“Pe El l-am intrebat ce-o sa fiu eu in viata aceasta… O sa fii si tu un fel de Nostradamus. Ce-i aia, cine-i ala? Si eu nu visam decat sa fiu pictor. Ca sa vin in America si sa ajung un celebru nostradamolog!…” – Vlaicu Ionescu
Biblioteca Nationala a gazduit azi lansarea cărţii-album “Vlaicu Ionescu, The Artist/Pictorul”, de Doina Uricariu, proaspat numita in functia de director al ICR – New York. Lume buna, parfumata, nimic de zis. De la fostul presedinte Emil Constantinescu la alte personaje, ca “colonelul” Dan Hăulică, Ruxandra Garofeanu, Nina Stănculescu, Doina Uricariu, etc. Volumul de 352 de pagini, al carui pret a fost fixat de autoare la 600 lei (noi), cuprinde, pe langa documente, scrisori si conferinte, fotografii si reproduceri realizate admirabil de cunoscutul fotograf new-yorkez Sorin Radu. Doina Uricariu si-a propus sa il prezinta pe misteriosul savant nostradamolog Vlaicu Ionescu in postura sa mai putin cunoscuta publicului larg, cea de artist. O noua lansare a albumului va avea loc la Biblioteca Centrală Universitară Carol I, în 4 octombrie, la ora 16, unde vor fi prezenti si doi dintre copiii lui Vlaicu Ionescu, Alina Ionescu-Graf şi Alexandru Ionescu.
Am avut norocul divin si bucuria incomensurabila sa intru si eu in universul marelui roman Vlaicu Ionescu si al iubitei sale sotii, Lidia, univers care era format din Biserica Sfanta Maria a romanilor din Queens, unde fiul Parintelui Duminica Ionescu, duhovnicul Capitanului Miscarii Legionare, Corneliu Codreanu (ambii asasinati in 1939), era presedinte al Consiliului Parohial si tainele din apartamentul lor din Astoria, unde m-am impartasit din inteligenta suprema a acestui savant al lumii cat si din frumusetea trairii sale in romanism si ortodoxie. Printre alti putini norocosi, care au trait chiar in casa marelui savant, pentru a-l descoperi si a-l filma zi de zi, se numara si scriitorul, jurnalistul si cineastul Grid Modorcea, fost realizator al emisiunii Viata Spirituala de la TVR, in prezent comentator acerb al vietii culturale si politice din Romania (“romanesti” nu este tocmai cuvantul potrivit). Iata cum comenteaza curajosul scriitor evenimentul de la Biblioteca Nationala si cum rememoreaza, special pentru Ziaristi Online TV, intalnirea cu savantul legionar si ce a patimit pentru filmul pe care i l-a dedicat (dar tot neobositul scriitor spune: “Ce sunt necazurile noastre, o picatura intr-un ocean, fata de patimile Mantuitorului?!”:
Buni. Bunica mea. A fost un om al carui crez in viata a fost sa faca bine. A avut o energie cum rar mai au oamenii de azi, energia unei generatii cu adevarat de sacrificiu, constienta de rolul ei, pana la moarte. In tot cazul, pe noi ne depasea in putere (la Mineriada din ’90 a venit sa bata cu bastonul in poarta Unitatii de la Magurele, unde eram “cazati”, cerand eliberarea noastra si pedepsirea lui Iliescu 🙂 ). La 90 de ani era inca verde ca bradul. Orice facea, facea acum, repede si bine. De abia in ultima perioada, spre 92, incepuse sa se cam supere pentru ca nu mai putea face totul singura, ca nu ne mai poate gati atatea feluri ca inainte… A crescut cinci nepoti si mai multi stranepoti, cu aceeasi vitalitate cu care si-a crescut fiica si fratii si surorile mai mici. Era ca painea lui Dumnezeu.
Nascuta in 1921 intr-un satuc din Prahova, pe numele lui Habud, comuna Sirna, a copilarit in casa parohiala a bunicilor dupa mama – parintele Ion Nicolescu, preot de tara, si Teodora, la randul ei fiica de preot (foto) – si la Sinaia, in “Vila Adina”, numita astfel de parintii ei, Steliana si Dumitru Alexandrescu, industrias din Ploiesti, dupa numele mezinei familiei. Parintele si doamna preoteasa, strabunicii mei, au avut noua copii: sapte fete si doi baieti. Nepoti ai lor aveau sa lupte pe frontul de Est, eliberand Basarabia ocupata si Transnistria bolsevizata fortat, si, apoi, sa-si dea viata pe frontul de Vest. Primul sot al Stelianei a murit asemenea, cazut in lupta, in primul razboi mondial, un alt razboi sfant, pentru Romania Mare. Vaduva si cu copii mititei, Steliana se recasatoreste cu Dumitru, la randul sau vaduv si cu copii, carora le mai adauga alti frati si surori, formand o mare familie cu vreo zece copii si cu proprietati la Sinaia, Ploiesti si Bucuresti. Nici una dintre ele n-a putut fi, inca, recuperata.
Buni, botezata Victoria, dupa numele uneia dintre surorile mamei sale (foto stanga), se casatoreste pe la 20 de ani cu Traian (foto impreuna cu tata-socru Dumitru, la Ploiesti), moldovean din Odobesti, fotograf si muzicant, la pian si clarinet, in orchestrele Mariei Tanase si Ioanei Radu, pe care il insoteste de-acum in turnee in intreaga tara. Reocuparea Bucovinei de catre Armata Rosie o gaseste la Cernauti, insarcinata in luna a noua, de unde reuseste insa sa fuga de mana cu fiica ei, Georgeta Agapia (foto mai jos), atunci in varsta de doi ani. Scapata de rusi si ajunsa cu greu la Bucuresti, copilasul abia nascut, fratele mamei mele, ii moare insa pe masa de spital de la Filantropia, in urma suflului unuia dintre bombardamentelor americane din 1944. A patimit intr-o singura luna cam ce ni se intampla si noua, azi, la nivel national…
“Eliberarea” ii sileste pe tinerii Victoria si Traian sa-si stearga trecutul si sa-si piarda urma, schimband adeseori orasele si profesiile, pana la o revenire in Capitala. El fusese apropiat de Asociatia culturala germano-romana si ea intrase de mica in Miscarea Legionara. Un secret pe care avea sa-l tina bine pastrat aproape o jumatate de secol. La inceputul anilor ’90, Buni, acum implicata in activitatile organizatoric-administrative ale Miscarii Pentru Romania (in sensul ca ne gatea – intregului batalion -, ne aranja sediul, ne punea perdele, ne salva cu banuti din agoniseala ei, etc, etc), MPR fiind un partid rezultat al Fenomenului Piata Universitatii 1990, este descoperita de Marian Munteanu in fotografii de arhiva ale Miscarii Legionare, comparate cu cele din tinerete ale bunicii, de la ea de acasa.
Aveau sa treaca inca vreo zece ani pana sa aflam ca activitatea ei nu presupunea doar participarea la fapte caritabile si de credinta sau marsuri (intr-unul dintre ele fiind chiar surprinsa fotografic si “data la ziar” – foto mai jos) ci si o munca de natura conspirativa, de mesager si cifror al unor ordine secrete, codate, pe care conducerea organizatiei prefera sa le transmita prin tineri bine verificati si, totodata, mai putin suspectati de serviciul lui Moruzov.
Serviciul de Informatii al Miscarii Legionare a ramas pana astazi o necunoscuta istorica, atat de bine a fost organizat. Istorici ai Serviciului Roman de Informatii (SRI) il crediteaza pe comandatul Ion Belgea (*) drept coordonator al SIMLR, organizatie secreta anticomunista ce avea sa conlucreze ulterior, din exil, cu forte ale CIA si NATO, impotriva ocupantilor bolsevici ai Romaniei. Istoria orala a Miscarii Legionare il pomeneste insa printre conducatorii conspirati ai Serviciului special legionar si pe parintele Duminica Ionescu, duhovnic al lui Corneliu Codreanu si tatal reputatului savant Vlaicu Ionescu. Bunica lucra direct cu Ilie Garneata, unul dintre fondatorii Miscarii Legionare. Cu toate acestea, in pofida trecerii timpului, cu greu reuseai sa-i smulgi vreo confesiune. Era fidela si azi legamantului dat. O viata de fidelitate, pentru un ideal.
Isi revenise miraculos dintr-un atac cerebral din urma cu cativa ani, doar cu gandul de a mai sta putin cu nepotii si stranepotii, marile ei iubiri. In ultima perioada, dupa intoarcerea la Bucuresti dintr-o retragere programatica la Petru Voda, era macinata de durerile varstei dar, mai presus de asta, de ideea ca ar putea deveni o povara. Ceea ce nu-si dorea in ruptul capul. A adorat-o pe Maica Domnului asa ca, poate, nu e de mirare ca noul atac, in urma caruia a plecat la Domnul, avea sa vina la inainte praznuirea Nasterii Maicii Domnului, incepandu-si apoi drumul spre Ceruri la odovania praznicului Maicii Domnului, in prag de Inaltarea Sfintei Cruci. Cu doar o saptamana inainte il rugase pe parintele paroh, venit de Sfanta Maria, la Adormire, sa vina sa o spovedeasca si sa o impartaseasca, ceea ce s-a si intamplat. Radia apoi de fericire si calm, totodata, de liniste sufleteasca. A mai apucat sa ne aiba, la capataiul ei, aproape pe toti, nepotii si stranepotii ei, maxima bucurie a vietii ei. Invingatoarea Victoria, victorioasa pana in ultima clipa.
Pomenirea de noua zile a avut loc la trista comemorare dubla a unui 22 septembrie, exact la 45 de ani de la savarsirea mamei sale, aflata acum alaturi de ea.
Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca in pace in rand cu dreptii Sai!
Ramane cum am stabilit: Nu ne lasam!
Parintele Ion Nicolescu, bunicul bunicii, cand a fost dezgropat, dupa zeci de ani de la moarte, a uimit tot satul Habud: era intreg si frumos mirositor. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!
(*) Nota:Ion Belgea, licentiat in filosofie, ziarist si bibliotecar la Academia Romana, a fost unul dintre comandantii legionari fideli lui Corneliu Codreanu si apreciat de acesta, conducator al “Razletilor”, aflat in grupul strans care lua decizii in perioada ultimei incarcerari a Capitanului Miscarii Legionare. Eliminat prin tradare de Horia Sima, presupus agent al lui Moruzov, Ion Belgea avea sa fie arestat si internat in lagarul de la Miercurea Ciuc, in iunie 1938, alaturi de Nae Ionescu si Mircea Eliade, printre multi alti intelectuali de dreapta si fruntasi legionari ai elitei romanesti interbelice, fiind ucis in masacrul din noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939, in lagarul de la Vaslui, impreuna cu alte sute de legionari asasinati salbatic in intreaga tara, fara judecata, la ordinul lui Carol al II-lea si al Elenei Lupescu. In acelasi act oribil al unui sir nesfarsit de crime impotriva poporului roman a fost ucis si parintele Duminica Ionescu. Iar Vlaicu Ionescu avea sa faca inchisoare sub comunisti doar pentru ca era fiul tatalui sau. Refugiat dupa eliberare in Statele Unite a devenit unul dintre cei mai celebri romani ai lumii, ca decodificator al previziunilor lui Nostradamus.
October 2nd, 2012 
VR 
Am avut norocul divin si bucuria incomensurabila sa intru si eu in universul marelui roman Vlaicu Ionescu si al iubitei sale sotii, Lidia, univers care era format din Biserica Sfanta Maria a romanilor din Queens, unde fiul Parintelui Duminica Ionescu, duhovnicul Capitanului Miscarii Legionare, Corneliu Codreanu (ambii asasinati in 1939), era presedinte al Consiliului Parohial si tainele din apartamentul lor din Astoria, unde m-am impartasit din inteligenta suprema a acestui savant al lumii cat si din frumusetea trairii sale in romanism si ortodoxie. Printre alti putini norocosi, care au trait chiar in casa marelui savant, pentru a-l descoperi si a-l filma zi de zi, se numara si scriitorul, jurnalistul si cineastul Grid Modorcea, fost realizator al emisiunii Viata Spirituala de la TVR, in prezent comentator acerb al vietii culturale si politice din Romania (“romanesti” nu este tocmai cuvantul potrivit). Iata cum comenteaza curajosul scriitor evenimentul de la Biblioteca Nationala si cum rememoreaza, special pentru Ziaristi Online TV, intalnirea cu savantul legionar si ce a patimit pentru filmul pe care i l-a dedicat (dar tot neobositul scriitor spune: “Ce sunt necazurile noastre, o picatura intr-un ocean, fata de patimile Mantuitorului?!”:
Posted in 
Tags: 
