliantei Atlantice, declarand ritos ca “Armata noastra are nevoie de cooperare cu NATO pentru a se dezvolta”, insa armata Kazahstanului marsaluieste disciplinat alaturi de Rusia.
Acum doi ani zeci de mii de militari din Rusia si China au participat la manevrele militare din cadrul unei adevarate demonstratii de forta, cu cateva zile inaintea summitului SCO. Desi rusii sustin ca SCO nu se va transforma in alianta militara, Occidentul vede aceasta alianta creata sub pretextul luptei impotriva terorismului drept o replica la extinderea operatiunilor NATO in Asia. Rusia face eforturi majore pentru cresterea potentialului sau militar intentionand sa cheltuiasca aproximativ 200 miliarde de dolari pentru aparare – bani care vor veni din petrolul cumparat de europeni.
Fostul stat sovietic a refuzat sa se alature GUAM, organizatie eurasiatica sustinuta de Washingnton, iar presedintele kazah Nursultan Nazarbayev a criticat deschis pozitia proamericana a liderilor din Ucraina, Georgia si Azerbaidjan. Nazarbayev s-a distins ca un sustinator al retragerii din cadrul GUUAM a Republicii Uzbekistan, cu ocazia summitului din 2005, desfasurat la Chisinau.
Pe langa manevrele militare marile manevre energetice continua pe toate fronturile, inclusiv in Balcani. Nazarbaiev participa la un proiect major de consolidare a pozitiilor ruse pe piata energetica mondiala. Valeri Iazev, presedintele comitetului Dumei de Stat pentru energetica a anuntat ca Moscova vrea crearea unei aliante mondiale pentru controlul preturilor la gaze. In componenta acestei aliante, ar trebui sa intre alaturi de Rusia – Turkmenistan, Uzbekistan si Kazahstan, Ucraina si Belarus dar si Iranul, in perspectiva. Aceasta alianta ar constitui, conform strategilor rusi, o contrapondere la Uniunea Europeana.

“Grupul de criminalitate organizata”

Scena politica romaneasca a luat foc de fapt odata cu finalizarea de catre Parchet, in septembrie 2006, a Rechizitoriului cazului ROMPETROL. Celebrul dosar Rompetrol, afacere juridica ce a determinat criza majora a sistemului politic din Romania, odata cu refuzul lui Traian Basescu de a “rezolva” problema penala a lui Patriciu, dupa cum ii cerea Tariceanu in celebrul biletel din 2006. Dosarul Rompetrol, finalizat in septembrie 2006, a avut parte pana acum de vreo 25 de amanari, din motive care mai de care mai hilare. Ultima amanare, a 25–a, din luna septembrie, s-a datorat grevei magistratilor.
Patriciu urmeza sa fie judecat pentru: initierea unui grup de crima organizata, spalare de bani in forma agravanta, asociere in vederea savarsirii de infractiuni, inselaciune, delapidare, divulgare de informatii cu caracter secret.
Continutul exploziv al materialului in baza caruia Dinu Patriciu a fost trimis in judecata riscand zeci de ani de puscarie reprezinta esenta tipologiei “privatizarii” prin jaf a economiei nationale. Mai bine de un deceniu, omul de afaceri Dinu Patriciu, impreuna cu inalti reprezentanti ai statului au constituit un grup infractional organizat, transfrontalier, care s-a ocupat, pe langa operatiuni de manipulare a pietei, de capital, de spalare de bani rezultati in urma activitatilor ilicite, captand sume considerabile datorate statului, externalizand apoi fondurile obtinute in urma desfasurarii activitatii infractionale.
Grupul de afaceri reprezentat de Dinu Patriciu este calificat drept un “grup infractional care si-a asigurat sprijinul, prin cooptarea in cadrul grupului, a unor persoane cu functii importante in institutii ale statului – grup de criminalitate organizata”.
In Rechizitoriul dosarului ROMPETROL se mai precizeaza: “In perioada anilor 1999-2004, grupul infractional astfel organizat si-a realizat scopul de insusire a creantei statului roman rezultata din Acordul de cooperare economica internationala cu statul libian, de decapitalizare a Rafinariilor Vega si Petromidia, de insusire si folosire in propriul interes a sumelor de bani colectate si destinate bugetului de stat, dar si de a transfera sume de bani catre societatile membre ale grupului infiintate in paradisuri fiscale si, nu in ultimul rand, crearea, in mod artificial, de lichiditati prin listarea la bursa a Rafinariei Petromidia”.
Dosarul ROMPETROL arunca in aer scena politica romaneasca, in spatele lui Patriciu regrupandu-se majoritatea “capitalistilor rosii” cu averi facute in regimul cripto-comunist al lui Ion Iliescu. Magnatul penal, liberalul antiliberal, pusculita mafiei pesediste este in acest moment modelul desavarsit al “privatizarii mafiei comuniste”. Solidaritatea din jurul sau a unor personaje asemanatoare – Dan Voiculescu, Vintu, Tariceanu, Verestoy Attila, arata ca Dosarul ROMPETROL este atat de important, incat inflameaza intreaga scena politica a tarii.
In aceeasi cauza mai sunt implicati patru reprezentanti ai (CNVM): Gabriela Anghelache – presedinte, Paul Miclaus – vicepresedinte, Victor Eros – membru si Elena Albu – sefa Corpului de control din CNVM. Un fost ministru PNL, Sorin Pantis este acuzat de manipulare a pietei prin tranzactii sau ordine de tranzactionare. Alexandru Bucsa, vicepresedinte The Rompetrol Group Olanda este judecat pentru complicitate la delapidare, complicitate la spalarea de bani si pentru asociere in vederea savarsirii de infractiuni. Sorin Rosca Stanescu, directorul ziarului “Ziua” este si el acuzat de utilizare de informatii privilegiate si aderare la un grup infractional organizat. 11 persoane sunt nominalizate in Rechizitoriu, dar numarul celor implicati in mega-teapa Rompetrol este cu mult mai mare. Statul, in primul rand, prin reprezentanti corupti a fost principalul favorizant al jafului national.
Personaje importante de pe scena politica, au beneficiat de pe urma tranzactiei de la bursa cu actiuni ROMPETROL Rafinare, devenind ulterior pioni ai dosarului penal ROMPETROL. Printre acestia pot fi enumerati: Camelia Rodica Voiculescu, Attila Verestoy, Calin Popescu Tariceanu, Rosca Stanescu si inca vreo cateva zeci.
Toti acestia sunt cuprinsi in fraudele spalarilor de bani din dosarul ROMPETROL si ar urma sa incaseze ani grei de puscarie.

Nicolae Popa omul de paie al lui Sorin Ovidiu Vintu, groparul FNI

Afacerile lui Vintu au plecat din zona Iasi, prin GELSOR, o societate care a fost infiintata in 1995 de Gelu Teodorescu, profesor de matematica la Universitatea din Iasi, prieten cu Dan Condurachi si cu Sorin Ovidiu Vintu.
GELSOR a plecat din start printr-o teapa clasica: la fabrica de seringi de unica folosinta SANEVIT Arad, una dintre primele societati listate la bursa, GELSOR a cumparat masiv actiuni la pretul minimal.
SANEVIT avea exclusivitate de la Ministerul Sanatatii pentru vanzarea produselor sale in sistemul sanitar iar afacerile fabricii mergeau bine astfel ca pretul actiunilor a urcat spectaculos.
“Coincidenta” GELSOR a vandut participatia sa la SANEVIT cu doar cateva zile inainte ca guvernul sa decida ca nu este normal ca statul sa cumpere seringi numai de la un singur producator, fara licitatie. Profitul rezultat din vanzarea la timp a actiunilor a fost enorm. GELSOR a avut un profit rezultat in urma afacerii SANEVIT de aproape 15 ori mai mare decat suma investita initial.
Apoi insa cei care au cumparat (printre care si SIF Muntenia) au avut surpriza sa constate, in scurt timp, ca actiunile nu valoreaza mare lucru in conditiile in care nu mai este unic furnizor.
Mai departe, in cascada, reteta a functionat la nesfarsit…

FNI: jaf protejat de statul mafiot

“In Romania, ca oriunde in lume, o afacere trebuie sa se bazeze pe lege. (…) In privinta moralitatii unei afaceri, asta este alta dezbatere. Legile moralitatii nu le poti aplica in afaceri. Nu mai sunt de actualitate. Asa este oriunde in lume.” – Sorin Ovidiu Vintu

Sute de mii de romani care si-au investit economiile in unitati FNI au dormit linistiti hipnotizati de sloganul lui Vintu. Dupa trei ani si ceva de jaf organizat cei care au condus la vedere FNI (interpusii lui Vintu) au fugit, banii s-au evaporat, iar anchetele pornite de autoritati au mascat de fapt aflarea adevarului.
Reteta falimentului a fost simpla. Fondul nu a fost infiintat pentru ceea ce se astepta lumea, potrivit denumirii, ci pentru scoaterea din buzunarele oamenilor a ultimelor economii, dupa escrocheria Gerald si Caritas.
FNI tot un joc piramidal, a “desavarsit” jumulirea romanilor inceputa prin Caritas si Gerald, “jocuri” organizate tot de mafia lucratorilor in servicii. A fost pus in miscare un angrenaj urias care a promovat agresiv “investitia” la FNI, prin utilizarea exclusiva si complice a mass-media.
Oamenii au fost prostiti prin asocierea FNI cu bancile comerciale si cu institutii ale statului, iar “adormirea” s-a facut prin aruncarea pe piata media a unor bugete enorme de publicitate si uitilizarea unor lideri de opinie de tipul lui Tatulici, la fel ca si in cazul Caritas. Sutele de mii de oameni care si-au investit economiile in unitati FNI au fost “vrajiti” cu sloganul “Dormi linistit, noi veghem pentru tine”.
Actiuni necotate, fara valoare, actiuni cotate, dar cumparate la suprapret, tranzactii fictive si rascumparari de unitati la randamente uriase – iata reteta uriasei fraude FNI, sustinuta prin politica agresiva de marketing, implicarea institutiilor statului si a unor banci comerciale.
Existau, de ochii lumii, in portofoliul FNI si ceva actiuni ale unor societati listate la bursa, dar ele fusesera cumparate la preturi duble sau chiar triple fata de valoarea lor reala.
SOV Invest, administratorul FNI, nu avea o autorizatie de functionare pentru Bucuresti. Cu alte cuvinte, Fondul a functionat ilegal mai toata perioada. “S-a retinut ca SC SOV Invest SA nu a solicitat la CNVM aprobarea schimbarii sediului din Constanta in Bucuresti, nedepunand un dosar special pentru avizarea schimbarii sediului, dar, indirect, in modificarile prospectului de emisiune avizate de CNVM prin Decizia 3136/14.07/1998, se prevede schimbarea datelor de identificare ale societatii de administrare. Nu exista autorizatie prealabila de functionare a SC SOV Invest SA, societatea a fost infiintata prin Sentinta Civila a Tribunalului Constanta (…). Se constata astfel incalcarea regulamentului CNVM (…)”, se arata intr-un control al CNVM realizat ulterior caderii FNI.
Angrenajul s-a bazat exclusiv pe “abureala” populatiei: strategia investitionala a FNI suna, oficial, in felul urmator: “Optimizarea portofoliului fondului administrat in conformitate cu prevederile legal-normative in vigoare, pentru asigurarea cresterii unitatii de fond. Dinamizarea activitatilor pe piata de capital si cu precadere a tranzactiilor in Bursa si pe piata RASDAQ”. Pe scurt “legenda” de acoperire suna ca o investitie in siguranta.
De fapt FNI a investit majoritatea banilor in actiuni necotate pe pietele reglementate iar majoritatea achizitiilor de actiuni s-au facut prin tranzactii cu persoane fizice…care de fapt nu existau, erau fictive!
Iata ce scria un politist, dupa ce a inceput ancheta FNI, in procesul-verbal: “Astazi (…) fiind in continuarea verificarilor privind contractul de cesiune de actiuni incheiat intre Grigore Ioan, in calitate de cedent, si FNI prin SOV Invest, in calitate de cesionar pentru un numar de 7.760 de actiuni la purtator emise de SC Industrial Export SA, ne-am deplasat la domiciliul mentionat in contract al cedentului respectiv, str. Tunari nr 156. Adresa nu a putut fi identificata, intrucat strada Tunari din sectorul 2 este numerotata de la 1 la 87. Pentru care am incheiat prezentul proces-verbal”.

Actiunile necotate, smen pentru Vintu

In iunie 1997, FNI a cumparat actiuni la Bucuresti Turism SA, o societate aflata in…cadere. Vanzatorul actiunilor era Sorin Ovidiu Vintu care a cedat 5.787 de actiuni si a primit 2,488 de miliarde de lei, adica 430.000 de lei pentru fiecare actiune. Bucuresti Turism nu era cotata pe piata bursiera, dar era “foarte valoroasa” pentru FNI astfel incat a fost trecuta in activul net cu suma de achizitie desi, potrivit CNVM, acest lucru incalca grav legislatia in vigoare. Tranzactii de acest tip au fost facute cu zecile, fie ca era vorba despre Sorin Ovidiu Vintu personal sau de interpusi sau SVM-uri “inventate” de el.
Intr-un raport din martie 1998, Comisia Nationala de Valori Mobiliare atragea atentia asupra faptului ca portofoliul FNI are o structura riscanta, fiind constituit in proportie de aproape 70% din actiuni necotate. Doar putin peste 15% erau titluri cotate pe piata bursiera, iar acestea nu valorau mai nimic.
Intr-o alta situatie intocmita de CNVM (30 iunie 2000), rezulta ca actiunile fusesera cumparate la valori duble sau chiar triple fata de valoarea lor reala. Astfel, pentru titluri Rafo Onesti s-au cheltuit 460 de milioane de lei, desi valoarea de piata a actiunilor era de aproape cinci ori mai mica. Aceasta este doar una dintre directiile spre care s-au scurs banii FNI. Situatia era identica si in ceea ce priveste societatile cotate pe RASDAQ si aflate in portofoliul FNI.


Bankcoop, CEC, Ciorbea

CEC-ul taranistilor intrase in combinatia FNI pe calea batatorita de – Bankcoop. Pe 30 mai 1997, cele doua parti semnasera un contract de fidejusiune/cautiune (contract nr. 2509).
Bankcoop a intrat in incapacitate de plata, asa ca inlocuitorul a fost CEC, institutia bancara (de stat) cea mai afectata de “afacerea” Fondului National de Investitii.
Situatia investitiilor nu era contabilizata exact, iar numarul unitatilor de fond aflate in circulatie nu era unul real. Dupa caderea FNI, s-a aflat ca managerii Fondului aveau aruncate pe piata (in aprilie 2000) peste 75 de milioane de unitati de fond. CNVM a observat ca in scriptele oficiale, nu figurau decat aproximativ 34 de milioane de unitati. De doua ori mai putine! O luna mai tarziu (mai 2000), in actele FNI nu mai exista nici macar o unitate de fond. Omul cheie al lui Vintu, Nicolae Popa a fost scos din tara de ofiteriul SRI Veliscu.


Nicolae Popa, profilul unui minunat prieten

Nicolae Popa a fost directorul general al Societatii de Valori Mobiliare GELSOR, patronata de Sorin Ovidiu Vintu – firma care a administrat actiunile SOV Invest, societate care, la randul ei, a administrat Fondul National de Investitii (FNI) si Fondul National de Acumulare (FNA).
Prin declaratie-angajament semnata de Popa acesta era autorizat in scris de S.O. Vintu sa efectueze tranzactii la FNI in numele si in interesul sau propriu in baza instructiunilor date de Vintu. Aceste date sunt atestate si de faptul ca SC Sovinvest SA, ca administrator al FNI, a virat direct in conturile personale ale lui S.O. Vintu, din rascumpararile de unitati de fond efectuate de pe carnetele de investitor emise pe numele lui Popa, sume in valoare totala de peste 516 miliarde de lei.
Conform declaratiilor Mariei Vlas, in angrenajul jafului FNI un rol-cheie l-au avut fostii ofiteri SRI, iar de recrutarea si angajarea lor, intr-o prima faza, s-a ocupat cadrul SRI Victor Veliscu, asociatul lui Vintu.
In 1994, Veliscu este recrutat de Sorin Ovidiu Vintu, care il pune sa amenajeze sediul GELSOR, iar in iulie 1995, devine actionar la SOV Invest, firma ce avea sa administreze dezastrul FNI.
Vlas a afirmat ca, la inceput, ea a lucrat pentru Vintu la Societatea de Valori Mobiliare GELSOR SA si ca a incheiat cu Veliscu, care reprezenta SOV Invest, primul contract de distribuire a certificatelor de investitor. Ulterior, Veliscu i-a predat Mariei Vlas administrarea SOV Invest.
Prin intermediul lui Popa Nicolae, disparut fara urma, pana ieri, SOV a retras din fond 516 miliarde de lei. Potrivit expertilor, Vintu nu era investitor FNI, desi, initial, pe numele sau a existat un carnet de investitor. Ulterior, acelasi carnet apare pe numele inculpatului Popa Nicolae. Concluzia expertilor a fost ca “inculpatul Sorin Ovidiu Vintu a fost investitor FNI prin persoane interpuse”, respectiv prin Popa Nicolae.
Banii investiti in FNI de Sorin Ovidiu Vintu erau gestionati de Nicolae Popa, interpus in scopul mascarii implicarii acestuia in devalorizarea fondului. Ioana Maria Vlas a declarat, pe parcursul anchetei, in calitate de martor, ca Nicolae Popa era „mana dreapta a inculpatului (n.r. Sorin Ovidiu Vintu) ca orice spunea acesta era ca si cum ar fi spus insusi inculpatul, prefigurandu-l drept mandatar al inculpatului, aceleasi aspecte rezultand si din declaratiile altor martori atasate acestui dosar“.
Tribunalul Bucuresti insa nu a gasit „suficiente probe care sa ateste ca SOV a avut vreo implicare“, iar Vintu nu ar fi incalcat legea cånd l-a folosit pe Popa ca mandatar al banilor investiti la FNI . Cel mai important element al cazului – Nicolae Popa, cel care ar fi putut sa-l duca pe Vintu in pragul puscariei, a fost „exfiltrat“ din tara de insusi Victor Veliscu, care l-a scos din tara cu masina condusa de el personal.


Nicolae Popa si SRI-ul lui Radu Timofte

Dupa deosebitele servicii prestate catre Vintu, Veliscu este reactivat si angajat la UM 0215, ca sef serviciu economic (finante-banci), iar ulterior ajunge inapoi la SRI, direct in dreapta lui Timofte.
In 2001, Victor Veliscu, reactivat in SRI, va fi consilierul directorului Serviciului Roman de Informatii pe probleme de logistica, pana in 2005, cand este trecut in rezerva cu rangul de general de brigada. Pensionarul fericit si-a infiintat apoi o pensiune, iar de FNI si de implicarea sa in marele jaf nu s-a mai suflat un cuvant, desi pe data de 6 martie 2003, directorul SRI, Radu Timofte, referindu-se la cazul FNI, afirma in plenul Parlamentului: „Cetatenii, societatea si chiar institutii ale statului au fost victimele unei mari manipulari puse la cale de «escroci de geniu», din conducerea si compunerea retelelor crimei organizate internationale, care mai sunt inca in umbra, fiindca cei scosi in fata nu sunt decat niste pioni. (…) Artizanii escrocheriei nu au plecat, au fost intotdeauna peste granita. Au fost si pioni pe teritoriul Romaniei. Va asigur ca s-a stiut totul in legatura cu FNI“.
Aici, directorul Timofte pe de o parte mintea de ingheta apele, pe de o parte spunea adevarul pe deplin: intr-adevar „s-a stiut totul in legatura cu FNI“, intr-adevar „au fost scosi in fata niste pioni“, insa ce a uitat sa precizeze Timofte era faptul ca chiar omul de la dreapta sa era unul dintre artizanii escrocheriei, iar cel care ii dadea raportul lui Vintu era chiar el, Raducu, prins de ofiterii de la E in flagrant. Oamenii au fost matrasiti, scosi la pensie – desigur nu au primit pensii atat de grase ca Veliscu, deoarece ei si-au servit doar tara, nu si pe Vintu.


…procurorul Irinel Paun minunatul salvator al lui Sorin Ovidiu Vintu

Toate retragerile ilegale de actiuni si bani de la FNI poarta semnatura lui Nicolae Popa, insa marturiile si expertizele financiar-contabile au dus la punerea sub acuzare in aceasta cauza si pe Sorin Ovidiu Vintu. Acesta a scapat insa de acuzatii, in 2004, dupa ce procurorul Irinel Paun (fost sef al Directiei Generale Anticoruptie) a apreciat ca o buba la un picior al mogulului facea imposibila anchetarea sa.
In rechizitoriul dosarului FNI intocmit de procurorul Irinel Paun, cel care l-a facut scapat pe Vintu, acesta recunoaste ca nelegiuirile in functionarea si administrarea fondului s-au facut inclusiv in perioada in care SOV era tatal FNI-ului. Astfel, anchetatorul precizeaza ca una dintre cauzele care au generat pagube in activitatea FNI a fost diminuarea numarului unitatilor de fond aflate in circulatie, fapt ce a avut ca efect direct cresterea nereala a valorii unitatilor de fond in raport de care s-au efectuat rascumpararile si care a generat plata unor sume de bani in plus, necuvenite, din fondurile investitorilor FNI. Acelasi rechizitoriu precizeaza ca o alta cauza importanta care a determinat intrarea FNI in incapacitate de plata a constituit-o reevaluarea nejustificata a actiunilor aflate in portofoliul FNI.
Prin disjungerea datorita bubei la picior a lui Vintu, Nicolae Popa si Ioana Maria Vlas au ramas singurii inculpati in aceasta cauza. Prin decizia definitiva si irevocabila a Curtii Supreme de anul acesta, Vlas a fost condamnata la zece ani de inchisoare, sub acuzatiile de inselaciune si abuz in serviciu. Popa are de efectuat 15.


Disjungerea lui SOV si scutirea medicala pentru bubitza de la picior

Modul in care Parchetul – respectiv Paun – explica la acea data – 7.12. 2004 – disjungerea dosarului este de-a dreptul hilar. Procurorul Irinel a apreciat ca “inculpatul Sorin Ovidiu Vintu a suferit o interventie chirurgicala ca urmare a unui accident casnic, fiind in imposibilitatea de a participa la efectuarea unor acte de urmarire penala”.
Odata cu aducerea in tara a lui Nicolae Popa, Vintu nu ar mai avea multe optiuni sa scape, banuiesc, decat asumandu-si o dauna totala la toate membrele care i-au mai ramas neologite.
Un internaut a trimis urmatorul comentariu la unul dintre articolele scrise despre FNI si Sorin Ovidiu Vintu, care inchide in putine cuvinte “cazul Vintu”, si pe care nu pot sa nu-l citez, chiar daca se exprima mai contodent, justificat avand in vedere ca si-a pierdut toata averea deoarece el nu a avut parte de un minunat prieten ca Nicolae Popa.
“Vintu este un nenorocit de infirm care a nenorocit sute de mii de oameni in foamea sa nebuna si bolnava dupa bani. Din cauza ca nu i se scoala a ramas cu o singura pasiune – posesia banilor.
Schiop, infirm, neputincios, mitocanul asta neghiob si analfabet ajuns smecher de oras, isi da acum aere de Harvard, cu trabucul infipt intre dinti, dupa ce pe vremuri se tara prin fata gurilor de metrou tranzactionand certificate.
Starpitura asta ne scuipa acum din spatele garzilor sale inarmate, selectate din randurile fostilor ofiteri SPP, SRI, ETC.
Familia mea a ramas fara nimic dupa caderea FNI. Tot ce au muncit batranii o viata s-a dus p..lii de suflet.
Sper sa-i crape burdihanul espropiatului, cu un trabuc infipt in c..r si sper sa apuc momentul pentru a scuipa pe fereastra puscariei care-l asteapta pe jegul uman – Sorin Ovidiu Vintu”.
Personal nu cred ca victima lui Vintu va avea ocazia sa-si vada visul cu ochii dar speranta moare ultima, nu-i asa?…

George Roncea

https://www.mirceageoana.tv/?p=148
urmariti si acest link dupa lectura articolului