Posts Tagged ‘corina suteu’

“Peste 1,2 miliarde lei” – peschesul lui Tismaneanu de la Basescu sustras din buzunarele romanilor prin “dottore” Patapievici. Jaful de la ICR, despre care am scris ani de zile in ZIUA, confirmat de Curtea de Conturi si noua conducere a ICR

Genitalul Patapievici KGB ICR Tismaneanu Basescu E-bay

“Peste 1,2 miliarde lei”. Atat a primit perfectul acrobat si profitor al tuturor regimurilor, fostul propagandist comunist convertit in lustragiul de serviciu al parazitatului national Traian Basescu, eternul nomenclaturist Vladimir Tismaneanu, de la doctorul inchipuit, aferatul contorsionist Horia Roman Patapievici, alias asasinul platit al culturii romanesti, cunoscut si drept sponsorul curant al cavalerilor de Curlandia sub deviza Securitate, Sex und Swastika, conform Financial Times – Deutschland: Rumanisches PR Desaster. Acesta este bilantul temporar al cheltuielilor emigrantului USA pe filiera internationalist-bolsevica, evaluat de noua conducere a ICR intr-un Raport preliminar, prezentat inainte de toate calculele finale elaborate de Curtea de Conturi a Romaniei.

Securitatea Sex und Swastika pe feuda ICR PatapieviciSituatia ar fi putut fi curmata, ca sa zic asa, inca de cand am inceput deconspirarea activitatilor frauduloase ale retelei mafiotilor culturnici Patapievici-Tismaneanu-Manolescu–Liiceanu-Cartarescu-Plesu-Etc in ziarul ZIUA cat si prin intermediul Asociatiei Civic Media, care i-a adresat in van presedintelui Romaniei vreo doua petitii semnate de mii de romani ultragiati.

“Domnule Presedinte, mentinerea lui Horia Roman Patapievici si a cercului lui de interese la conducerea si in jurul Institutului Cultural Roman este o dezonoare pe obrazul statului roman si al Dumneavoastra personal. Aveti sansa sa spalati aceasta dezonoare prelungita mult prea mult si sa va scuturati de resturile si stafiile regimului comunist-bolsevic, dupa cum v-ati exprimat chiar Dvs. Pana nu va fi prea tarziu si, dupa cum spune doamna Herta Muller, o sa vorbim din nou in soapta pe strada.”, se scria intr-una dintre aceste Petitii adresate fostul sef al fostului stat roman. (Vedeti De ce trebuie aruncat la cosul cu “deseuri politice” Horia Roman Patapievici, “asasinul platit al culturii romane” )

Dar ex-presedintele tuturor romanilor, (fostul ?!) Traian Basescu, nu numai ca a preferat sa nu spele dezonoarea adusa tarii ci s-a gandit sa maculeze definitiv fata bietei Romaniei, prin toata prestatia sa groteasca din cel de-al doilea si ultimul sau mandat, al carui sfarsit il petrece acum ilegitim si ilegal.

Intr-o prima instanta am fost dat in judecata impreuna cu senatorul artist Eugen Mihaescu, membru de onoare al Academiei Romane. Aparati de bataiosul avocat George Papu, Patapievici si ai lui au pierdut procesul, libertatea presei si adevarul triumfand. Dar tot in van. Caci Jaful a continuat. “Sub inaltul patronaj al presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu“. Pana mai ieri.

Astazi, Curtea de Conturi a Romaniei si noua conducere a Institutului Cultural Roman confirma hotia obladuita de la cel mai inalt nivel, cu complicitatea unor servicii de informatii din aceasta tara si nu numai.

Prezint mai jos un Comunicat categoric al ICR si extrase dintr-un Raport preliminar al ICR semnalat de directorul general al ICR Mihai Milca pe site-ul noului Institut. Se va sesiza, oare, DNA? (aceasta a fost o gluma 🙂 )

Motto:  “Astăzi se poate observa, pe datele financiare, că vehemența a fost cu atât mai mare cu cât beneficiile unilaterale au fost mai considerabile (vezi, de pildă, cazul unui emigrant, care a încasat de la ICR peste 1,2 miliarde de lei și a folosit multe alte oportunități, și alte cazuri).”

Precizări

Oricine este liber să comenteze funcționarea unei instituții publice, iar Institutul Cultural Român este o astfel de instituție. Sunt, însă, de îndeplinit, totdeauna și oriunde, cel puțin două condiții : a) cel care comentează să se fi informat în prealabil asupra activității din acea instituție; b) cel care comentează să fi avut un raport corect cu instituția în cauză.

În ultima vreme se întrec în a se exprima despre Institutul Cultural Român și formulează opinii care de care mai lipsite de temei, tot felul de inși care nu citesc nici măcar site-ul instituției, necum documente mai pretențioase. Mai grăitor este faptul că se pronunță inși care au afectat negativ sau au folosit copios, în trecut, banii instituției, dincolo de limitele normalului. Bunăoară, ce acoperire morală să evalueze instituția are Vladimir Tismăneanu (care a încasat sume incredibile doar de la ICR în ultimii ani, inclusiv pentru a susține conferințe în țara în care trăiește și în universitatea în care lucrează)? Sau Teodor Baconschi, care a desemnat capricios persoane neadecvate în funcții, iar acum caută să iasă cumva în relief? Sau Katia Dănilă, care a trebuit să fie înlocuită neîntârziat la Paris pentru management slab?! Sau Corina Șuteu, care a plecat din post în iunie 2012, din ICR New York, ducând cu ea logistica și unele programe ale instituției? Sau familia Perjosvschi, soț și soție, care s-a înfruptat copios din banii instituției? Sau Marius Chivu, sau Maria Răducanu, sau Mihai Chirilov, sau alții în aceeași situație? Exemplele de auto-supraevaluare sunt numeroase. Sunt cazuri care atestă fără putință de tăgadă irosirea de resurse pe activități superficiale, pe alocuri derizorii. La nevoie, vom reveni cu amănunte. (Sigur ca e nevoie! – n.n.)

Menționăm, totodată, că principalii creatori ai României, din artă, literatură, știință, nu au beneficiat de vreun sprijin financiar din partea ICR în ultimii ani.

Pe de altă parte, înțelegem îngrijorarea unora care au beneficiat din plin, în toți acești ultimi ani, de banii ICR – îngrijorare motivată probabil și de recenta apariție a noului Raport al Curții de Conturi a României cu privire la gestionarea plină de abateri de la lege a acestor resurse.

Cei mai mulți dintre inșii amintiți nu au citit, cu siguranță, textele comunicate public ale actualei conduceri a ICR (ei nu știu, de pildă, că toate deciziile ICR sunt publice prin intermediul „Buletinului Informativ ICR“, ce se publică periodic). Inițiativele instituției sunt sintetizate în documente programatice, în care a fost expusă noua strategie ICR, menită să consolideze politica culturală a României în ceea ce privește promovarea culturii române în lume și sincronizarea Institutului Cultural Român cu provocările globale ale secolului al 21-lea. O lectură atentă a acestor texte, declarații, comunicate publice, dublată cu monitorizarea activității inovative din primele luni ale mandatului noii conduceri a ICR (înființarea filialelor ICR din țară, înnoirea tuturor programelor, derularea programelor pentru ICRS, deschiderea ICR către întreaga sferă culturală, înființarea conferințelor ICR, pregătirile intense pentru Salonul Cărții de la Paris, organizarea unor concursuri deschise pe posturi etc.) atestă tocmai eforturile de recredibilizare a ICR după o perioadă în care criticile la adresa stării și conducerii ICR în anii 2008 – 2012 s-au extins în societate.

Răspunsul la aberațiile acelor inși – venite din frustrări de altă natură, altele din necunoaștere ori din absența minimală a informării – este unul la vedere, oferit de activitatea intensă a actualului ICR, care face exact ceea ce legea l-a mandatat: reprezentarea, promovarea şi protejarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate.

Direcția Comunicare a ICR

Miercuri, 30 ianuarie 2013

RAPORT PRELIMINAR

(…)

  1. I.                 Evaluarea situației ICR preluate în 11 septembrie 2012

 

De îndată ce starea Institutului Cultural Român s-a putut observa din interiorul acestuia, s-au putut formula evaluări precise. Documentele de organizare, rapoartele de activitate, actele financiare arhivate, evaluările Curții de Conturi duc la următoarele concluzii privind activitățile Institutului Cultural Român de până la 15 septembrie 2012 :

a)      Program bazat pe satisfacerea de cereri, fără asumarea frontală și coerentă a misiunii – aceea de a face cunoscută cultura din România și a o promova creându-i vizibilitate și prestigiu.

b)      O înțelegere restrictivă a culturii, cu accent pe anumite componente și pe creatorii potențiali și cu stârnirea unei antagonizări între generații.

c)      Impact restrâns, creat mai ales făcând plăți pentru participări la activități.

d)     Plăți pentru activități prin excedarea reperelor și practicilor europene, de multe ori fără distincție între remunerare firească și mituire.

e)      Dezechilibru în defavoarea cheltuielilor materiale și disproporție între salarizarea personalului din centrală și plățile către terți.

f)       Editarea de publicații ce nu se vând, cu autori remunerați, fără redacții responsabile de difuzare.

g)      Depozite umplute cu cantități mari de volume plătite, ce nu au putut fi vândute.

h)      Institute culturale române în străinătate cu neajunsuri majore: unele fără sediu (Bruxelles), altele fără bibliotecă (Viena), altele realizând activități cu impact insuficient (Budapesta, Varșovia), altele devenind agenții de impresariat (Istanbul), altele fără înțelegerea culturii (Paris), altele realizând mai mult activități din sfera pregătirii profesionale a directorului (New York) etc..

i)        Folosirea unor institute pe post de „finanțator de premii“ și de acțiuni ale unor firme de la fața locului.

j)        Angajarea în acțiuni cu costuri ce nu au corespondent în beneficii.

k)      Preferința pentru „manageri culturali“ selectați discreționar, care s-au dovedit a fi fără randament managerial și fără orientare sigură în cultură.

Se pot trage, desigur, și alte concluzii. Le amintim doar pe cele de mai sus pentru a sublinia nevoia de a privi lucid situația și de a contribui la schimbarea în bine. Nu folosește nimănui o imagine edulcorată asupra unei situații pline de neajunsuri. În plus, atunci când s-a pus problema schimbărilor la Institutul Cultural Român, diferite persoane au reacționat cu vehemență. Astăzi se poate observa, pe datele financiare, că vehemența a fost cu atât mai mare cu cât beneficiile unilaterale au fost mai considerabile (vezi, de pildă, cazul unui emigrant, care a încasat de la ICR peste 1,2 miliarde de lei și a folosit multe alte oportunități, și alte cazuri).

ӿ

În 2004, s-a adoptat Hotărârea de Guvern Nr. 492/9.04.2004, prin care s-a trecut la înființarea Institutelor Culturale Române din străinătate. Au fost create, în timp, prin hotărâri ale autorităților, Institute Culturale Române la Berlin, Budapesta, Chișinău, Istanbul, Lisabona, Londra, Madrid, New York, Paris, Praga, Roma, Stockholm, Tel Aviv, Varșovia, Veneția, Viena.

În septembrie 2012, odată cu preluarea Institutului Cultural Român de către o nouă conducere, plasată sub autoritatea Senatului României, s-a făcut o analiză a Institutelor Culturale Române din străinătate, în raport cu misiunea încredințată de lege. Subliniind importanța istorică a înființării institutelor și meritele unor inițiative, am arătat că sunt necesare noi inițiative pentru a normaliza rețeaua și funcționarea institutelor culturale române din străinătate. Datele înregistrate legal ale institutelor culturale române din străinătate atestă că:

a)      Unele institute au rămas pe hârtie (Bruxelles), altele nu au sediu corespunzător (Chișinău), unele nu au bibliotecă proprie (Viena), altele nu organizează cursuri de limba română, unele au devenit altceva (Istanbul), altele sunt înconjurate de nemulțumiri (Madrid, Paris), unele au desfășurat mai mult activități preferențiale ale directorului (New York), multe au mizat pe plăți pentru participarea la activități (plăți ce au excedat adesea reperele europene) și prea puțin pe inovație etc.;

b)      Institutele au permis mobilități ale unor autori români din literatură, muzică, film, arte plastice și altele și au etalat unele performanțe românești – ceea ce a fost pozitiv, firește. Acțiunile acestor institute au fost listate și publicate ulterior. Evaluarea acțiunilor desfășurate la institutele culturale române din străinătate a permis câteva concluzii.

S-a promovat prea puțin cultura română, clasică sau actuală, în ceea ce aceasta are mai reprezentativ. Acțiunile nu s-au bazat pe evaluări ale contextului și priorități, ci mai ales pe conjuncturi și preferințe personale. Preocuparea unor directori de a se pune bine cu anumite persoane de la fața locului a întrecut preocuparea de reprezentare a culturii române. S-au cheltuit bani mulți pe acțiuni banale. Orientarea culturală și competența managerială a unor directori a lăsat de dorit. Imaginea proiectată a culturii române, de către institutele pe care le-au condus, a fost adesea sărăcită.

Dăm câteva exemple din anul 2011 și din primul semestru al anului 2012, pe baza rapoartelor institutelor însăși.

Acțiunile majore ale ICR New York pe parcursul anului 2011 au fost: participarea la Târgul de bandă desenată (77.000 RON), deplasarea unui autor în Arizona (8.600), promovarea cinematografiei lui Mihai Chirilov (7.800), lecturi din Matei Călinescu (65.700), publicarea broșurii program (10.000), prezentarea de filme documentare (10.523), festivalul filmului românesc (121.000), sesiunea „Securitatea și intelectualii în România” (12.700), Expoziția „Covoare maramureșene“ (17.000), onorarii pentru programul „Citind pe frunzele de ceai“ (12.600), Expoziția foto „Civic Resistance and State Violence“ (24.300), festivalul de film (17.600), festivalul de literatură World Voices (38.000, cu Mircea Cărtărescu), lansarea filmului „Aurora“ (23.300), Spectacolul „Polanski“ (11.700), „Filmul românesc“ (46.600), Colocviul Norman Manea (84.000), Cinematografia românească (11.400).

La ICR Budapesta în 2011 s-au întreprins acțiunile : „Locomotiva Jazz“ (80.000 RON), „Expoziția Fris“ (12.000), Concert „Trio Zamfirescu“ (11.000), Proiectul „Amalia respiră adânc“ (6000), Proiectul „Oradea oaspete la Muzeul Holocaustului“ (5000), Filmul românesc (63.000), Film de spionaj „Corina de Celuloid” (4.000), turneul teatrului „Marin Sorescu” (105.000), Filmul francofon (2.400), Românii despre România (20.000), Festivalul Internațional de Carte (Mircea Cărtărescu, Dan Lungu, 15.000), Filmul „Apocalipsa după Cioran” (2.600), Noaptea institutelor culturale (21.600), Zi românească la Clubul Godar (8.500), onorarii la „Caravana Cărții” (10.000), Festivalul Vinului (6.150), Festivalul Piftiei (6.000), onorarii la expoziția „Un divan pe Dunăre” (6.200), Duna party (26.600) și altele de același profil.

În primul semestru al anului 2012, ICR Paris a realizat patru acțiuni despre „transhumanță“ (pentru care a plătit, numai ca onorariu, 5 000 de euro), expoziții cu „orfanii lui Ceaușescu” (cu onorarii de 5 000 de euro), acțiuni privind barocul sediului ambasadei române din acel oraș (cu onorarii de peste 13 000 de euro), un spectacol de dans contemporan pe muzică autohtonă, o prezentare de filme documentare (cu onorarii de 25 000 de euro), o discuție despre Panait Istrati și o evocare Benjamin Fondane, precum și alte acțiuni fără mare impact. Nu discutăm folosirea resurselor financiare, care este evident lipsită de chibzuință. Dar, între 1 ianuarie și 30 iunie 2012, doar atât se putea prezenta din România? Unde sunt scriitorii, regizorii, muzicienii, actorii de prim-plan ai României de azi? Unde este tematica societății românești? Ce imagine asupra României s-a proiectat de acel ICR în șase luni ale anului 2012?

c)      Trebuie spus că, până la urmă, însăși concepția care a stat la baza acțiunilor Institutului Cultural Român în ansamblu a fost carentă. Teza fostei conduceri, publicată în raportul de activitate pe 2011, a fost aceea că „Institutul Cultural Român trebuie să facă nu propagandă cu valori culturale, nu promovare a culturii recunoscute de stat drept «cultura oficială», ci cooperare culturală directă“. Nu comentăm aici această teză, ale cărei lacune se văd cu ochiul liber. Nicio țară nu-și reduce prezentarea propriei culturi la „cooperare culturală directă“! Consecințele acestei teze au fost, însă, negative : promovarea pe scară mare a unei puzderii de acțiuni cu costuri mari și rezultate slabe; folosirea de bani de la buget pentru a plăti publicitatea activităților și, totodată, aprecieri favorabile în presă (câteva ziare și persoane din diferite țări au avut sumă garantată la câte un institut cultural român); supralicitarea pieței din anumite locuri pentru a stabili ierarhii de autori din România etc.

Am înlocuit neîntârziat teza de mai sus cu teza „Institutul Cultural Român trebuie să promoveze valorile reprezentative ale culturii române, într-un înțeles sincronizat și european al culturii, în cadrul unui pluralism înțelept caracteristic secolului XXI“. În acest orizont acționează actualul Institut Cultural Român.

ӿ

Curtea de Conturi a României a făcut constatări demne de reținut privind activitatea Institutului Cultural Român. La cererea multor observatori calificați ai ICR le evocăm succint. Astfel, Decizia nr. 17/2011 a Curții de Conturi a României consemnează:

a.)    încălcarea Legii nr. 356/2003 privind Institutul Cultural Român, prin angajarea vicepreședinților ICR fără concurs sau examen și asimilarea abuzivă a vicepreședinților cu secretarii de stat, cu consecințele salariale corespunzătoare;

b.)    invocarea de către ICR a Ministerului Finanțelor pentru propriile cheltuieli, pe care această instituție nu le-a aprobat niciodată;

c.)    au fost “avansuri nejustificate” și “deconturi nejustificate până în prezent”;

d.)   “nu a fost clarificată natura sumelor acordate participanților/invitaților la acțiunile culturale organizate de ICR, nefiind stabilită exact categoria de cheltuieli acceptată la decontare (…)”;

e.)    „au fost încălcate prevederi [legale] privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar”;

f.)     numai în anul 2010 au rămas în stoc cărți și reviste de peste 2,3 milioane RON, care nu au fost valorificate, deși s-a plătit pentru ele;

g.)    au fost “cheltuieli suportate nelegal de ICR, sume acceptate inițial la decontare, deși acestea prezintă cheltuieli în afara celor stabilite prin contractele încheiate cu diverși parteneri”;

h.)    ICR a motivat, în 2011, că a înscris cheltuieli pe care le-a făcut ilegal în buget, dar Curtea de Conturi, cu Încheierea nr. 19/9 august 2011, a arătat că înscrierea în bugetul propriu nu este temei suficient pentru a asigura legalitatea unei măsuri: “unele cheltuieli nu pot fi înscrise în bugetul unei instituții publice și nici nu pot fi efectuate cheltuieli pentru care nu există bază legală”;

i.)      în Procesul-Verbal de Constatare (nr. 6592 din 3 mai 2011) se arată că “la nivelul ICR nu există desemnată o persoană căreia să-i fie stabilite atribuții privind evidența și urmărirea sumelor avansate de instituție“;

j.)      “în cadrul proiectelor și acțiunilor proprii, organizate de către ICR în străinătate, au fost decontate cheltuieli (…) fără a se solicita (…) documente justificative care să reflecte realitatea acestor cheltuieli” (de exemplu, la ICR Paris sunt peste 20.000 Euro în această situație, în 2010);

k.)    s-au făcut numeroase cheltuieli de cazare, transport, mese, etc., care nu au bază legală, iar selecțiile de oferte nu au fost reale;

l.)      s-a cheltuit mult cu editări de volume ale unor persoane preferate, dar aceste volume, în cea mai mare parte, au rămas în magazie, cu pierderi mari pentru instituție.

Aceste evaluări revin în documentele ulterioare ale Curții de Conturi.

Nu ne obsedează trecutul, ci ne preocupă prezentul și viitorul Institutului Cultural Român.

Pentru varianta integrala descarcati de aici Raport Preliminar ICR 2012 si prefigurare 2013

Cititi si “Hannibal Lecter, MD” aduce acuze extrem de grave la adresa lui Tismaneanu, Patapievici si Pacepa. Tismaneanu a fraudat Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati. Cazul falsului doctorat al lui Patapievici a fost dovedit cu documente de Fundatia Mellon. Pacepa s-a lasat rapit de CIA?

Andrei Plesu il spulbera pe Basescu de ziua lui in Click-ul si Adevarul lui Patriciu, minte despre atitudinea sa fata de bombardarea Iugoslaviei de Pasti, se lauda ca Baconschi, omul lui, l-a adus pe Papa in Romania si acuza: Teoctist s-a opus

O captura de imagine trimisa de un cititor fidel ma zguduie putin in veghea placuta de la miezul noptii: dintre decolteurile vulgare ale unor “Sanzi” si “Tonciu”, amorurile Annei Lesko cu “Iri”, nespalaturile pe dinti ale Ioanei Tufar si “fetele de la pagina 3” se iteste si figura din ce in ce mai negricioasa (merge pe urmele ficatilor lui Patriciu?) a bulibasei Plesu cu un titlu care, asociat cu mutra, pare sa spuna, de fapt: “Am dovada existentei extraterestrilor”. Sau: “Si tiganii – pardon, romii – cred in Dumnezeu”. “Interviul-eveniment” din Click-ul educativ al lui Patriciu – care va fi urma de alte doua “dialoguri-fluviu”, “intamplator” tocmai acum, cand instanta va hotari, din nou, dupa 10 ani, cum a colaborat cu Securitatea – este dat in tandem in Adevarul si poarta data de 4 noiembrie si ora 21.30. Dupa ora si continut, s-a vrut a fi un cadou pentru Basescu de ziua lui. Si nu numai.

Iata:

Ce spuneţi despre toate săgeţile acestea pe care preşedintele Băsescu le trimite către Rege?

Deprimante! M-am exprimat public despre asta. Nu se poate să te vizitezi cu Regele Cioabă, să dănţuieşti cu Bercea Mondial, să frecventezi emisiunile lui Dan Diaconescu şi să-l năşeşti pe bietul Paul de Hohenzollern şi, în acelaşi timp, să te răfuieşti, ignar, cu Regele Mihai. E de neînţeles. Preşedintele e liber, fireşte, să aibă ce păreri vrea. Dar funcţia lui nu-i permite să facă din idiosincrasiile proprii o politică de stat. Ca să nu mai spun că tot felul de caraghioşi din PDL s-au simţit obligaţi să danseze, servil şi mediocru, pe muzica lui.

I-aţi fost consilier în primul mandat. De la început nu-l plăcea pe Rege?

Da, de la început. Prin ianuarie 2005 a primit, din partea Regelui, o invitaţie la masă. Mi-a fost imposibil să îl conving să se ducă! E, în alcătuirea lui, o componentă plebee, care îl avantajează în planul sincerităţii, dar îl face, totodată, să fie un campion al bâtei în baltă. În plus, lui Băsescu nu îi place deloc să i se spună că a greşit. Dimpotrivă. Preferă să îngroaşe greşeala până la grotesc.  Dar v-am spus deja prea multe. Vă rog să mă lăsaţi să mă opresc aici. Altfel, îmi sabotaţi memoriile… ”

Dar povestea nu se termina la Basescu atata timp cat Plesu si-a propus sa termine Romania. Pe langa amintirile despre cum l-a instalat pe el Petre Roman la Externe si cum a acceptat ca ii era rusine sa-l refuze si cum nu si-a dat demisia nici dupa ce PD-ul s-a retras de la Guvernare, pentru ca… tocmai refuzase o bursa la Georgetown, etc, etc, etc, ceea ce m-a scarbit cel mai tare este modul nonsalant in care “isi aduce aminte” – in premiera dupa 12 ani! – ca el, de fapt, s-ar fi impotrivit bombardamentului NATO asupra Iugoslaviei chiar de Pasti. Poate chiar a stat pe unul dintre podurile peste Dunare cu un mare semn de “Target” pictat pe burdihan si noi nu ne-am dat seama, cine mai stie!?

Cum in vremea aceea, cu un frate aflat chiar sub bombardamente la Belgrad tocmai ma intorsesem la Bucuresti de la granita cu Iugoslavia dupa ce, de nervi si dezgust fata de noi, sarbii nu mai primeau nici un roman, si ma ocupam exact de Externe, cu surse chiar alaturi de marele ministru cu omleta rece, stiu mai mult decat sigur ca MAE si Plesu personal nu au schitat nici cel mai mic gest crestinesc pentru fratii sarbi. Ba dimpotriva. Iata si extrasele din presa vremii care dovedesc acest lucru.

Deci, la capitolul ticalosie, Plesu sta cam asa (tam-nesam se gandeste ca acum e momentul sa se dea “ortodox”, dupa 12 ani):

“În legătură cu involuţia contemporană a clasei politice, daţi-mi voie să mai spun ceva despre episodul Kosovo, care nu ne priveşte direct pe noi.

Vă rugăm.

Ştiţi că Belgradul a fost bombardat de Paşte. Mi s-a părut potrivit să telefonez doamnei Albright şi să o previn că nu e o idee bună să bombardezi  o ţară ortodoxă de Paşte! Aşa cum nu bombardezi o ţară musulmană de Ramadan.  „Va fi – spuneam – o reacţie negativă şi în România.” Şi atunci, dânsa mi-a pus o întrebare care m-a năucit: „Dar câţi catolici aveţi în România?”. „Vreo 4%” – zic eu, perplex. „Păi, atunci nu e nicio problemă!” Şi am înţeles că doamna ministru nu era informată asupra creştinismului răsăritean (Dar nici el nu s-a obosit sa o informeze, considerand prin absurd ca aceasta conversatie ar fi existat in afara suprarealismului lui Plesu! – nota mea, VR). Ne credea musulmani. Ea fiind născută, totuşi, prin preajmă, în Cehoslovacia! (Nu ştiu dacă ştiţi că tatăl ei a fost ambasadorul Cehoslovaciei la Belgrad în aceeaşi perioadă în care Tudor Vianu a fost ambasadorul nostru tot la Belgrad, încât Ionel Vianu, fiul lui, se va fi jucat cu doamna Albright în curtea ambasadei…)  De altfel, cu acelaşi prilej, am fost contrariat şi de Javier Solana, care e spaniol, catolic şi profesor universitar. L-am sunat şi pe el, cu acelaşi mesaj: „Domnule, bombardamentul de Paşte nu e o idee bună” (Cat de tare era dl Plesu! Auzi, i-a zis lui Solana: “nu e o idee buna”. Dar inainte si dupa Paste este “o idee buna” uciderea de civili nevinovati din marile orase ale Serbiei pentru o vina inventata in Kosovo, nu-i asa, domnule rect or al “Noii Europe”? – Nota mea, VR) Şi el zice: „Între ce ore e Paştele la voi?”. Ca şi cum Paştele e de la 3 la 5! Cam aici suntem… ”

Dar credeti ca s-a oprit vreo clipa bombardamentul de Paste? Ce gluma! Cam aici suntem, asadar: la un individ care a franat institutii cheie ale statului in toate Guvernele Romaniei si isi permite sa minta cu atata “naturalete” despre prestatia sa lamentabila din toate functiile pe care le-a ocupat. Si iat-o si pe tovarasa Zoe, adevarata “presedinta” a Romaniei, cam ce zicea, in ajun de Pasti:

In sfarsit, iata, probabil, si singurul adevar din interviu. Incercand, de fapt, sa-si laude produsul, pe prepusul din Jacuzzi, si sa “infunde” Biserica, face o prezentare reala a pozitiei Patriarhului Teoctist la venirea Papei, care a fost fortat sa accepte vizita chiar de gasca “neo-europenilor” lui Plesu, “stramba-dreptacii” de azi. Macar atat:

“„BOR a încercat blocarea vizitei Papei”

Cu vizita Papei cum a fost?

Trebuie spus că a contat foarte mult că era ambasador la Vatican Teodor Baconschi (n.r. – actualul ministru de Externe al României). A făcut, cu formaţia sa de teolog, o bună priză cu locul.  Vedeau pentru prima dată venind din Est un tip cu care se putea purta un dialog de substanţă. Rolul lui în pregătirea vizitei a fost important. Preşedintele Constantinescu a susţinut de asemenea, insistent, întregul demers. A contat, cred, şi solidaritatea tactică şi logistică a Ministerului de Externe. Din păcate, BOR n-a fost, într-o primă etapă, cooperantă. Am primit chiar vizita unui reprezentant al Patriarhiei, care avea mandat să descurajeze organizarea vizitei papale.  Îmi amintesc că avea obiecţii pe două fronturi. Mai întâi, îmi comunica dezacordul BOR cu privire la şefia corpului diplomatic din Bucureşti. Să vă explic: Adrian Severin, cât a fost ministru de Externe, a avut buna idee de a reintroduce şi la noi o regulă, curentă în lume, potrivit căreia şeful corpului diplomatic străin este Nunţiul Apostolic, adică trimisul Vaticanului. În România ateismului comunist, această regulă fusese abandonată în 1951. S-a hotărât ca, în locul Nunţiului Apostolic, să fie numit în funcţia respectivă cel mai bătrân dintre ambasadori. Cel mai bătrân era, mai întotdeauna, câte un african, uitat pe aici de statul său, în iureşul schimbărilor politice. Or, reprezentantul Patriarhiei vine şi îmi spune: „Suntem împotriva ideii ca Nunţiul Papal să fie şeful corpului diplomatic!” „Păi, dacă e vreun musulman, vă convine mai mult?” „Da, preferăm turbanul musulman mitrei papale!” A doua obiecţie, foarte apăsată, era legată de vizita Papei. Cu ce argumente? „Va pleda cauza greco-catolicilor.” Ulterior, s-a încercat blocarea vizitei printr-o sumedenie de condiţii, de natură să-l determine pe Suveranul Pontif să renunţe. Ei bine, Papa a acceptat toate condiţiile care i s-au pus!

Ce fel de condiţii?

Să nu iasă din Bucureşti, să nu pună în vedetă Biserica greco-catolică etc. Dar dorinţa lui Ioan Paul al II-lea de a veni a trecut peste toate piedicile. ”

A, stati putin! Ca sa stiti cum sta cu dovada “credintei” lui Plesu, abil speculata in titlul aruncat printre tatele si cururile din Click-ul lui Patriciu:

“Cine v-a impresionat dintre liderii pe care i-aţi întâlnit?

Am mai spus-o: având de a face, de-a lungul a doi ani, cu mai toţi liderii importanţi ai lumii, am ajuns la concluzia că mi se oferă dovada existenţei lui Dumnezeu. Fiindcă arareori anvergura reală a acestor lideri era pe măsura sarcinilor lor. Astfel încât am ajuns să cred că, de vreme ce, cu „administratorii” ei de-acum, lumea pare, totuşi, să funcţioneze, meritul e al Providenţei…”

Asa l-a descoperit Plesu pe Dumnezeu… Alaturi de “liderii importanti ai lumii” care distrugeau si ucideau cu bombardamentele lor o capitala si o tara europeana, pentru prima oara de la incheierea celui de-al doilea razboi mondial… Si cate coarne avea “dumnezeul” lui Plesu: doua sau trei, ca cel al lui Patapievici?

No (more) Comment!

STS de Bucuresti il cauta pe Cristian Neagoe la mine pe blog si STS-ul din Comrat pe Eugen Tomac. FOTO/INFO

Atentie: STS-ul din Republica Moldova il cauta pe Eugen Tomac.

STS-ul din Romania il cauta pe Cristian Neagoe, prepusul lui “Sucklord” Patapievici. Il gasiti la ICR sau aici:

“Arta” ICR si “clanul” Patapievici din nou la New York, calare pe un ponei negru, cu trei coarne. Pornografie si anticrestinism, pe banii mamelor si copiilor cu indemnizatii taiate, a vaduvelor si pensionarilor, la NY COMIC CON

 

Presedintele ICR si-a gasit renumele in presa americana: The Sucklord Patapievici. FOTO/INFO

Detalii: “Arta” ICR si “clanul” Patapievici din nou la New York, calare pe un ponei negru, cu trei coarne. Pornografie si anticrestinism, pe banii mamelor si copiilor cu indemnizatii taiate, a vaduvelor si pensionarilor, la NY COMIC CON

“Arta” ICR si “clanul” Patapievici din nou la New York, calare pe un ponei negru, cu trei coarne. Pornografie si anticrestinism, pe banii mamelor si copiilor cu indemnizatii taiate, a vaduvelor si pensionarilor, la NY COMIC CON

ICR-New York a sustinut in perioada 13 – 16 octombrie o prezenta de cinci persoane din Romania la festivalul de benzi desenate NY COMIC CON. Printre acestia, fostul angajat al ICR NY implicat in scandalul “poneiului roz” si al unor graffiti blasfemiatoare la o expozitie “artistica” desfasurata chiar la sediul ICR NY, in 2008, Cristian Neagoe, de data asta pe post de curator. Manifestarea “artistica” “romanesca” de anul acesta s-a intins la New York sub sloganul definitoriu actiunilor cu care ne-a obisnuit ICR: “NO SCHOOL”. Afisul – prezentat mai jos, in baza textului, alaturi de alte “creatii” – vorbeste de la sine. Printre “operele artistice” dispuse la NY COMIC CON, pe banii redusilor de pensionari, ai vaduvelor, amemlor si copiilor cu indemnizatii taiate, in general ai stupid people-lor din Romania, s-au aflat, din nou, diverse porcarii anticrestine si pornografice, specifice mintii bolnave a comisarilor culturali adunati sub acoperirea ICR. Vezi exemple edificatorii sus si jos. Patapievici sa traiasca, pe banii prostilor de romani!

M-am obisnuit sa nu mai urmaresc actiunile ICR. Am inteles: sunt structural si bolnavicios antiromanesti si anticrestine, chiar atunci cand sunt vopsite in cele mai sclipicioase culori de rosu, galben si albastru sau cand Patapievici isi face cruce cu ambele maini, acte de profanare in sine a simbolurilor nationale si credintei ortodoxe. Mi-e sila! La ce bun sa ma mai umplu de scarba constatand o noua “victorie” anti-umana a excrescentelor ICR gestionate de acest scatofag culturnic cu ifose de primadona, o combinatie groteasca intre o fatuca activa noapte de noapte la “casa de cultura”, dar care se pastreaza de ochii lumii virgina intr-o singura si ultima cavitate, si un homosexual batran si libidinos, supurand masiv pe toate orificiile dupa joculetele de-a casuta soricelului. O adunatura de degenerati conceputi in eprubetele kominternului, inca de acum aproape 100 de ani, ingroapa Romania si viitorul ei cultural zi de zi. ICR a devenit o a doua agentura anti-Romania, ca anvergura distructiva, dupa cea oficiala, a fostului KGB. Inlocuind valorile romanesti cu buruieni otravitoare, ceea ce a retezat din radacini in Romania aceasta institutie antiromaneasca de stat, platita din banutul vaduvei si al sarmanului pensionar, de cand este condusa de acest maimutoi cu papion, nu va mai putea fi refacut, dupa parerea mea, nici in alti 20 de ani, daca ar mai fi sa ni-i ofere, ca “stupid people” ce suntem, tartorul acestei gasti subumane, “profetul Pro Tv” de Damaroaia, a carui sotie l-a “acuzat public” si condamnat la moarte pe maresalul Ion Antonescu.

Dar iata, din cand in cand, scarbele cu chip de om mai trantesc cate o porcarie care impute toate Romania, chiar si, sau mai ales, de peste Ocean. E vorba de ICR – New York, locul unde gasim, de exemplu, o lepadatura ca Tismaneanu cantandu-i osanale plagiatorului in serie Andrei Ujica, pregatit sa faca – din nou! – turul Americii cu filmarile furate din Arhiva Nationala – munca de o viata a unor oameni total ignorati – si insailate sub un titlu ordinar: “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”. E bine sa profiti, si dupa 20 de ani, cu cea mai aleasa nesimtire, de excursii transoceanice din bugetul “pulimii” – vorba autentica a Primarului General al Capitalei Sorin Oprescu – de pe urma ramasitelor pamantesti ale injuratului Ceausescu! Dar, trecand peste cei doi sugatori de fonduri publice, am aflat, de la Grigore Culian, redactor-sef la New York Magazin, ca un mic-mic prepus al lui Patapievici, un oarecare gaozar (termen prezidential) fost “coordonator de programe” al ICR-New York si autor moral al scandalului cu poneiul roz si alte aberatii anti-romanesti, in urma cu trei ani, a recidivat, tot pe banii nostri, la o noua chermeza “culturala” pe meleaguri americane. Individul se numeste Cristian Neagoe, si a fost o perioada adjunctul directoarei ICR-NY Corina Suteu, tinuta la murat in New York de mai bine de un cincinal. Ca recompensa pentru acoperirea madamei Suteu la momentul scandalului, prepusul lui Patapievici a fost invitat cu o gasca de artisti, mai mult con-artisti, la Festivalul de benzi desenate NY COMIC CON. Ce il recomanda?, vorba lui Dem Radulescu? Talentul, bineinteles! Care… da pe-afara!

Pentru a-i descoperi, si eu, talentul, am aruncat o privire pe contul omului de pe Facebook. Aici am gasit si ce gandeste micul-mare artist despre lume si viata: un admirator infocat al gargaragiilor de “dreapta” de la CADI, o filiala de spalat creiere a lui Tismaneanu, Liiceanu, Patapievici, Baconschi, Stoica & Co, Cristian Neagoe se mai recomanda si prin urmatoarele asertiuni, de exemplu, in ce priveste recensamantul: “Si nu-i mai lăsaţi să vă treacă ortodocşi din oficiu, că aşa facem Catedrale Mânuirii Neamului“. De altfel, imaginile “artistice” alese pentru a-i infrumuseta pagina sunt sugestive: Crucea de pe Caraiman intoarsa, conform practicilor sataniste, si un “mistoc” “fin” de preotii Romaniei si Catedrala Mantuirii Neamului.

Asta n-ar fi nimic. Se poarta “mistocul” in stratosferele “intelectualilor publici”, recte Plesu & Cooperativa de Productie “Dupa noi, tot noi”. De pe pagina lui domnu’ Goe al lui Patapievici aflam ca omul e un “suporter” al actiunii anarhistilor lui Soros “Ocupati Universul” – de altfel “reprezentantul Romaniei” la NY COMIC CON a purtat pe fata la festival chiar masca “Anonymus”-ilor anarhisti (vezi foto) si, normal, sustine actiunea “Ocupati Bucurestiul”. Pai, nu e deja ocupat de sefii sefilor lui?

Ce altceva mai aflam din putul exprimarii lui Cristian Neagoe? Ca gaozarul ICR iubeste Romania, din moment ce propaga alte imagini “artistice” despre tara sa, cum ar fi:

si inca:

Si ce altceva mai aflam?

Ca omul – ca si Corina Suteu, sefa ICR – e incantat de “acoperirea mediatica” a evenimentului la care a participat. Si cum s-a prezentat echipa romanesca, intr-un alt “mistoc” edificator, in paginile unei revistute de gang?

Iata (titlul este, iarasi, relevant – probabil o referire directa la patroana (?) ICR – The Sucklord Patapievici?! Who knows?):

Matei Branea se explica: “So we sell some drugs, we do some prostitution, and with the money we save after eating at McDonald’s, we can publish some Romanian comics. Then we sell it almost for nothing and the money goes for condoms”. Adica: “Deci, am vandut niste droguri, ne-am prostituat ceva, si cu banii pe care i-am economisit dupa ce am mancat la McDonald’s putem sa ne publicam niste benzi desenate romanesti. Dupa care le vindem pe mai nimic si banii care ne ies ii dam pe prezervative”. Inspirat baiatul, nu-i asa? Un 10 pentru Romania si o noua prima grasa pentru madama Suteu de la matroana Patapievici! Priviti si mergeti mai departe:

Dovada ca toate acestea apartin echipei de dusuri aurii a lui Patapievici de la New York: un Comunicat ICR-NY publicat de “Clubul de Presa Transatlantic” (?!) din care aflam:

“O cronică zilnică a prezenţei româneşti la New York Comic Con, realizată în colaborare cu Cristian Neagoe (Street Delivery), e accesibilă la www.icryn.org/nycomiccon precum şi pe pagina de Facebook a ICRNY. Pentru o scurtă prezentare a NO SCHOOL intraţi aici (https://vimeo.com/29481291).” Iata si o lucrare “artistic”-anticrestina de pe pagina de Facebook a “curatorului” ICR:

Acum priviti noi “monstre” de arta ICR, recte patapieviciana, expuse la NY COMIC CON pe banii “prostimii”:

Afisul care ar fi trebuit sa ilustreze expozitia cu numele ei corect, provenit dintr-o dilema existentiala a lui Pataplesu&domnugoe : “Can a fart be art?”:

Si cel ales de ICR-NY:

Detalii: Clienţii ICR revin la New York! Clanul Patapievici, Şuteu şi NEA…GOE “se intoarce”

CLANUL PATAPIEVICI, SUTEU SI NEA…GOE

Editorial de Grigore L Culian * New York Magazin Nr. 581 * Miercuri, 30 Iulie 2008

Institutul Cultural Roman New York (ICRNY – puiul ICR de la Bucuresti, institutie aflata sub “inaltul patronaj” – inclusiv financiar! – al presedintelui Traian Basescu si sub directoratul d-lui Horia Roman Patapievici) a chemat cativa tineri “artisti” si le-a facut un “cuib” in “Galeria Romana” (ale carei vitrine dau in Third Avenue din Manhattan), in cadrul “expozitiei” intitulata (sugestiv) “Freedom for Lazy People!” (“Libertate pentru lenesi!”). Programul Institutului ne anunta ca: “În timp ce gentrificarea urbana si politicile de curatare a New York-ului sterg urme legendare de grafitti care au inspirat artisti din toata lumea, street art-ul înfloreste în orasele din Estul Europei. Bucuresti, Timisoara, Cluj, Arad sunt doar câteva dintre locurile unde putem gasi lucrari de ‘Nuclear Fairy’ (Linda Barkasz), IRLO (Laurentiu Alexandrescu) si Omar (Marwan Anbaki). Arta lor, combinând estetica lowbrow, grafitti figurativ si o abordare neobisnuita a textului, da viata peretilor mohorâti si ‘discuta’ cu mediul, fie ca e vorba despre o cabina telefonica, un panou publicitar sau o cutie de carton. Artistii, cu totii abia trecuti de 20 de ani, lucreaza – atât pe cont propriu, cât si colectiv – sub numele de ‘Zacuska Senzual’. ICR-NY i-a invitat pentru zece zile în New York pentru a-si construi amprenta vizuala pe peretii Galeriei Române, dar si pentru a întâlni artisti care lucreaza pe strazile marelui oras si a colabora cu câtiva dintre acestia. Evenimentul este gazduit în colaborare cu WoosterCollective, unul dintre cele mai importante proiecte online de street art”.
Pana aici, toate bune si frumoase. Numai ca vine prima surpriza: grupul de tineri din Romania, autointitulat “Zacuska Senzual”, sunt prietenii lui Cristian Neagoe (“pardon, musiu”, domnul Goe, ca sa ne amintim putin de Caragiale!), coordonator de programe la ICRNY! Pentru a va convinge ca nu va mint, vizitati https://www.linkedin.com/in/cristineagoe. Care-va-sa-zica, domnul (NEA)GOE isi aduce amicii din Romania la New York – cu aprobarea d-nei directoare Corina Suteu si pe cheltuiala statului roman – sa vopseasca peretii Galeriei Romane cu “creatii originale” inspirate din “street art”-ul mioritic! Dupa expirarea zilelor de “munca” pe “transport, masa si casa” (tinerii sunt cazati gratuit la hotelul “ICRNY” din 38 Street!), “arta” trupei “Zacuska Senzual” poate fi acum admirata la “The Romanian Gallery” pana pe 15 august (de Sfanta Maria – sic!). Deci, aproape doua luni, americanii si romanii care se incumeta “sa bage capul” vor putea vedea ce inseamna “modernismul” in promovarea mult (prea) trambitatei imagini (pe bani!) a Romaniei. Am avut ghinionul – sau, poate, norocul! – sa vad “expozitia”, intamplator, pe 16 iulie, cand am fost invitat la o receptie cu ziaristii oferita de noul ambasador al Romaniei la ONU, d-na Simona Miculescu (careia ii multumesc pe aceasta cale pentru invitatie, o felicit si ii urez succes in noua sa misiune). Atunci m-am oprit si eu cateva minute la “The Romanian Gallery”, dar, nefiind critic de arta, nu am putut face o evaluare a lucrarilor. A facut-o, insa, saptamana trecuta, pentru ziarul nostru, d-l John Gabrian Marinescu, grafician, in articolul intitulat “Zvastica si sex in vitrina ICR-New York”, material preluat de agentiile de presa sau de cotidienele din tara (vezi editiile online “Evenimentul Zilei”, “Ziua”, Ziare.com). Daca nu pot comenta ca specialist, ca ziarist cred ca am dreptul (si chiar obligatia!) sa-mi spun parerea.
Si am facut-o pe prima pagina, adaugand cateva fotografii si considerand ca ICR-NY face praf cultura si imaginea tarii noastre printr-o expozitie care trebuie sa dispara cat mai repede din inima Manhattan-ului! Nu ramane decat ca d-na Corina Suteu, directoarea ICRNY, sa mai dea o lovitura de imagine inlocuindu-i pe “artistii” de la “Zacuska Senzual” cu “Simona Senzual”, tanara “hot” care isi expune partile intime ale corpului prin revistele porno sau de scandal mioritice. Cum americanii sunt “Number One” in lume (si) la sex, “Simona Senzual” ar da bine in vitrinele ICR-New York, succesul de public ar fi garantat, iar imaginea Romaniei ar exploda in America! i invit pe cititorii nostri si pe toti romanii cu bun simt sa-i viziteze pe “Lazy People!” (“Lenesii”) la “The Romanian Gallery” si sa-si spuna parerea. Joia trecuta, d-l Robert Horvath, cineast si expert in materie de arta, a reusit sa sesizeze toate simbolurile antisemite si anticrestine expuse in vitrina ICRNY, anuntand Politia, FBI, Holocaust Department, Antidefamation League si organizatiile evreiesti din New York.
Cum a fost posibil ca sub acoperisul unei institutii publice romanesti sa aiba loc o asemenea blasfemie pe cheltuiala romanilor? Asta ramane s-o intrebati pe d-na Corina Suteu, care nu stie ca in America te poti exprima liber numai pe banii tai, nu in institutiile statului, unde exista reguli de conduita si fiecare banut al contribuabilului este cheltuit cu mare grija.
Urmeaza a doua surpriza: vineri seara, cand Politia a patruns in incinta galeriei, toate obiectele cu simboluri antisemite disparusera! Din fericire, insa, d-l John Gabrian Marinescu, autorul articolului de saptamana trecuta, a filmat expozitia inainte si dupa venirea politistilor, avand acum in posesie dovada clara a tentativei de inducere in eroare si obstructionare a justitiei prin “curatarea” locului! {titi cum se pedepseste in SUA o asemenea fapta, d-na Corina Suteu?
Chiar credeti ca Dvs. si servitorii care va inconjoara va puteti bate joc de legile acestei tari si profita la infinit de banii publici si de pozitia privilegiata oferita de d-l presedinte Basescu si de seful clanului de la ICR, d-l Patapievici? “Nu am stiut ca Ministerul Roman de Externe – care este autoritatea suprema deasupra ambasadelor si consulatelor Romaniei – a permis sa se intample asa ceva aici si ca promoveaza asa numita ‘arta-soc’ inspirata de mazgaliturile facute de ‘Gang members’ oameni needucati, unii ajunsi aici ilegal, care isi varsa ‘oful’ dispretuind legea si ordinea publica si urasc societatea in general. Pe peretii cladirilor si ai metrourilor, ei taie si distrug munca oamenilor cinstiti si fac pagube de milioane de dolari anual!
Grafitti este o infractiune in America si se pedepseste sub diferite forme in aceasta tara… cand ‘artistii’ sunt prinsi. Ce pacat ca d-l Patapievici a ales aceasta forma de ‘arta’ sa reprezinte Romania in strainatate. Sunt de acord cu libertatea artistica si libertatea de expresie in general, garantata de ‘Bill of Rights’ din Constitutia Americana, dar intr-o galerie americana particulara, NU INTR-O GALERIE ROMANEASCA APARTINAND UNUI INSTITUT AL DIPLOMATIEI SI IMAGINII CULTURII ROMANESTI CARE TREBUIE SA REPREZINTE IN MOD CEL PUTIN ONORABIL, ROMANIA IN STRAINATATE…
Nu stiu ce educatie artistica au persoana sau persoanele care au aprobat aceasta expozitie, cat au trait ele aici si cat au asimilat din cultura americana, insa, din pacate, ne este dat un exemplu de ignoranta, crezandu-se ca aici, in America, tara libertatii si democratiei, ‘orice zboara se mananca’ si ca expozitia o sa fie un ‘succes peste noapte’ si va da un mare ‘tun’ la galeriile americane, care vor sari repede sa-i invite pe toti artistii sa aiba expozitii peste expozitii. Asa ceva nu se va intampla, insa imaginea Romaniei a fost manjita. A fost ales, cu buna stiinta, ‘the lowest common denominator’, ca si asa numita expozitie de ‘Public Art’ din Bucuresti in 2007! Au mai fost indivizi care au incercat sa creeze ‘Shock’ prin desecrarea simbolurilor religioase sau altor tabuuri sociale in picturile lor, dar cel putin ei au fost originali in lipsa lor totala de respect fata de regulile estetice si cele de bun simt, violandu-le cu aceeasi intentie de a obtine publicitatea peste noapte. Au obtinut-o, dar tot atat de repede au fost uitati. {i-au murdarit decat imaginea si valoarea artistica, numai ca erau nascuti in tara lor, adica aici, in America. Acesti ‘artisti’ romani, impreuna cu d-l Patapievici, asteapta acum cu nerabdare sa creeze un mare scandal in presa americana, pe care il vor provoca in momentul in care expozitia va fi inchisa de autoritatile romane! Din pacate, aceasta expozitie – care, speram, nu a ajuns sa atraga atentia nationala – va trebui sa fie lasata sa continue si sa se stinga…in liniste.
Daca va fi inchisa, Romania va fi acuzata de ‘cenzura’, de ‘maltratarea artistilor liberi’, de ‘nerespectarea drepturilor omului’ si de tot felul de alte lucruri si numele artistilor vor fi pomenite in presa si televiziunea americana, care are o mare afinitate – ca, de altfel, si toata presa noastra – pentru orice fel de lucru negativ, de la crima la scandal. Acest lucru nu se mai poate corecta acum, dar alte lucruri se pot corecta la conducerea ICR.
Este o crima sa te joci cu imaginea unei tari facand mici experimente si copiind servil debandada, incultura si ignoranta altei tari!. Nu m-as mira daca acesti ‘maestri’ creatori de ‘opere de arta romanesti’ nu si-au bagat inele prin nas, buze, urechi sau si-au tatuat corpul ca sa fie mai aproape de subcultura americana din care s-au inspirat.”, ne scrie din California artistul plastic Paul Mircea Goreniuc.
Sa ne oprim acum la d-l Horia Roman Patapievici (directorul ICR de la Bucuresti si seful direct al d-nei Corina {uteu), cel pentru care “Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam daca vrem sa intram in Uniunea Europeana” si “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei.” Acest individ obscur, pretins filosof, a cotrobait ani de zile in dosarele Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS). A facut-o pe bani publici, alaturi de camarazii sai Andrei Plesu si Mircea Dinescu. Intrebare: ce cautau trei oameni de Litere, care au scris impreuna o biblioteca intreaga, sa “rontaie” dosarele prafuite ale Securitatii, cand locul lor ar fi fost mai degraba in biblioteca? Singurul raspuns logic pe care il gasesc este acela ca “literatii” nostri adunau date compromitatoare din dosare despre mai marii zilei, pe care ulterior le puteau folosi sub forma de santaj. Asa s-au “evaporat” dosarele d-lui Traian Basescu sau a altor demnitari fosti comunisti aflati acum in varful clasei politice romanesti (Ion Iliescu, Adrian Nastase, Dan Voiculescu). Recompensa “muncii” a venit: d-l Horia Roman Patapievici a primit in dar (de la presedintele Traian Basescu) Institutul Cultural Roman (ICR) si un buget anual de milioane de euro, pe care ii poate folosi dupa bunul plac, fara sa poarte grija controalelor financiare si sa fie citat la DNA sau la Parchet; Andrei Plesu a facut parte din toate guvernele Romaniei in ultimii 18 ani, iar Mircea Dinescu a ramas “sa tina de sase” la CNSAS. n sprijinul acestei ipoteze vine si faptul ca d-l Patapievici l-a acoperit pe turnatorul Sorin Antohi (numit initial in Comisia Tismaneanu si
eliminat in urma probelor de colaborare cu Securitatea).
Referitor la d-na Corina Suteu, directoarea ICRNY care isi scrie singura scrisori de apreciere si apoi isi roaga “clientii” sa le semneze (!), a venit vremea sa afle ca americanii nu dau doi bani pe servilism, nu intra in jocurile “made in Romania” si nu mai pot fi pacaliti cu mese intinse. Ei vin la bal, mananca, beau,
se distreaza si pleaca, nu inainte de a spune gazdei un politicos “Thank you”!
Strategiile manipulatoare si dispretul pe care d-na Corina {uteu si “echipa” de la ICR-NY il au fata de noi, cei din emigratie (care am venit aici in conditii grele si am cladit cate ceva fara sa ne ajute nimeni), nu vor prinde nici la americani, nici la romani. Angajatii d-lui Horia Roman Patapievici vin aici pe banii statului roman, au casa si salarii asigurate (bugetul ICR-NY este dublu fata de cel al Consulatului Roman!); isi aduc echipa lor si se mentin prin politici de clientelism si santaj; cand sustin cate un proiect (cum e datoria lor, daca proiectul e bun), au impresia ca le esti dator, se uita la tine de sus si cred ca pot sa-ti dicteze ce sa faci sau ce sa spui; se folosesc de tine cat au nevoie si “uita” sa te invite la intalnirile importante. Scriu toate astea pentru ca sunt adevarate! Nu voi putea rasturna eu guverne, nici face ordine in dezordinea/mizeria morala de la ICR, dar nu-mi place ca unii sa-si inchipuie ca suntem idioti! Noroc ca exista si artisti romani bine pregatiti – ca d-nii Horvath si Marinescu – oameni care iau atitudine si imi semnaleaza fapte pe care colegii mei din “presa libera” de aici se feresc sa le aduca la cunostinta opiniei publice. Ii astept/invit sa ni se alature, pentru a dovedi clanului Patapievici, {uteu si domnului NEA(GOE) ca nu ii pot pacali pe romani sau pe americani cu marfa stricata care miroase a… Dambovita!
New York, 25 Iulie 2008

Politia din New York a descins la expozitia ICR "Freedom for Lazy People", dar simbolurile naziste disparusera din Galeria Romana!

Menora este unul dintre cele mai vechi simboluri ale poporului evreu, fiind mentionata pentru prima data in Cartea Biblica a Exodului. Se spune ca forma candelabrului a fost data lui Moses chiar de Dumnezeu. Intrebuintata la Serbarea Luminilor, Hanukka, Menora este strans legata de fiecare moment al istoriei pline de suferinte a acestui neam si, pentru a-i lovi pe evrei, trebuie sa spargi sau sa vandalizezi acest simbol. Unul din cele mai dureroase momente a fost desecrarea unei statui reprezentand o Menora chiar la Auschwitz. Pot sa scriu despre zeci de cazuri in care s-a vandalizat un cimitir evreiesc sau a fost sparta o Menora, dar nu am crezut niciodata ca un stat care acum se declara democratic, Romania, sa organizeze si sa sponsorizeze un eveniment antisemit de tip nazist unde sa fie desacralizate Menore. Acest lucru, care ar putea ului tot New York-ul, se desfasoara chiar aici, in “centrul lumii”, la Institutul Cultural Roman din New York, condus de directoarea Corina Suteu.
Scriu aceste randuri in miez de noapte, la cateva ore de la evenimente care vor ramane pentru todeauna intiparite in memoria mea si a ofiterilor de serviciu din cladirea aflata pe 38 Street. Vineri seara, in jurul orei 9, mai multe masini ale Politiei din New York au inconjurat cladirea in care functioneaza Misiunea Romaniei la ONU, Consulatul General al Romaniei la New York si Institutul Cultural Roman (ICR-NY). Grupul de politisti americani se indreapta spre usa Galeriei Romane a ICR-NY si intra in contact cu ofiterul de paza. Politistii sunt anuntati ca galeria este inchisa si raman in strada (aproximativ zece minute), incercand sa vada, prin vitrina, zvastica germana si peretele intreg pe care sunt pictate doua Menore desecrate ingrozitor, patriarhi, rabini, evrei religiosi batjocoriti si colectia scatologica de expresii tipice unor golani ordinari.
Intrand in vorba cu politistii, trecatorii incep sa realizeze ca la Galeria Romana are loc un eveniment de tip fascist. Le-am explicat tuturor ca galeria nu este particulara, ci oficiala a statului roman, apartine Institului Cultural Roman si se afla sub inaltul patronaj al presedintelui tarii, d-l Traian Basescu. Am reliefat unor grupuri de diplomati (cladirea Natiunilor Unite este aproape) ca, atata timp cat Corina Suteu va fi director la ICR-NY, situatia este grava si aparent fara iesire.
Am fost intrebat de un diplomat japonez ce parere are despre aceasta situatie ambasadorul Romaniei la ONU, d-na Simona Miculescu. I-am explicat acestui domn, pe care il cunosc personal (sotia mea, Kiyoko, este japoneza), ca la NewYork se afla o echipa diplomatica buna (d-na Simona Miculescu, d-l consul Pietro Lucian Pavoni, d-na Andreea Berechet) care cunoaste situatia, pentru ca am vizitat si am comentat expozitia impreuna, dar nu pot face nimic. Un turist francez m-a intrebat daca presedintele Basescu este antisemit. I-am raspuns ca nu, dar ca s-a inconjurat de un grup extrem de periculos pentru imaginea si prestigiul Romaniei si ca are doua posibilitati: sau se desparte de ei, sau pleaca impreuna cu ei. Daca d-l Traian Basescu crede ca a sosit momentul desecrarii de Menore si arborarii zvasticii intr-o cladire oficiala a statului roman, se inseala amarnic. In momentul cand politia a intrat in sediul galeriei, multi au aplaudat, pentru ca a fost si victoria lor. Am aplaudat si eu, pentru ca a fost o victorie a noastra. Unii au inceput chiar sa scandeze: “Nazistii, acasa”. Am strigat si eu:”Sa plece Corina Suteu, care imi aminteste de Buchenwald”.
Ajuns acasa, am gasit mesaje de la Departamentul de Stat (Norbert Robert-Romanian Desk, John Becher-Holocaust Department), Antidefamation League, FBI, Politia din New York. Toti m-au asigurat ca nazistii vor pleca foarte curand acasa!
Robert HORVATH, cineast, New York
26 Iulie 2008
Dl Robert Horvath, evreu din Romania, a fost si victima unui incident discriminatoriu de tip totalitarist-comunist al ICR-New York. Incercand sa-si prezinte opinia fata de un raport care acuza toti romanii de crime impotriva evreilor, dl Horvath a fost dat afara. Vezi filmarea aici:

Presedintele Romanian Independent Media Production of America acuza ICR-New York de iresponsabilitate si cere demisia directoarei Corina Suteu

Institutul Cultural Roman din New York are o initiativa estivala denumita”Libertate pentru lenesi” – sau pentru iresponsabili, intr-o traducere mai libera.

Sub pretextul ca se combina “estetica lowbrow, grafitti figurativ si o abordareneobisnuita a textului”, ICR-New York “da viata peretilor mohorati si ‘discuta’cu mediul”. Aceasta “expozitie cu picturi stradale” este – dupa parerea mea -o veritabila noua “perla” a directoarei Corina Suteu si a colaboratorilor sai,fiind plasata in Galeria Romana, la intrarea principala in Consulatul General al Romaniei din New York (in aceeasi cladire isi are sediul si Misiunea Permanentaa Romaniei pe langa Natiunile Unite!). Mergand pe 3rd Avenue, in vitrine veziexpuse, in dezordine, figuri cu adevarat grotesti, dar ramai stana de piatra laspectacolul infernal din interior, unde pe pereti atarna adevarate monstruozitati!Ce “fresce”? Ce “murale”? O mizerie crunta!Din datele primite (prin e-mail) de la d-l Cristian Neagoe (coordonator programe in cadrul ICR-NY) am aflat despre “vernisajul” expozitiei cu lucraristradale de la “THE ROMANIAN GALLERY” si de functionarea ei incepand demiercuri, 18 iunie, pana in 15 august 2008, intre orele 19.30-23.00.
In 9 iulie a.c.am vizitat “stradala” anuntata cu atata tam-tam si valuri. Ce mi-a fost dat sa vad?Fara pic de responsabilitate sau jena, directoarea Corina Suteu a dat dispozitieca “talentatii pictori”, selectati din tara, sa degradeze zidurile si sa le profaneze, prin aplicarea unor viziuni de o indoielnica si proasta inspiratie, aglomerandu-lefigurativ-caricatural, abominabil si cu o simbolistica scalciata inteleasa numai deexecutantii implicati. De altfel, nume precum “Nuclear Fairy”, “IRLO” si “Omar”nici pe departe nu suna a fi traditionale romanesti. Astfel, sala de expunere afost maltratata si torturata sarguincios de catre cei adusi special din Romania,cu siguranta, pe cheltuielile statului roman. Mazgaliturile din zonele cele mai raufamate de prin Bronx si Brooklyn au invadat spatiul, impingandu-l intr-o totalastare de plans. Atmosfera se imbacseste, populata de figuri sinistre ale caror portiuni intime sunt puternic scoase in evidenta. Sper sa nu fiu luat in nume derau de catre unii cititori, dar, ca artist plastic si designer pentru industria textilaamericana si internationala, cu o experienta profesionala de peste 27 de ani,dar si ca fost profesor de arte decorative in cadrul renumitei Fashion Institute of Technology din Manhattan nu pot trece cu vederea o asemenea productie”pictural artistica” total negativa. Si asta aici, in America, inima New York-ului!
Expozitia NU ne face cinste noua, romanilor, si nici artei sau culturiinoastre. Cu atat mai mult, ea nu va contribui niciodata la schimbarea imaginii Romaniei in bine. mi amintesc cu placere cum, in anii trecuti, ICR-NY organizaevenimente de o inalta tinuta, expunand adevarati pictori contemporani romani.Vizitatorii veneau intr-un mare numar, te simteai mandru si patruns de puternicevibratii interioare, privind capodoperele conationalilor. Azi, cand la conducerea Institutului Cultural Roman din New York se afla d-na Corina Suteu, am ajunssa ne fie rusine si lehamite de ceea ce se face aici. Pe 18 iulie a.c. s-a implinit oluna de tortura a privirii. Si inca aproape o luna de zile va continua umbrirearusinoasa a renumelui romanesc, pana pe 15 august a.c., cand se va inchideexpunerea ororii. Poate se va gasi cineva din conducerea diplomatiei romanesticu putere de decizie) sa hotarasca inlaturarea acestei blasfemii si curmareastarii de dezorientare si confuzie creata de d-na Corina Suteu.
Cu ocazia intalnirii d-nei ambasador Simona Mirela Miculescu – sefaMisiunii Permanente a Romaniei la ONU – cu reprezentantii mijloacelor massmedia romanesti din New York, organizata miercuri, 16 iulie 2008, am revizitat”expozitia” ICR-NY, deoarece am remarcat, intr-una din vitrine, “elemente noi”.Si iar mi-am pierdut suflarea. La intrarea in hol, a aparut o noua grafica asexului si a actului impreunator in sine. Cei trei “stradalisti”sunt efectiv obsedatierogen si orientati haotic in aceasta directie. Pe pervazul unei ferestre au culcato papusa din carpa, infatisand un tanar de 14-15 ani, fara haine, cu organulgenital vizibil…dementa totala! Spre dreapta sta un urangutan, cu chipul negru (probabil o aluzie la negrii Americii), culcat, intins pe spate, cu un schelet umandeasupra. Pe un scaun pliant (langa papusa cu organe genitale masculine)se afla un obiect nedefinit (ca forma), iar pe spatarul scaunului sta lipit un afispe care scrie: “Show your ID”. Indiscutabil, se face trimitere la personalul desecuritate al Consulatului, luat in deradere. O masuta ocupa coltul incaperii in asa fel incat sa nu acopere chipul unui monstru pictat pe intreg peretele- compozitie care mai capata intre timp completari de fond cu vopsea rosie.
Pe masuta, intr-o dezordine “gandita” rebel, se aduna fel de fel de obiecte.Vad si o revista alegorica, publicata si promovata de ICR, care se intituleaza”AOOLEU”, cu numarul de aparitie 2 si cu specificatia: “Aooleu Nwespaper, July,Costs only: 0 lei; 0 Euro; 0 $; 0Y”. Revista are 12 pagini cu caricaturi si graficasuper-caraghioasa (tiparirea unei asemenea reviste costa o multime de bani- din ce fonduri o fi cheltuind, cu nesabuire, d-na Corina Suteu?)
Pe masa cupricina s-a “ratacit” si o jucarie, un calut care – atentie! – in portiunea dorsala, pe pulpa spate, are pusa o zvastica germana (sa fie anti-semitism, adica ura fatade poporul evreu macelarit de hitleristi?). Cum a aprobat d-na Corina Suteu, intentionat si/sau ostentativ, expunerea acestui simbol al groazei si al crimei? De crearea acestei situatii iresponsabile, denigratoare, degradanta si rusinoasa(din vina directoarei ICR New York) trebuie sa ia cunostinta urgent si directorulgeneral al ICR, d-l Horia Roman Patapievici, desi nu cred ca acesta n-ar aveacunostinta pana la aceasta ora despre aberatiile subordonatei sale. Sau poatechiar dansul o incurajeaza. Ceea ce este si mai grav!
In seara de 16 iulie a.c. am realizat un nou reportaj, in continuarea celuifilmat in 9 iulie. Si aceasta varianta o voi edita si transmite imediat Administratiei Prezidentiale, cu mentiunea “Personal”, pentru Presedintele Traian Basescu. O alta copie o voi transmite ambasadorului Romaniei la Washington, d-l AdrianVierita si alte doua copii in atentia Consulului General al Romaniei la New York,dl Pietro Lucian Pavoni si a Consulului General Adjunct, dna Andreea Berechet.Speram – noi, cei din presa scrisa si vizuala a Comunitatii Romano-Americane, dar si intreaga comunitate – ca tot corpul diplomatic al Romaniei din America siPresedintele Traian Basescu sa se ia urgent o atitudine ferma pentru stopareaactiunilor defaimatoare la adresa tarii, a poporului si a romanilor raspanditi printoate colturile lumii. Speram, de asemenea, ca dna Corina Suteu sa fie inlaturata de la conducerea ICR-NY, deoarece, pana acum, nu a facut altceva decat sa neimproaste cu noroi.
Asta este promovare a imaginii Romaniei…sau o denigrarea tarii si a neamului romanesc?! Nu mai suportam sa ni se sugereze (de catreinstitutii finantate chiar de la bugetul statului!) ca suntem hoti incurabili, primitivi,tigani…si, mai nou, maniaci sexuali sau alienati mintal!

John Gabrian MARINESCU
(President Romanian Independent Media Production of America
Phone: (718) 433-1633*(212) 300-6765 * E-mail: [email protected])
New York, 20 Iulie 2008
New York Magazin
https://www.nymagazin.com/
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova