Posts Tagged ‘Ana Blandiana’

STRICT SECRET: NICOLAE MANOLESCU, omul lui Gogu Radulescu si Zigu Ornea, despre scrisoarea lui Brucan si "sugestia sovietica" pentru "disidenti"

La 25 martie 1989, Securitatea a înregistrat o convorbire dintre criticii literari Nicolae Manolescu şi Livius Ciocârlie. Transcriptul ei a fost introdus în dosarul de urmărire informativă al profesorului Livius Ciocârlie ca “Notă cu privire la discuţia telefonică dintre Livius Ciocârlie şi Nicolae Ma­no­lescu, despre «cazul Deş­liu», Mir­cea Dinescu, Ana Blandiana şi «scri­soarea celor şase».”

Strict secret
Exemplar unic

În cadrul unei discuţii purtate la data de 25 martie a.c. între criticul li­terar Nicolae Manolescu şi scriitorul Livius Ciocârlie, cei doi au abordat şi următoarele aspecte:
– Referindu-se la episodul petrecut la Casa Scriitorilor, la care “eroii” au fost Mircea Dinescu şi Dan Deşliu, Nicolae Manolescu a afirmat: “Cei doi erau la masă şi cineva de la bucătărie care, pe furiş, le-a spus să fie atenţi, căci au venit nişte băieţi de la Securitate, care au răscolit tot coşul de farfurii murdare pentru a căuta o anume farfurie pe care chelnerul care a deba­ra­sat a pus-o la grămadă pentru că n-a ştiut ce-i cu ea. A doua zi, când s-au întâlnit la aceeaşi masă, li s-au adus nişte chifle pe o farfurie, după ca­re a venit rapid chelneriţa şi a zis: Vai, ce veche e pâinea asta, să vă dau una mai proaspătă! Şi a schimbat far­fu­ria. N-a zis nimeni nimic, dar la ple­care Deşliu a băgat farfuria în servietă.”
– Cu privire la anchetarea lui Dan Deşliu, Nicolae Manolescu a afirmat că acesta a hotărât să declare greva foamei, lucru pe care i l-a comunicat şi lui Augustin Doinaş, pentru a scăpa de interogatorii.
– Aceeaşi persoană a relatat deapre conţinutul scrisorii trimise de Mircea Dinescu la Europa Liberă şi transmisă pe post.
După ce face o trecere în revistă a modului cum Mircea Dinescu a fost exclus din partid şi dat afară de la România literară, Nicolae Manolescu s-a plâns că încă nu a putut lua le­gă­tura cu acesta nici telefonic, nici perso­nal, cu toate că a mers aproape zilnic la Uniune pentru a-l întâlni.
De asemenea, a afirmat că a încercat să intre la D.R. Popescu pentru a-i arăta că nu este de acord cu modul cum sunt trataţi Mircea Dinescu şi Dan Deşliu, că ştie tot ce li se întâmplă acestora, dar nu a putut încă lua legă­tura cu preşedintele, deoarece acesta este tot timpul “foarte ocupat”. To­tuşi, s-a întâlnit cu Augustin Doi­naş, care i-a confirmat totul despre Dan Deşliu, a cărui situaţie este cunoscută şi de Zigu Ornea şi Radu Cosaşu.
Despre Mircea Dinescu, Nicolae Manolescu a spus că nu mai ştie nimic de joi, dar până atunci cunoştea că se putea mişca liber prin oraş, cu toate că plimba după el trei maşini şi o trupă de oameni, aşa cum plimbase şi el în toamnă.
La rândul său, Livius Ciocârlie îşi exprimă credinţa că “ăştia sunt înne­buniţi, deoarece sub ochii lor Mircea Dinescu reuşeşte să transmită scri­soa­rea afară”, afirmaţie pe care Mano­lescu o completează, arătând că “până acum nu l-a împiedicat nimeni să facă ceva”.
Discutând despre cei doi, Nicolae Manolescu apreciază că lui Dan Deş­liu i se aplică un tratament mai dur, deoarece în scrisoarea lui a atacat direct “persoana”, pe când Mircea Di­nescu a scris-o mai la general, fără atac direct la persoană.
– Livius Ciocârlie i-a relatat interlocutorului său că a aflat de la Ga­bri­ela Adameşteanu că şi Ana Blandiana a făcut o scrisoare, Nicolae Manolescu confirmându-i afirmaţia şi ară­tân­du-i că e vorba despre o scrisoare în care Ana Blandiana îşi cere dreptul de a publica, scrisoare adresată tuturor forurilor.
El subliniază că totuşi situaţia Anei Blandiana se va rezolva pozitiv, dar această rezolvare “se pare că ei nu-i convine, neaşteptându-se la aşa ceva.” Aceste aspecte Nicolae Ma­nolescu le cunoaşte de la Zigu Ornea, care, la rândul lui, le-a aflat în urmă cu câteva zile de la “Moşul”, poreclă prin care îl desemnează pe Gogu Rădulescu.
– Readucând discuţia la Mircea Dinescu şi Dan Deşliu, Nicolae Mano­lescu arată că a auzit că s-ar intenţiona să se facă o mare adunare la Uniunea Scriitorilor pentru a-i exclude pe cei doi din rândul membrilor Uniunii. Livius Ciocârlie a afirmat că el nu poate crede că ar fi posibil aşa ceva, afirmaţie cu care interlocutorul este de acord, apreciind că “ar fi un risc enorm, deoarece precis că vor fi câţiva care vor vorbi împotriva excluderii şi vor vota împotriva acestei măsuri”.
– Abordând un alt subiect, Nicolae Manolescu a relatat că ştie de la Gogu Rădulescu că acum două săptămâni a fost “un executiv”, care nu s-a dat publicităţii şi care a avut loc imediat după ce “şeful” a fost informat despre “scrisoarea celor şase”, scrisoare ce a provocat acolo “o vâjâială nemaipomenită”, că toată lumea vorbea pe muteşte, iar “el” a spus “să se facă, să se dreagă, să se ia măsuri, să se tragă, să nu mai ştiu ce!”, hotărându-se să se ţină aceste adunări ale oamenilor muncii, să se publice în presă, să se dea la radio şi la televizor.
Tot acolo s-a stabilit şi conţinutul textelor ce au fost date spre publicare ziarelor, dar marţi dimineaţă n-au apucat să pu­blice aceste texte decât unul sau două ziare, după care s-a sistat totul brusc printr-o dispoziţie de sus, fără nici o explicaţie. S-au ţinut câteva adunări ale oamenilor muncii, dar acestea nu s-au făcut pu­blice şi presa nu a dat nimic, numai radioul a apucat să dea, dar cineva de la radio i-a spus lui Radu Cosaşu că la radiojurnalul de marţi, literalmente i s-a luat crainicului din mână textul pe care trebuia să-l citească, căci hotărârea a venit pe neaşteptate. De aia s-a intrat în emisie şi s-a luat textul, iar din momentul ăla nu s-a mai dat nimic, decât chestii vagi cu legalitatea.
Livius Ciocârlie a afirmat: “Eu cred că atunci când s-a anunţat că Mircea Răceanu este acuzat, reacţia a fost atât de clară că e vorba despre o maşinaţie, încât asta i-o fi pus în gardă că ies mai prost.”
Nicolae Manolescu: “Ce dracu s-a întâmplat şi ce a fost în capul lor, eu nu ştiu!.”
Referindu-se la Mircea Răceanu, Nicolae Mano­lescu arată că acesta a fost înfiat în timpul războiului, că s-a născut la Doftana şi este fiul lui Bernat Andrei şi al Ilenei Andrei, episod care este foarte bine prins în cartea “Trandafirii Doftanei.” Legat tot de acest aspect, Nicolae Ma­nolescu afirmă că Gogu Rădulescu i-a spus că atunci când a aflat despre cine este vorba “Tova­răşa” a plâns. El l-a întrebat pe Gogu Rădulescu dacă “Tovarăşa” a plâns şi atunci când “a pus la cale toată porcăria asta.”
Cei doi interlocutori continuă discuţia cu o serie de aprecieri tendenţioase la adresa conducerii superioare de partid şi de stat şi fac comentarii pe tema aşa-zisei situaţii dezastruoase în care s-ar afla ţara noastră.
– Readucând discuţia la Gogu Rădulescu, Nicolae Manolescu face următoarele aprecieri: “Eu l-am văzut după toată povestea asta o singură dată, Zigu l-a văzut de vreo trei ori. Eu nu l-am văzut decât sâmbăta trecută, de când e vâjâiala asta, şi era foarte bine dispus, surprinzător chiar, fiindcă asta discutam şi cu Zigu când am plecat de acolo. Zic: Ce-i cu ăsta, mă? A înnebunit!?!, la care el mi-a spus: Păi, mi-a dat telefon luni, după şedinţa aia, şi era foarte bine dispus! De unde cu o săptămână sau două înainte era foarte prost dispus, încât tot timpul spunea că el de data asta nu mai ratează ocazia să-şi dea demisia, că nu mai poate, că nu ştiu ce, că face acum la prima plenară sau măcar la Congresul de anul ăsta, că el iese, că încearcă de la Congresul al XIII-lea să-şi dea demisia, dar nu i s-a primit, ceea ce e adevărat; iar acum este foarte bine dispus!”
Livius Ciocârlie
l-a întrebat: “Ce posibilităţi reprezintă presiunea internaţională de a deter­mina ceva.”
Nicolae Manolescu: “Acum se pune nădejdea în altceva, cu cei şase în special. Eu zic că, mi-a atras atenţia şi mie şi cred că la toată lumea, finalul acestei scrisori. După ce-i fac ăştia toată papara, în loc să-i spună: Acum ia-ţi bagajele şi pleacă!, ei spun că acum, dacă vrei să discutăm, trebuie să fie linişte, să nu mai exporte alimente, adică două din ele perfect fezabile, iar a treia mai aşa, dar de acord să-i propună un dialog!
Chestia seamănă foarte tare cu ce se întâmplă prin alte părţi, adică acolo unde dialogul opoziţiei cu înăuntrul partidului este acceptat, nu mai vorbesc despre pluralismul maghiar, dar chiar dialog-dialog, peste tot! Deci, aici, Brucan, din capul lui sau având sugestie sovie­tică, aşa, s-a orientat foarte bine, pentru că a creat în felul acesta prima alternativă politică la puterea asta. Până acum aşa ceva nu există, că Doina Cornea sau Dinescu nu sunt…”
Livius Ciocârlie:
“Cu posibilitate de discuţie!.”
Nicolae Manolescu: “Deci, prima alternativă politică, prima cheie pe care să spun aşa nu englezii sau, aşa, dar ruşii la o adică s-o bage în uşă şi să încerce să încuie sau să descuie situaţia cu ea, pentru că aici, în fond ăştia ce-au făcut, n-au făcut nimic, n-au pus nici o bombă, nu sunt terorişti, sunt nişte oameni cu care (sic!) în limitele Constituţiei şi aşa, au propus un dialog, acum n-ai ce să le faci! Dacă le face ceva, e nenorocire, adică scandalul este foarte mare. De aici, eu cred că El de-aia este foarte supărat şi strâns cu uşa, fiindă El este conştient că l-au strâns cu uşa şi l-au prins foarte rău în ofsaid! Că aici nu-i nimic de făcut! Eu cred, şi sunt foarte optimist, că chestia este foarte importantă şi din alt punct de vedere! Nu cred că presiunile externe vor putea fi atât de mari, încât să-l determine pe El chiar să închidă (sic!) radical ceva! Pot să-l determine să nu ia măsuri împotriva lor, numai să-i hărţuiască!
Şi mă rog, poate să mai slăbească cu o curea, două, să ne mai dea câte un salam, poate! Dar mai mult nu cred! Însă eu cred că riscul mare pentru El, în momentul de faţă, vine din interior! De ce? Pentru că pentru prima dată există posibilitatea ca, mă rog, nemulţumirea care există în toate domeniile, inclusiv în armată şi Securitate, e limpede!, să poată folosi, să poată aduna în jurul unităţii politice, adică noi n-avem tradiţie să vină generalul Popescu să-l dea jos pe ăsta şi să se proclame şef, dar generalul Popescu, dacă-l prinde şi-l rade cu o echipă de zece soldaţi într-o zi, poate să se adreseze acum lui Corneliu Mănescu sau lui Apostol pentru a conduce până se fac nişte chestii!
Dar eu zic că pentru El pericolul mare de aici vine! Nu e exclus să se întâmple. Adică curajul… nu curaj, să dea o formă de legitimitate unei lovituri care până acum era, cum? Oricine care avea…”
Livius Ciocârlie: “Şi pentru aia ce facem?”
Nicolae Manolescu:Ce fac? Vorbesc cu gene­ralul cutare şi pot să fac chestia asta! Cu nişte riscuri foarte mari, dar pot să fac! Şi după aia ce faci!?! Până mă adresez lui Gorbaciov, până… aici ce fac? Gorbaciov ce-o să zică? Nu! Chestia se face dinăuntru. Pe când acuma gata, acuma s-a făcut breşa, există această chestie! Vine acuma unul din ăştia şase, sau doi, şi faceţi chestia.”
Livius Ciocârlie: “M-am gândit şi eu că trebuie să vină acuma mii şi mii de oameni, securiştii şi nu mai ştiu ce, care se pot gândi: Ce se întâmplă cu mine dacă va cădea ăsta? Vorbind despre ăştia mii şi mii, unii chiar ar putea face ceva! Poate că asta ar fi o şansă! Dar?!”
Nicolae Manolescu: “Probabilitatea este! Acum ce se va întâmpla efectiv, aşa, nu ştiu! Mai există şi alte riscuri, riscul ca la această… că eu am vorbit cu Deşliu după scrisoarea cu cei şase, el fiind prieten cu Brucan, mi-a spus printre altele că Brucan, venind de la Moscova cu trenul, a fost dat jos din tren la Ungheni şi ţinut o noapte în sala de aştep­tare până când s-a întâmplat ceva la Bucu­reşti, se pare că nu erau decişi dacă îl mai lasă sau nu să se mai întoarcă; el a fost foarte prudent pe unde a fost, adică a dat nişte interviuri mălăieţe, că m-am şi enervat, ştiu că a avut un conflict cu Dorin (Tudoran, n.n.) la «Vocea Americii», că a vrut să-i ia un interviu şi n-a vrut întrebările lui Dorin, a vrut să-şi pună singur întrebări şi Dorin l-a refuzat, el de fapt pregătea această chestie şi nu-i convenea să rateze, că, dacă nu intra în ţară, rata toată chestia din capul locului!
Deci el a făcut-o, că mi-a spus Deşliu că el a ales oamenii cu maximum de garanţii, că eu l-am întrebat de ce nu s-a dus la Maurer, şi el mi-a spus că nu putea, că se prindea (sic!) chestia! Dar el spera că, odată făcută, acuma ăştia să se mişte, căci ce-l împiedică pe Kiraly ăla sau cum îl cheamă, pe Maurer sau pe altul…..”
Livius Ciocârlie: “Să prelungească, da!”
Nicolae Manolescu: “La Doina Cornea sunt 28 care s-au asociat la scrisoarea ei?! De ce n-ar fi şi la această chestie încă doi-trei! Că ar fi important să fie! Adică deocamdată la nivelul de foşti!”
Livius Ciocârlie: “Deşi eu îmi închipui că tocmai acum asupra acestora trebuie să fie un control!…”
Nicolae Manolescu: “Sunt păziţi foarte tare! Pe de altă parte, mi-a zis Deşliu o chestie foarte tare, pe care o ştie şi Cosaşu, nu ştiu de unde, şi anume că ăsta care s-a dus cu scrisoarea la ambasadă iniţial a plecat spre americani şi n-a fost lăsat, se pare că Răceanu a dus scrisoarea, nu Brucan, după care s-a dus la englezi şi acolo a reuşit.”
Livius Ciocărlie: “Şi Miliţia de la poartă nu l-a oprit?”
Nicolae Manolescu: “Şi Securitatea care îi urmărea, ei ştiau ceva, aveau! Securitatea ar fi ştiut dinainte. Şi nu i-au împiedicat.”
Livius Ciocârlie:
“Păi, asta e! Că eu m-am tot întrebat cum au reuşit ei să facă. În primul rând, să se înţeleagă. Adică…”
Nicolae Manolescu: “Se pare că Securitatea a ştiut şi nu i-a împiedicat. Că Gogu Rădulescu ne-a spus că, în furia aia, «Să vezi că o să-l dea afară şi pe cel de la Securitate!» De ce? Zice: Nu s-au comportat bine. N-a spus de ce. Adică ce, zic, n-au prins de veste, dar ce-ţi închipui? N-a spus mai mult. Deci, că-i adevărat sau nu, sau că e o bănuială, ori­cum e foarte grav. E în postură foarte proastă Se­cu­ritatea în chestia asta şi eu zic că chestia cu Di­namo de acum… pe enervarea ge­nerală pe chestia cu ei.”
Livius Ciocârlie: “Da, da, da.”
Nicolae Manolescu: “Adică cum, măi, nici atâta lucru nu sunteţi în stare, să mă păziţi de…, adică nu puteţi împiedica un om care a mai făcut-o o dată să o facă a doua oară? Că Brucan a făcut textul.”
Livius Ciocârlie: “Păi, evident, dar faptul că şi-a primit acordul lor, păi, ar fi, trebuie să fie nişte întâlniri între ei sau telefoane!?! Înseamnă că a închis ochii cineva!.”
Nicolae Manolescu: “Iată că au făcut-o! Au închis ochii, s-a ştiut ceva! E făcută bine şi din alt punct de vedere, ea nu e dată «Europei Libere», ea este dată englezilor şi transmisă imediat, iniţial, pe lângă guvernul englez, iar guvernul englez a comunicat-o BBC-ului! Deci, când Brucan a fost la Londra, el punct cu punct şi-a aranjat mişcările! Nu s-a dus la «Europa Liberă», ca să nu-l mai ia la întrebări, cum l-au luat prima dată, tot de la o scrisoare – asta tot de la Deşliu o ştiu, că l-au chemat de la partid ca să-l judece că de ce a făcut scrisoarea aia!”
Livius Ciocârlie: “Evident că deocamdată sunt foarte prudenţi, adică nu vor să întindă coarda!.” Nicolae Manolescu: “Deocamdată pe Bârlă­deanu… că-i fac o chestie cu videocasetofoane. Pe Deşliu îl ameninţă cu cafeaua! Da, bine, sunt prost inspiraţi, dar s-ar putea ca astea să fie doar aşa, glume! Un fâlfâit, aşa, ameninţări fără consecinţă! Dar cum s-ar putea să fie realmente proşti! Pentru că cei care fac aceste anchete, uite dovada pe linie de partid, sunt de fapt nişte proşti, adică ei nu mai oameni de mare nivel în partid (sic!)!”
Livius Ciocârlie: “Deşi pe mine mă uimea, atunci, în noiembrie, cu câtă prudenţă vorbea ăla care a venit la Timişoara! Evident, erau atât de înfricoşaţi de ideea că s-ar putea face ceva, încât voiau să nu facă nimic, nimeni nu l-a tratat până acum aşa mare scriitor ca ăla! A acceptat discuţia, în sensul că a cedat aşa, tot, că eu i-am spus: Domne, ăsta are de ce să facă, recunoaşteţi că sunt lucruri, sunt nemulţumiri, nu?, iar el: “Da, da, sunt într-adevăr, dar să se ia legătura cu forurile de aici, nu din străinătate! Deci dacă cu mine, care nu am nimic, era atât de prudent, nu cumva să mă întărâte…”
Nicolae Manolescu: “E chestie de oameni, că cu mine s-au purtat foarte…”
Livius Ciocârlie: “Da, am auzit şi m-am mirat!”

Document reprodus din volumul Livius Ciocârlie, Cu dinţii de lână. Jurnal 1978-1983, si redat in suplimentul Scanteia al Jurnalului Nationalhttps://www.jurnalul.ro/
Vezi si Gogu Radulescu in sedinta CPEx

DISIDENTI DE AUR TARA NOASTRA ARE. Luptatorii anticomunisti Mircea Dinescu si Ana Blandiana pe meterezele de la Paris, in 1978 – FOTO

Mircea Dinescu, St. Aug Doinas, Ana Blandiana, Teodor Bals, Petre Ghelmez la Credit Lyonnais

Turnatorul lui Horatiu Malaele este vicele Anei Blandiana. La Alianta Civica pute rau a Usturoi!

PREGĂTIRI
Congresul Alianţei Civice a fost pregătit minuţios cu mult înainte de data desfăşurării lui. Astfel, din luna septembrie a anului 1999, au început să se desfăşoare adunările de alegeri ale noilor comitete de conducere ale filialelor AC. Regulamentul acestor alegeri a fost diferit de al alegerilor din alţi ani, cea mai importantă dintre deosebiri fiind introducerea unor precizări privind limitarea numărului membrilor partidelor, precum şi al numărului de membri ai aceluiaşi partid în comitetele nou alese. Această precizare a apărut ca o necesitate, o adaptare la realitate, în urma încercărilor unor partide, prin membrii lor care erau şi membri AC, de orientare a activităţii Alianţei Civice în favoarea unuia sau altuia dintre ele.
Rezultatele alegerilor din filiale au fost analizate minuţios de Comisia de Validare şi, cu unele excepţii, aprobate.
O dată cu alegerea noilor comitete de conducere, au fost desemnaţi şi delegaţii filialelor la congres. Dintre ei, cei care intenţionau să candideze pentru o funcţie în Comitetul Naţional de Coordonare al Alianţei Civice au trimis Comitetului Director Naţional o ofertă prin care, în afara datelor personale (cuprinzându-le şi pe cele referitoare la eventuala apartenenţă la vreun partid), anunţau funcţia pentru care candidează, timpul pe care consideră că îl pot aloca exercitării acestei funcţii şi, în general, activităţii din cadrul Alianţei. În acest context, delegatul putea veni şi cu propuneri de proiecte pe care intenţionează să le realizeze. Oferta a fost însoţită, potrivit unei hotărâri a Comitetului Naţional de Coordonare, de o declaraţie legalizată la notariat, din care să reiasă dacă aspirantul la funcţie a fost sau nu agent, informator sau colaborator al fostei Securităţi sau al unor servicii echivalente cu poliţia politică. Numai după trimiterea documentaţiei integrale, candidaţii au fost trecuţi pe lista ce urma să fie supusă votului delegaţilor.
În tot acest timp, la Bucureşti, candidaţii se supuneau aceloraşi rigori. Şi, pentru că, dovedindu-şi consecvenţa, Alianţa Civică aplică propriilor candidaţi aceleaşi cerinţe pe care le impune celor ce doresc să fie susţinuţi de ea la alegerile locale şi parlamentare, în ziua de 26 aprilie, la sediul său din Piaţa Amzei a fost invitat un notar, în faţa căruia candidaţii la Senatul sau la Comitetul Naţional de Coordonare al Alianţei Civice au dat declaraţiile de necolaborare cu fosta Securitate.


*
La ora 10oo, dna Ana Blandiana a declarat deschise lucrările Congresului 6 al Alianţei Civice mulţumind înaltelor personalităţi, oamenilor de cultură şi preşedintelui României pentru participarea la acest eveniment.
Dnul Paraschiv Siru Usturoi, din Vrancea, a atras de asemeni atenţia asupra unor manevre politice ale partidelor antireformatoare.

*

Paraschiv Usturoi este revolutionar cu acte in regula, vicepresedintele Aliantei Civice Vrancea si a fost membru marcant PNTCD, PNL-CD si PNL.

«Eroul» revolutiei de la Focsani, colaborator al Securitatii
Ziarul de Vrancea 27.10.2008
Paraschiv Siru Usturoi, seful Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Vrancea, este acuzat ca turna la Securitate actorii si scriitorii @ Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a cerut Tribunalului Bucuresti sa decida daca Usturoi a avut calitatea de colaborator in urma notelor informative descoperite in dosare @ primul termen va avea loc in noiembrie u Seful Culturii vrincene avea nume de cod «Zamparo» si l-a turnat printre altii si pe actorul Horatiu Malaiele, dupa un spectacol @ Paraschiv Usturoi crede ca totul e o «facatura» pentru ca a deranjat sistemul si promite sa se razbune cu trecutul @ Printre cei care au cerut deconspirarea sa se numara Venera Arvinte si Bogdan Hutanu

La aproape 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, revolutionarul Paraschiv Siru Usturoi, inspectorul sef al Directiei pentru Cultura Vrancea, este deconspirat ca fiind fost colaborator al Securitatii. Dezvaluirea a fost facuta de membrii Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), care au sesizat Tribunalul Bucuresti, cerind magistratilor sa constate calitatea de fost informator a celui mai vocal si omniprezent personaj din Vrancea postrevolutionara. Procesul va debuta pe 18 noiembrie. Paraschiv Usturoi, cunoscut publicului si ca Puiu Siru, a fost verificat de CNSAS ca urmare a cererilor facute de Venera Arvinte, fost director al Directiei pentru Cultura in timpul guvernarii PSD si o mai veche cunostinta a lui Puiu Usturoi, si Bogdan Hutanu, angajat al Muzeului de Istorie. Potrivit CNSAS, Paraschiv Usturoi a semnat angajamentul de colaborare pe 2 martie 1977, cind a primit numele conspirativ «Zamparo». Misiunea acestuia era «supravegherea informativa» a angajatilor Casei de Cultura din Focsani, unde a lucrat ani de zile.
Din documentele depuse la Tribunal rezulta ca acesta a facut mai mult decit atit, ar fi turnat la Securitate nume mari din rindul artistilor. Un exemplu ar fi cunoscutul actor de comedie Horatiu Malaele, care a fost la un pas sa fie arestat dupa un spectacol sustinut la Focsani, in care a vorbit ironic despre frigul singuratic din frigidere.
In dosarul trimis la Tribunal, CNSAS a dat mai multe exemple din informarile facute de Puiu Siru catre Securitate, chiar daca numele victimelor nu sint deconspirate. Astfel, una dintre «turnatorii» viza «comportamentul» echipei din Clubul Tineretului frecventat de multi artisti ai vremii. Puiu Siru relata ca la un chef facut de aceasta echipa la Restaurantul Caprioara s-ar fi spus bancuri “cu fine aluzii politice”. «Concret, regizorul M. C., care se crede un mare poet, a inceput sa recite versuri din creatia lui destul de tendentioasa. I-a tinut isonul poetul D. P., prieten cu C.C., care a spus un banc cu tiganii care-si trimit bulibasa la secretarul de partid». Pe de alta parte, potrivit unei note de raport facuta de un ofiter de Securitate pe 7 iunie 1978, pe baza materialelor de prima sesizare furnizate de informatorul «Zamparo» in acelasi an, s-a deschis dosar de urmarire informativa asupra unui numar de patru persoane care faceau parte din cenaclul literar «Miorita», posibil nume cunoscute din lumea culturala a Vrancei si nu numai, tinind cont ca grupul era frecventat de multi literati. De asemenea, potrivit unei alte note de raport din 17 iulie 1979, in urma informatiilor furnizate tot de Puiu Siru, Securitatea a decis «atentionarea numitului S. V.» intrucit era ascultator fidel al postului Europa Libera si s-a declarat adept al lui Paul Goma. CNSAS a mai descoperit, fara a da nume insa, ca «Zamparo» a dat informatii Securitatii si despre «cunoscutii sai» care “au facut propaganda asa-zisei bunastari occidentale, respectiv a vietii din Australia”.
Cum l-a dat in primire pe Horatiu Malaele
In actiune, CNSAS arata ca, intr-o informare facuta Securitatii pe 19 aprilie 1988, Paraschiv Usturoiu ar fi scris, despre recitalul sustinut de Horatiu Malaele, astfel: « (…) a introdus o serie de afirmatii care au stirnit hazul, dar aveau un caracter politic interpretabil. Dintre ele retin: «Ma duc la frigider, deschid, si ce credeti ca gasesc in el…frig !!» sau «Tai o felie de salam pe o piine !!!» (…) A folosit expresii vulgare, aproape triviale. Publicul l-a ovationat, apreciind curajul sau de a exprima astfel de idei. Mentionez ca la spectacol au participat oficialitatile judetului pina la cel mai inalt nivel si ca el cunostea acest lucru, cit si faptul ca spectacolul s-a realizat cu sprijinul acelor oficialitati». Intr-o alta informare facuta Securitatii, Usturoi spunea ca a asistat la o discutie intre doua persoane care spuneau despre Loredana Groza ca are un talent deosebit dar ca nu se poate realiza in tara, neavind posibilitati. «Tot cu acest prilej, in discutie a lasat sa se inteleaga (unul dintre cei doi interlocutori – n.r.) ca la noi nu sint conditii corespunzatoare ca artistii sa se exprime pe masura talentului», sustinea «Zamparo» in informare. La vremea respectiva, Puiu Siru era o adevarata vedeta locala: cintaret si chitarist intr-o formatie de muzica usoara de succes care functiona pe linga Casa de Cultura. In plus, era si posesorul unui Aro cu numar scurt. Tinind cont de toate aceste note informative, CNSAS a considerat ca seful Culturii vrincene a incalcat dreptul la viata privata, la libertate de constiinta si libera exprimare, toate prevazute de Constitutie si de Pactul International privind Drepturile Civice si Politice. Paraschiv Usturoi este revolutionar cu acte in regula, vicepresedintele Aliantei Civice Vrancea si a fost membru marcant PNTCD, PNL-CD si PNL. Usturoi a fost consilier judetean intre 1992-1996 si in doua rinduri inspector sef la Cultura, prima data pe vremea fostului prefect PNTCD Petre Ripeanu, deconspirat ca ofiter in fosta Securitate. Procesul lui Usturoi va începe la Tribunalul Bucuresti pe 18 noiembrie.
Usturoi n-a mincat si nici gura nu-i miroase

Antonescu a salvat evreii de la gazare. Dar cand "diletantii" se baga in istoria Romaniei iese exact pe dos…

Maresalul Ion Antonescu in noile documente din Arhivele germane
A existat oare o aprobare a maresalului Antonescu privind deportarea evreilor la Auschwitz?
de Tesu Solomovici
Ca istoria nu e matematica si ca timpul se joaca cu intelesurile date unor evenimente ne-o demonstreaza din nou aparitia voluminoasei lucrari “Al III-lea Reich si Holocaustul din Romania (1940-1944). Documente din arhivele germane”, editata de Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel”. E vorba de o lucrare esentiala pentru cunoasterea in adancime a guvernarii antonesciene si, totodata, a evenimentelor tragice care au indoliat evreimea romana in anii razboiului. Cei doi istorici, Ottmar Trasca, (autorul selectiei, traducerii din limba germana si al notelor), si Dennis Deletant, (semnatarul studiului introductiv), considera ca refuzul maresalului de a permite Berlinului nazist deportarea evreimii-romane in lagarele de exterminare din Polonia si oprirea, in general, la 13 octombrie 1942, a oricaror deportari in Transnistria, ar fi o “pretinsa rezistenta” opusa de Ion Antonescu in fata cererilor repetate ale conducerii celui de-al III-lea Reich de aplicare a “Solutiei finale” pe teritoriul Romaniei.
“Pretinsa rezistenta”
Sintagma ” pretinsa rezistenta” starneste controverse. Deletant are multe explicatii pentru acest refuz al conducatorului statului de a permite lui Hitler ghetoizarea si, ulterior, deportarea populatiei evreiesti din Romania in lagarele mortii din Polonia, asa cum s-a intamplat in alte state aliate/satelite ale Germaniei naziste (de ex. Ungaria), dar refuza sa creada ca ar fi vorba de o autentica rezistenta a maresalului. Desi documentele existente si traduse acum in romaneste atesta aceasta “rezistenta” a maresalului, totusi ea nu e recunoscuta ca atare. Probabil pentru ca o asemenea interpretare ar da apa la moara, asa cum scrie Dennis Deletant, “perceptiei distorsionate cu privire la politica antisemita a regimului antonescian”. Nimic mai fals! Din nefericire, exista multi istorici care cred asa.
Personal, nu am putut intelege niciodata de ce unele gesturi, hai sa le spunem “pro-evreiesti” ale maresalului, trebuie estompate, de parca adevarul despre natura antisemita a regimului antonescian ar avea de suferit din aceasta cauza. Si daca mi-e drag Platon, mai drag imi este adevarul, asa ca o voi spune apasat: maresalul Ion Antonescu a anulat, la 13 octombrie 1942, planul german de deportare a evreimii romane in lagarele de exterminare din Polonia, salvand astfel cele cateva sute de mii de evrei traitori in Muntenia, Moldova, Dobrogea, Banat si Transilvania de Sud.
Continuarea la
Dosare Ultrasecrete: Maresalul Ion Antonescu in noile documente din Arhivele germane
Vezi si
Evreii din Romania in timpul lui Antonescu: Larry Watts prezinta Raportul Filderman-Manuila
Evreii in anii regimului Antonescu: Interviu cu academicianul Dinu C Giurescu
Foto: Dennis Deletant si afacerista anticomunismului, fosta poeta comunista Ana Blandiana
Vezi: Apel catre Liichele: DOVEZI ALE COLABORATIONISMULUI COMUNIST Al ANEI BLANDIANA

Avem si noi "432"-ul nostru: Stefan Andrei despre Tismaneanu, Celac, Blandiana, Dinescu, Gogu Radulescu, Iliescu & Coop, KGB, GRU

Observati numarul ziarului…

Stefan Andrei: A fost o perioada lunga in care eram controlati cu totul de sovietici. Prin consilieri, prin agentii lor. De exemplu: Tismaneanu, Leonte,”Ciungul”, cum ii ziceam noi, ca se lauda ca pierduse o mana pe cand era in brigazile teroriste bolsevice contra Spaniei, altii ziceau ca a cazut beat din tren… Era un om rau, meschin si invidios. Un om urat. L-am cunoscut prin 1956. Era agent sovietic, NKVD. Dupa vizita lui Hrusciov noi l-am chemat si l-am avertizat sa termine cu spionajul. Nu ne-am atins de agentii sovietici pana prin anii ’60. Brucan, de exemplu, si alti tineri evrei, era agent sovietic din timpul razboiului, in Reteaua lui Calmanovici, cel care a construit si Ambasada URSS la Bucuresti. O stiu direct de la Ceausescu. Si Tismaneanu era printre ei. Ei bine, Ceausescu a primit sarcina sa ridice problema lor in fata conducerii PCUS. Si i-a zis lui Hrusciov, inainte de momentul ’68, la vizita acestuia la Bucuresti: “tovarase, noi promitem sa va informam, mai aveti si consilieri sovietici dar va rugam sa terminati cu agentii dintre noi”. Si-atunci Hrusciov i-a zis: “Pai considerati ca n-avem nici un agent la voi. Nici in China n-avem…” Si asta ne-a dat noua dezlegare sa-i chemam si sa-i avertizam. Sa aleaga: ori Romania, ori Rusia! Si asa s-a intamplat si cu Tismenitki. Acum, toti ilegalistii au ramas pro-sovietici. Si aschia nu sare departe de trunchi… Al­tul, la fel: tatal lui Celac, primul mi­nistru de Externe pus de Iliescu chiar in ’89. Agent sovietic. Numele lui e de fapt Cealik, e pe jumatate gagauz. Are si o sora, Mariana, pe care o intindeau colegii mei de la “Scanteia Tineretului” pe sus, deasupra Cofetariei “Albina”, unde aveam sediu atunci… El era ofiter in Armata Romana. Nevasta-sa era cel putin pe jumatate evreica. Erau in agentura. Si-atunci, guvernul lui Armand Ca­linescu l-a trimis din Basarabia la Perisor, langa Craiova. Cand au venit trupele sovietice si apoi comunistii, la 6 martie 1945, l-au pus primul prefect de Dolj, al Craiovei.
Deci au reusit totusi sa ramana in structuri pana in 1989 si dupa…
Ce se intampla… Erau si cazuri mai complicate. De exemplu Gogu Radulescu, membru al CPEx al CC al PCR. Taica-sau, tigan lautar. El s-a casatorit cu o evreica. Ca asa era “moda” atunci. Suntem in perioada ilegalista. PCR era format asa: din minoritari evrei, unguri care vroiau regiunea autonoma maghiara, rusi care militau pentru desprinderea Basarabiei si printre ei cativa romani. Dupa ce au intrat in legalitate, s-a intors roata: romanii au devenit majoritari. Dar atunci sotiile lor erau: evreice, unguroaice, rusoaice… Asa: sotia lui Gogu era vanzatoare la magazinul “Sora”. Pe asta a apucat-o iunie ’40 – ultimatumul care a dus la cedarea teritoriilor romanesti de la Est – in Basarabia. N-a mai venit in tara. In prima zi de razboi antisovietic, cand Antonescu a dat celebrul ordin, Gogu, care era intr-un regiment pe granita, a trecut la rusi. A dezertat. Aia s-au si mirat: au zis ca e spion. Nu, el vroia in URSS! Dupa care s-a regasit cu nevasta-sa si, dupa razboi, a venit pe cai mari, pe tancuri adica, in tara. El era mai legat de URSS decat de Romania. Pe-asta era greu sa-l clintesti. De-altfel s-a si vazut, a stat pana in ultima clipa langa Ceausescu, sa se asigure ca pica. Cand a venit Iliescu si ne-au arestat, pe noi, membrii CPEx, el si cu Barbu Petrescu, cel care a organizat mitingul din 21 decembrie 1989, n-au mai fost inchisi.
Reteaua lui Gogu Radulescu
Gogu isi crease o adevarata retea de intelectuali acolo la Comana, unde statea el. Valeria Seciu era amanta lui, Blandiana la fel; isi facuse si casa acolo, chiar langa el, ca sa-i fie mai aproape. Pai Otilia Coman, ca asta-i numele ei, facuse inconjurul lumii de pe vremea lui Ceausescu. Cred ca a vazut mai multe tari decat mine, ca ministru de Externe. Asta micu’, galagiosu’ de la TV, Dinescu, mergea cu soferul si Dacia neagra a lui Gogu. Astia si cu Iliescu l-au scos si cred ca acum ii putrezesc oasele pe undeva, prin Israel. Altii care au fost scapati pe langa Gogu si Petrescu: Ion Ursu si Constantin Dascalescu. Fost absolvent al Scolii Superioare de Partid de la Moscova, Dascalescu, in anii cand era secretar si apoi prim-secretar regional de partid la Galati, se intalnea deseori in zona cu ofiteri KGB ori GRU. Chiar inainte de momentul decembrie ’89 se intretinuse cu consulul sovietic de la Ismail. Pe-astia i-a “iertat” de puscarie Iliescu… Noua ne-a facut recurs de era sa facem 15 ani de inchisoare. Pentru ce? Cica “genocid” – ca am omorat 60.000 de oameni…
Continuarea la
ZIUA: Iliescu in pat cu Elena

Halpert: Cartianu si Boiangiu sunt cu audienta la pamant. Nu-i dai afara?

“Am preferat ca, în locul unor comentatori fără nici o audienţă, să publicăm zilnic comentariul unui jurnalist străin. Aşadar, decizia nu are nici o legătură cu opţiunile politice, ci doar cu desfiinţarea rubricii în care aceştia publicau până acum.” – Halpert de la Adevarul despre concedierea lui Mihuleac.
Dupa cum am aratat mai jos (https://victor-roncea.blogspot.com/2008/05/concedieri-suspecte-la-adevrul-mihuleac.html), asa si-a justificat Adrian Halpert punerea pe liber a mai multor comentatori, printre care se numara si tanarul scriitor iesean Catalin Mihuleac. Acesta publicase recent un editorial, “C.T. Popescu, otrăvitorul de vipere(https://www.adevarul.ro/articole/c-t-popescu-otravitorul-de-vipere/349025), care are vreo 3500 afisari. Comentariul ales astazi de Halpert, din Le Monde, intitulat “Stiloul lui Putin”, are vreo… 500. Dar nici celebrele vedete trecute de sub masa lui Basescu in caruta cu tonomate pe ruble a oligarhului Patriciu, condusa de piticul lui de gradina, Andrei Plesu, nu stau prea bine. Priviti mai jos, cateva mostre din realizarile celor doi, comparativ cu Mihuleac. Dupa care delectati-va cu un text antologic, scris de Mihuleac si publicat pe ziuaiasi.ro: “Vibratoarele doamnei Ana Blandiana”.


Cartianu – 891 afisari / 10.05.2008

Cartianu – 991 afisari / 8.05.2008


Boiangiu – 1001 de afisari / 10.05.2008


Boiangiu – 178 de afisari (!) / 7.05.2008

***
Garsoniera memoriala
Vibratoarele doamnei Ana Blandiana
Pe cand eram un june ziarist, am comis crima de lezmaiestate. Gasind in presa comunista o poezie semnata de Ana Blandiana, poezie intitulata “Vibratoare pe Arges”, mi-am permis sa citez cateva fragmente, intr-un ziar din vara anului 1992:
“Ca niste sentimente zguduitoare
Vibratoarele intra-n beton
Impodobind cu emotia vibratiilor
Trupul lor mare si monoton
Vibrati pentru munti, pentru frumusetea femeii
Pentru santierele din Onesti si de la Galati,
Pentru Cosmos si pentru tunelul de aductiune,
Vibrati, baieti, vibrati!”
Mi-am ingaduit sa comentez ca doamna Blandiana, in fierbinteala ei, vedea la tot pasul vibratoare, ceea ce era putin nepotrivit, caci in perioada comunista nici pe piata neagra nu gaseai asa marfa capitalista.
Se vedea insa ca poeta era o vizionara si poate ca renumita ei disidenta a avut ca punct de pornire un vibrator aparut in vis. Un vibrator colorat in rosu, galben si albastru, culori nationale, cum ne amintim.
Am ajuns la stalpul infamiei, din cauza crimei mele de lezmaiestate. Cum cutez a ma lua de un simbol al democratiei romanesti, cu atata mai mult de un simbol care poarta fusta?A trebuit sa treaca timp cu lopata, pentru a ma reabilita, desi nu intru totul. Chiar dupa ani buni, se spune despre mine ca as fi baiat bunicel, dar ce pacat ca am comis-o cu Ana Blandiana… Invariabil, cand se atinge subiectul, las privirea in jos.
Cel care m-a ajutat sa scap, intr-un sfarsit, de apasarea culpei mele este Al. O. Teodoreanu, dezmierdat de contemporaneitate si posteritate cu diminutivul Pastorel. Da, celebrul scriitor.
Si sub ochii lui Pastorel au ajuns niste versuri interpretabile, semnate de o alta poeta vestita, Veronica Porumbacu:
“O, Europa, te simt in mine,
Te simt adanc in mine!”
Prilej pentru Pastorel sa comenteze:
“Mult stimata Veronica,
Eu credeam c-o ai mai mica!
Dar marturisirea-ti clara,
Din «Gazeta literara»,
Dovedeste elocvent
Ca in chestia matale,
De-adancimi fenomenale,
Intra-ntregul continent.”
Daca am gresit, luandu-ma de vibratoarele Anei Blandiana, macar am satisfactia ca am calcat pe urmele lui Pastorel Teodoreanu. Iar daca am fost cumva grosolan, ma consolez cu ideea ca maestrul m-a depasit si in aceasta privinta.
Catalin MIHULEAC
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova