Posts Tagged ‘Basescu’

Deutsche Welle nu-l slabeste pe Patapievici. Basescu este asteptat sa-i ceara demisia politrucului de la ICR

August 3rd, 2008 VR 3 Comments »

Postul de stat al Germaniei Federale ii spune auf Wiedersehen si-un praz verde “micului Fuhrer” de Galitia

Patapievici a calcat pe un bec fierbinte, incins poate de la soarele din Orient. De data asta nu-l mai are pe Magureanu sa-l sprijine si se pare ca nici Plesu nu-i mai sta pe la spate… Cu o finete de neregasit la “intelectualii publici” de Dambovita, Ernest Wichner si Rodica Binder dau practic o replica extraordinara la toate apologiile turnatorilor facute de corul vanatorilor de sinecure Patapievici, Mihaies, Cartarescu si Tismaneanu.
O singura remarca am la materialul profesionist al DW: Sorin Antohi nu si-a dezvaluit trecutul “de bunavoie si nesilit de nimeni”. El a fost nevoit sa se “auto-confeseze” in urma presiunilor Civic Media care anuntase ca va deconspira public un colaborator al Securitatii din Comisia Tismaneanu. Din pacate pentru demersul Cotrocenilor, Antohi nu era singurul turnator din gasca adunata de Tismaneanu. In Comisie au mai ramas cel putin alti doi colaboratori ai Securitatii “cu acte-n regula”, care, ce-i drept, stau mai pe burta momentan (n.b.: pentru cei ai altor servicii nu ne ajung degetele de la doua maini si, daca mai punem si “expertii” Comisiei, trebuie sa le luam si pe-alea de la picioare…).

DW: Trecutul securist al unor intelectuali – între „scandal” şi dezbaterea lucidă

Luna iulie a luat sfîrşit cu noi contribuţii la neîncheiata dezbatere în jurul relaţiilor intelectualilor cu dictatura, ca şi a modului de abordare a acestui trecut vinovat
Găzduită deocamdată în mass media din Germania şi din România, dezbaterea a fost provocată de participarea a doi universitari români, foşti colaboratori ai securităţii, la cursurile Academiei de vară la Institutul Cultural Titu Maiorescu din Berlin: Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie.

Dacă am fi optimişti – ceea ce situaţia încă nu ne îngăduie – am putea afirma că în tot răul este şi un bine. Demult scadentă în România, începută foarte timid, confruntarea publică cu trecutul securisto-comunist al unor personaje şi personalităţi din ţară a fost abandonată prematur şi cu bună ştiinţă. Dacă se va perpetua, “omisiunea” va aduce prejudicii relaţiilor culturale ca şi bunului renume al unor personalităţi şi instituţii.

Aşa se face că abia intervenţiile în presa din Germania a unor scriitori germani de renume şi a unor intelectuali originari din România – Richard Wagner, Herta Müller, Ernest Wichner, Carmen-Francesca Banciu – au dezvăluit anomalia şi caracterul compromiţător al participării celor doi la programul manifestării desfăşurată sub deviza „Germania şi România, schimburi academice culturale şi ideologice” – o platformă care, teoretic cel puţin, ar fi favorizat şi tematizarea trecutului inovat.

S-a instituit pe parcursul manifestării şi un schimb de scrisori între semnatarii articolelor publicate în presa germană şi Horia Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Român de la Bucureşti. Intervenţia lui Mircea Cărtărescu în dialogul germano-român în jurul trecutului totalitarist, al relaţiei artistului şi intelectualului cu ideologiile şi puterea, nu a trecut nici ea neobservată; în Germania, scriitorul român se bucură de un binemeritat succes.

În ultima zi a lunii iulie, Richard Wagner, reluînd cazul, aduce în finalul unui articol publicat în DIE TAGESPOST obiecţii serioase argumentaţiei lui Cărtărescu, iar Ernest Wichner, scriitor şi traducător originar din România, directorul celebrei LITERATURHAUS îi adresează lui Horia Roman Patapievici o scrisoare deschisă publicată în cotidianul FRANKFURTER RUNDSCHAU.

De la afect la raţiune

Epistola duce mai departe dezbaterea pe calea cea bună, articulînd foarte clar şi lucid cîteva poziţii de principiu. De pildă faptul că” nu avem nevoie nici în Germania şi nici în România de un cod penal pentru a ne putea apăra de foştii turnători. Este suficient dacă instituţiile societăţii şi statul evită colaborarea cu ei.”
Cum din perspectiva actualei situaţii din România o astfel de deviză pare încă utopică, un dialog cu Ernest Wichner mi s-a părut că ar putea nuanţa „la rece” dezbaterea, ferind-o de devieri tendenţioase şi accese emoţionale.

Interviul telefonic realizat cu directorul LITERATURHAUS din Berlin a pornit de la ideea că programul Şcolii de vară organizate la Institutul Cultural Titu Maiorescu oferea cadrul ideal pentru ca cei doi invitaţi români să facă o „mea culpa” academică. „La aşa ceva noi toţi avem dreptul să ne aşteptăm, să cerem din partea lor. Dar nu cunosc nici aici în Germania un caz în care unii dintre foştii colaboratori ai Stasi sau turnători să fi acceptat să discute deschis, în faţa publicului, a studenţilor, despre ce a făcut, despre cum a ajuns să fie turnător sau ce înseamnă acest pas pentru existenţa lui la ora actuală.”

Ascultîndu-l pe Ernest Wichner mi-am reamintit că Sorin Antohi a făcut totuşi un gest asemănător, că l-au mai făcut şi alţii, dar au fost imediat ţintuiţi la stîlpul infamiei de cei infinit mai vinovaţi decît ei.

Intelectul şi morala

Germania, care se confruntă public permanent dar în grade diferite cu trecutul ei totalitarist, cu cel brun şi apoi cu cel roşu, ar fi fost spaţiul cel mai nimerit pentru o abordare a relaţiei intelectualului cu dictatura: ”Da , aşa este, Germania ar fi fost un teren ideal pentru aşa ceva, dar după cîte am aflat despre acea Academie de vară, domnul Hoişie a refuzat să spună ceva despre implicarea lui în sistemul securităţii. A fost întrebat şi a refuzat să comenteze. Ceea ce nu este chiar o dovadă de fermitate intelectuală. În Germania, după cum aţi spus, am avut problemele acestea cu foşti colaboratori, cu aşa numiţii „Mitläufer” ai dictaturii brune, naţional-socialiste, după care am avut probleme cu intelectualii din fosta RDG care au colaborat cu Stasi. La noi, cel puţin în instituţii, s-a discutat problema aceasta. Fiecare instituţie, fiecare post de radio, de televiziune, are dreptul să renunţe la aceşti oameni, să-i dea afară, deşi nu există o lege a lustraţiei în Germania. Dar instituţiile s-au „curăţat” şi au discutat această problemă.”

Si care ar fi relaţia dintre moralitate şi profesionalism ştiinţific sau intelectual, se pot ele exclude uneori? Răspunsul a fost cel aşteptat: ”Nu sunt niciodată separabile”.

Cît despre profesorii germani care au patronat programul şi au respins parte din obiecţiile aduse trecutului celor doi invitaţi, Ernest Wichner a declarat:”Nu-i înţeleg pe profesorii aceştia germani care au acceptat să fie parteneri şi să discute cu aceşti doi oameni, pur şi simplu nu-i înţeleg. Aş putea să accept că au fost informaţi foarte tîrziu şi că nu au vrut să renunţe la această şcoală de vară, dar atunci nu înţeleg de ce nu au insistat ei ca Antohi şi Corbea-Hoişie să declare ce au făcut şi cum au trăit”.

Curajul şi riscurile implicării

Ce impact moral ar putea avea asupra celor în cauză schimbul de scrisori între Herta Müller, Horia Roman Patapievici şi Ernest Wichner? „Nu ştiu în ce măsură o scrisoare de genul acesta poate să aibă influenţă asupra celor cu un astfel de trecut pătat. Scrisoarea mea este adresată domnului Horia Roman Patapievici, pe care-l apreciez ca intelectual şi care se află la conducerea ICR, căruia am încercat să-i explic că el are prin prestigiul său intelectual şi prin moralitatea lui sarcina să se implice, să-şi spună părerea deschis pentru că direcţia în care vorbeşte el este societatea. Posibilităţile sale de a se articula nu sunt restrînse fiindcă ocupă un post finanţat de statul român, care-i interzice să se implice – ci el este în postul în care este, pentru ca să se implice şi să creeze o ramă, o schemă, un model în care să acţioneze institutele culturale. Modelul acela trebuie să aibă criterii etice, morale, estetice.”

Răspunsul reia parţial cîteva din argumentele scrisorii adresate de Ernest Wichner lui Horia Roman Patapievici în paginile cotidianului german citat.

Din răspunsul pe care directorul LITERATURHAUS din Berlin mi l-a dat, referindu-se la faptul că trecutul celor doi participanţi români nu era o necunoscută rezultă că: ”cei care au organizat şcoala aceasta aicea la Berlin, au ştiut ce fac. Ei ştiau despre trecutul lui Antohi şi al lui Corbea-Hoişie…Şi dacă declară că ei colaborează cu acel Institut „Arbor Mundi,” căruia nici nu-i cunosc adresa, acceptă să fie minţiţi sau participă şi ei la minciuna aceasta. Cred că nu este vina lui Horia Roman Patapievici că s-a întîmplat lucrul acesta, ci al unor persoane cu o responsabilitate cam ciudată, care acţionează aicea la Berlin, da, inclusiv a profesorilor germani, care au acceptat să participe şi să-i legitimeze pe cei doi.”

Deşi dezbaterea în jurul colaborării unor intelectuali cu poliţia politică comunistă este departe de a fi încheiată, stadiul ei momentan ar îngădui formularea unei morale; i-am cerut lui Ernest Wichner să o enunţe: „Morala pentru noi ar fi să vorbim deschis, despre fenomenele acestea oriunde le întîlnim sau ne lovim de ele şi, o speranţă mică este ca Instituţiile din România să acţioneze ele în direcţia societăţii, să se discute deschis şi clar despre trecutul unor oameni chiar dacă aceştia sunt prieteni sau colegi, să înceapă o dezbatere onestă, fără zgomotul acela neplăcut al unei prese necalificate sau răutăcioase sau, ştiu eu, care încearcă să impună alte interese” .

Deocamdată realitatea românească pare a da prea puţine şanse acestei firave speranţe de a se împlini mi-am spus în gînd mlţumindu-i lui Ernest Wichner pentru acest dialog pe care a avut amabilitatea, cedînd insistenţelor mele, şi să-l purtăm totuşi… în limba română.
Rodica Binder

In imagine, Herta Muller si Ernest Wichner
Vezi si
Istoricul Sorin Antohi, fost colaborator al Securităţii şi deţinătorul unui fals doctorat, participă la evenimente culturale internaţionale în calitate de director a două institute inexistente.
Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , , , 3 Comments »

Oamenii lui Băsescu, oamenii lui Patriciu

August 3rd, 2008 VR No Comments »

Oana Stancu, altfel cam intepata in general, scrie un editorial cu titlu de mai sus in JN de ieri. Pornind de la Plesu, “fatuca”, “deontoloaga cu silicoane”, cum a poreclit-o cineva, surprinde cateva aspecte reale la care Basescu ar trebui sa(-si) ofere, candva, o explicatie. Respectiv cum de cadrele care au trecut prin curtea lui, cum ar fi Plesu, Weber, Saftoiu, etc, au ajuns sa lucreze bine-mersi cu al sau dusman de moarte, “oligarhul rosu” Patriciu. Raspunsul e simplu, desigur, chiar daca presedintele se face ca nu-l vede. Oamenii lui Plesu, “intelectualii rosii”, de care s-a lasat inconjurat, intotdeauna o sa se indrepte sa suga acolo unde e seva mai multa si mai sigura. In curand, cand “Biruinta” lui o sa inceapa sa se zgaltaie, o sa-si vada tot corul de homo-intelectualoizi calare direct pe oleoductul teapan al lui Patriciu. Incepand cu cohorta PDL (posibil viitor PLD) si avocatelul ala care-si inchipuie ca poate inventa “neo-coni” in Romania pe planuri copiate de prin alte case si alte targuri, cu alte glasuri si alte incaperi. De data aceasta, trebuie sa-l avertizez si pe unchiuletz cu o vorba romaneasca: si-a facut planul ca tiganul!

Iaca ce zice La Familia JN:

Oamenii lui Băsescu, oamenii lui Patriciu
Cînd Andrei Pleşu a părăsit Cotroceniul, după doar cinci luni de mandat, a dat vina pe arterele sale, prea slabe în faţa ritmului de lucru impus de Traian Băsescu.
Continuarea la
Jurnalul National Editorial Oamenii lui Băsescu, oamenii lui Patriciu …
Posted in Uncategorized Tags: , , , , No Comments »

CLANUL PATAPIEVICI, SUTEU SI NEA…GOE

July 31st, 2008 VR No Comments »

Editorial de Grigore L Culian * New York Magazin Nr. 581 * Miercuri, 30 Iulie 2008

Institutul Cultural Roman New York (ICRNY – puiul ICR de la Bucuresti, institutie aflata sub “inaltul patronaj” – inclusiv financiar! – al presedintelui Traian Basescu si sub directoratul d-lui Horia Roman Patapievici) a chemat cativa tineri “artisti” si le-a facut un “cuib” in “Galeria Romana” (ale carei vitrine dau in Third Avenue din Manhattan), in cadrul “expozitiei” intitulata (sugestiv) “Freedom for Lazy People!” (“Libertate pentru lenesi!”). Programul Institutului ne anunta ca: “În timp ce gentrificarea urbana si politicile de curatare a New York-ului sterg urme legendare de grafitti care au inspirat artisti din toata lumea, street art-ul înfloreste în orasele din Estul Europei. Bucuresti, Timisoara, Cluj, Arad sunt doar câteva dintre locurile unde putem gasi lucrari de ‘Nuclear Fairy’ (Linda Barkasz), IRLO (Laurentiu Alexandrescu) si Omar (Marwan Anbaki). Arta lor, combinând estetica lowbrow, grafitti figurativ si o abordare neobisnuita a textului, da viata peretilor mohorâti si ‘discuta’ cu mediul, fie ca e vorba despre o cabina telefonica, un panou publicitar sau o cutie de carton. Artistii, cu totii abia trecuti de 20 de ani, lucreaza – atât pe cont propriu, cât si colectiv – sub numele de ‘Zacuska Senzual’. ICR-NY i-a invitat pentru zece zile în New York pentru a-si construi amprenta vizuala pe peretii Galeriei Române, dar si pentru a întâlni artisti care lucreaza pe strazile marelui oras si a colabora cu câtiva dintre acestia. Evenimentul este gazduit în colaborare cu WoosterCollective, unul dintre cele mai importante proiecte online de street art”.
Pana aici, toate bune si frumoase. Numai ca vine prima surpriza: grupul de tineri din Romania, autointitulat “Zacuska Senzual”, sunt prietenii lui Cristian Neagoe (“pardon, musiu”, domnul Goe, ca sa ne amintim putin de Caragiale!), coordonator de programe la ICRNY! Pentru a va convinge ca nu va mint, vizitati https://www.linkedin.com/in/cristineagoe. Care-va-sa-zica, domnul (NEA)GOE isi aduce amicii din Romania la New York – cu aprobarea d-nei directoare Corina Suteu si pe cheltuiala statului roman – sa vopseasca peretii Galeriei Romane cu “creatii originale” inspirate din “street art”-ul mioritic! Dupa expirarea zilelor de “munca” pe “transport, masa si casa” (tinerii sunt cazati gratuit la hotelul “ICRNY” din 38 Street!), “arta” trupei “Zacuska Senzual” poate fi acum admirata la “The Romanian Gallery” pana pe 15 august (de Sfanta Maria – sic!). Deci, aproape doua luni, americanii si romanii care se incumeta “sa bage capul” vor putea vedea ce inseamna “modernismul” in promovarea mult (prea) trambitatei imagini (pe bani!) a Romaniei. Am avut ghinionul – sau, poate, norocul! – sa vad “expozitia”, intamplator, pe 16 iulie, cand am fost invitat la o receptie cu ziaristii oferita de noul ambasador al Romaniei la ONU, d-na Simona Miculescu (careia ii multumesc pe aceasta cale pentru invitatie, o felicit si ii urez succes in noua sa misiune). Atunci m-am oprit si eu cateva minute la “The Romanian Gallery”, dar, nefiind critic de arta, nu am putut face o evaluare a lucrarilor. A facut-o, insa, saptamana trecuta, pentru ziarul nostru, d-l John Gabrian Marinescu, grafician, in articolul intitulat “Zvastica si sex in vitrina ICR-New York”, material preluat de agentiile de presa sau de cotidienele din tara (vezi editiile online “Evenimentul Zilei”, “Ziua”, Ziare.com). Daca nu pot comenta ca specialist, ca ziarist cred ca am dreptul (si chiar obligatia!) sa-mi spun parerea.
Si am facut-o pe prima pagina, adaugand cateva fotografii si considerand ca ICR-NY face praf cultura si imaginea tarii noastre printr-o expozitie care trebuie sa dispara cat mai repede din inima Manhattan-ului! Nu ramane decat ca d-na Corina Suteu, directoarea ICRNY, sa mai dea o lovitura de imagine inlocuindu-i pe “artistii” de la “Zacuska Senzual” cu “Simona Senzual”, tanara “hot” care isi expune partile intime ale corpului prin revistele porno sau de scandal mioritice. Cum americanii sunt “Number One” in lume (si) la sex, “Simona Senzual” ar da bine in vitrinele ICR-New York, succesul de public ar fi garantat, iar imaginea Romaniei ar exploda in America! i invit pe cititorii nostri si pe toti romanii cu bun simt sa-i viziteze pe “Lazy People!” (“Lenesii”) la “The Romanian Gallery” si sa-si spuna parerea. Joia trecuta, d-l Robert Horvath, cineast si expert in materie de arta, a reusit sa sesizeze toate simbolurile antisemite si anticrestine expuse in vitrina ICRNY, anuntand Politia, FBI, Holocaust Department, Antidefamation League si organizatiile evreiesti din New York.
Cum a fost posibil ca sub acoperisul unei institutii publice romanesti sa aiba loc o asemenea blasfemie pe cheltuiala romanilor? Asta ramane s-o intrebati pe d-na Corina Suteu, care nu stie ca in America te poti exprima liber numai pe banii tai, nu in institutiile statului, unde exista reguli de conduita si fiecare banut al contribuabilului este cheltuit cu mare grija.
Urmeaza a doua surpriza: vineri seara, cand Politia a patruns in incinta galeriei, toate obiectele cu simboluri antisemite disparusera! Din fericire, insa, d-l John Gabrian Marinescu, autorul articolului de saptamana trecuta, a filmat expozitia inainte si dupa venirea politistilor, avand acum in posesie dovada clara a tentativei de inducere in eroare si obstructionare a justitiei prin “curatarea” locului! {titi cum se pedepseste in SUA o asemenea fapta, d-na Corina Suteu?
Chiar credeti ca Dvs. si servitorii care va inconjoara va puteti bate joc de legile acestei tari si profita la infinit de banii publici si de pozitia privilegiata oferita de d-l presedinte Basescu si de seful clanului de la ICR, d-l Patapievici? “Nu am stiut ca Ministerul Roman de Externe – care este autoritatea suprema deasupra ambasadelor si consulatelor Romaniei – a permis sa se intample asa ceva aici si ca promoveaza asa numita ‘arta-soc’ inspirata de mazgaliturile facute de ‘Gang members’ oameni needucati, unii ajunsi aici ilegal, care isi varsa ‘oful’ dispretuind legea si ordinea publica si urasc societatea in general. Pe peretii cladirilor si ai metrourilor, ei taie si distrug munca oamenilor cinstiti si fac pagube de milioane de dolari anual!
Grafitti este o infractiune in America si se pedepseste sub diferite forme in aceasta tara… cand ‘artistii’ sunt prinsi. Ce pacat ca d-l Patapievici a ales aceasta forma de ‘arta’ sa reprezinte Romania in strainatate. Sunt de acord cu libertatea artistica si libertatea de expresie in general, garantata de ‘Bill of Rights’ din Constitutia Americana, dar intr-o galerie americana particulara, NU INTR-O GALERIE ROMANEASCA APARTINAND UNUI INSTITUT AL DIPLOMATIEI SI IMAGINII CULTURII ROMANESTI CARE TREBUIE SA REPREZINTE IN MOD CEL PUTIN ONORABIL, ROMANIA IN STRAINATATE…
Nu stiu ce educatie artistica au persoana sau persoanele care au aprobat aceasta expozitie, cat au trait ele aici si cat au asimilat din cultura americana, insa, din pacate, ne este dat un exemplu de ignoranta, crezandu-se ca aici, in America, tara libertatii si democratiei, ‘orice zboara se mananca’ si ca expozitia o sa fie un ‘succes peste noapte’ si va da un mare ‘tun’ la galeriile americane, care vor sari repede sa-i invite pe toti artistii sa aiba expozitii peste expozitii. Asa ceva nu se va intampla, insa imaginea Romaniei a fost manjita. A fost ales, cu buna stiinta, ‘the lowest common denominator’, ca si asa numita expozitie de ‘Public Art’ din Bucuresti in 2007! Au mai fost indivizi care au incercat sa creeze ‘Shock’ prin desecrarea simbolurilor religioase sau altor tabuuri sociale in picturile lor, dar cel putin ei au fost originali in lipsa lor totala de respect fata de regulile estetice si cele de bun simt, violandu-le cu aceeasi intentie de a obtine publicitatea peste noapte. Au obtinut-o, dar tot atat de repede au fost uitati. {i-au murdarit decat imaginea si valoarea artistica, numai ca erau nascuti in tara lor, adica aici, in America. Acesti ‘artisti’ romani, impreuna cu d-l Patapievici, asteapta acum cu nerabdare sa creeze un mare scandal in presa americana, pe care il vor provoca in momentul in care expozitia va fi inchisa de autoritatile romane! Din pacate, aceasta expozitie – care, speram, nu a ajuns sa atraga atentia nationala – va trebui sa fie lasata sa continue si sa se stinga…in liniste.
Daca va fi inchisa, Romania va fi acuzata de ‘cenzura’, de ‘maltratarea artistilor liberi’, de ‘nerespectarea drepturilor omului’ si de tot felul de alte lucruri si numele artistilor vor fi pomenite in presa si televiziunea americana, care are o mare afinitate – ca, de altfel, si toata presa noastra – pentru orice fel de lucru negativ, de la crima la scandal. Acest lucru nu se mai poate corecta acum, dar alte lucruri se pot corecta la conducerea ICR.
Este o crima sa te joci cu imaginea unei tari facand mici experimente si copiind servil debandada, incultura si ignoranta altei tari!. Nu m-as mira daca acesti ‘maestri’ creatori de ‘opere de arta romanesti’ nu si-au bagat inele prin nas, buze, urechi sau si-au tatuat corpul ca sa fie mai aproape de subcultura americana din care s-au inspirat.”, ne scrie din California artistul plastic Paul Mircea Goreniuc.
Sa ne oprim acum la d-l Horia Roman Patapievici (directorul ICR de la Bucuresti si seful direct al d-nei Corina {uteu), cel pentru care “Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam daca vrem sa intram in Uniunea Europeana” si “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei.” Acest individ obscur, pretins filosof, a cotrobait ani de zile in dosarele Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS). A facut-o pe bani publici, alaturi de camarazii sai Andrei Plesu si Mircea Dinescu. Intrebare: ce cautau trei oameni de Litere, care au scris impreuna o biblioteca intreaga, sa “rontaie” dosarele prafuite ale Securitatii, cand locul lor ar fi fost mai degraba in biblioteca? Singurul raspuns logic pe care il gasesc este acela ca “literatii” nostri adunau date compromitatoare din dosare despre mai marii zilei, pe care ulterior le puteau folosi sub forma de santaj. Asa s-au “evaporat” dosarele d-lui Traian Basescu sau a altor demnitari fosti comunisti aflati acum in varful clasei politice romanesti (Ion Iliescu, Adrian Nastase, Dan Voiculescu). Recompensa “muncii” a venit: d-l Horia Roman Patapievici a primit in dar (de la presedintele Traian Basescu) Institutul Cultural Roman (ICR) si un buget anual de milioane de euro, pe care ii poate folosi dupa bunul plac, fara sa poarte grija controalelor financiare si sa fie citat la DNA sau la Parchet; Andrei Plesu a facut parte din toate guvernele Romaniei in ultimii 18 ani, iar Mircea Dinescu a ramas “sa tina de sase” la CNSAS. n sprijinul acestei ipoteze vine si faptul ca d-l Patapievici l-a acoperit pe turnatorul Sorin Antohi (numit initial in Comisia Tismaneanu si
eliminat in urma probelor de colaborare cu Securitatea).
Referitor la d-na Corina Suteu, directoarea ICRNY care isi scrie singura scrisori de apreciere si apoi isi roaga “clientii” sa le semneze (!), a venit vremea sa afle ca americanii nu dau doi bani pe servilism, nu intra in jocurile “made in Romania” si nu mai pot fi pacaliti cu mese intinse. Ei vin la bal, mananca, beau,
se distreaza si pleaca, nu inainte de a spune gazdei un politicos “Thank you”!
Strategiile manipulatoare si dispretul pe care d-na Corina {uteu si “echipa” de la ICR-NY il au fata de noi, cei din emigratie (care am venit aici in conditii grele si am cladit cate ceva fara sa ne ajute nimeni), nu vor prinde nici la americani, nici la romani. Angajatii d-lui Horia Roman Patapievici vin aici pe banii statului roman, au casa si salarii asigurate (bugetul ICR-NY este dublu fata de cel al Consulatului Roman!); isi aduc echipa lor si se mentin prin politici de clientelism si santaj; cand sustin cate un proiect (cum e datoria lor, daca proiectul e bun), au impresia ca le esti dator, se uita la tine de sus si cred ca pot sa-ti dicteze ce sa faci sau ce sa spui; se folosesc de tine cat au nevoie si “uita” sa te invite la intalnirile importante. Scriu toate astea pentru ca sunt adevarate! Nu voi putea rasturna eu guverne, nici face ordine in dezordinea/mizeria morala de la ICR, dar nu-mi place ca unii sa-si inchipuie ca suntem idioti! Noroc ca exista si artisti romani bine pregatiti – ca d-nii Horvath si Marinescu – oameni care iau atitudine si imi semnaleaza fapte pe care colegii mei din “presa libera” de aici se feresc sa le aduca la cunostinta opiniei publice. Ii astept/invit sa ni se alature, pentru a dovedi clanului Patapievici, {uteu si domnului NEA(GOE) ca nu ii pot pacali pe romani sau pe americani cu marfa stricata care miroase a… Dambovita!
New York, 25 Iulie 2008
Posted in Uncategorized Tags: , , , , , No Comments »

Politia din New York a descins la expozitia ICR "Freedom for Lazy People", dar simbolurile naziste disparusera din Galeria Romana!

July 31st, 2008 VR No Comments »

Menora este unul dintre cele mai vechi simboluri ale poporului evreu, fiind mentionata pentru prima data in Cartea Biblica a Exodului. Se spune ca forma candelabrului a fost data lui Moses chiar de Dumnezeu. Intrebuintata la Serbarea Luminilor, Hanukka, Menora este strans legata de fiecare moment al istoriei pline de suferinte a acestui neam si, pentru a-i lovi pe evrei, trebuie sa spargi sau sa vandalizezi acest simbol. Unul din cele mai dureroase momente a fost desecrarea unei statui reprezentand o Menora chiar la Auschwitz. Pot sa scriu despre zeci de cazuri in care s-a vandalizat un cimitir evreiesc sau a fost sparta o Menora, dar nu am crezut niciodata ca un stat care acum se declara democratic, Romania, sa organizeze si sa sponsorizeze un eveniment antisemit de tip nazist unde sa fie desacralizate Menore. Acest lucru, care ar putea ului tot New York-ul, se desfasoara chiar aici, in “centrul lumii”, la Institutul Cultural Roman din New York, condus de directoarea Corina Suteu.
Scriu aceste randuri in miez de noapte, la cateva ore de la evenimente care vor ramane pentru todeauna intiparite in memoria mea si a ofiterilor de serviciu din cladirea aflata pe 38 Street. Vineri seara, in jurul orei 9, mai multe masini ale Politiei din New York au inconjurat cladirea in care functioneaza Misiunea Romaniei la ONU, Consulatul General al Romaniei la New York si Institutul Cultural Roman (ICR-NY). Grupul de politisti americani se indreapta spre usa Galeriei Romane a ICR-NY si intra in contact cu ofiterul de paza. Politistii sunt anuntati ca galeria este inchisa si raman in strada (aproximativ zece minute), incercand sa vada, prin vitrina, zvastica germana si peretele intreg pe care sunt pictate doua Menore desecrate ingrozitor, patriarhi, rabini, evrei religiosi batjocoriti si colectia scatologica de expresii tipice unor golani ordinari.
Intrand in vorba cu politistii, trecatorii incep sa realizeze ca la Galeria Romana are loc un eveniment de tip fascist. Le-am explicat tuturor ca galeria nu este particulara, ci oficiala a statului roman, apartine Institului Cultural Roman si se afla sub inaltul patronaj al presedintelui tarii, d-l Traian Basescu. Am reliefat unor grupuri de diplomati (cladirea Natiunilor Unite este aproape) ca, atata timp cat Corina Suteu va fi director la ICR-NY, situatia este grava si aparent fara iesire.
Am fost intrebat de un diplomat japonez ce parere are despre aceasta situatie ambasadorul Romaniei la ONU, d-na Simona Miculescu. I-am explicat acestui domn, pe care il cunosc personal (sotia mea, Kiyoko, este japoneza), ca la NewYork se afla o echipa diplomatica buna (d-na Simona Miculescu, d-l consul Pietro Lucian Pavoni, d-na Andreea Berechet) care cunoaste situatia, pentru ca am vizitat si am comentat expozitia impreuna, dar nu pot face nimic. Un turist francez m-a intrebat daca presedintele Basescu este antisemit. I-am raspuns ca nu, dar ca s-a inconjurat de un grup extrem de periculos pentru imaginea si prestigiul Romaniei si ca are doua posibilitati: sau se desparte de ei, sau pleaca impreuna cu ei. Daca d-l Traian Basescu crede ca a sosit momentul desecrarii de Menore si arborarii zvasticii intr-o cladire oficiala a statului roman, se inseala amarnic. In momentul cand politia a intrat in sediul galeriei, multi au aplaudat, pentru ca a fost si victoria lor. Am aplaudat si eu, pentru ca a fost o victorie a noastra. Unii au inceput chiar sa scandeze: “Nazistii, acasa”. Am strigat si eu:”Sa plece Corina Suteu, care imi aminteste de Buchenwald”.
Ajuns acasa, am gasit mesaje de la Departamentul de Stat (Norbert Robert-Romanian Desk, John Becher-Holocaust Department), Antidefamation League, FBI, Politia din New York. Toti m-au asigurat ca nazistii vor pleca foarte curand acasa!
Robert HORVATH, cineast, New York
26 Iulie 2008
Dl Robert Horvath, evreu din Romania, a fost si victima unui incident discriminatoriu de tip totalitarist-comunist al ICR-New York. Incercand sa-si prezinte opinia fata de un raport care acuza toti romanii de crime impotriva evreilor, dl Horvath a fost dat afara. Vezi filmarea aici:

Posted in Uncategorized Tags: , , , , No Comments »

Basescu a primit Dosarul Mineriadei

July 27th, 2008 VR No Comments »

Memoriu adresat presedintelui Traian Basescu (DOC) Descarca »
27 iulie, 15:15

Reprezentantii Asociatiei Victimelor Mineriadelor din Romania au inaintat Presedintiei Romaniei, la sfarsitul saptamanii trecute, un Raport complex despre Dosarul Mineriadei. Documentul, care cuprinde o sinteza de 18 pagini asupra crimelor din iunie 1990, a fost inmanat sefului Cancelariei Prezidentiale, Catalin Avramescu. Presedintele AVMR, Viorel Ene, arata in Memoriul insotitor, ca “acest Dosar cheie al Justitiei romanesti a fost tergiversat, musamalizat si mistificat vreme de mai bine de un deceniu”. “Incercam prin acest memoriu adresat la cel mai inalt nivel al statului roman sa ne aducem contributia in vederea deslusirii itelor acestui controversat episod al Justitiei romanesti, care arunca o pata rusinoasa asupra credibilitatii Romaniei ca stat de drept”, arata Viorel Ene.
“Am pus la dispozitia procurorilor, de-a lungul anilor, toate probele si datele necesare procesului juridic. Am adus la cunostinta opiniei publice, sistematic, prin toate canalele media la care am avut acces, elementele acestui dosar, informatii relevante cu privire la vinovati”, mai afirma reprezentantul victimelor mineriadelor.
“Va aducem la cunostinta, domnule presedinte, intr-o forma sintetica, istoricul acestui Dosar, fragmentarile sale, datele principale si informatiile de substanta juridica considerand ca sunteti ultima resursa de salvare a credibilitatii Statului Roman” ii scrie presedintele AVMR, Viorel Ene, presedintelui Romaniei, Traian Basescu.
ZIUA Online va pune la dispozitie, in exclusivitate, Dosarul ajuns in mainile presedintelui. (V.R.)

Posted in Uncategorized Tags: , , No Comments »

Tradarea lui Basescu are mai multe nume – Stoica & Asociatii: Iliescu, Nastase, Patriciu, Tariceanu, Bela, Liiceanu, Patapievici, Berindei, etc

July 27th, 2008 VR No Comments »

N-ar fi prima oara cand avocatul veros se indeletniceste cu tradarea. Ajuns peste noapte liberal din judecator comunist (unii zic ca a fost si procuror militar), Valeriu Stoica s-a remarcat printr-o viata agitata la limita legii, daca ar fi sa amintim scandalurile legate de Banca Religiilor sau traficul de copii si disparitia dosarelor acestora din Arhiva Ministerului Justitiei, la fel ca si mapa sa profesionala…
Emil Constantinescu amintea la Realitatea TV, intr-un interviu cu Robert Turcescu, cum a fost tradat de liberal-comunistul Valeriu Stoica. Pentru a-l indeparta de posibilitatea detinerii unui nou mandat, Valeriu Stoica a conspirat impreuna cu Adrian Nastase si Mihnea Berindei, “fondatorul” ratat al GDS, in garsoniera acestuia din Paris, afirma fostul presedinte al Romaniei. Ulterior, Constantinescu a renuntat sa mai candideze, dupa cum se stie, afirmand ca l-a invins Securitatea. Stie el ce stie.

Mai saptamana trecuta, Valeriu Stoica spunea ca îşi doreşte o alianţă PD-L-PNL şi, mai mult, că ea este si posibilă. Conform unei stiri a Agentiei Newsin, liderul PD-L Valeriu Stoica doreşte refacerea alianţei cu PNL, întrucât vrea ca “dreapta” să revină la matca ei prin recuperarea liberalilor, fostul preşedinte PNL afirmând că deşi PD-L are o solidă componentă liberală ea poate fi întârită prin apropierea de partidul pe care l-a condus cândva.
Ca “dreapta” lui Stoica e o stanga grea de tot o dovedeste alianta lui stransa cu oamenii Grupului de dialog social”, formatiune de completare a fostului FSN al lui Ion Iliescu, in care activeaza numeroase persoane de extrema stanga. Personulitati care, ce-i drept, se regasesc si in PNL, daca ar fi sa o amintesc pe informatoarea Securitatii Smaranda Enache, activista pentru eliminarea icoanelor si a religiei din scoli si, in prezent, dupa fuziunea falangei de budoar a lui Emil Constantinescu cu Trustul Dinu Patriciu, vice-presedinte al PNL!
“În ceea ce mă priveşte, eu cred că o alianţă PD-L – PNL este în acord cu natura acestor două partide. Mi se pare că o alianţă PNL – PSD sau PSD – PD-L este împotriva naturii”, a mai argumentat vicepreşedintele PD-L, la Realitatea TV.
“Dacă mă întrebaţi pe mine, nu numai că e posibil”, a spus omul fara “mapa profesionala”. Stoica mai spune că oamenii de la baza PNL sunt mai apropiaţi de PD-L decât de PSD. Senatorul PNL Radu Stroe a declarat miercurea trecută că democrat-liberalii încearcă refacerea Alianţei, chiar dacă public îi denigrează pe liberali, şi a afirmat că o reluare a colaborării cu PD-L este imposibilă atâta vreme cât acest partid nu iese din cuvântul lui Traian Băsescu.

Acesta nu este singurul atac indirect al lui Stoica la adresa lui Basescu, in incercarea de a-i smulge PDL-eul de sub control.
Jurnalista Oana Dobre de la Ziare.com observa acelasi lucru foarte bine, intr-un material de saptamana trecuta intitulat “Ce i-a casunat lui Stoica pe Basescu?”
Iata:
Ciudata fantezie publica a lui Valeriu Stoica despre monarhia constitutionala pe care acesta si-o imagineaza ca sistem politic suprem intr-o lume ideala reprezinta mai mult decat o declaratie exotica. Este, mai intai, o premiera pentru PLD, partidul care, odata inghitit in fuziunea cu democratii, a incetat sa mai aiba o personalitate. De cand s-a topit dupa cratima de la PD-L, formatiunea incropita de liberalii rupti de Stolojan din PNL a devenit o masa amorfa. N-a mai fost capabila decat de doua lucruri: sa voteze in Parlament dupa directivele din Modrogan si sa-si trimita divizia de aparut la televizor in talk-show-uri pentru a-l apara pe Traian Basescu de atacurile “ticalosilor” care in democratiile ceva mai asezate se numesc opozanti.
Iesirea lui Valeriu Stoica reprezinta primul gest capabil sa mai aduca aminte electoratului ca politicienii din fostul PLD exista si ca fiinte individuale. Interesant, insa, de remarcat ca domnul Stoica a ramas, deocamdata sa evolueze cu teza sa la individual simplu: nici un alt coleg de partid nu s-a grabit sa-i aprobe macar teoretic afirmatiile.
Privita dintr-un unghi ceva mai larg, declaratia lui Stoica devine si mai interesanta: seamana a prima sarja declansata impotriva lui Traian Basescu chiar din curtea acestuia. Preferinta pentru monarhia constitutionala, exprimata in contrast cu republica parlamentara si cu cea prezidentiala, inseamna ca Valeriu Stoica contesta capacitatea actualei configuratii politice de a gestiona problemele Romaniei intr-un mod apropiat de ceea ce domnia sa defineste drept “ideal”. Mai simplu spus, un rege ar putea sa faca mai mult pentru tara noastra decat un presedinte – asta in conditiile in care amandoi ar avea de coabitat cu un Parlament(varianta incalzita asiduu si de Iliescu-PSD si de Partidul-Televizor al Familiei Voiculescu si de Patriciu-PNL- nota mea).
Si merita mentionat ca liderul PD-L spune asta la o luna dupa ce seful statului a fost marele absent de la un moment important pentru Casa Regala: nunta de diamant la care a primit invitatie pana si Ion Iliescu, cel caruia i-au trebuit ani de zile pana sa accepte ca Regele Mihai isi merita o intoarcere civilizata in Romania.
Un alt motiv pentru care afirmatia lui Stoica are iz de fronda apare dintr-o lege care nu are nimic de-a face cu sistemul politic: tranzitivitatea preferintelor si antipatiilor personale. Este vorba despre relatia sa si a lui Basescu cu doua dintre cele mai celebre doamne ale politicii noastre, a caror semi-incaierare publica a surprins, in urma cu doar cateva zile, pe multa lume. Valeriu Stoica este avocatul Monei Musca, cea expediata in urma cu doar cateva zile de Elena Udrea sa candideze independent, daca tine neaparat sa ceara votul electoratului in toamna. Iar Elena Udrea si Traian Basescu isi sunt avocati unul celuilalt: ea l-a reprezentat juridic in cazul Mihaileanu, iar el a aparat-o public de cate ori a fost necesar.
In 2003, pledoaria lui Valeriu Stoica pentru alianta cu PD continea o fraza antologica: “Daca azi dispare PD, iar Traian Basescu este distrus ca om politic, maine va veni randul nostru”. Interesant de urmarit daca fostul liberal, actualul lider al hibridului PD-L, va fi dispus, in lunile care urmeaza, sa-si asume, totusi, acest risc, scrie Oana Dobre.
Poate ar fi bine sa aducem aminte parerile adevarate ale celor doi, unul despre celalalt:
Stoica despre Basescu: este un “intratabil” , “un politician cu orgolii marunte, aflat in cautare de popularitate ieftina” .
Basescu despre Stoica: ministrul Justitiei “a penibilizat” si a subordonat politic actul de justitie. “Regret ca Valeriu Stoica a ramas in functia de ministru din greseala PD” (martie 2000).
Vezi si:
Revista 22 – Stoica face “religie si politica” de “dreapta” cu Tismaneanu si Cornea …
https://www.mediafax.ro/revista-presei/daca-ati-fi-veverita-sinucigasa-l-ati-lua-avocat-pe-valeriu-stoica.html?4747;2339570

Spune-mi cu ce plagiator te-nsotesti ca sa-ti spun cine esti: Stoica si Liigheanu, impostor si profitor, vorbind despre “baietii cu care se joaca in curtea scolii” (!!!).

In final, Liicheanu nu ezita sa se razbune din nou pe Mona Musca (vinovata de fapt ca i-a luat locul pe care si-l dorea el la Ministerul Culturii):
“Tinerii nu mai merg la vot si sunt scarbiti pentru ca episodul Mona Musca nu a fost un simplu episod din istoria politicii romanesti ci a fost unul de fenomenologie politica. In speta unul in care omul politic roman a demonstrat ca nimeni altul si cu o forta a talentului iesita din comun, cum se poate minti cu deplina sinceritate.”
Auzi cine vorbeste… Si Antohi si Hoisie ce-or fi demonstrat? Dar Liiceanu si Plesu, la randul lor mergatori, ca si Hoisie, la aceeasi bursa din RFG, in aceeasi perioada, “groznica”, comunist-securistica. Ba Plesu chiar de doua ori!
Ati citit decizia CNSAS in cazul Hoisie? V-o recomand si va asigur: exact la fel ar trebui sa sune si cele pentru Liiceanu si Plesu. Daca li s-ar mai gasi dosarele. Intregi. Si-atunci poate va dati singuri o explicatie la ce-au cautat un didamai filosoful, un minuscul poet si un pata-fizician sa-si piarda, “fenomenologic” si birocratic, vremea, rascolind prin hartii si praf…
Posted in Uncategorized Tags: , , , , , No Comments »

Radu Portocala despre turnatorii cu acoperire ICR

July 25th, 2008 VR No Comments »

Scriitorul anti-comunist Radu Portocala scrie pentru ZIUA un text zguduitor despre imoralitatea celor care pretind ca au “condamnat comunismul” pe langa Traian Basescu

DELATORI LA UMBRA I.C.R.

Uimitoarea remanenţă securisto-comunistă din viaţa politică, economică şi culturală a României de azi nu poate decît să contrarieze amintirea alegerilor din 2004, cîştigate de dl Traian Băsescu în primul rînd pentru că şi-a sugerat dezicerea de afilierile dinainte de 1989. Această sugestie i-a atras, în primele luni ale mandatului său prezidenţial, venind din diverse direcţii, cereri insistente şi încrezătoare de condamnare a regimului comunist. După o serie de ezitări – dintre care unele păreau să prefigureze un iminent refuz – dl Băsescu a dorit să i se aducă “probe” incriminante. În mod inexplicabil, miile de publicaţii, miile de mărturii adunate de-a lungul anilor nu-i erau de ajuns. Dl Băsescu avea nevoie, pentru a se convinge de necesitatea condamnării comunismului, de un raport oficial. Astfel a fost creată “comisia Tismăneanu”, care, după cîteva luni de lucru, a produs un document mediocru, incomplet şi, din pricina trecutului cel puţin tulbure al unora dintre autorii lui, de o valoare morală contestabilă. Pe baza acestui document, preşedintele Traian Băsescu a condamnat regimul comunist din România, cerînd în numele statului român “scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel sau altul, şi-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii.”
Astfel gîndită, astfel dusă “la bun sfîrşit”, acţiunea de condamnare a regimului comunist din România poate fi considerată drept încă un paradox ineficient al spaţiului mioritic.
În timp ce “comisia Tismăneanu” se chinuia să demonstreze ceea ce toată lumea ştia de mult, dl Băsescu îşi sporea popularitatea ordonînd cîtorva dintre multele servicii secrete româneşti să transfere arhivele Securităţii către CNSAS. Fireşte, lucrurile au fost făcute parţial şi atît de haotic încît cercetarea dosarelor e şi azi un adevărat calvar, iar adevărul e încă departe.
Dar chiar dacă – pentru a cita încă o dată fraza pe care Cioran o repeta adesea cu amărăciune – “în România totul e posibil şi nimic nu are consecinţe”, chiar dacă nici condamnarea comunismului, nici deschiderea (parţială) a arhivelor nu au avut darul să cureţe noroiul adunat timp de o jumătate de secol, aceste gesturi au creat în conştiinţa societăţii iluzia că ar exista o voinţă de limpezire şi că această voinţă îi este proprie dlui Băsescu. Nu este aici locul să discutăm posibilitatea transformării unei astfel de iluzii în realitate. Fapt e că, în această luptă fără rezultate cu înspăimîntător de prezentele “forţe ale trecutului”, dl Băsescu se sprijină pe un grup de intelectuali printre care îl aflăm, la loc de frunte, pe dl Horia-Roman Patapievici, fost membru al Colegiului CNSAS, fost membru al “comisiei Tismăneanu” şi actual preşedinte al Institutului Cultural Român.
Privind acest strălucit parcurs, ne-am putea închipui că de-a lungul anilor petrecuţi printre dosare, în mizerabila vîltoare a denunţurilor scoase la iveală, conştiinţa dlui Patapievici a dezvoltat o sensibilitate acută pentru acest subiect, o repulsie viscerală împotriva delatorului a cărui proză nemernică alimenta sinistrele activităţi ale anchetatorului. Ne-am putea închipui, de asemeni, că, numit de preşedintele Băsescu la cîrma instituţiei care exportă cultura ţării şi, totodată, consultat de acesta în chestiuni ce ţin, între altele, de morala publică, dl Patapievici împărtăşeşte în mod firesc acele convingeri ale preşedintelui care i-au asigurat victoria din 2004. Se pare totuşi că lucrurile nu stau astfel.
Ca membru al Colegiului CNSAS, dlui Patapievici nu i se cunoaşte decît o ispravă notabilă: aceea de a fi tăinuit dosarul de informator asiduu al prietenului său Sorin Antohi. Ca preşedinte al ICR, el a persistat în exportul, pe spezele şi cu girul acestei instituţii prezidenţiale, al unor personaje îndoielnice sau chiar murdare. Recentul scandal legat de trimiterea delatorilor Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie la şcoala de vară pe care o organizează ICR la Berlin este sumbra încununare a unei activităţi care, examinată cu atenţie, are de ce uimi.
Interpelat în presa germană de către scriitoarea Herta Müller, dl Patapievici a răspuns ţîfnos, calificînd această interpelare drept “tendenţioasă”. Cît de străin trebuie să fii de cea mai elementară idee a dezgustului – şi, în primul rînd, a dezgustului de sine – pentru a pretinde, după ce ai fost membru al Colegiului CNSAS că e “tendenţios” să fie criticată folosirea unor foşti delatori de către o instituţie a statului care reprezintă în lume cultura (sufletul) României! Oare dl Patapievici consideră că decizia preşedintelui ţării de a condamna regimul comunist e tendenţioasă? Că e tendenţios ordinul pe care l-a dat preşedintele serviciilor secrete de a preda spre studiere dosarele Securităţii? Oare dl Patapievici îşi închipuie că preşedintele a făcut aceste gesturi pentru ca ele să rămînă fără nici un rezultat? Cît de mult s-au înşelat cei care, în ultimii ani, au scris că dl Patapievici ar fi “omul lui Băsescu”! Prin ceea ce face, dl Patapievici dă mai degrabă impresia că e piatra de moară pe care dl Băsescu şi-a agăţat-o singur de gît. Căci nimic nu poate discredita mai grav acţiunea de curăţire pe care o doreşte preşedintele decît promovarea de către o instituţie prezidenţială a unor personaje care au denunţat cu osîrdie.
Plasîndu-ne în logica dlui Patapievici – ceea ce nu e uşor – ar trebui să considerăm drept tendenţioasă şi recenta răbufnire a dlui Mircea Mihăieş împotriva lui Gabriel Gafiţa, fost delator şi actual ambasador. “Cît de «groasă» trebuie să fie o turnătorie pentru a-ţi crăpa obrazul? Şi cît de adînc trebuie să «contextualizezi» pentru a nu ţi se citi printre declaraţii abjecţia?” se întreba dl Mihăieş, fără să ştie că, o săptămînă mai tîrziu, declaraţiile propriului său şef, dl Patapievici, aveau să-i transforme indignarea într-o derizorie lipsă de coordonare. E adevărat, pe de altă parte, că Gabriel Gafiţa nu face parte grupul aleşilor. Orice s-ar scrie despre el e acceptabil. Aceleaşi lucruri, spuse mult mai temperat de către dna Müller, dar îndreptate împotriva prietenilor Antohi şi Corbea-Hoişie, devin tendenţioase. Arta de loc subtilă a parţialităţii la intelectualul român oficial…
În ceea ce el consideră a fi un răspuns adresat dnei Müller – sărman text steril şi încurcat în el însuşi – dl Patapievici încearcă să justifice şi să salveze ceea ce nu poate fi nici justificat, nici salvat. Întrebîndu-se “cît de durabilă e vina informatorului”, el sugerează un fel de amnistie morală, uitînd că situaţia de “fost ticălos” nu poate să existe decît în imaginaţia celor care, dintr-un motiv sau altul, se încăpăţînează să scuze cu orice preţ. Ticăloşia este o stare de spirit despre care nimeni nu poate să pretindă că ar fi trecătoare. Faptul că, în plus, Sorin Antohi şi-a inventat un titlu de doctor, dînd peste cap vieţile şi carierele celor care au scris teze sub îndrumarea lui, ilustrează perfect această afirmaţie şi dă măsura diluării sistemului moral al personajului. A-l scoate în public, alături de alt delator învederat, sub egida unei instituţii a statului, este o palmă – încă una – pe obrazul celor cărora, în numele statului, preşedintele Traian Băsescu le cerea scuze.
Radu PORTOCALĂ

Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , , , , No Comments »

Vox populi: Patapievici si Cartarescu canta la unison "Oda informatorului"

July 25th, 2008 VR No Comments »

ZIUA

Scandalul ICR merge mai departe: cazul Antohi-Hoisie ii face pe sefii Institutului sa se contrazica privind informatorii Securitatii
sibelius din iasi (…@yahoo.com, IP: 89.122.236…)
2008-07-25 03:12
tandemul de export
Antohi & Hoisie lucrau in tandem inca de pe v remea cind se ocupau de revista studenteasca “Dialog”, in care publicau ce le dicta Securitatea ca aveau voie sa publice. Primul acoperea informativ variate arii, de la sf, jazz, presa studenteasca, la felurite anturaje iesene, bucurestene, clujene etc. si tabere uteciste (doar fusese membru in CC al UTC). Al doilea avea in plus si functii externe pe relatia Germania, invirtindu-se indeosebi in jurul legionarilor din Freiburg si al altor medii universitare. Ambii au ambitionat sa acceada la statul de “ambasadori itineranti”, dupa modelul maestrilor lor Adrian Marino, Al. Dutu, Al. Zub, Johnny Raducanu (pardon, Frau Mueller !) s.a. “luptatori pentru Transilvania” de genul raposatului Amedeo Lazarescu. Ei bine, au reusit ! Si acum, dupa ce s-au facut atitea eforturi intru perfectionarea si legendarea lor (ca specialisti-in-nu-stiu-ce), ati vrea sa fie retrasi ?! Tocmai acum, cind la cirma SIE sta amicul lor iesit din acelasi mediu universecuritar iesean, Razvan Ungureanu, lansat in cariera politica drept victima a serviciilor noastre secrete o data cu Patapievici cel haituit de “capitanul Soare” ?! Tania Radu (care, sub vechiul regim, mucegaise la “Flacara” paunesciana, probabil in virtutea provenientei ei dintr-o familie de vechi ilegalisti), in raspunsul ei de deunazi la protestul Hertei Mueller si al lui Richard Wagner (danke schoen !), sustinea ca nu s-a putut trece peste inalta competenta a celor doi in chestiunea transferurilor (sic !) romano-germane. Care competenta ?! Antohi, autobombardat istoric dintr-un absolvent de filologie si devenit peste noapte (si) germanist ?! Cel putin lui Patapievici, fizician cu pretentii la un doctorat in filozofie, i-au trebuit aproape trei saptamini ca sa devina (si) dantolog ! Ce-i drept insa, Antohi s-a priceput dintotdeauna foarte bine sa mimeze orice mediu ; inca din studentie era reputat fiindca nu se putea rosti in prezenta lui nici un nume si nici un titlu de carte fara ca el sa nu dea din cap in semn de adinca familiarizare cu subiectul respectiv – drept care era tinta predilecta a farselor lui Dan Alexe (rog sa fie intrebat, scrie la “Romania libera”), acesta inventind diverse referinte si obtinind aceeasi reactie… Cel putin Hoisie chiar vorbeste nemteste (cu un fermecator accent moldav) si are multiple intrebuintari : de pilda, la 16 decembrie 1989, alcatuia lista cu ofiterii de serviciu pe Universitate, iar la 23 decembrie 1989 – lista celulei FSN pe aceeasi Universitate. Da, tot el. Iar daca, prin absurd, miine ar veni la putere un Hitler, fara indoiala ca Hoisie ar face lista cu deportari. In privinta “operelor” celor doi, ele nu trec niciodata de nivelul unor reformulari mai mult sau mai putin alambicate ; desfid pe oricine mi-ar arata fie si cea mai palida idee originala iesita de sub condeiul lor aruncator de ceturi ! Patapievici, la rindul lui, pretinde a nu avea nici un mijloc legal de a respinge un proiect venit de la fosti turnatori, iar pentru el chestiunea morala pare a nu se pune. Cind pierdea vremea la CNSAS, ai fi zis ca era gata-gata sa manince turnatori pe piine, chit ca nu si-a rezolvat nici macar diferendul cu “capitanul Soare” ! Unde e, amice Patate, devolarea lui Balota, cu iminenta careia te laudai ? Ei, mai ramine sa-i prezinte si Plesita vreun proiect bun, eventual tot in domeniul transferurilor (catre Carlos), si-l va stipendia si pe acesta ! Nu mai vorbesc de tonul raspunsurilor sale de “sef” : de sus, arogant, iritat, punind mai presus de orice “neutralitatea” institutiei ! Este de altminteri stupefiant cum intelectualii nostri, de indata ce prind un post in ierarhie, uita de opiniile critice pe care le profesasera si pe data se identifica cu institutia si, finalmente, cu Statul ! Aferim ! Sintem doar in paradigma Coriolan Draganescu… Sa nu uitam insa ca, in privinta exportarii lui Antohi, Patapievici a facut aluzie si la unele presiuni venite din partea germana in acest sens. Probabil ca, dupa ce au facut o curatenie drastica la ei acasa, mai ales in zona universitara, nemtii resimt acum nevoia sa importe niscaiva unelte ale vechiului regim. Nu putem prin urmare decit sa fim mindri ca acoperim unele necesitati ale pietei intelectuale germane… N.B. Daca insa tandemul nostru nu este folosit si astazi de mai vechii sau mai noii lui stapini, atunci cum sa intelegem dorinta lui nesabuita de a se caza cit mai sus, la ambasade, in conducerea unor universitati straine etc., cind se stia foarte bine ce dosare stateau asupra lui ? Pina unde poate merge oare dorinta de parvenire, orgoliul sfruntat, dispretul fata de toata lumea ? Si care e miza, in fond ? Daca e vorba cu adevarat de doi intelectuali de exceptie, de ce nu ne comunica ei ceva cu adevarat exceptional, care sa merite sa li se treaca cu vederea, cit de cit, tarele morale ? Ce-i impiedica sa se exprime ?

Roman Liber (…@yahoo.com, IP: 131.116.254…)
2008-07-25 14:11
Re: tandemul de export – Subscriu la tot ce ati scris.
Tot ce spuneti este adevarat. Am trait vremurile si stiu cum se fabricau si promovau “specialistii lor”. Astazi tot ei ne rad in nas. Unei intregi natii, care ii plateste din munca ei. Niste indivizi mediocri dar veleitari: de la fizicianul ratat pana la seful SIE si clica lor de “stalpii ai societatii”. Dupa distrugerea valorilor, continua sa umple universitatile si mediile academice cu aceeasi versatili smecherasi care nu vor produce decat … gunoi pe bani multi si trai in lux. In plus, cei care ar putea atenta la privilegiile lor sunt exclusi din start, impinsi la izolare in tara sau in exil. E tot ce pot face. Si numai gasca ii mentine. Toate bune.
Ghita Bizonu’ (…@yahoo.com, IP: 86.107.234…)
2008-07-25 10:48
Herta Muller despre cazul Patapievici-ICR
“Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?” “Este ridicol ca dupa 20 de ani sa se spuna ca regimul comunist a facut crime! Trebuie sa facem ce trebuie, concret, nu teatru absurd.” “Ca romanul s-a obisnuit iarasi sa se fereasca. Nu va dura mult si iarasi vor trai cu frica-n san! Ca astia se orienteaza. Nu se opresc aici, merg mai departe…” si din alta parte despre :” informatori ai Securitatii, majoritatea regrupati in Grupul pentru Dialog Social: Alin Teodorescu, Smaranda Enache, Sorin Antohi (nume de cod “Valentin”), Dan Oprescu Zenda, Mihnea Berindei (alias “Sandu” si “Mircea”), Iustin Marchis (indicativ “122 – Calugarul”), etc, sau persoane strans legate de foste cadre inalte ale sovieticilor din PCR, de talia lui Leonte Rautu sau Paul Cornea.” Asat-i “elita” anticomunista !!!!! cvare ne invata sa gandim democratic. Dintai parintii lor ….
mihai rogobete din Drobeta-Tr.Severin (…@crawler.com, IP: 92.80.219…)
2008-07-25 08:13
globalism
Si,la Havana sau Phenian,cine sa ne reprezinte?

Anticomie din USA (…@aol.com, IP: 205.188.116…)
2008-07-25 17:33
Re: globalism
La 2008-07-25 08:13:06, mihai rogobete a scris: > Si,la Havana sau Phenian,cine sa ne reprezinte? Macar de ar trimite acolo turnatorii, dar Pata i-a investit cu reprezentarea culturii romanesti la Paris, New York, Londra…
IonG din Monte Carlo (…@yahoo.com, IP: 207.161.36…)
2008-07-25 02:37
Cit de jos se poate ajunge?
Comportamentul lui Patapievici este simptomatic pentru aceasta generatie de pseudo-intelectuali. Daca pina acum au demonstrat de nenumarate ori ca sint lipsiti de valoare, iata ca acum isi dezvaluie adevartul caracter. Un caracter abject, la fel de abject ca si cel al politicienilor corupti cu care sint prieteni. In fond, de ce ar face ei nota discordanta? In tara asta cu valorile date peste cap, reactia Hertei Muller este o erezie. Cum spuneam si alta data, ne meritam soarta.
Shadow din Franta (…@yahoo.com, IP: 82.237.55…)
2008-07-25 02:03
Logica de doua parale a patibularului
Cica cat de mare e vina. Cat tine ea. Vai vai amicul pe care l-am “spalat” cat am putut mai bine cu toate probele avute. Pai bine mai “pramatie” ti-ai lasa copii cu niste pedofili care si-au ispasit sau nu pedeapsa(ca nu conteaza)? Asa ca chestie. N-as crede.

Ghita Bizonu’ (…@yahoo.com, IP: 86.107.234…)
2008-07-25 10:55
Re: Logica de doua parale a patibularului elitist : ai mei e buni ai tai e rai !!!
Si Felix si Ba’Secu au dat declaratii despre cetateni straini, ca o obligatie de serviciu. E acuzat numa Felix . Mona Eva e iertata. Traian Ungureanu si-a facut ucenicia ca pupincurist ceausit minor . Si unu dintre distionsii moralisti deontologi antisecoristi zicea “saracu nu avea fizicu sa treaca Dunarea pe tubu cu oxigen d’aia. Adica 2 pagini de te pup in fund conducator iubit sunt asimilate cu trecerea ilegala (si al dracului de periculoasa daca graniceru era sucarit pe viata – de ex primise scrisoare iubi ma marit !! – apai sita te numeai !!!) afrontierei RSR . Adica rizicu si curaju e asimilata cu emularea paunescului Adrian !!! Sa nu mai continuam. Asta e “elita” “civica” “ganditoare” promotoare a ideilor de dreapta pe baza de Marcuse …..
trkman din SUA (…@yahoo.com, IP: 132.183.138…)
2008-07-25 01:01
Reteaua profitorilor
Nu stiu in ce masura cei doi chiar sunt extraordinarele valori culturale drept care sunt infatisati. Cei doi domni/tovarasi au actionat in sensul maximizarii avantajelor personale, fara sa conteze ca au calcat peste vietile altora. Ideea ca ei si altii au facut ce au facut pentru binele public, pentru a ajunge ca ei, niste “valori autentice” , sa reprezinte Romania in lume sunt niste GOGOSI. D-le Patapievici, sunt convins ca si dv faceti parte din aceeasi retea daca ii sustineti si puneti astfel de intrebari “existentiale” . Probabil ca nici unul din retea nu ii poate de de gol pe ceilalti fara consecinte serioase pentru el. Intrebarea mea e simpla: oare chiar nu se mai gasesc altii printre milioanele de romani care sa corespunda si MORAL, nu numai profesional ? Ca sa nu mai vorbesc ca stim si noi cum erau ridicati la rang de mari profesionisti niste nulitati, doar pentru ca faceau servicii regimului.

Evenimentul Zilei – la Scrisoarea Deschisa a lui HR Patapievici catre Herta Muller
Subiect comentariu: Sa-i ardem pe rug
Utilizator: Bruno Castellano
Data: 2008-07-23 20:42
glumeam. sint atitea capete limpezi in tara asta care stiu ce ar trebui facut. dar vorba ‘ceea: “cine are interes?”
Sa-i ardem da cu ce?cu lemne?benzina?motorina?(don Bazil)
Comentariu nou Raspunde Inchide
Subiect comentariu: Sa-i ardem da cu ce?cu lemne?benzina?motorina?
Utilizator: don Bazil
Data: 2008-07-24 00:15:00
Cel mai ieftin ar fi cu o lentila mare indreptata spre Soare focalizata spre curu lor,deci sa-i pirlim!!!Asta pe un stadion si in tribune sa stea sa priveasca cei care nu au fost turnatori.Oare unde vor fi mai multi colo sau dincolo?

Subiect comentariu: Cat de durabila e vina informatorului?
Utilizator: Nae Camionagiu
Data: 2008-07-23 20:47
Dle Patapievici, sunt uluit de cate tampenii ati putut asterne pe hartie. Va intrebati ca ar trebui sa dureze vina informatorului, a turnatorului care a alimentat beciuriile securitatii?
Chiar asa, cat trebuie sa dureze vina turnatorului daca ranile victimelor, nu cele fizice cat cele psihice, dureaza o viata si chiar mai mult…?
Cat trebuie sa dureze vina turnatorului care a lasat in urma lui orfani si vaduve si lacrimi si tristete…?
…
Dle Patapievici, nici nu ma mir de zoaia in care se scalda Romania, din moment ce dvoastra sunteti declarat un intelectual de frunte.
Sunt curios ce parere ar avea si alti intelectuali de frunte, vis a vis de punctul dvoastra de vedere(si ca sa ramanem in sfera EVZ-ului, ma refer la dnii Cartarescu si Tismaneanu.
…
In orice caz, in memoria celor turnati, eu va spun: sa va fie rusine!
…
de grija cui nu mai poate domnu P(De La Valle )
Comentariu nou Raspunde Inchide
Subiect comentariu: de grija cui nu mai poate domnu P
Utilizator: De La Valle
Data: 2008-07-23 21:51:00
Felictari Nae ! nu se putea mai bine scris !
domnul cu picsul, domnule Patapievici !!! intrebari din astea retorice punetivi-le doar in minte daca totusi constiinta va este tulburata de gija turnatorilor. Incepeti sa deveniti dubiosi pe la EvZ, mai daunazi doamna Ioana Lupea se trezea facand apologia psd… Inca vreo cateva articole de genul si cred ca nu voi mai deschide EvZ.
Ps. Rusine domle Patapievici.

Data: 2008-07-23 23:38:00
…isi mai punea intrebarea daca nu cumva d-l Patapievici il stia pe “doctor”Antohi din 2002 ca turnator….
NICI UN CUVANT DESPRE ASTA D-L PATAPIEVICI!!!!!!!!!
Iar la intrebarea(cam retorica pt Patapievici) cum ca ce sa facem cu fostii turnatori…cam fals s-o intrebi pe Herta Muller…care traieste intr-o tara care inainte de-a avea pe cei de la STASI,i-a avut pe cei nazisti!!
care n-au mai avut voie sa detina functii publice pt o durata indelungata puscarie,daca era vina mai grosolana….
Dezamagitor d-le Patapievici!!!!
Subiect comentariu: Oda informatorului!
Utilizator: Garfield, motanu
Data: 2008-07-23 22:13
Am trait s-o vad si p-asta! De fapt, daca prelegerea de mai sus ar fi fost semnata CVT si ar fi aparut in “Romania Mare”, n-ar fi fost nici o surpriza! Dar aici, la evz, avem dreptul sa ne exprimam si noi… subiectii informarilor, cei care n-am ars etape pt obtinerea doctoratului pe baza faultarii colegului de birou! Ca sa nu mai vorbesc de cei care au pierdut tot, inclusiv viata, libertatea, sanatate etc! Stim ca legal, problema e in vant… dar asta nu inseamna ca putem sa ne ascundem dupa deget si sa ne comportam ca si cum nimic nu ar fi fost!
Chiar nu gasim alti intelectuli de marca sa ne reprezinte? Daca nemtii sunt fini si nu protesteaza, chiar credeti ca nu gandesc? Eu, unul, ca roman, nu ca intelectual, refuz energic sa fiu reprezentat de colaboratorii criminalilor, celor care au distrus si jefuit tara, cei care au tras inpoi tara cu sute de ani, ca sa le fie lor bine! Dumneavostra?
Garfield, motanu
Bla bla bla de dura cu turnatorii(Florin Scepticul)

Utilizator: Pro DOC
Data: 2008-07-24 13:24:00

Paradoxal, cei care au colaborat cu SECU din slabiciune sau sub presiunea santajului s-au simtit si cei mai vinovati. Multi dintre ei au marturisit inainte chiar de infiintarea CNSAS. Altii, precum Carol Sebastian, o victima in esenta, a avut imensa decenta de a se retrage. Pe toti i-au unit remuscarile. Nimeni, in Romania, n-a cerut vreodata ca fostilor informatori sa li se ridice dreptul de a mai profesa. E suficient sa nu mai detina acele functii care le permit sa intretina pe scara mare confuzia morala in care traim. In limitele judecatii mundane, vina lor dureaza doar pana cand si-o rascumpara printr-o minima penitenta. Cum se mantuiesc ei sau nu pentru “viata vesnica” e deja problema personala a fiecaruia in parte.

Herta Muller: In Germania s-a discutat timp de mai multi ani despre problema informatorilor STASI si au fost trase consecintele in toate domeniile: fostii informatori nu pot ocupa functii in cadrul universitatilor, la ziare si la institutiile culturale .
Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?
HRP: Cat de durabila e vina informatorului?
LUMI PARALELE

Data: 2008-07-23 22:45
Vina informatorului
DEX: VINA, vini, s.f. Fapta care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; greseala, vinovatie; pacat; culpa.
Prin ce suferinte si-a rascumparat vina informatorul Sorin Antohi? Dar informatorul A. Corbea –Hoisie? Cum si-au ispasit ei vina, si altii ca ei? Prin ocuparea pozitiilor de influenta din Universitati si societate? Se pare ca pentru a ocupa asemenea pozitii in Romania care a condamnat oficial comunismului, vina informatorului a ramas, daca nu o chiar virtute, cel putin una dintre conditiile necesare.
ascultati de bunul simt.(noroc)
etc, etc, etc
Posted in Uncategorized Tags: , , , No Comments »

Penibilul Cartarescu a scris "De ce iubim turnatorii" pentru "iubitii lui prieteni" Antohi si Hoisie

July 25th, 2008 VR No Comments »

Dupa explicatiile jenante ale lui Patapievici, Evenimentul Zilei isi bate un nou cui in talpa cu Cartarescu si apologia sa pentru “turnatorii nostri care sunt mai ingeri decat fiarele lor”. Interesant ca asa naiv cum se da, are tupeul sa o ameninte contextual pe Herta Muller: În lipsa legilor ferme, condamnarea morală e o metaforă la fel de ambiguă ca morala însăşi: „Cine este fără păcat, să arunce primul cu piatra“, zice micul parvenit.
Tare sunt curios pana unde vor merge…

SENATUL EVZ: Nici înger, nici fiară sau De ce iubim turnatorii 🙂
Mircea Cărtărescu
Vineri, 25 Iulie 2008

Urmăresc de câtăva vreme o polemică pe o temă dureroasă şi extrem de delicată între doi intelectuali şi persoane publice pentru care am mult respect. Scriitoarea Herta Müller a trimis de curând o scrisoare ziarului german „Frankfurter Allgemeine Zeitung“, în care protesta energic împotriva faptului că doi intelectuali români acuzaţi că au fost informatori ai Securităţii, Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie, au fost trimişi de ICR la o şcoală de vară româno-germană organizată de Institutul Cultural Român din Berlin. Nu este posibil, se spunea în scrisoare, ca oameni care şi-au recunoscut trecutul de colaboratori ai Securităţii să reprezinte România în programele publice de peste hotare. La acest protest s-au asociat mai mulţi scriitori germani de origine română.
La rândul său, Horia- Roman Patapievici, preşedintele ICR, a răspuns printr-o scrisoare deschisă adresată Hertei Müller, respingându-i acuzaţiile la adresa ICR. Instituţia pe care o conduce, scrie el, nu practică discriminarea estetică, religioasă, morală etc. Mai mult, în cazul punctual al foştilor colaboratori ai Securităţii nu există, în România, o procedură care să le interzică accesul la exprimarea publică, la funcţii şi demnităţi. Dacă cei doi intelectuali au fost solicitaţi de către partea germană, preşedintele ICR n-a avut cum şi de ce să se opună trimiterii lor. În esenţă, denudată de componenta emoţională, la asta se reduce polemica de faţă, una dintre cele mai semnificative din ultimul timp. Care este statutul foştilor colaboratori, dovediţi, ai aparatului comunist de represiune, mai ales în condiţiile în care CNSAS-ul a fost lipsit de putere prin decizie politică? Cât de mult trebuie să apese stigmatul moral asupra carierei lor, a vieţii lor în general? (Daca se poate, deloc… – nota mea)
Ar fi minunat dacă oamenii cei mai morali ar fi şi cei mai străluciţi intelectual. De fapt, oamenii reali sunt un amestec, uneori grotesc, alteori terifiant, între ele. Ticăloşia (cu nuanţele ei soft şi hard) şi valoarea spirituală au dat de multe ori combinaţii stranii, neverosimile, imposibile uneori. Moralitatea înaltă asociată cu valoarea înaltă au fost mereu mai curând excepţii. Exemple din cealaltă categorie sunt însă nenumărate. Au colaborat cu naziştii mari filozofi ca Heidegger, laureaţi Nobel ca Hamsun, mari poeţi ca Ezra Pound, mari prozatori ca Céline şi Drieu de la Rochelle. Nu-mi ajunge pătrăţelul meu de-aici ca să scriu câţi au colaborat cu comuniştii (toată floarea cea vestită a artelor şi literaturii occidentale), cunoscând foarte bine atrocităţile, procesele trucate şi crimele acestora. Cazurile individuale frizează schizofrenia: Céline era antisemit şi pro-hitlerist, dar adăpostea în acelaşi timp membrii Rezistenţei franceze. În „Mother Night“ de Vonnegut, personajul central este un colaborator nazist care transmitea în acelaşi timp informaţii aliaţilor. Şi aşa mai departe, şi aşa mai departe. „Omul nu este nici înger, nici fiară“, scria Pascal, „şi din păcate cine face pe îngerul face pe fiara…“.
Am fost uluit când am aflat că prietenii mei, oameni pe care-i iubeam şi-i preţuiam, Andrei Corbea şi Sorin Antohi, au făcut rapoarte către Securitate. Mi s-a părut cu totul neverosimil, căci există oameni pe care-i crezi în stare de orice, dar ei nu păreau în niciun fel dintre aceştia.
Andrei Corbea e un mare germanist, autor al unei cărţi despre Paul Celan aclamate internaţional, laureat al Premiului Herder şi fost ambasador la Viena, una dintre cele mai puternice prezenţe româneşti pe un post diplomatic (Extraordinar! Doar ca a facut de ras Romania si cat a fost la post – conform diplomatilor austrieci – si dupa ce a fost retras, rusinos, ca ultimul informator ce e!).
Sorin Antohi a scris printre altele o carte fundamentală despre utopie şi a fost ani la rând prorector al prestigioasei Central European University din Budapesta (Saracu’ Cartarescu: a uitat ca “Valentin” detinea functia asta prin fals. Nu era… doctor. Of, lecitina bat-o vina! – nota mea). Dacă stau să mă gândesc acum la zece intelectuali, cei mai importanţi ai României de azi, ei ar figura pe listă în mod natural şi legitim. Ce să facem în situaţia asta? Să ne lipsim de ei? Să-i punem la stâlpul infamiei? (NU!, sa-i pupam in fund! – nota mea)
Dacă impulsul de a face pasul înapoi nu vine din propria lor conştiinţă, cine să-şi asume rolul de judecător, şi cu ce drept?
În lipsa legilor ferme, condamnarea morală e o metaforă la fel de ambiguă ca morala însăşi: „Cine este fără păcat, să arunce primul cu piatra“, a spus Iisus, iar să te consideri fără păcat te aruncă în păcatul maxim al trufiei. (Fantastic! E o amenintare la adresa Hertei Muller, care, din cate stiu eu, a fost urmarita de Securitate? Nu cumva i se cauta un dosarel fabricat si ei pe la CNSAS? – nota mea)
Nu-i absolv deloc pe cei doi prieteni ai mei de vina lor, care e una tristă şi tulburătoare pentru mine. Cred că ei înşişi ar fi trebuit să se abţină o vreme de la ieşiri publice prea ostentative. Şi ICR ar fi trebuit să fie mai prudent. Însă condamnarea tăioasă în cazul lor, al unor oameni de sigură valoare, adică, îşi toceşte lama, care-ar trebui să rămână pură şi neiertătoare pentru adevăraţii mari ticăloşi: ofiţerii de Securitate, instrumentele docile ale propagandei de partid, cei care-au făcut răul pe faţă şi care azi sunt cei ce fac legile în România, incheie Cacarterescu.

Ce te faci insa ca (fara virgula) colegul lui de rubrica Mircea Marian (vezi foto) tuna si fulgera impotriva informatorilor Securitatii iar Evenimentul Zilei are cap de ziar, chiar in aceeasi zi, cu vinovatia turnatorului Felix – vezi https://85.9.7.40/images/epaper/2008-07-25/file.pdf – nenorocitul de el ce e, mama lui de informator mogul ce e, nu ca intelectualul nostru rafinat, Antohi, care vrea sa puna mana doar pe o revistuta acolo, ca sa-l rasuceasca pe bietul Nae Ionescu in mormant…
Penibil!
Cand scapam de pegra asta, Comandante?
Iata insa ce zic cititorii EvZ, care, fara indoiala, sunt mai inteligenti si mult mult mai integri decat el:
Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: Ovidiu…
Utilizator: Nae Camionagiu
Data: 2008-07-24 22:30:00
Mi-e sila de toti si de toate… Cum poti numi “om de sigura valoare” o lichea a carei constiinta e mai murdara decat o h… publica? Ce valori poate darui omenirii un turnator?Ce invataminte pot contine scrierile lui ?Cata minciuna si cat adevar contin scrierile unui turnator?Cat pot fi de convingatoare povetele unui turnator? Ce somn are un turnator?Ce viata interioara are un turnator?…Dar prietenii si aparatorii lui?…
Subiect comentariu: Camionagiului – scenariu
Utilizator: Flory – Texas
Data: 2008-07-24 22:46:00
sa presupunem ca eu as fi vrut sa merg la furat, ca nu mi-ar fi placut munca si ca nici nu m-as fi priceput la nimic constructiv, chiar daca as fi incercat. as fi ochit un pont, as fi facut un plan de actiune, apoi ti-as fi spus si tie, Prietenului meu cel mai bun, alter ego-ului meu, omului cel mai apropiat mie de suflet: “mai fratele meu, prietene al meu, stii ceva? hai s-o punem”! datoria ta ar fi fost, daca m-ai fi iubit si mi-ai fi vrut binele, sa faci orice spre a-mi zadarnici planurile, sa ma inveti sa muncesc, sa traiesc demn? dar daca ai fi acceptat sa mergi cu mine la furat si a doua zi, ca sa scapi tu de puscarie, m-ai fi dat pe mine in primire, m-ai lfi asat victima sigura in miinile “lor” cunoscandu-i, stiind ca din minile lor nu voi scapa intreaga, tie ce ti s-ar cuveni acum, din partea mea? intelegere pentru “compromisul dureros” pe care te-au silit sa-l faci, sau doar un mare scuipat in ochi?!
Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: M-as fi mirat sa nu le sariti in aparare!
Utilizator: Garfield, motanu
Data: 2008-07-24 22:19
Sau, cine se scuza se acuza!Nimic despere conditia lor morala… iata asistam la transformarea delatorilor in victime ale ofiterilor secu, nimic despre doctoratul fals si despre lucrari numite dar inexistente… nimic! Sau celalalt, fiu de psihiatru recunoscut colaborator, in mod cu totul intamplator si el… tot… pe linie! Dar neintrecuti profesional! Heeey!Si… mai ales, nimic despre victime… ele nu merita atentia noastra!Spiritul de gasca functioneaza similar in universuri diametral opuse: cel carceral si cel academic! Simpla constatare!Garfield, motanu (dezamagit!)
Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: Pastrand proportiile!!!
Utilizator: jooo
Data: 2008-07-24 23:04
Ce-a facut Heidegger pt “omenire” si ce-au facut acesti doi…”prieteni” ai tai?? Iar cenusa-n cap!! lipseste cu desavarsire la cei doi.Haidegger s-a retras intr-o coliba in padure,statea ascuns cand si-a dat seama la ce se preteaza NS!…..iar functia ce-a detinut-o pt 10 luni!!! la acea universitate din Mahnheim,in regimul NS,i-a fost destul ca sa-si puna cenusa-n cap!!! domnule Cartarescu!!!Ce-a facut corbea -hoise…pt ca a turnat familia lui Dan Petrescu…Tereza Culianu Petrescu..si si-a dorit cu ardoare sa-l convinga pe I.P.Culianu sa “aminteasca” putin si de marile IEVOCARI ale partidului…si despre marea savanta..si de marele carmaci..si si si….Evident ca Doamna Culianu-Petrescu n-a discutat cu fratele dansei asa ceva—-dar hoisie ar fi vrut……..Iar despre “doctor”…s-a vazut ca si dupa 89…avea acelasi narav…
Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: Ce nu spune Cartarescu…
Utilizator: Crainicu Viorel
Data: 2008-07-25 00:48
Cartarescu (care a supt si el bani de la ICR, deci nu are cum sa fie obiectiv, stie el de ce!) ne spune ca Antohi a scris o carte buna despre “utopie” si ca a fost prorector la CEU. Dar uita sa ne spuna ca Antohi isi trecea in CV carti pe care nu le-a scris si ca ocupa un post la CEU fara sa fie doctor, desi pretindea ca este.In orice alta tara, asta insemna puscarie si condamnarea morala in sistemul academic. Ce conteaza ca Antohi a ajuns acolo unde, zice Cartarescu, alti romani nu ajung, daca, odata ajuns, ne-a facut de rusine cu grave minciuni, impardonabile in mediul academic?
Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: sau inger, sau fiara
Utilizator: sadwank
Data: 2008-07-25 01:04
Domnu’ Cartarescu, ce gatiti matale in articolul de fata e o mamaliguta romaneasca. Nu e nici divin ca ambrozia, nici satios ca slanina.Adica: dintr-un anumit punct de vedere oamenii se impart in vinovati si nevinovati. Din TOATE punctele de vedere insa, oamenii sint toti vinovati. Iisus cind a zis de piatra se referea la pacatul de care era vinovata inculpata. Ca daca e sa ne luam dupa cum zici Dvs. n-ar trebui sa dea nimeni, niciodata cu piatra.Oamenii sint sau nu vinovati; trebuie stabilit in ce masura plateste fiecare.In ceea ce priveste dilema geniu vs. crima si aici lucrurile sint nuantate. Una ar fi daca Eminescu ar fi furat o gaina. Poate fi iertat, e geniu. Alta ar fi insa daca talica ati fura un ou (de exemplu). Si de asemenea, alta ar fi daca Eminescu ar fi sustinut regimul opresiv colaborind cu securitatea cum au facut ilustrii dvs. prieteni.Eu zic sa nu va amariti prea tare, nene Cartarescule. E timpul pentru inca o capodopera (sic!): “De ce iubim securistii”.
Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: Ce naste din pisica, soareci maninca.
Utilizator: Ratacitorul
Data: 2008-07-25 01:43
Cine a fost pe statul de plata al lui Felix, stim noi ce maninca. Mai mult decat penibili, domnilor intelectuali romanei, crestini de mucava.Vrei sa spui ca nimeni nu ar trebui sa ridice piatra pentru ca toti am turnat? Mi se pare mai mult decat exagerat. Haznaua voastra seamana nu la culoare cu una Parmalat. Sa va fiti iubiti ca sfintii in Romanica voastra de rahat. Dar ce dezamagire dumneata ne-ai furnizat al nostrule poet laureat. RTCTRL
Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: Eu ridic piatra .
Utilizator: ursu
Data: 2008-07-25 10:17:00
……si alte cateva mii de romani din tara si din afara tarii putem ridica piatra pentru ca nu am fost alaturi de crima comunista ,pentru ca avem o datorie umana ,crestina de a nu-i lasa pe copii si nepotii nostri prada acestor indivizi doar cu chip uman care in realitate sunt monstri criminali securisto-comunisti.D-le Mircea Cartarescu pana acum nu-mi puteam explica neconcordanta intre facialul d-tra de om simplu,fara rafinament intelectual si..cartile scrise,din nefericire incep sa am explicatii.Cu regret.U
Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: “Natural si legitim.”prieten cu securistii?
Utilizator: ursu
Data: 2008-07-25 10:09
Iata inca o voce intelectuala recunoscuta in Romania actuala securist-comunista care dovedeste ca nu stie ce-i aceea o reala scara de valori. Niciodata micii soricei negri din preajma sobolanilor rosii nu se vor putea masura ca reala valoare intelectuala cu doamna Herta Muller. Niciodata acesti soricei din casele de chirpici taranesti nu vor putea atinge culmele elitelor culturii romanesti. Nici unul dintre ei nu va putea fi nici macar firul de nisip din umbra lui Ioan Petre Culianu cel ucis miseleste de “pretenii” turnatorilor securitatii. Una dinabilitatile marsave ale securitatii este si capacitatea de a se fi maimute imitatoare,ei au creat alti monstri pseudointelectuale, “realizate” intr-o tara criminal securist-comunista, acolo unde oameni adevarati ai culturii romanesti nu au cum sa aiba loc.
Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: Atunci de ce ?
Utilizator: Luana Perci
Data: 2008-07-25 15:35
In situatia aceasta de ce ar trebui sa plateasca in vreun fel Mona Musca, Dan Voiculescu si alti colaboratori ai Secu, si cei doi oameni de litere nu ? Pai ce, daca au talent numai conteaza moralitatea lor ? Nu mai conteaza ca au colaborat cu un regim criminal ? In cazul acesta, Domnul Patapievici nu mai are de ce sa critice oamenii politici care au colaborat cu Secu, ca si acestia sunt talentati la politica din moment ce obtin voturi, nu ? :))) Problema este ca in Romania exista tabere de interese (politice, economice sau culturale), si cum unul iese din “front”, cum il da la Secu’ (ohhh, daca traia Nenea Iancu, ce comedii am fi avut!). Dar daca sta cuminte in “front” si se declarea “democrat” peste noapte, cum pleaca la Ioropa sa reprezinte “cu cinste” (sau nu ?) tarisoara !!!! De-a rasul, plansul ! Nici in intelectuali nu mai poti avea incredere……..
Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: Lui Mircea Cartarescu
Utilizator: Pro DOC
Data: 2008-07-25 18:46
Antohi e un caz patologic in lumea academica, un mitoman-grandoman, care si-a falsificat CV-ul atribuindu-si titluri si opere fictive. Nici Celine si nici Heidegger nu pot fi acuzati de asemenea grozavie, basca faptul ca fiecare dintre ei a platit in felul lui raul facut sub ocupatie nazista, ceea ce nu se poate spune despre cei turnatorii romani. Corbea -Hoisie s-a plimbat in toata lumea libera pe banii statului comunist, atunci cand pentru majoritatea romanilor iesirea din lagarul socialist parea un vis imposibil. A luat premiul Herder? Cati alti romani nu l-au luat? Scuzati-ma , cu o bursa de documentare in Franta si un subiect ofertant precum Paul Celan (care a cucerit pe rand trei culturi), poate ca nici nu i-a fost foarte greu. In Romania nu avem o lege a lustratiei si din cauza unor “somitati”, care in loc sa pledeze NEOBOSIT, FARA INCETARE, pentru adoptarea unei asemenea legi, s-a multumit sa cadelniteze la comanda, sub santajul cu dosarele de fosti turnatori.
Chiar si fara o lege a lustratiei, cine va impiedica pe dumneavoastra si dl Patapievici sa le spuneti prietenilor turnatori ca e cazul sa dea cativa pasi inapoi. Ce fel de prieteni sunteti daca nici ei, nici dvs nu ati avut niciodata curajul sinceritatii depline? Dimpotriva, continutati sa intretineti confuzia morala. Unii invoca iertarea crestina, cu o superficialitate care arata ca n-au inteles nimic nici macar din crestinism. Isus i-a alungat pe negustori din templu si a adus sabia inainte de acorda iertare pacatosului. Iar parabola cu femeia usoara si pacatosii (atentie -in pacatele carnii) care nu au avut curajul sa arunce cu piatra, nu se potriveste aici. Doar in imaginatia dvs. toti romanii poarta in ei pacatul turnatoriei, precum cei doi priteni pe care, iata, in stil dambovitean, ii iubiti mai mult decat iubiti adevarul (si onoare).
Nu ii lapideaza nimeni pe prietenii dvs. turnatori, Sorin Antohi si Andreai Corbea-Hoisie, tot ce le cerem e sa se dea la o parte. Sa scrie, sa publice, sa se plimbe, daca vor, pe banii lor. Dar sa nu ne mai reprezinte pe la simpozioane si workshop-uri internationale “sponsorizate” de saracul si etern pacalitul contribuabil roman. Daca nici dvs. si dl. Patapievici nu puteti intelege acest lucru, ce pretentii am mai putea noi avea de la niste oameni amorali, precum Felix Motanul, Iliescu sau Vadim?
Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: Nici nu are rost
Utilizator: Kallex Kallex
Data: 2008-07-25 03:01
Nici nu are rost sa comentez in vreun fel articolu asta elucubrant cit timp Cartarescu se refera in cadrul lui de doua ori la cei doi turnatori, dintre care unu si farsor notoriu numindu-i “prietenii mei”.Iti doresc draga Cartarescule ca tu si familia ta sa fiti filati si turnati (ca si familia Culianu de catre Antohi odinioara) de doua asemnea jigodii pe care ulterior persoane suspuse si autosuspuse sa le incerce sa le faca intangibile numidu-i in public afectuos prietenii mei.Mi-e greatza…
Comentariu nou Raspunde
Inchide
Subiect comentariu: DEZAMAGITOR
Utilizator: BrunoLA
Data: 2008-07-24 23:49
Dl. Cartarescu, va balaciti intr-o mocirla a carei putoare unica nu poate avea decat un singur brand, si anume cel dambovitean. Pentru mine luari de pozitie de acest gen nu sunt decat dovada ca ati compromis cu cei care au contribuit la colapsul societatii romanesti, au impins Romania la acest marasm din care nu exista iesire rapida. Crestineste este datoria fiecaruia de a ierta si a pune la spate ce s-a intamplat, lucru pe care incerc sa-l exersez de 18 ani. Insa nu voi putea UITA niciodata din ce aparat diabolic au facut parte aceste scursuri pe care azi ii considerati prietenii dvs. Dna Muller si-a dovedit inca odata integritatea si consecventa, valori apreciate cu adevarat in societatile occidentale la vest de Budapesta. Pozitia Hertei este singurul lucru pe ziua de azi care ma face sa nu ma simt prost ca sunt roman. Toata stima, Herta!
Subiect comentariu: consternare
Utilizator: Gina Popa
Data: 2008-07-24 22:20
Cineva din Germania mi-a scris consternat ca Herta Muller a afirmat la un post de televiziune german – 3sat – ca in Romania, acum, (deci nu inainte de 1989), OAMENII VORBESC IN SOAPTA PE STRADA.
Posted in Uncategorized Tags: , , , No Comments »

Un alt membru GDS al Comisiei Tismaneanu a inceput atacul final la adresa lui Traian Basescu: Marius Oprea, agentul "Victoria"

July 25th, 2008 VR No Comments »

Începand cu această săptămană, revista “Observator cultural” publică ample fragmente din cartea “Ascensiunea lui Traian Băsescu”, de Marius Oprea, consilierul fara ORNISS al premierului Calin Popescu Tariceanu. “Iată că istoricul Marius Oprea, cu acribie, fluenţă şi talent, se încumetă să scoată la lumină o biografie a preşedintelui Traian Băsescu. Gestul său umple un gol de informaţie şi de interpretare – uneori, legenda a fost mai puternică decît realitatea. Mai mult, cartea explică diverse zone de penumbră din biografia preşedintelui”, se scrie in ultimul nuamr al revistei familiei Musat. “Observatorul” este realizat de tanara Carmen Musat, sotia lui George Musat, fost ofiter de Securitate, in prezent avocatul oficial al Grupului pentru Dialog Social.

Volumul va fi publicat la Editura Polirom specializata in lucrari cu valoare ideologica pronuntata iar lansarea ei va avea loc cel mai probabil in apropierea datei alegerilor. Titlul face referire directa la un altul mai celebru. De altfel, Oprea si recunoaste acest lucru intr-un dialog cu Ovidiu Simonca, scriitor pe la revista in cauza:
“De ce numeşti cariera politică a lui Traian Băsescu „ascensiune“?
Pentru că, deocamdată, asta e. Traian Băsescu se află acolo, sus, în dealul Cotrocenilor. Poate că, la o viitoare ediţie sau la volumul doi, nu m-am hotărît încă, voi lărgi sumarul acestei cărţi, numind-o, în consecinţă, „Ascensiunea şi decăderea…“. Dar, în formula actuală a acesteia, pentru a nu fi acuzat de partizanat, mă opresc cu povestea lui Traian Băsescu în momentul în care el ajunge preşedinte al Partidului Democrat. De aici şi pînă la Preşedinţia României, nu a mai fost decît un pas, un singur episod de telenovelă.”
Aflam si cine o scrie de fapt: “Am început, practic, să lucrez la documentarea ei la sfîrşitul anului 2006, ajutat de doi prieteni, Mihai Bodiu şi Gabi Vartolomei”, spune Mariusica. De ce la Polirom? “Mă leagă o veche prietenie de Silviu Lupescu. Pe de altă parte, de cînd i-am vorbit în urmă cu doi ani de ceea ce pe atunci era doar o idee, mă pisează întruna să termin cartea”.
Iata cateva fragmente despre „cel mai iubit fiu al tranziţiei“, dupa cum il denumeste Ornissoprea :

Camionul cu margarină

În 26 mai 2005, care pica atunci într-o joi, după-amiaza de la ora 17, într-o populară emisiune, „România la raport“, realizată de Carol Sebastian la Radio Mix, se afla invitat vicepremierul conservator George Copos. La un moment dat, pe parcursul interviului, domnul Copos a devenit sentimental, povestind cum l-a cunoscut pe preşedintele României, Traian Băsescu, în 1990: „Eu ţin foarte mult la Traian Băsescu. Vă mărturisesc cu toată sinceritatea, îl cunosc din 1990, de cînd începuse şi el cu o fabrică de îngheţată. Îmi amintesc că aduceam împreună un camion de margarină şi îl împărţeam jumătate-jumătate. Traian Băsescu este un om special, este unul dintre marii lideri ai anului. Este un om foarte serios, foarte direct, este un om foarte hotărît“. Au trecut cîţiva ani de la acea emisiune, de atunci lucrurile s-au mai schimbat. Camioanele de margarină nu se mai împart frăţeşte. Nu cred că se mai poate spune cît de mult mai ţine domnul Copos la preşedintele Băsescu, cît despre emisiunea „România la raport“, ea a intrat într-un con de umbră, ca şi realizatorul ei, pentru o vreme – pînă cînd a revenit în calitate de coordonator de campanie electorală al Partidulului Democrat-Liberal. Partidul Preşedintelui. Jumătăţii drepte a camionului de margarină. Dar sînt şi lucruri care nu se schimbă în această ordine a lucrurilor. Unul din ele ar fi istoria în sine a acestui minunat şi teribil om, Traian Băsescu, a ascensiunii sale, care poate fi considerată, fără nici un fel de îndoială sau notă de sarcasm, drept un „succes story“.

(…)
Dar să ne întoarcem la Traian Băsescu şi la povestea ascensiunii sale, la chipurile ei uitate ori ascunse, care se adună toate în acest singur sens al unui destin de excepţie. Chiar dacă nu este istoria eroică şi exemplară a unui erou de basm, ridicat prin calităţi şi eforturi proprii din praful uliţei în purpura puterii, ea are farmecul ei aparte, arătînd propriile merite ale protagonistului. Aici, în Balcani, şi mai ales de două-trei sute de ani încoace, puterea are alte înţelesuri, iar căile spre ea sînt netezite prin resorturi mult mai bizantine decît am fost noi învăţaţi, citind biografiile marilor oameni ai istoriei universale. Traian Băsescu nu este produsul unei lumi obişnuite cu eroii, ci mai degrabă al unui crepuscul comunist, marcat de haos moral şi lipsuri, de comportamente arbitrare, discreţionare, de autosuficienţă şi umilinţă acceptată, în care principalele criterii de reuşită au fost ginta şi geanta, adică al cui eşti şi pe cine serveşti. Traian Băsescu a reuşit să ajungă în vîrf folosindu-se de aceste reguli, ignorîndu-le cînd a crezut că e cazul, navigînd cu dezinvoltura celui care ştie că totul e permis, dacă vrei cu adevărat să fie, şi că dreptatea este întotdeauna de partea învingătorului. Şi a reuşit. Aceasta este povestea victoriei sale.
(…)
Se ştia, în epocă, cît de greu e să ajungi student la marină. Traian Băsescu a depăşit însă toate aceste rigori şi a ajuns să-şi vadă visul cu ochii. Din aceşti ani, datează primele informaţii documentare cu privire la Traian Băsescu. Ele privesc însă vocaţia sa de mai tîrziu pentru putere şi compromis şi arată că a acceptat o colaborare cu Securitatea.
Cum se ştie, există o cale de a face şi compromisuri fără compromitere. Dar Traian Băsescu nu a ales-o pe aceasta, ci a dus pînă la capăt devoţiunea faţă de un regim în faţa căruia alegea să se închine, pentru a-i putea culege apoi, pe faţă sau pe furiş, roadele. Nici educaţia din familie nu îi lăsa o altă alegere, căci valorile casei gravitau în jurul valorilor oficializate ale timpului, fără ca să existe îndoială asupra raţiunilor şi acţiunilor regimului comunist. Apoi, mai era vorba şi de fructul dulce al puterii ascunse de a înrîuri destinele celorlalţi, precum şi de avantajele care decurgeau dintr-o colaborare cu cei ce puteau influenţa un salt în carieră. Conform unui document care a fost făcut public în circumstanţele unui proces derulat în 2004 şi asupra căruia vom reveni, emis de către Unitatea Militară 01150 (Arhiva) din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Traian Băsescu figurează în evidenţele păstrate ca fost colaborator al Direcţiei de contrainformaţii militare (Direcţia a IV-a din cadrul Securităţii), pe vremea cînd era student la Institutul de Marină „Mircea cel Bătrîn“.
Ce înseamnă, practic, cele de mai sus? „Colaborator“ al Securităţii, spre deosebire de informator, era o persoană care, fără a semna un angajament şi fără a primi în mod obligatoriu un nume conspirativ, furniza de bunăvoie informaţii unui ofiţer al Securităţii. Fără îndoială, la Institutul de Marină era un asemenea „ceist“, cum era numit, prescurtat, ofiţerul de contrainformaţii al unităţii, care monitoriza atent atît cursanţii, cît şi profesorii Institutului, sub aspectul activităţii lor profesionale, dar, mai ales, al celui cu privire la fidelitatea faţă de regim. În genere, marinarii erau atent urmăriţi, datorită contactelor lor implicite cu străinii, contacte asupra cărora regimul comunist din România devenise de-a dreptul paranoic, pe măsură ce Nicolae Ceauşescu lăsa deoparte orice scrupul în întărirea puterii personale şi instaurarea dictaturii. Cu atît mai mult, încă din faza de pregătire, trebuiau controlaţi ofiţerii care aveau să îi comande. A fost sau nu studentul Traian Băsescu de la Institutul de Marină un asemenea colaborator? În orice caz, ca o primă reacţie, Traian Băsescu, liderul de partid şi candidatul la Preşedinţia României, nu şi-a ascuns mai întîi furia faţă de publicarea acestor informaţii despre trecutul său.
(…)
Mai departe, este vorba chiar despre un foc. Subiectul, miezul articolului este o anume întîmplare; căci scurta şi enigmatica scrisoare care a adus-o pe reporteriţa de la Flacăra în Constanţa se încheia astfel: „Nu uitaţi să-l întrebaţi despre întîmplarea cu incendiul de pe nava «Argeşul», petrecută undeva, în lume, pe vremea cînd nu împlinise încă 30 de ani“. Dînd curs invitaţiei, tovarăşa ziaristă l-a întrebat deci pe Traian Băsescu, care-i povesteşte cele întîmplate: „ne aflam într-un port, pe un mare fluviu. Descărcam naftă, produs distilat din benzină. «Argeşul» se afla în dana unei mari companii petroliere. Spre sfîrşitul descărcării, a izbucnit incendiul. Nu se ştia de la ce şi cum izbucnise. Se aflau în zonă 14 nave, sub diverse pavilioane. Ardea fluviul în plină zi“. Flăcările, povesteşte Băsescu, atingeau 40 de metri şi, în mai puţin de un minut, mai precis „în circa 45 de secunde, şi nava noastră a fost prinsă în această horă de flăcări. Mai întîi, am ordonat trecerea echipajului la posturile de manevră, cu intenţia de a scoate nava din zonă. Văzînd că nu sîntem decuplaţi şi realizînd că nu putem pleca (s-ar fi întîmplat o adevărată catastrofă), am hotărît să rămîn cu echipajul la bord, în speranţa că incendiul nu va determina explozia tancurilor de marfă ale navei şi cu intenţia fermă de a stinge incendiul de pe nava noastră şi de a o salva. Echipajul a trecut deci la posturile de incendiu“. Lupta cu flăcările a durat două ore, la capătul ei echipajul de pe nava românească stingînd şi focul de la bordul unui împingător străin abandonat de echipaj şi ajuns în pupa „Argeşului“, cu tancurile de combustibil în flăcări. „Pericolul creştea alarmant. Pe de o parte, stingeam flăcările care ne cotropiseră, pe de alta, un nou generator de incendiu, adus de curent, ne ameninţa. A fost o luptă titanică. Întregul echipaj a rămas la posturi.“ Aceasta, cu toate că nimeni şi nimic, susţine comandantul Băsescu, nu i-ar fi acuzat dacă dădeau bir cu fugiţii. „Era situaţia clasică de abandon a navei. Nimeni nu ne-ar fi acuzat că într-o asemenea împrejurare am părăsit nava. De altfel, toate cele 14 nave din zona incendiului au fost abandonate.“

Va urma, ne asigura revista familiei Musat, “Observator cultural“

Posted in Uncategorized Tags: , , No Comments »
« Older Entries
Newer Entries »
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More
RSS FeedAbonare RSS
Roncea.ro pe TwitterRoncea.ro pe Twitter

  • Featured Video

  • Ads

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova