Interzicerea lansarii la Onesti a lucrarii “Dictatura Biometrica”, realizata de Asociatia Civic Media si Fundatia Petru Voda, a fost consemnata in Raportul pentru drepturile omului in 2009, al Departamentului de Stat al SUA. Este interesant ca acest eveniment a fost relatat in premiera de Blogul Roncea, apoi de alte doua bloguri si, ulterior, doar de o gazeta si un post tv local. Ilegalitatea primarului Emil Lemnaru a fost reclamata de asociatiile membre ale Coalitiei Impotriva Statului Politienesc, care, impreuna cu Parintele Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda au strans 1.000.000 de semnaturi impotriva obligativitatii actelor biometrice. In ciuda faptului ca a fost sabotata constant de mass media controlate de grupurile de interese anti-nationale, si a fost realizata cu mijloace minime, beneficiind pentru raspandirea cuvantului liber doar de comunitatea blogarilor ortodocsi si o singura televiziune, aceasta campanie romaneasca ramane, prin numarul imens de aderenti, cu nume si semnatura, drept cea mai mare actiune civica din istoria Romaniei post-belice.
In ceea ce priveste Raportul, acesta demonstreaza din pacate, din nou, cum pot fi deformate realitatile din Romania intr-un mod jenant pentru un Departament de Stat, pentru notiunea de profesionalism dar si, mai ales, pentru bunul simt. Autorii, “sursele”, sunt aceiasi societarii sorosisti in civil, imbuibati si antrenanti la Budapesta si Moscova dar cu teschereau si rezervoarele SUV-urilor umplute de Bruxelles si Washington. Dincolo de aceste aprecieri personale, consemez ca atare extrasul legat de, probabil, una dintre putinele fapte reale cuprinse in Raport:
“Libertatea academică şi evenimentele culturale
Nu au existat restricţii din partea guvernului referitoare la libertatea academica şi la evenimentele culturale. Cu toate acestea, au existat informaţii despre câteva cazuri în care autorităţile locale s-au amestecat în aceste activităţi.
În august, primarul localităţii Oneşti, Emil Lemnaru, a oprit desfăşurarea conferinţei de lansare a cărţii Dictatura biometrică, în care se afirma că stocarea datelor pe cipuri este un pericol pentru omenire. ONG-urile care se ocupă de drepturile omului au protestat, afirmând că această acţiune reprezintă o încălcare a libertăţii de exprimare.”
În ţara noastră,
conform Programului Naţional de
Vaccinare, există nouă vaccinuri obligatorii şi gratuite, împotriva
hepatitei B, tuberculozei, difteriei, tetanosului, tusei convulsive, rujeolei,
rubeolei, oreionului şi poliomielitei. Încă din 1980 au apărut serioase şi
justificate îndoieli în privinţa utilităţii acestor vaccinuri, precum şi
dovezi clare ale efectelor negative.
Pediatrul american R.
S. Mendelsohn a avut curajul să atragă atenţia în cadrul unei emisiuni
televizate şi printr-o carte de mare succes asupra faptului că nu există dovezi
ştiinţifice convingătoare ale eficienţei vaccinurilor. În SUA, în anul 1996, în
grupa de vârstă 0-1 an au fost înregistrate 54 de cazuri de hepatită B şi 1080
cazuri de reacţii adverse după vaccinul împotriva acestei boli, dintre care 47
de decese. Aceasta arată foarte clar că vaccinarea nu este justificată.
§ efecte adverse grave: convulsii, crize de tip
epileptic, meningită, encefalită, afazie, necroliză epidermică toxică, diabet,
tulburări de coagulare a sângelui, inflamaţii ale nervilor periferici, boli
autoimune.
În anul 1971 s-a
descoperit faptul că vaccinarea poate modifica structura genetică a omului.
Părinţilor nu li se
spune nimic din toate acestea.
Adevăraţii
oameni de ştiinţă au ajuns la următoarea concluzie: „Vaccinările sunt o insultă
fiziologică, pentru că reprezintă o inoculare forţată a unor colonii de
virusuri şi de bacterii într-un organism care poate nu este pregătit să înfrunte
un asemenea atac”[1].
În Albania,
poliomielita dispăru-
se datorită măsurilor de igienă. În
ciuda acestui fapt, în anul 1998, guvernul şi autorităţile medicale au impus o
„campanie de prevenţie antipolio”. Vaccinul cultivat pe rinichi de maimuţă a
fost administrat la 800 000 de copii sub 5 ani. Rezultatul: poliomielita a
reapărut în Albania. Mulţi copii au făcut forme grave de boală, iar unii au
murit[2].
În multe
cazuri vaccinările au produs scăderea imunităţii, lăsând organismul pradă
bacteriilor.
În 1923, în
Franţa, a început vaccinarea împotriva difteriei. Consecinţa a fost
următoarea: în zece ani de vaccinare, numărul cazurilor de difterie a crescut
de la 11 000 la 21 000[3].
În 1992,
vaccinul trivalent rujeolă-oreion-rubeolă a provocat cazuri de meningită
post-vaccinală. Alt vaccin împotriva rujeolei, utilizat în lumea a treia, a cauzat moar-
În anul 2009,
sistemul oficial a desfăşurat o campanie de (dez)informare, prezentând
Gardasilul ca vaccin pentru prevenirea cancerului de col uterin. În realitate[5], acest vaccin conţine
polisorbat 80, o substanţă care poate cauza sterilitate şi poate declanşa
boli autoimune, alergii severe şi chiar cancer.
Tot în anul
2009, sistemul oficial a creat mare panică prin declararea „pandemiei de gripă
porcină” cu alertă de gradul 6. Se cunoaşte faptul că agentul patogen, virusul
A H1N1, este o creaţie de laborator, iar gripa este de gravitate medie, multe
cazuri vindecându-se spontan. Gripa porcină este un pretext pentru vaccinarea
obligatorie a populaţiei. Fondurile de care va beneficia producătorul
vaccinului sunt de 3000 de miliarde de euro. Referitor la aceasta, d-l Prof.
Univ. Dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România, a
declarat: „Organizaţia Mondială a Sănătăţii încearcă să introducă o dictatură medicală, ca şi sănătatea publică, ce a început să încalce drepturile
naturale ale omului, pentru că, vedeţi: a introdus carantina, a
interzis libera circulaţie, a introdus vaccinarea obligatorie, s-a încălcat
autonomia pacientului care nu poate refuza tratamentele obligatorii”[6].
Vaccinarea,
SIDA şi AZT-ul
La ora actuală[7] există studii ştiinţifice
serioase care acuză vaccinările de producerea sindromului de imunodeficienţă
dobândită (SIDA).
Acelaşi sistem
oficial care a provocat SIDA slăbind sistemul imunitar al oamenilor prin vaccinuri,
a născocit şi rezolvarea problemei. „Remediul” se numeşte AZT. Această
substanţă a fost testată cu mulţi ani înainte ca tratament al cancerului. Însă
a fost abandonată din cauza toxicităţii sale.
„În 1986 SIDA crea premisele
unei pieţe de
desfacere extrem de promiţătoare.
Laboratoarele
Burroughs Wellcome s-au gândit atunci că molecula, a cărei punere la punct îi
costase extrem de mult şi eşuase în tratarea cancerului, putea fi utilizată
profitabil în tratarea SIDA. Au întreprins atunci un test clinic placebo
dublu-orb, autorizat de Food and Drug Administration. Astfel AZT a ajuns pe
piaţă constituind unicul tratament împotriva SIDA, cu toate că testele au
fost vehement criticate de către lumea ştiinţifică”.[8]
Cercetările
ştiinţifice serioase au arătat că AZT slăbeşte sistemul imunitar, grăbind
astfel decesul bolnavilor de SIDA.[9]
Experimentele
pe oameni
Directivele
internaţionale propuse în cercetarea biomedicală care implică subiecţi umani
prevăd: „Participarea fiinţelor umane ca subiecţi în cercetarea biomedicală
trebuie să se subordoneze, în măsura
posibilului, acceptului lor liber
Introducerea
expresiei „în măsura posibilului”,
deschide poarta abuzurilor. Copiii din centrele de plasament şi bătrânii
neavizaţi din azile nu sunt în cunoştinţă de cauză; bolnavii mintal nu au discernămîntul
necesar; deţinuţii acceptă gândindu-se la avantaje; voluntarii sănătoşi, fiind
săraci, acceptă experimentele contra unor sume de bani şi nu cunosc adevăratele
efecte negative (pe care nici experimentatorii nu le cunosc, fiindcă fac
aceste experimente tocmai pentru a vedea efectele negative). Iar
despăgubirile primite în cazurile grave nu pot reda sănătatea.
„Experimentele
pe om au căpătat o dimensiune gigantică, şi nimeni nu ştie şi nu poate să
controleze rezultatele, în afara unor rare ocazii, când anumite substanţe
chimice provoacă daune considerabile[11] (numeroşi morţi şi handicapaţi) şi atunci ele sunt aduse la cunoştinţa publicului”.
Într-un
experiment mondial cu tamoxifen 100
000 de femei au servit drept cobai. Acestora li s-a administrat zilnic, timp
de 5 ani, un comprimat de 20 mg. Tamoxifenul este folosit drept tratament şi
mijloc de prevenire al tumorilor mamare. În realitate, el are un efect contrar;
după 5 ani s-a constatat apariţia tumorilor la foarte multe femei sănătoase care
au participat la experiment. În plus, tamoxifenul produce trombocitopenie
(scăderea numărului de plachete sanguine, boală deseori mortală), vasculită
purpurică (inflamaţia peretelui intern al vaselor sanguine), alterări
corneene şi retiniene, edeme, hemo-ragii, vertij, cefalee, depresii.[12] Profesor Ioan Vladuca
Dupa publicare a doua articole despre o problema doar in aparenta minora – interzicerea becurilor cu incandescenta si introducerea asa-ziselor becuri “ecologice” cu mercur, fosfor si ultraviolete – (Vezi DICTATURA IMBECILILOR. Guvernul Boc a impus o decizie a UE fara nici o baza legala. Afacerea becurilor “ecologice” ucide mediul si tampeste romanii si RADU PORTOCALA: Inapoi catre Orwell), un specialist din aceasta industrie ne dezvaluie, in exclusivitate, detalii socante despre decizia controversata a UE si nu numai a ei. Se pare ca in spatele campaniei “ecologice” zace, si in acest caz, o imensa minciuna. Ca este vorba doar de o afacere sau de mai mult decat atat, depinde de noi sa aflam. Specialistul ne releva, pana una alta, printre altele, urmatoarele: lumina lampilor fluorescente compacte este de fapt stroboscopica, radiatiile sunt mai mari, la fel undele ultraviolete, care tocmai au fost decretate de Organizatia Mondiala a Sanatatii drept cancerigene, in cazul solarelor, conform Reuters. Animalele s-ar putea sa aiba disfunctii iar omul intra mai repede intr-o stare de oboseala sub aceasta lumina. Deci, in ce am fost bagati? Deocamdata, pana nu se inventeaza “politia becurilor”, putem sa ne aprovizionam cu becuri normale de la fratii de peste Prut. Dar dupa ce vor fi si ei bagati in UE, ce ne facem? Nu mai bine iesim? Multumesc comentatorului nostru si il rog sa revina cu informatii la fel de interesante. (V.R.)
Domnule Roncea,
De ani buni sint angajat in departamentul de cercetare-dezvoltare al unei multinationale ce are printre altele si proiectarea/fabricarea diferitelor corpuri de iluminat. Ma ocup de becurile ecologice sau altfel cunoscute ca lampi fluorescente compacte (LFC) cu balast integrat sau in engleza compact fluorescent lamps (CFLi). Vreau sa fac citeva precizari ce tin de opinia mea personala si nicidecum de cea, cel putin oficiala, a companiei pentru care lucrez :
1. Nu numai UE interzice comecializarea becurilor cu incandescenta ci si NAFTA. Tari precum Australia si Japonia le-au interzis deja. Desigur asta n-are nimic dea face cu piata libera si optiunea consumatorilor (ce cuvint urit dar asta sintem considerati). Probabil peste ani copiii vor invata la scoala ca pamintul a fost salvat de constiinta cetatenilor din tarile occidentale.
2. Dupa cum bine ati mentionat in articol becurile ecologice (o sa le spun in continuare LCF) nu sint atit de ecologice din cauza : a) mercurului ce se afla totusi in cantitati mici; dozatoarele sint mai bune si mai nou se utilizeaza asa numitele pilule cu mercur. b) numeroaselor substante din partile componente ale LCF-urilor : invelisul de plastic, componentele electronice si tubul de sticla captusit cu fosfor. c) costul reciclarii despre care nimeni nu vrea sa vorbeasca. d) factorului de putere scazut (0,5) pentru care deocamdata numai consumatorii comerciali/industriali sint penalizati de catre furnizorii de energie electrica. 3. Calitatea luminii este foarte proasta.
Un bec cu incandescenta emite lumina pentru ca filamentul de wolfram se incalzeste devenind incandescent. Nu vreau sa intru in teoria luminii pentru ca este o nebuloasa sau in alte cuvinte inca nu se stie ce-i lumina din moment ce exista doua teorii, una corpusculara (fotonul) si alta electromagnetica; cind nu se potriveste una o aplicam pe cealalta. Spectrul unui bec incandescent este apropiat de cel al soarelui (ideal desigur) amplificind culorile cu lungimi de unda apropiate de infra-rosu si atenuind pe cele apropiate de ultraviolet. Indicele de redare a culorilor fiind 100. De fiecare data cind curentul alternativ (asta avem la priza) scade si intensitatea luminii scade si cind curentul creste intensitatea luminii creste cu frecventa de 50Hz. Dar filamentul chiar cu o masa relativ mica are o inertie si lumina perceputa de ochiul uman pare a fi constanta desi nu este. Chiar cind curentul trece prin zero filamentul nu se raceste complet si emite lumina. O LCF lucreaza la frecvente mult mai mari (balastul electronic) (40-70 KHz) iar principiul este altfel. Conform teoriei electronii ce se misca cu viteze mari intre cei doi filamentii ai tubului lovesc atomi de mercur care emit o lumina pe o lungime de unde invizibila (ultra-violet) si periculoasa.
Stratul de fosfor transforma acea lumina invizibila in una vizibila. Stratul de fosfor este un amestec de trei culori : albastru, verde si rosu (RGB). Indicele de redare a culorilor este numai 80-82. Combinatia acestor culori dau impresia de lumina „calda” (mai mult rosu), alba (mai mult albastru) etc cind de fapt se emite lumina albastra, verde si rosie. De aceea unele culori in lumina fluorescenta sint amplificate (albastru, rosu si verde) pe cind restul sint atenuate. De cite ori curentul prin tubul de sticla scade si intensitatea luminoasa scade. Cind curentul trece prin zero nu se genereaza lumina adica lampa se opreste.
Inertia stratului de fosfor si cea a ochiului uman la acea frecventa ridicata dau impresia de lumina constanta cind de fapt este stroboscopica; multe animale asa o percep asa ca atentie la animalele de casa. Mai mult ca sigur ca si inconstientul nostru o percepe ca fiind tot stroboscopica si de aceea senzatia de oboseala. Ar mai fi interferentele electromagnetice prin conductie si radiatie mult mai mari in cazul LCF.
As insista asupra factorului de putere ce nu este discutat si care de fapt demonteaza toata asa zis eficienta. In general se zice ca pentru aceasi putere activa consumata (masurabila in W precum contorul) o LCF produce de 4 ori mai multa lumina. Dar factorul de putere al unei LCF este 0,5 pe cind la un bec incandescent este ideal adica 1. Pentru aceeasi putere activa consumata o LCF consuma de doua ori mai mult curent! (un bec de 60W va consuma 273mA pe cind o LCF de 60W va consuma 545mA).
Pentru acelasi curent consumat o LCF are de doua ori mai putina putere activa, dar aceasi putere aparenta si deci eficienta luminoasa, chiar si dupa cum este calculata acum, scade de la 4:1 la 2:1.
Factorul de putere nu este scazut in cazul LCF din cauza defazajului intre tensiune si curent ci din cauza formei de unda nesinusoidale a curentului consumat de o LCF. Astfel o LCF ia curent din reteaua de distributie numai pe o perioada scurta de timp a unei alternante, cit se incarca condensatotul electrolitic. Dar pentru ca se face referire numai la valoarea eficace a curentului se ascunde alt fapt; amplitudinea sau maximul atins de acealasi curent consumat in valoare eficace (sau rms) este de citeva ori (~3x) mai mare la o LCF decit la un bec cu incandescenta.
Asta duce la pierderi in retelele de distributie, la necesitatea supradimensionarii si reducerea posibilitatilor de incarcare cu putere activa a instalatilor de producere si distribuire a curentului electric. Cu siguranta va veni vremea cind si consumatorii casnici vor fi penalizati pentru factorul de putere scazut (15-18% dupa revista Tehnium: https://www.tehnium-azi.ro/articles.php?article_id=8)
Ca LCF sint atit de daunatoare este de discutat; cite alte lucruri utile si inutile nu sint periculoase si nu ne prea facem probleme (celulare, microunde, ecranele televizoarelor si calculatorelor etc). Nici o multinationala nu va cheltui pe eventualele efecte asupra sanatatii consumatorilor. De altfel unele cuvinte sint interzis a fi utilizate in documente si in corespndenta. Frica face la fel de mult rau precum mercurul aflat in LCF si de aceea n-ar trebui insistat pe pericolele reale desigur ci asupra motivului (eficienta nu este adevaratul motiv pentru ca per ansamblu nu exista; si nici grija fata de consumatori) pentru care organizatii suprastatale (UE, NAFTA) impun reguli si restrictii fara a consulta in vreun fel populatia.
Costul unei LCF in China este de 1,5-2,3 RON sau 50-80 de centi americani si asta include profitul fabricantului. Inclusiv marile multinationale (Philips, Osram etc) aduc LCF din China de multe ori de la acelasi furnizor; aceasi marie cu alta palarie. Adaosul acestora in urma unei operatiuni de bisnitareala (business, nu-i asa!) este de 100% (3-4,6 RON) uneori mai scazut restul fiind adaosul distribuitorului (15 RON vad pe un sait)…
Becurile de 100 de wati au fost retrase marti, 1 septembrie, de pe toate rafturile din UE, inclusiv din Romania. Pana in 2011 (ce-o fi cu anul asta?) vor fi eliminate toate becurile normale. Becul lui Edison, cu lumina calda, a fost inlocuit cu un asa zis “bec ecologic”, incarcat cu… mercur, care elimina unde cu efecte necunoscute asupra organismului si o lumina rece care-ti distruge ochii si, daca citesti mai mult, iti fug randurile de sub ochi si te trezesti cu ameteli. Evident, ce rost are sa mai si citim?! Ne uitam la televizor si apoi mergem ca vitele la munca si, neaparat, la… vot. Pentru cine? Pentru astia care ne distrug pana si sanatate fara nici un drept de apel?!
Decizia a venit oarecum pe neasteptate, fara nici o pregatire corespunzatoare a populatiei. Azi s-a dat stirea, maine s-a executat. Guvernul nu a binevoit nici o clipa sa ne explice DE CE aceasta decizie obligatorie.
Dupa introducerea obligatorie si fara alternativa a sarii iodate, apoi proiectul plumbului din paine si Codex alimentarius, acum ne-am trezit si victime ale unei decizii UE cat se poate de controversate, impusa peste noapte, tot fara dreptul de a alege, totalmente dictatorial. Din pacate, in Romania, ca vite ce am ajuns sa fim, nu s-a sesizat nimeni public. Sa zica: ba, da’ de ce? Iar ziaristii (specie pe cale de disparitie) transformati in I-Pod-uri ale puterii au reprodus ca prostii ce primisera de la CC al UE, respectiv ca: “Interdicţia de comercializare a becurilor incandescente ar putea duce la economii de 40 TWh/an în cadrul comunităţii europene, echivalent cu aproape consumul anual de electricitate al României.” Va dati seama? Si daca eu nu vreau sa economisesc si apoi sa orbesc? Ce fac? Putini au mai spus si ca un bec “ecologic” costa cat o lada de becuri normale. Deci, e si o afacere. Pentru unii. Va dati seama, daca maine ne zice UE ca trebuie sa schimbam tot asfaltul din Romania, cu unul” ecologic”, verde?!
Si cat de “ecologice” sunt becurile noii afaceri di granda a UE cand functioneaza cu… mercur?! Iar, dupa cum bine observa Radu Portocala, in acelasi timp, tot UE interzice termometrele cu mercur, pentru ca… ati ghicit, “nu sunt ecologice” iar mercurul este toxic si nu poate fi aruncat la gunoi. Dar becurile?
“Becurile ecologice sunt foarte eficiente, dar o dată ce au fost utilizate, devin o bombă biologică cu ceas” a declarat Leonard Robinson, directorul adjunct al Departamentului pentru Controlul Substanţelor Toxice din California, pentru foxnews.com. Becurile “ecologice” conţin mercur şi nu ar trebui aruncate la coşurile de gunoi obişnuite, la fel ca celelalte becuri, avertizează specialiştii. Depozitarea mercurului se face prin obţinerea unor forme insolubile, cum ar fi sulfura de mercur (compus inofensiv), însă e otrăvitor în forme solubile, cum ar fi clorura de metil, suntem informati, totusi, de un ziarist care si-a pus intrebari.
Buun, deci nu-l putem arunca la cos. Si? Ne-a spus cineva asta, altcineva decat singurul ziarist care a observat acest lucru? Si ce facem cu el, dupa ce se arde “economicos”. Il inghitim?
Avem un Guvern dement? Da! Si mai mult decat atat: nesimtit! De ce? Pentru ca, iata, alt ziarist care pune intrebari (mai exista dintr-astia?!) a reusit sa descopere ca interzicerea becurilor normale NU ESTE LEGALA! Cel putin in Marea Britanie, unde The Telegraph a lansat o mini-campanie in urma careia s-a relevat ca nu exista o baza legala pentru a impune aceasta decizie aberanta a UE.
O sa ziceti, poate, ca-i “mult zgomot pentru nimic”. Dar asa incep toate dictaturile, cu un mic “nimic” luat. Un drept, acolo: dreptul de a alege.
Ce mai urmeaza? Pai, vaccinul “anti-gripa”…
Si noi ce facem?
Haideti, fratilor, sa actionam!
Cititi mini-ancheta The Telegraph care expune si cenzura BBC – post de stat – la reactia negativa a populatiei
Defra confirms its bulb ‘ban’ is not legal Low-energy light bulbs are widely detested and their energy savings and benefits vastly overstated, says Christopher Booker.
On Wednesday, in a bid to support the EU’s attempt to ban incandescent light bulbs, the BBC News website invited its readers to “Have your say”. After a few hours of being deluged with more than 2,000 comments castigating the EU and so-called “low energy” bulbs in equal measure, the BBC hastily shut down the debate.
From the public response, it is clear that this has been one of the most provocatively unpopular actions taken by government for a long time. People deeply resent being forced to use bulbs which are not only widely detested but whose energy-savings and benefits have been vastly overstated. As the tests carried out by The Sunday Telegraph last week showed, “compact fluorescent lamps” give out barely half the amount of light claimed for them. Another hugely important point, however, as I revealed last Sunday and which I have now confirmed in exchanges with the Department for Environment, Food and Rural Affairs, is that the Government has no legal powers to ban selling incandescent bulbs. EU Regulation 244/2009 may ban the import or sale of incandescent “non-directional household lamps” (the bureaucrats’ term for ordinary light bulbs); but it specifically excludes from the ban the virtually indistinguishable “rough-service” bulbs, so long as these are marked “not suitable for household use”. When asked what UK law establishes it as an offence to sell or import normal incandescent bulbs in Britain, all Defra can come up with is a 2007 regulation, SI 2037, which relates to fridges and boilers but makes no mention of incandescent bulbs. In other words, they have been in such a desperate rush to implement this bizarre example of gesture politics that they don’t actually have a legal leg to stand on. I repeat: there is nothing in British law which makes it an offence to import or sell the incandescent bulbs that most people prefer – and Defra can find nothing to contradict this statement. What a sad farce.
March 12th, 2010 
VR 
Interzicerea lansarii la Onesti a lucrarii “Dictatura Biometrica”, realizata de Asociatia Civic Media si Fundatia Petru Voda, a fost consemnata in Raportul pentru drepturile omului in 2009, al Departamentului de Stat al SUA. Este interesant ca acest eveniment a fost relatat in premiera de Blogul Roncea, apoi de alte doua bloguri si, ulterior, doar de o gazeta si un post tv local. Ilegalitatea primarului Emil Lemnaru a fost reclamata de asociatiile membre ale Coalitiei Impotriva Statului Politienesc, care, impreuna cu Parintele Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda au strans 1.000.000 de semnaturi impotriva obligativitatii actelor biometrice. In ciuda faptului ca a fost sabotata constant de mass media controlate de grupurile de interese anti-nationale, si a fost realizata cu mijloace minime, beneficiind pentru raspandirea cuvantului liber doar de comunitatea blogarilor ortodocsi si o singura televiziune, aceasta campanie romaneasca ramane, prin numarul imens de aderenti, cu nume si semnatura, drept cea mai mare actiune civica din istoria Romaniei post-belice.
Posted in 
Tags: 
