Posts Tagged ‘Berindei’

PROCES. Mihnea Berindei, fondatorul GheDeSe – pe langa Silviu Brucan -, pus la colt de un avocat nepot de-al lui Edgar Papu si de Casa Tuca & Zbarcea

June 9th, 2009 VR No Comments »

Vezi si Civic Media
DOCUMENT 1989: Declaratia de la Budapesta – Autonomie pentru TRANSILVANIA si
Comisia Tismaneanu la control. Azi, Mihnea Berindei – Voci curate/Deconspiratii –
Puteti descarca aici Decizia Nr 1707/14.12.2006 privind sursa “SANDU” si “MIRCEA”, Berindei JR
Comunicatul CNSAS, fila 1, fila 2, fila 3

AICI – CONCLUZII SCRISE BERINDEI vs CIVICMEDIA si RONCEA – Casa de Avocatura TUCA & ZBARCEA

Concluzii Scrise Avocat George Papu:

Judecatoria sectorului 1 Bucuresti
Dosar nr. 23033/299/2007

DOMNULE PRESEDINTE,

Subscrisa SC ZIUA SRL cu sediul in Bucuresti, str. Ion Câmpineanu nr. 4, sector 1, inregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. J40/6170/2001, CUI 13993898, prin avocat George Papu, in temeiul art. 146 C.pr.civ., formulam urmatoarele

CONCLUZII SCRISE

prin care solitam instantei de judecata sa dispuna urmatoarele:

să respinga ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, avand in vedere faptul ca in speta nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale
sa oblige reclamantul la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de acest proces, in cuantum de 3.004,04 RON, conform ordinului de plata nr AAEL din data de 23.05.2008 si facturii nr 40 din data de18.04.2008.

Pentru urmatoarele considerente:

In fapt, in cotidianul “ZIUA” din 24.08.2007 a fost publicat articolul intitulat “Cand Minciuna sta cu presedintele la masa: ZIUA”, in care exista urmatoarea afirmatie care face obiectul dezbaterii : “Numele celulei de baza a PCR este astazi GDS – Grupul pentru Dialog Social, scrie Frunza, amintind ca aceasta a fost infiintata de Brucan; prin intermediul recunoscutului agent al Securitatii Mihnea Berindei, membru de vaza al Comisiei Tismaneanu”, afirmatie pentru care am fost chemata in judecata de reclamantul Mihnea Berindei, cererea acestuia fiind intemeiata pe raspunderea civila pentru fapta proprie in baza dispozitiilor art. 998, 999 Cod civil si pe raspunderea comitentului pentru fapta prepusului in baza art. 1000 alin 3 Cod civil.

Consideram ca nu sunt indeplinite cumulativ cele patru conditii generale, pentru a fi in prezenta raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei, pentru motivele pe care le vom arata in continuare.
Cea de-a doua forma de raspundere delictuala pentru care suntem chemati a raspunde (raspunderea comitentului pentru fapta prepusului), necesita si intrunirea suplimentara a doua conditii speciale, respectiv existenta raportului de prepusenie si savarsirea faptei in cadrul functiilor incredintate de comitent prepusului.

Subliniem faptul ca apararea noastra pe tot parcursul procesului a avut ca scop argumentarea neindeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv pentru fapta prepusului, instanta neurmand a se pronunta cu privire la colaborarea reclamantului cu fosta Securitate, in ce fel a avut tangenta acesta cu serviciile secrete si daca aceasta activitate poate fi incadrata intr-un text de lege sau nu; instanta nefiind investita si neavand nici documentatia, nici toate notele informative care au fost avute in vedere de organele abilitate care au avut acces la dosarul reclamantului, respectiv SRI si Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Avand in vedere aplicabilitatea prioritara a dispozitiilor alin. 2 al art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului fata de prevederile Codului civil, subliniem faptul ca, instanta pentru a sanctiona libertatea de exprimare trebuie sa constate indeplinirea cumulativa a trei conditii si anume: ingerinta sa fie prevazuta de lege, sa aiba un scop legitim si sa fie necesara intr-o societate democratica.

Ceea ce comporta discutii este ultima conditie, respectiv daca masura implica o “nevoie sociala imperioasa”, care sa determine statul sa sanctioneze dezbaterea publica pe tema trecutului unei persoane publice, implicata intr-un demers extrem de important, respectiv reglementarea la nivel national si international a unei opinii autorizate despre comunism in Romania (“Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România”, cunoscut drept “Raportul Tismaneanu”).

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (denumita in continuare ECHR) apreciaza potrivit jurisprudentei sale constante, ca statele parti au o anumita marja de apreciere de a stabili necesitatea ingerintei, dar aceasta insotindu-se de un control european asupra legii si a deciziilor de aplicare a legii, chiar atunci cand ele emana de la o jurisdictie independenta, iar ingerintele in libertatea de exprimare cunosc exceptii, dar care sunt stricte, iar necesitatea lor trebuie stabilita in mod convingator (hotararea pronuntata de ECHR in cauza Wille c. Liechtenstein).

a)Neîndeplinirea condiţiei privind existenta prejudiciului

Consideram ca, in principal, prejudiciul NU EXISTA, iar in subsidiar el nu poate fi atat de grav incat sa justifice suma solicitata.
Textul articolului la care reclamantul face referire priveste activitatea publica a acestuia, iar o persoana publica, cu privire la chestiuni publice trebuie sa dea dovada de un grad mai inalt de toleranta la critica.
ECHR arata in cauza Jerusalem c. Austria ca “oamenii politici trebuie sa dea dovada de un grad mai mare de toleranta, in special atunci cand ei insisi fac declaratii publice susceptibile de critica. Cu toate acestea, si indivizii sau asociatiile private se expun cercetarii publice atunci cand intra pe scena dezbaterilor publice. Prin urmare chiar daca nu este vorba de un om politic, participarea la o dezbatere publica este un factor relevant sub acest aspect”.
O persoana publica in exercitarea unei functii oficiale, privind o tema de interes general, isi asuma in mod constient si voluntar riscul de a fi criticat pentru comportamentul sau, gesturile si faptele sale fiind urmarite si putand sa fie pe larg dezbatute in mass-media nationala.

In esenta, articolul incriminat a mentionat despre reclamant ca a fost “agent al Securitatii” si nu ca ar fi facut politie politica, ca ar fi fost tortionar, ca ar fi desfasurat activitati care contravin drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Avand in vedere si caracterul sensibil al luptei impotriva comunismului, precum si rolul presei intr-o societate democratica, este cu atat mai indreptatita vigilenta jurnalistului in fata actelor susceptibile de a elabora opinii cu privire la fapte istorice si chestiuni de interes general.
In opinia Curtii, faptul de a cere de o maniera generala, ca ziaristii sa se distanteze in mod sistematic si formal de continutul unei citari care i-ar putea insulta pe terti ori le-ar putea leza onoarea nu se conciliaza cu rolul presei de a informa asupra faptelor sau opiniilor in curs la un moment dat. ( hotararea pronuntata de ECHR in cauza Thoma c. Luxembourg ).
Reclamantul nici macar nu aratat in ce fel i-a fost stirbita reputatia, dar mai important nu a dovedit care au fost in concret consecintele publicarii acestei sintagme, ca atare nu a dovedit existenta unui prejudiciu moral.
Situatia din speta nu se poate compara cu cea din cauza citata de reclamant (decizia nr. 62 din 1/10/2001 a fostei Curti Supreme de Justitie, secţia civila), speta ale carei argumente nu au caracter obligatoriu (nefiind pronuntata intr-un recurs in interesul legii), situatia din acea speta fiind total diferita de cea din prezenta (in acea cauza se faceau referiri peiorative si cu conotatie sexuala fata de o persoana de sex feminin), prin urmare nu se poate aplica ˝prezumtia de prejudiciu).

Cu privire la cuantumul exagerat al despagubirilor morale de 80 000 RON reprezentand despagubiri pentru publicatiile aparute in ziarul ZIUA si pe site-ul acesteia aratam consideratiile unui autor de prestigiu (Ioan Albu) sustinut si de un autor contemporan (prof. univ. Liviu Pop – Teoria generala a obligatiilor, ed. Lumina Lex, 1998, pag. 212) care afirma ca “asemenea sume trebuie sa aiba strict efecte compensatorii, fara a transforma in amenzi excesive pentru autorii daunelor si nici in venituri nejustificate pentru victime”.

Mai mult decat atat, “Nu orice prejudiciu moral, chiar daca este cert, constituie o atingere adusa unui interes vrednic de o protectie juridica” (Boris Stark, Droit civil. Obligations, Libraires Technique, 1972, pg. 61)
Daca pentru orice informatie care i-ar putea insulta pe terti, o opinie in spirit combativ, considerata defavorabila, instantele ar acorda sume excesiv de ridicate, s-ar crea cadrul pentru oportunistii persoane publice de a avea ca scop o sursa sigura si facila de imbogatire fara just temei, in desconsiderarea practicii constante a ECHR.
Instanta trebuie sa urmareasca sa acorde o satisfactie morala, nepecuniara (ca si prejudiciul reclamat) si nu a unei sume de bani care va imbogati asa zisa victima pretinsului prejudiciu moral.
In legatura cu acest aspect, invederam faptul ca publicarea hotararii in mai multe ziare are un caracter represiv, fata de faptul ca aceste costuri, ale publicarii, sunt exorbitante.

b)Neîndeplinirea condiţiei privind săvârşirea faptei licite

Articolul care face obiectul dezbaterii reprezinta in esenta o continuare a dezabterii publice a “Raportului Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România”, cunoscut sub numele “Raportul Tismaneanu”, reclamantul fiind membru al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.
Opiniile autorilor acestui raport au facut obiectul dezbaterilor publice si au fost subiect controversat inca de la prezentarea acestuia in Parlamentul Romaniei, reactiile publicului fiind diverse, raportul fiind considerat de la “un spectacol mediatic” la “o chestiune formala”, iar autorii sai analizati in mod combativ, sau laudati de catre mass-media.

In contextul analizei acestui raport si al autorilor sai, se face o scurta mentiune si despre reclamant, respectiv “recunoscutul agent al Securitatii Mihnea Berindei”, aspect incriminat in cererea de chemare in judecata.

Nu vom insista asupra apelativului “recunoscut” pentru ca acest aspect nu este incriminat in cererea de chemare in judecata, acesta facand referire la reclamant ca fiind o personalitate in domeniul istoric, politologic si sociologic.
Daca s-ar avea in vedere recunoasterea colaborarii cu Securitatea, aceasta este evidenta, rezulta chiar din decizia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, nr. 1707 / 14.12.2006, citata de reclamant, in care a a recunoscut ca a avut o anume legatura cu Securitatea, dar ca informatiile furnizate acesteia nu au avut caracter nociv.
Paratul persoana fizica Victor Roncea a scris un editorial (EDITORIÁL, -Ă adj. Referitor la editarea cărţilor, a revistelor etc.; de editură. // s.n. Articol în care se arată părerea redacţiei unei publicaţii într-o anumită problemă. [Pron. -ri-al. / cf. fr. éditorial, it. editoriale, engl. editorial]., sursa Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986, sursa internet https://dexonline.ro/search.php?cuv=editorial).
El si-a exprimat opinia, aprecierea personala cu privire la subiectul dezbatut pe larg, a emis o judecata de valoare, aceasta aflandu-se sub protectia art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care se bazeaza pe o argumentare logica a autorului sau, respectiv are la baza elemente obiective care sa o justifice (hotararea ECHR pronuntata in cauza Lingens c. Austriei).
In practica sa Curtea distinge intre indicarea faptelor si judecati de valoare. In timp ce existenta faptelor poate fi demonstrata, adevarul judecatilor de valoare nu este susceptibil de a fi probat. Cerinta probei adevarului unei judecati de valoare este imposibil de indeplinit si incalca insasi libertatea de opinie, care este o parte fundamentala a dreptului consacrat de art. 10 (hotararea ECHR pronuntata in cauza Dichand si altii c. Austria)
Jurnalistul are dreptul la libertatea de exprimare, are dreptul sa isi formuleze concluzii proprii, sa comenteze informatia, sa furnizeze comentarii, idei, informatii care sa ofenseze, sa socheze, sau sa deranjeze prin transmiterea chestiunilor de interes public, asa cum este permis si in domeniul juridic.
Sub rezerva paragrafului 2 al art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, libertatea de exprimare este valabila nu numai pentru informatiile sau ideile exprimate favorabil ori considerate ca inofensive sau indiferente, dar si pentru acelea care lovesc, socheaza sau nelinistesc (hotararile pronuntate de ECHR in cauzele Lingens c. Austriei, Hrico c. Slovaciei si Castells c. Spaniei).

Curtea a retinut ca libertatea de exprimare constituie o conditie fundamentala pentru existenta unei societati democratice, iar “presa joaca un rol eminent intr-o astfel de societate democratica. Ei ii revine rolul de a comunica, respectandu-si obligatiile si raspunderile, informatii si idei asupra tuturor chestiunilor de interes general.“ (hotararea pronuntata de ECHR in cauza De Haes si Gijeles c. Belgiei)
Prin examinarea jurisprudentei Curtii Europeane a Drepturilor Omului. se desprinde ideea ca libertatea presei este categoria de discurs apărată in cea mai mare măsură, avand in vedere si cerintele pluralismului, tolerantei si spiritului deschis, fara de care nu exista o societate democratica.

Pentru a justifica pozitia privilegiata pe care acest tip de discurs o ocupa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pus accentul pe dreptul opiniei publice de a fi informata cu privire la chestiunile ce prezinta un interes public. Acestui drept ii corespunde o “obligatie” a ziaristilor de a raspândi informaţii şi idei, îndeplinidu-şi astfel rolul de “câine de pază al democraţiei.”
In sprijinul celor afirmate vin si dispozitiile alin. 1 si 2 art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 :
„1. Nimeni nu trebuie sa aibă de suferit din cauza opiniilor sale.
2. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de a raspindi informaţii şi idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub forma orală, scrisă, tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa.“

Concluzionand, o interferenta in libertatea de exprimare a unui ziarist, este analizata de catre Curtea Europeană a Drepturilor Omului atat din perspectiva interesului individual, ci şi din perspectiva faptului ca “o sanctiune de acest tip poarta raspunderea pentru ingradirea presei in exercitarea rolului de furnizor de informatii si caine de paza ceea ce contravine libertatii de exprimare” (hotararea ECHR pronuntata in cauza Lingens c. Austriei).

c)In lipsa intrunirii celorlalte conditii ale raspunderii civile delictuale, analiza legaturii de cauzalitate apare ca inutila, mai ales cand nu se cunosc efectele concrete ale sintagmei incriminate, in raport de efectele altor expresii considerate defaimatoare ce apar pe web site-ul asociatiei coparate, neputandu-se stabili ce rezultat a produs fiecare fapta distincta si daca exista legatura intre acestea etc.

d)Neîndeplinirea condiţiei privind săvârăirea faptei ilicite cu vinovăţie.

Codul civil mentionaza vina care trebuie sa ii fie imputata celui care a cauzat altuia un prejudiciu, atitudinea subiectiva a autorului ei.
In speta de fata, analiza vinovatiei ziaristului vizeaza atitudinea subiectiva a acestuia fata de fapta si fata de urmarile ei la momentul cand a savarsit-o.
Nu exista intentia de a discredita in speta, ci doar de comenta pe marginea unor aspecte pe larg dezbatute (reclamantul aparand tangential in discutie).

Intr-un sistem democratic, un tip de cenzura ca aceasta, apta de a descuraja ziaristul de a mai emite critici similare in viitor nu este compatibil cu valorile promovate de esenta conceptului de societate democratica, concept care trebuie sa domine societatea in intregul sau.

Paratul, in calitate de jurnalist nu a folosit termenul juridic de “agent al poliţiei politice comuniste”, in sensul Legii nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, asa cum este acesta definit de art 5 alin 2 din acest act normative. El nu a publicat editorialul sau intr-o revista de specialitate juridica, el nu cunoaste limbajul juridic de specialitate, iar limbajul lui este unul comun, sensul sintagmei “agent al Securitatii” se desprinde din Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, unde termenul de “agent” are sensul de reprezentant oficial, putand fi extins in context la sintagma Agent secret.

In speta, sensul este cel comun, de colaborator al unui serviciu de informatii, paratul avand drept sursa de informare insasi Decizia evocata de catre reclamant (decizia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, nr. 1707 / 14.12.2006), folosirea acestei sintagme fiind justificata si acoperita de un act oficial, in astfel de situatii nefiind nevoie ca ziaristul sa beneficieze de mai multe surse, sursa oficiala fiind suficienta (a se vedea hotararea ECHR in cauza Bladet Tromso si Stensaans c. Norvegiei).

Nu urmarim ca instanta sa aprecieze asupra colaborarii reclamantului cu fosta Securitate, ci apreciam ca reclamantul recunoaste si singur ca a fost supus la interogatorii de catre reprezentantii regimului comunist in perioada 1968-1970 (dupa cum rezulta si din decizia mai sus mentionata), a avut dosar fond retea deschis in vederea recrutarii si a fost recrutat pentru incadrarea informativa a unui element “lucrat activ”.

In dosarul reclamantului nu s-au gasit la data analizarii raporturilor sale exacte cu fosta Securitate de catre CNSAS, toate documentele olografe pe care acesta le continea, de aceea probatoriul a fost extins si la studierea mai multor dosare de urmarire penala apartinand persoanelor din anturajul reclamantului. Documentele olografe dintr-unul din aceste dosare, sunt inregistrate in antet pe numele conspirative “MIRCEA” si respectiv “SANDU”, numele de cod ale reclamantului.

Astfel, nota informativa pe numele conspirativ “MIRCEA”, face referire la alegerile din cadrul Asociatiei Studentilor de la Facultatea de Istorie Bucuresti, nota redactata asa cum afirma reclamantul in urma interogatoriilor sale de catre Securitate, dar in lipsa altor documente justificative, ridica semne de intrebare.
Opinia publica nu poate sa considere neadevaruri cele aratate in sintagma ce face obiectul dezbatarii atat timp cat sunt dovezi contrare in acest sens, dovezi pe care nici reclamantul nu le-a combatut in interogatoriu.
Prin urmare, a existat o relatie speciala a reclamantului cu Securitatea, relatie pe care nu orice cetatean a avut-o, ca atare nuantele nu-i atenueaza colaborarea.

Legea nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste a fost declarata neconstitutionala de catre Curtea Constitutionala (prin decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008), prin urmare, nu putea servi unui nespecialist sa formuleze verdicte in baza sa si nici paratul nu poate fi acuzat ca a “contestat” o decizie a CNSAS.
Aceasta decizie putea sa fie contestata, juridic, doar de catre reclamant si de catre solicitanti, paratul neincadrandu-se printre solicitanti. Faptul ca decizia CNSAS nu a fost contestata, nu ii da caracter de adevar suprem sau de “autoritate de lucru judecat” si poate face obiectul dezbaterii publice, fara a se replica ca aceasta solutie putea fi contestata doar judiciar.
In acest sens, chiar in cauza Dalban contra Romaniei, ECHR a apreciat ca o solutie de neincepere a urmaririi penale nu este suficienta pentru conferi instantei dreptul de a sanctiona libertatea de exprimare.
Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008 a Curtii Constitutionale a contestat legitimitatea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, constatand ca prin “abaterile de la statutul constitutional al justitiei si prin confuzia intre functia de ancheta, cea de judecata si cea de solutionare a cailor de atac impotriva propriilor decizii precum si prin faptul de a da, in aceleasi cauze, verdicte noi, contrare celor validate prin deciziile definitive ale instantelor judecatoresti” se defineste ca o jurisdictie extraordinara interzisa de art 126 al. 5 din Constitutia Romaniei, astfel incat o decizie a acestui organism nu mai poate fi privita ca avand caracter de analiza si concluzie incontestabila.˝

Interferenta in exercitiul libertatii de exprimare al paratului nu poate avea un fundament pentru a fi necesara intr-o societate democratica, reputatia reclamantului prin publicarea sintagmei litigioase nu a fost afectatata in conditiile in care este in continuare o personalitate in domeniul istoriei, sociologiei si politologiei.

Fata de aceste aspecte ce acopera minimul factual solicitat de ECHR pentru a nu fi sanctionata o judecata de valoare, apreciem faptul ca nu poate fi retinuta nicio forma de culpa, facand trimitere chiar la intentiei in materia insultei si a calomniei (tot “delicte de presa” ca si cel reclamat in cauza), care consta intr-o „ … anumita particularitate a atitudinii subiective a faptuitorului, caracterizata prin rea-credinta. Cu alte cuvinte, de esenta acestei infractiuni este ca faptuitorul sa actioneze animat de intentia de a discredita, de a compromite pe cel vizat prin afirmatiile ori imputarile sale publice …” fiind constient ca fapta imputata este neadevarata (Decizia penala nr. 2808/31.05.2002, in Pandectele Romane nr. 3/2004, II, p. 54).

Paratul a avut informatii veridice, oficiale asupra subiectului, nu a incercat denaturarea imaginii reclamantului, cuvintele sale inscriindu-se in etica profesionala care se impune unui ziarist, judecata de valoare emisa nefiind excesiva sau disproportionala in raport cu scopul legitim urmarit, acela de a aduce la cunostinta publicului cat mai multe aspecte despre Raportul Comisiei Tismaneanu, membrii sai etc.

Sintagma litigioasa nu este lipsita de o baza factuala suficienta, nu exista o eroare bine-intentionata a jurnalistului care sa conduca la concluzia ca a actionat cu rea-credinta, subiectul dezbatut era oricum de o importanta covarsitoare si preocupa pana la momentul aparitiei articolului in ziarul ZIUA presa interna si internationala, incat atitudinea paratului analizata global demonstreaza ca a actionat cu buna-credinta si ca afirmatia sa se inscrie intr-un discurs jurnalistic acceptabil intr-o societate democratica.

Termenii folositi de parat in articolul care a aparut in ziarul ZIUA nu au fost considerati de partea lezata ca fiind vadit ofensatori (Mamère c. Frantei, nr. 12.697/03, § 25, CEDO 2006), afirmatia este una tangentiala si nu poate fi calificata ca fiind o campanie de denigrare impotriva sa, caracterizata prin perseverenta si mijloace ilicite, care sa aiba un impact major asupra publicului larg.

Cu privire la existenta raportului de prepusenie si savarsirea faptei in cadrul functiilor incredintate de comitent prepusului apreciam ca in materie de presa nu exista raport de prepusenie, avand in vedere faptul ca jurnalistul colaboreaza cu ziarul prin intermediul unui contract de cesiune drepturi de autor. Astfel, intre jurnalist si ziar nu exista relatie de subordonare (raport de prepusenie), ziaristul fiind cel care garanteaza si este singurul raspunzator pentru materialul propus.
In speta, nu exista un contract intre subscrisa si autorul afirmatiei litigioase prin care sa se fi comandat un subiect privindu-l pe reclamant, prin urmare fapta nu au fost savarsita in functia care a fost incredintata paratului.
Un articol nu este comandat, ziaristul este cel care scrie articolul pe un anumit subiect, în funcţie de contextul existent, de preocuparile sale etc.

Pentru toate aceste aspecte, solicitam onoratei instante sa respinga actiunea ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.

In drept: Ne fundamentam apararile pe dispozitiile art. 146 C.pr.civ. art. 998-999, 1000 alin. 3 Cod civil, art. 30 alin. 2 Constitutia Romaniei, art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, alin. 1 si 2 art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile civile şi Politice, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, precum si pe celelalte dispozitii legale la care am facut referire.

Cu aleasa consideratie,

SC ZIUA SRL
prin avocat George Papu

DOMNULUI PRESEDINTE AL JUDECATORIEI SECTOR 1 BUCURESTI

Posted in Uncategorized Tags: , , , , No Comments »

S-a incheiet Procesul Liiceanu – Profitorul tuturor regimurilor

April 8th, 2008 VR 1 Comment »

Ieri s-a incheiet Procesul Liiceanu vs libertatea presei si de expresie in Romania. Spre deosebire de surlele si trambitele GDS cu care si-a anuntat inceperea procesului de “reperare” a onoarei, de data asta impostorul a tacut malc. Motivul cred ca il intuiti: Liiceanu chiar a fost un profitor al tuturor regimurilor. Iar sa dai in judecata un jurnalist pentru un editorial in care te demasca (profitor pe vremea lui Ceausescu – rasfatat de regimul comunist si Securitate cu burse si vizite prelungite in Occident -, profitor pe vremea lui Iliescu – Editura Politica a PCR cu cea mai buna tipografie color din tara oferita gratuit pe tava -, profitor pe vremea lui Basescu, de care s-a lipit ca un scuipat pe marca) arata ce tip de gandire totalitar au de fapt mafiotii culturnici aparati pe banda de “maestrul” Stoica. Pe langa el, ca sa ponteze ca s-au batut cu Justitia romana si hidra presei libere, se mai gudura la Stoica si alti tovarasei, ca Patapievici si Berindei, care o sa piarda in acelasi mod triumfal. Asta daca nu trage Stoica de vreo sfoara sau vreun sortulet. Noroc ca mai exista CEDO si o libertate a presei garantata de valorile europene (de Vest, nu de Est, unde trag ei…).

Posted in Uncategorized Tags: , , 1 Comment »

Liiceanu si Berindei isi asteapta sentinta

March 3rd, 2008 VR No Comments »

Astazi s-a mai consumat un termen din cadrul procesului activistilor celulei Komintern de la Bucuresti. Este vorba de membri “de vaza” ai Grupului pentru Dialog Social (“noul PCR in ilegalitate”, dupa cum il caracteriza Victor Frunza) care s-au gandit sa-si dea singuri foc la valiza si sa ne dea in judecata, pretinzand despagubiri de cateva sute de mii de euro. Respectiv Liiceanu, Patapievici, Berindei et comp. Oriunde, in lumea civilizata, actiunea lor se incadreaza la atac impotriva presei si a libertatii de expresie. Exista dosare importante ajunse la CEDO si in care se demonstreaza ca aceasta practica, de restrangere a libertatii jurnalistului prin inglodare in datorii, este un artificiu specific societatilor post-comuniste unde mentalitatile potentatilor vremelnici au ramas, insa, la fel ca pe vremuri: totalitariste.

Astazi ne-am delectat cu avocata – si procesele – lui Gabriel Liiceanu si Mihnea Berindei, o domnisoara bine-nfipta de la firma lui Stoica.

Azi, pierdere de vreme. Urmatorul termen pe 7 aprilie.

Problemele lor sunt, in ce priveste capetele mele de acuzare, ca de data aceasta se va consemna prin sentinta judecatoreasca faptul ca:

1) Liiceanu a fost un banal agent de influenta al regimului comunist si, de fapt, un profitor al tuturor regimurilor, protejat si favorizat de Securitate si, apoi, de complotistii din FSN si GDS si

2) Ca Berindei, fostul informator marunt al Securitatii a ramas la fel de marunt si ca agent al miscarii neo-Kominterniste, in ciuda dorintelor sale de a fi o “eminenta cenusie” a FSN si GDS, in calitate de aghiotant-sef al stafiei lui Brucan.

Pe scurt situatia lor sta in felul urmator: intre 22 si 27 decembrie si apoi, pe parcurs, pana in ianuarie 1990, gruparea embrionara FSN-GDS s-a aflat reunita, in focul “revolutionar”, in casele vecine din strada Paris ale lui Andrei Plesu si arhitectului comunist Ascanio Damian (inruditi prin sotii). La Plesu se fonda GDS, cu Berindei ca purtator de cuvant al lui Brucan, care era alaturi cu Iliescu. Primul presedinte al GDS pus de baieti este facut si primul presedinte al Soros Romania: actualul deputat PSD si vesnicul tutar al lui Iliescu Alin Teodorescu, turnator dar si urmarit de Secu pentru relatiile sale cu agenti maghiari. De altfel, GDS este intesat de turnatori, baieti de Primaverii, plozi de kominternisti, activisti comunisti, agenti, etc. Ideea “baietilor” a fost si ramane extrem de simpla: FSN sa preia spatiul politic, GDS cel civil, pentru a sustine ideologic complotistii “gorbaciovisti”, adica kaghebisti. Dupa care a urmat imparteala (Liiceanu – Editura Partidului, Plesu – Cultura, GDS – casa lui Nicu Ceausescu, etc). Si o duc tot asa de 18 ani.

Cine are rabdarea sa citeasca stenograma “Şedinţa Consiliului Frontului Salvării Naţionale din 27 decembrie 1989” (https://www.kappa.ro/news/palco/plct-201.html#a1) o sa se strice de ras. Mai ales cand va observa aceleasi si aceleasi personaje care ne polueaza spatiul public de cei aproape douj de ani promisi de Brucan pentru “stupid people” de romani.

Pe Berindei – si el membru al celebrei Comisii Tismaneanu de falsificat istoria -, ca sa va intregiti imaginea lui de politruc (e un bun “intervievator” si al comunistul de Voronin, peste Prut), pot sa-l rezum in trei puncte:

– in iunie 1989 activeaza pentru realizarea “Declaratiei de la Budapesta” a “intelectualilor” romani si maghiari, in care se prevedea autonomia Transilvaniei. Scenariul Iugoslaviei ne era pregatit nou. Am fost o nuca mai tare decat si-au inchipuit “gorbaciovistii”.

– inainte de anul electoral 2000 a aranjat in casa lui de la Paris o intalnire a lui Valeriu Stoica, fost presedinte al PNL, cu Adrian Nastase, sef al PSD, pentru a pune la cale o strategie comuna de distrugere a Conventiei Democrate si determinare a lui Emil Constantinescu sa nu mai candideze. Informatia a fost adeverita de fostul presedinte intr-un dialog cu Robert Turcescu la Realitatea TV – 100%.

– inainte de alegerile din 2004, mai precis chiar in noiembrie 2004, ii face ditamai dosarul de prezentare Guvernului PSD si “viitorului presedinte al Romaniei” – Adriaaaan Naastaseee – in Politique Internationale. Intervievati: Ion Iliescu, Adrian Nastase, Vasile Puscas, Miki Spaga, cu o “analiza” de Volodea Tismaneanu, etc. Cu Miki Spaga (Serban Mihailescu) are o relatie speciala, un reporter al Cotidianului surprinzandu-i pe cei doi impreuna cu Vladimir Tismaneanu imediat dupa alegeri. Ziarul Cotidianul (cel de-atunci) pune la zid “Dosarul francez” intocmit propagandistic de Berindei maretului PSD chiar in luna alegerilor. Ada Mesasan realizeaza o ducumentare din care reiese ca este posibil ca aparitia “Dosarului” sa fi fost stimulta de Miki Spaga in stilul sau caracteristic, dupa cum ii spune si porecla transformata in renume. Foarte interesant – din seria 1984, “prelucrarea istoriei”, apud Tismaneanu – ancheta profesionista a redactorului Cotidianului nu se mai regaseste pe net.

Sa mai adaug ca a fost repudiat de proprii sai parinti, martira Ioana Berindei si istoricul academician Dan Berindei?!

Cam asta-i povestea pe scurt. Baietii, majoritatea atei de extrema stanga camuflata in bla-bla social, “intelectualii GDS”, “flacarile democratie”, au tras tare pentru Nastase, care-i si facuse “asociatie de utilitate publica”. Cand au vazut ca nu le-a iesit figura, aproape un an au fost in degringolada, pana au reusit sa se lipeasca de bietul Basescu, prin gaselnita Comisiei de “condamnare a comunismului”.

Ca un facut, ambele procese de ieri s-au desfasurat la Judecatoria sector 1, in sala 323. Asta-i GDS-ul, de fapt, pentru Basescu si Romania: numarul 323, imediat urmator lui 322.

Sa vedeti ce distractie vine la urmatorele termene…

A, era sa uit: sunt reprezentat de Casa Tuca Zbarcea & Asociatii

Despre ei, in BizCity: https://www.bizcity.ro/companii/tuca-zbarcea-asociatii-in-topul-financial-times-31494.html

Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , , , , , , , , No Comments »

Dilema lui Gabriel Andreescu la ZIUA: carnatii sau "onoarea"

February 4th, 2008 VR 2 Comments »

INFO: Conform unor surse personale, “cei 5” fosti mari directori de ziare prinsi de EvZ la gramada – SRS, CTP, Cristoiu, Nistorescu si Bacanu – vor aparea impreuna intr-o emisiune TV de audienta bunicica pentru a-si explica pozitiile.

Drept la Replica:

Este regretabil faptul ca Gabriel Andreescu, un fost colaborator extern la ziarul ZIUA, gaseste de cuvinta sa declanseze un atac murdar la adresa noastra numai dupa ce i s-a comunicat sa nu mai treaca pe la casierie, pentru simplul motiv ca fondurile pe care le consuma pentru editorialele sale ideologizante au fost redistribuite redactorilor de teren cu merite reale.
In misiva pe care v-a incredintat-o spre publicare, domnul Andreescu emite mai multe erori grave de logica si cade rapid in pacatul invidiei si patima insultelor la adresa unor ziaristi si scriitori importanti ai ZIUA.
Domnul Andreescu sustine ca si-a inceput colaborarea “avand in minte aceasta solidaritate politica implicita cu directorul ziarului – Sorin Rosca Stanescu – si in plus, o identitate jurnalistica – a ZIUA – foarte departata de cea de astazi”.
Or, identitatea jurnalistica a ZIUA a fost foarte clar definita inca de la primul sau numar si ramane aceeasi si pana astazi, indiferent de noua pozitie a lui Sorin Rosca Stanescu: ziarul ZIUA este un ziar de dreapta, care pune interesul national inaintea oricarei guvernari trecatoare si a oricaror interese absconse de grup, economic, politic, intelectual sau mafiotic. Singurul ziar central din Romania care si-a asumat clar o verticalitate ideatica.
Ca atare, pozitiile de extrema stanga ale domnului Gabriel Andreescu nu aveau cum sa se inscrie niciodata pe linia ziarului ZIUA. Pe toata durata colaborarii sale cu ZIUA, Gabriel Andreescu s-a remarcat in editorialele sale prin efluvii de ura, activism anti-crestin de sorginte comunista si o politica anti-nationala dusa la extrem. Confuzul fost editorialist Andreescu se contrazice de altfel singur atunci cand afirma ca “am intrat, de la inceput, intr-o vadita divergenta cu tonul general al ziarului” pentru ca dupa cateva randuri sa sustina ca “ce s-a intamplat in paginile cotidianului in ultimele 10-15 luni m-a obligat sa intru intr-un fel de opozitie, din interior, cu ziarul”. Pentru lamurirea cititorilor dvs: domnul Gabriel Andreescu, sustinatorul “limbii moldovenesti”, a eliminarii icoanelor si religiei din scoli, a opririi tragerii clopotelor duminica pentru ca “sunt incalcate drepturile” ateilor, a fost din prima si pana in ultima sa clipa de “editorialist” impotriva convingerilor de bun-simt ale corpului redactional al ziarului ZIUA.
Ceea ce probabil l-a deranjat cel mai tare pe distinsul fost editorialist Gabriel Andreescu in “colaborarea” sa tranzitorie cu ZIUA a fost de fapt campania “Voci curate” a Asociatiei Civic Media, sustinuta totalmente de ziarul ZIUA, ca si de US MediaSind, in Romania, sau Reporters Sans Frontieres si International Federation of Journalists, in intreaga lume. In urma acestei actiuni, inca aflata in curs de derulare, s-a dovedit ca cei mai apropiati prieteni si colaboratori ai domnului Andreescu au fost informatori ai Securitatii, majoritatea regrupati in Grupul pentru Dialog Social: Alin Teodorescu, Smaranda Enache, Sorin Antohi (nume de cod “Valentin”), Dan Oprescu Zenda, Mihnea Berindei (alias “Sandu” si “Mircea”), Iustin Marchis (indicativ “122 – Calugarul”), etc, sau persoane strans legate de foste cadre inalte ale sovieticilor din PCR, de talia lui Leonte Rautu sau Paul Cornea.
Domnul Gabriel Andreescu gaseste insa alte explicatii pentru dezvaluirile de presa din ZIUA: “Campaniile, fie ca era vorba despre deriva ortodoxista, fie despre atacurile cu tinte personalizate – de la Renate Weber si Smaranda Enache pana la Mihnea Berindei si Gabriel Liiceanu -, m-au obligat sa scriu explicit impotriva mizeriilor din ziarul “meu”.”, scrie Andreescu.
Pentru ca suntem acuzati de fapte ireale va rugam sa consemnati cateva motive ale rafuielilor lui Gabriel Andreescu, generate de sanctionarea unor acte reprobabile, cum ar fi:
In ce o priveste pe Renate Weber, pe fondul scandalului “limbii moldovenesti” , sintagma acceptata de ministrul roman de Externe Adrian Cioroianu la Bruxelles – o alta “gafa” din cariera sa fulminanta – ZIUA a expus faptul ca Renate Weber, Gabriel Andreescu si Valentin Stan sunt autorii unui studiu care promova acest concept dicutand despre legalitatea “moldovenismului” inca din 1994. Intitulat “Relatiile Romaniei cu Republica Moldova”, studiul publicat de revista GDS “22” in octombrie 1994 (!), a fost aplaudat si reluat imediat de presa guvernamentala de la Chisinau, “Nezavisimaia Moldova” – “Moldova Suverana” si “Comunistul”, organul Partidului Comunistilor din Republica Moldova.
Smaranda Enache, pe langa faptul ca este membra a GDS si co-presedinta a Ligii Pro Europa, care militeaza pentru autonomia teritoriala a “secuilor”, este si membra fondatoare a asa-zisei “Asociatii pentru Libertatea de Constiinta”, alaturi de Gabriel Andreescu si de-acum celebrul Emil Moise. Din toate aceste pozitii ale sale, fosta informatoare si activista PCR Smaranda Enache militeaza, ca si Gabriel Andreescu, pentru eliminarea icoanelor si a religiei din scoli si stergerea fundamentelor ortodoxe ale civilizatiei romanesti din mintea si sufletele copiilor. Adica exact ce si-au propus partidele comuniste internationaliste si Marx cu “edictul” – “religia este opiumul popoarelor”. Cu toate acestea, ZIUA nu poate fi de acord.
Cu Gabriel Liiceanu, ZIUA si Sorin Rosca Stanescu se afla in proces pentru acuzatiile de “plagiat” si “profitor al tuturor regimurilor” – de la Ion Iliescu, prin care a dobandit fosta Editura Politica a PCR, la Traian Basescu, pe care il trage continuu in jos in sondaje prin iesirile sale vetuste. Sa lasam Justitia sa-si spuna cuvantul.
In ce-l priveste pe membrul Comisiei Tismaneanu Mihnea Berindei, apropiatul lui Gabriel Andreescu, care a dat si el ZIUA si Asociatia Civic Media in judecata doar ca sa ponteze ca “respinge acuzatiile murdare”, avem incredere ca tot Justitia va face dreptate. Noi credem ca Decizia CNSAS Nr 1707/14.12.2006, disponibila pe site-ul Civic Media, in care se arata ca “BERINDEI Mircea a fost recrutat la data de 08.06.1968” si ca a avut doua nume conspirative “inclusiv dupa plecarea sa definitiva in Franta” – este edificatoare pentru orice Judecator din Romania noastra. Nu si din Romania lui Andreescu, care, dupa cate intelegem, se viseaza “procuror” in timp ce noi am fi “persoane nedemne” si “hoti”.
“Oare facandu-si meseria, procurorul legitimeaza hotii?”, se intreaba abulic Andreescu. Noi ii amintim lui Gabriel Andreescu ca, deasupra tuturor este, insa, Judecatorul.
Este de consemnat si faptul ca politica anti-nationala subterana a lui Gabriel Andreescu a mers pana la a-i reclama directorului Sorin Rosca Stanescu – profitand de o conjuctura personala generalizata – ca Departamentul de Politica Externa al ZIUA sustine pozitia presedintelui Traian Basescu in privinta Kosovo, “ceea ce este incalificabil”. De altfel, si recunoaste acest lucru, pe jumatate, dupa cum transmite Mediafax: Andreescu “precizeaza ca, la sfarsitului anului 2007, a avut o discutie cu Rosca Stanescu privind “campania – inculta si aventuroasa” dusa de ZIUA in chestiunea independentei Kosovo”. “Campania inculta si aventuroasa” a ZIUA era aceea de respectare a legii si dreptului international si a valorilor Organizatiei Natiunilor Unite conform pozitiei nationale exprimate de capul diplomatiei romanesti, presedintele Traian Basescu, pentru suvernitatea tarii vecine, Serbia. Andreescu a calificat pozitia demna si legala a Romaniei – chiar in articolele din ZIUA – drept “cea mai proasta posibila”: “Daca actul de sustinere a interventiei NATO in 1999 a asigurat un capital enorm pentru sustinerea ulterioara a intereselor Romaniei, atitudinea de astazi se arata incoerenta si neprofesionala”, scria Andreescu.
In “Casieria sau onoarea”, articolul din România literară Nr.10 din 16 Martie 2007, citat de Gabriel Andreescu, vice-presedintele ICR Mircea Mihaies scria:
“Dacă Roşca-Stănescu ar accepta să se debaraseze de echipa de calomniatori şi huligani de presă, s-ar putea spera în reintrarea într-o oarecare normalitate. Dacă directorul ar opta pentru varianta Roncea-Damian, evident că ar urma demisia în bloc a petiţionarilor şi condamnarea fermă a practicilor încurajate cu frenezie de Sorin Roşca-Stănescu. Evident că nu se va întâmpla aşa, chiar dacă echipa de intelectuali-editorialişti de la “Ziua” nu scrie din ataşament faţă de valorile publicaţiei. Observându-le prestaţiile, e limpede ca lumina zilei că la “Ziua” se scrie pentru bani. Roşca-Stănescu e suficient de inteligent să-şi plătească bine colaboratorii care-i pot asigura o anumită imagine de onorabilitate. (…) Pentru intelectualii colaboratori la “Ziua” a început numărătoarea inversă. Din clipa de faţă, ei au de ales doar între două lucruri: casieria lui Roşca-Stănescu sau salvarea propriei onoare.”
Se vede treaba ca Gabriel Andreescu, aflat in fata acestei dileme – casieria sau onoarea – a ales sa-si ridice carnatii de la Sorin Rosca Stanescu, chiar si de Craciunul pe care il contesta vehement. De “onoare” si-a adus aminte dupa ce s-a inchis casieria.
Nu in ultimul rand, amintim ca atacurile lui Gabriel Andreescu se inscriu in seria violenta initiata de Grupul pentru Dialog Social, prin asa zisul “Apel al 18 intelectuali” de eliminare din presa a mai multor ziaristi, act ce aduce aminte de rechizitoriile unui alt “procuror civil”, ca si Gabriel Andreescu, fondatorul GDS Silviu Brucan care cerea in ziarul “Scanteia” sa dispara din presa poporului ziaristii regimului burghezo-mosieresc. Si Mircea Mihaiesi, in editorialul sau de dupa schimbarea pozitiei directorului ZIUA Sorin Rosca Stanescu, intitulat foarte doct “Adio, Ciripoi”, emite o “lista neagra” similara.
Citam din “Apelul celor 18”: “Ziaristi precum Victor Roncea, Miruna Munteanu, Vladimir Alexe, Dan Chiachir, George Damian, s.a. au devenit varful de lance al atacurilor nationalist-securiste. Dupa promovarea incontinenta a lui Paul Goma, cu toate excesele lui, cu repetatul si obositorul sau negationism, ZIUA recidiveaza cu recentele atacuri la adresa lui Vladimir Tismaneanu, Smaranda Enache, Mihai Razvan Ungureanu, etc.”
In fapt, ca si in cazul Andreescu, a deranjat pozitia transanta a ziaristilor numiti in cauze nationale precum apararea intereselor romanesti privind Basarabia, Bucovina, Insula Serpilor, salvarea Deltei si impotrivirea fata de construirea Canalului Bastroe, umilirea romanilor din jurul granitelor, mistificarea trecutului comunist al tarii de catre urmasii bolsevicilor, “Afacerea Gojdu”, negestionarea corecta a conflictului Vatican-Romania privind Catedrala Sfantul Iosif, apararea icoanelor si dreptului la religie si, nu in ultimul rand, campania pentru deconspirarea agentilor unor servicii secrete anti-Romania din presa si societatea civila. Luari de pozitie care au generat campanii sau editoriale premiate de Comisia Europeana si Clubul Roman de Presa sau la Galele Societatii Civile.
La ora respectiva ZIUA titra, explicand:
“Atacurile” la Tismaneanu si Smaranda Enache
ZIUA din 13 mai 2006: “Vladimir Tismaneanu este un personaj care ascunde, se pare, inca multe secrete. Desemnat recent sa conduca o comisie prezidentiala al carei scop – precizat inca de la infiintare – il constituie declararea sistemului comunist drept “criminal”, fara sa se pronunte asupra vinovatilor, Vladimir Tismaneanu nu si-a precizat (inca) relatiile sale cu o serie de institutii ale statului roman si nici felul exact in care a ajuns din Venezuela in SUA. (…) Arhiva SRI, Fond “D”, Dosar nr. 10.947, vol. 9, la pag. 369-370, prezinta un scurt “curriculum vitae” al lui Vladimir Tismaneanu. Ceea ce dezvaluie Fisa din 13 august 1987 este un fapt neasteptat: Vladimir Tismaneanu a plecat din Romania, in noiembrie 1981, cu ajutorul U.M. 0617, unitate a Securitatii! U.M. 0617 nu este insa alta decat codificarea “Directiei a II-a” a Securitatii, specializata in contra-informatii economice.”
ZIUA din 24 martie 2006: Ziarul ZIUA a primit saptamana trecuta, cu promptitudine, o solicitare oficiala din partea CNSAS, in atentia redactorului nostru Victor Roncea, semnata de vicepresedintele CNSAS, Viorel Mircea Nicolescu: “Urmarea articolului dumneavoastra intitulat “Neobrazare maghiara, UDM(d)R si PC(d)R” publicat in ziarul Ziua din 13.03.2006, in care faceti afirmatia ca sunteti in posesia unor documente, cu privire la o “turnatoare a Securitatii”, pe care sunteti dispus sa le puneti la dispozitia CNSAS, va informam ca, potrivit art. 20 alin. 1 si 3 din Legea 187/1999 cu modificarile si completarile ulterioare, aveti obligatia sa predati aceste materiale institutiei noastre”. Ieri, delegatul ziarului ZIUA a predat reprezentantului CNSAS, spre studiul expertilor Consiliului, un dosar cu documente intrate in posesia unui revolutionar din Targu Mures, in decembrie 1989, si ajunse ulterior in posesia redactorului ZIUA.
In acelasi timp, numerosi reprezentanti ai societatii civile reale scriau:
Vina “extremistilor”: nu le-a placut limba lui Stalin

“Ziaristi talentati de la ZIUA, ca Victor Roncea, George Damian, Miruna Munteanu, Dan Ciachir, s.a, care isi fac munca pledand cu demnitate, curaj si constiinta nationala pentru interesele romanilor, nu trebuie impiedicati si descurajati in frumoasa si bogata lor activitate. Faptul ca, de exemplu, printre altele, ne atrag atentia asupra datoriei ce o avem de a lupta pentru restituirea tezaurului nostru de la Moscova, pentru apararea mostenirii Gojdu sau pentru dreptul pe care legal il avem de a denunta un Tratat nerespectat, care ne umileste si ne nedreptateste, sunt toate acestea de natura sa ne demonstreze ca ei vor mai mult sa ne ajute. Pe de alta parte, confuzia si raul pe care ni l-a pricinuit “limba moldoveneasca” inventata de Stalin, ii face pe unii dintre ei sa fie atenti la orice incercare de a se mai descoperi o limba pentru fratii nostri dintre Prut si Nistru.”
Prof. dr. doc. Ion GHERMAN Presedinte al Societatii Culturale “Tinutul Herta”
“Hozer be tsuva”
“In urma cu cateva zile am fost foarte surprins si neplacut impresionat de un atac murdar la adresa ziarului pe care il admir si al unor ziaristi pe care ii pretuiesc. Surprinderea mea a fost cu atat mai mare cu cat printre cei 18 semnatari se numarau si cateva nume pe care, pana acum, le-am socotit plenare pentru democratia si cultura romaneasca. Mi-e greu sa inteleg iritarea lor si mult mai greu mi-ar fi sa-mi explic de ce tocmai un Victor Roncea, admirabil in toate bataliile pe care le-a initiat si le poarta cu o daruire si pasiune fara egal in presa romaneasca, este propus de “Cei 18” linsajului. Il cunosc personal pe ziaristul Roncea si am regasit in el aceleasi interese pe care le poarta si evreimea: pastrarea traditiilor noastre sfinte si a memoriei sacre. (…)
Este drept, comentariile lor nu sunt neaparat pe placul autoritatilor politice, foruri pamantesti trecatoare. Dar tocmai asta admiram, noi, evreii, cel mai mult: diversitatea opiniilor.”Cei 18″ ar trebui sa devina “hozer be tsuva” cum se spune in ebraica, adica sa gandeasca a doua oara, si sa revina la adevar. Au gresit adresa, si e pacat”.
David Kahan,
Presedintele Asociatiei Evreilor Romano-Americani
New York.
In incheiere va transmitem ca, totusi, noi ne rugam pentru sanatatea lui Gabriel Andrescu, in toate privintele.
Victor RONCEA
Editorialist ZIUA
Sef Departament Externe
https://www.victor-roncea.blogspot.com/

Multumesc Agentiei Mediafax pentru publicarea a largi extrase din dreptul meu la replica si reiau mai jos si comentariul din finalul stirii Mediafax, care cuprinde si replica lui George Damian:

Pe de alta parte, George Damian reactioneaza si el, printr-un comunicat remis MEDIAFAX, la afirmatiile lui Gabriel Andreescu, care precizase: “Evolutiile publicistice, pe de alta parte, nu faceau decat sa sublinieze chestiunea mai veche: de ce ma asociez cu numele acestei publicatii? Desigur ca intrebarea mi-o pusesem si eu. Desigur ca reprosurile – sau ironiile – in acest sens ale unor persoane care pentru mine contau nu m-au lasat indiferent. Au fost zile in care mi-am pus problema divortului fata de publicatie in modul cel mai serios. {i tocmai pentru ca m-am gandit atent, m-am revoltat impotriva ipocriziei argumentelor. De unde aceasta idee, ca m-as compromite scriind intr-un ziar in care apar si textele mlastinoase ale lui George Damian?”.
“Pe de-o parte, m-a bucurat caracterizarea facuta de d-l Gabriel Andreescu articolelor mele drept “mlastinoase” – asta inseamna ca le-a citit. Trebuie sa marturisesc ca si eu am citit articolele scrise de d-l Gabriel Andreescu – care il dau de gol pe autorul lor ca fiind un banal adept al scolii antinomiste (in acceptiunea data acestui termen de Dan Petrescu) cu usoare tendinte spre umor oximoronic (vezi titlul ultimului articol al d-sale “Educatia religioasa ca abuz al copiilor”). Eu insa prefer sa cred ca Jonathan Scheele (fostul reprezentant al Comisiei Europene in Romania) era sincer in seara in care mi-a fost decernat premiul al II-lea al Concursului Reporter European spunand: “In aceasta seara, vom premia articolele considerate de juriul independent cele mai bune analize legate de aderare, din cele inscrise la concursul “Reporter European” editia 2005. Ele au in comun un spirit critic robust, care ridica intrebari si ofera explicatii”. De asemenea, am incredere in juriul compus din Mircea Vasilescu, Ioana Avadani, Cristina Guseth, Alexandru Lazescu si Anca Curigut, care mi-au acordat acest premiu pentru “stilul direct si percutant si analiza taioasa”, transmite George Damian, in comunicatul remis MEDIAFAX.

MEDIAFAX — 2008-02-04
Nr. 65 – Flux(uri): ” LIFE “

ZIUA-ANGAJATI-REACTII / Gabriel Andreescu: Identitatea cotidianului Ziua din 2004, “foarte departata de cea de astazi”

BUCURE{TI, 4 feb (MEDIAFAX) – Gabriel Andreescu, fost editorialist la Ziua, apreciaza ca, in 2004, cand a inceput sa scrie aici, cotidianul avea o identitate jurnalistica “foarte departata de cea de astazi” si ca evolutia ziarului in ultimele 10-15 luni l-a obligat sa intre “intr-un fel de opozitie, din interior, cu ziarul”.Cotidianul Ziua a renuntat, “din motive economice”, la colaborarea cu sapte editorialisti ai publicatiei, a declarat sambata pentru MEDIAFAX Adrian Patrusca, redactor-sef al ziarului. Cei sapte colaboratori externi ai ziarului la care s-a renuntat sunt Constantin Balaceanu Stolnici, Ioan Bogdan Lefter, Gabriel Andreescu, Adrian Severin, Roxana Iordache, Serban Orescu si Ion Spanu, potrivit publisherului, Mihai Palsu.

Ca reactie, Gabriel Andreescu spune ca a incetat colaborarea la cotidianul Ziua, la cererea noii conduceri, incepand cu 1 februarie 2008.”Deja, de cel putin un an (de zile), prieteni, cunostinte, persoane cu care ma intersectam din intamplare imi repetasera intrebarea: cum de accept eu sa colaborez la acest ziar? Prima idee a reprosurilor era “compromiterea”. Ziua a devenit locul de manifestare a unui jurnalism grobian si eronat ideologic. Cum ma pot simti bine semnand pe paginile lui? Scriind alaturi de Victor Roncea si de Dan Ciachir? Sub titlul “Onoarea sau casieria”, un scriitor indrepta degetul spre editorialistii de la Ziua declarand, aproape galgaind de satisfactie: sunt maculati! Alte critici la adresa colaborarii mele si a altor “personalitati onorabile” cu Ziua invocau motive de ordin public. Cineva atragea atentia ca “marile rasturnari si confuzii in istoria societatilor moderne s-au intamplat atunci cand s-au creat aliante nenaturale intre discursuri publice marginale, exclusiviste si discursuri publice democratice”. Autoarea condamna alaturarea cu spirite anacronice, antioccidentale intrucat, prin aceasta, ultimii se legitimeaza, spune Gabriel Andreescu, intr-un comunicat remis MEDIAFAX.
El precizeaza ca a inceput sa scrie la Ziua din primavara anului 2004, la invitatia lui Sorin Rosca Stanescu. “Il cunosteam pe Rosca Stanescu de la inceputul anului 1990, eu fiind prieten cu Petre Mihai Bacanu, el lucrand direct cu fostul director de la Romania libera. In spiritul acelor vremuri, Rosca Stanescu practica un jurnalism militant. Cele doua pericole politice care pareau sa-l obsedeze pe el erau aceleasi care ma obsedau si pe mine: fortele reprezentate de Ion Iliescu si, celalalt capat al binomului, gruparea ce-l alesese ca varf de aisberg pe Vadim Tudor. Am inceput colaborarea avand in minte aceasta solidaritate politica implicita cu directorul ziarului si in plus, o identitate jurnalistica – a Ziua – foarte departata de cea de astazi. Obisnuit sa ma ocup de teme incomode, am intrat, de la inceput, intr-o vadita divergenta cu tonul general al ziarului. Faptul nu a pus in discutie principiul indispensabil al asocierii mele: independenta”, explica Gabriel Andreescu. El precizeaza ca o singura data a trebuit sa trimita “in alta parte” un text pregatit pentru Ziua.”Scrisesem un editorial “aspru” privind nefericita si ilegala idee de a publica un anunt de recompensa pentru prinderea lui Gregorian Bivolaru. Editorialul a fost refuzat. Am mers atunci la Rosca Stanescu pentru a cere o explicatie. Mi-a zis ca anuntul fusese retras si, acum, nu i se pare firesc sa fie pus sub acuzare chiar in paginile ziarului pe care-l conducea. Am acceptat. Era o situatie pe care o puteam trata, la randul meu, cu simt al masurii. Apoi, Ziua si-a deteriorat jurnalismul luna de la luna. Ce s-a intamplat in paginile cotidianului in ultimele 10-15 luni m-a obligat sa intru intr-un fel de opozitie, din interior, cu ziarul. Campaniile, fie ca era vorba despre deriva ortodoxista, fie despre atacurile cu tinte personalizate – de la Renate Weber si Smaranda Enache pana la Mihnea Berindei si Gabriel Liiceanu -, m-au obligat sa scriu explicit impotriva mizeriilor din ziarul “meu”. Iar editorialele apareau saptamana de saptamana. Rosca Stanescu imi reconfirma, in acest fel, libertatea totala a exprimarii. De altfel, au fost si alte gesturi ale lui care au contat. El mi-a deschis paginile ziarului pentru lungul jurnal “Ani, oameni, disidenta”, afirma editorialistul.
El precizeaza ca, la sfarsitului anului 2007, a avut o discutie cu Rosca Stanescu privind “campania – inculta si aventuroasa” dusa de Ziua in chestiunea independentei Kosovo.”Mi-a oferit posibilitatea sa scriu un serial pe aceasta chestiune. Acesta avea sa ocupe, timp de 5 zile, cate o jumatate de pagina a publicatiei. Acum, post factum, e momentul sa spun ca atitudinea lui, in ce ma priveste, a fost impecabila. Pentru ea nu pot decat sa-i multumesc.
Evolutiile publicistice, pe de alta parte, nu faceau decat sa sublinieze chestiunea mai veche: de ce ma asociez cu numele acestei publicatii? Desigur ca intrebarea mi-o pusesem si eu. Desigur ca reprosurile – sau ironiile – in acest sens ale unor persoane care pentru mine contau nu m-au lasat indiferent. Au fost zile in care mi-am pus problema divortului fata de publicatie in modul cel mai serios”, mai spune Gabriel Andreescu.
El spune ca nu a plecat de la Ziua din cauza “ipocriziei” argumentelor criticilor. “De unde aceasta idee, ca m-as compromite scriind intr-un ziar in care apar si textele mlastinoase ale lui George Damian? Demnitatea cuiva nu e atinsa de faptul ca respira in aceeasi camera cu persoane nedemne. E absolut contra bunului simt sa se sustina ca atunci cand il apar – de exemplu – pe Mihnea Berindei de calomniile lui Victor Roncea, in acelasi ziar, eu il legitimez, de fapt, pe ultimul. Oare facandu-si meseria, procurorul legitimeaza hotii? Care e consistenta ideii ca as sustine prin semnatura mea ideologiile din Ziua? Presa – chiar privata – este un serviciu public (…) Or, eu nu am fost niciodata membru unui partid tocmai pentru a nu sustine politici cu care nu ma pot identifica. In sfarsit, e aiurea sa identifici Ziua cu publicatii afiliate precum Tricolorul, Romania Mare etc.”, precizeaza editorialistul.El spune ca nu scrie ca sa treaca “niste examene”, ci ca sa atraga atentia asupra a ceea ce se intampla in lume. “Cum sa renunti sa scrii despre adevarurile care conteaza si pentru oamenii care asteapta? Cererile de a parasi Ziua erau cu atat mai putin rezonabile, cu cat cei in cauza stiau contextul: severa limitare a posibilitatii de exprimare. Presiunea patronilor si inregimentarea ziaristilor au atins astazi o cota critica. Respectul pentru dreptul la cuvant, fair play-ul si devotamentul fata de regulile de joc aproape au disparut. Grupurile intelectuale care le mai invoca considerandu-se, pe sine, un model, le tradeaza la randul lor. Si atunci? Atunci am scris despre libertate si nedreptate in pagina pusa la dispozitie de Ziua”, mai spune Gabriel Andreescu.
Pe 25 ianuarie, Sorin Rosca Stanescu a parasit functia de director la Ziua, anuntand ca ramane, insa, director onorific si editorialist al ziarului, conducerea fiind asigurata, dupa plecarea sa, de fostul redactor-sef adjunct al ziarului, Mihai Palsu, numit publisher, si redactorul-sef al Ziua, Adrian Patrusca. “Nu e vorba de o demisie, voi fi director onorific si editorialist la Ziua. E vorba de un transfer intr-o functie mai importanta in cadrul grupului”, a declarat atunci, pentru MEDIAFAX, Sorin Rosca Stanescu.
In comunicatul de presa dat publicitatii de Ziua pe 25 ianuarie, se preciza faptul ca Sorin Rosca Stanescu va fi promovat intr-o functie inalta la nivelul grupului de presa, incepand cu 1 februarie. Contactat, vineri, de MEDIAFAX, fostul director al Ziua a declarat ca, in cursul acestei saptamani, actionarii ziarului vor anunta noua sa pozitie.
Madalina Cerban ([email protected])
END
PS: Extraordinara prezenta “societatii civile” care a incaput, duminica, toata, in fantana de la Arhitectura. “Cele mai importante organizatii ale societatii civile”, in numar de 23, de la SAR-ul Alinei Mungiu Plugaru la GDS si Apador-ul lui Gabriel Andreescu, insotite de alte 11 asociatii si fundatii “grupate in jurul fostului presedinte Emil Constantinescu”, au reusit sa stranga, “pentru democratie” si CNSAS “cateva sute de oameni”, conform Curentul, “peste 1000”, dupa Romania Libera, circa 600, conform Jandarmeriei Romane, luand in considerare, presupun, inclusiv reporterii, cameramanii, jandarmii si extraterestrii.
Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , 2 Comments »
Newer Entries »
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More
RSS FeedAbonare RSS
Roncea.ro pe TwitterRoncea.ro pe Twitter

  • Featured Video

  • Ads

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova