Victor Roncea Blog

Cuprins

Tehnologia între transcendental și malefic
Imago Dei – ontologia iconică a omului
Chipul omului redus de la sacru la profan
Omul între ipocrizie și tehnologia manipulării
Provocările recente ale tehnologiei informaționale – cipul total
Propuneri și perspective
Concluzii

“Revolution doesn’t happen when society adopts new technologies – it happens when society adopts new behaviors.”
Clay Shirky
“Revoluția nu se întâmplă atunci când societatea adoptă noi tehnologii, ci atunci când societatea adoptă noi comportamente.”

1.1. Introducere

Constatăm în ultimele decenii o serie de fenomene şi procese ce caracterizează evoluţia societăţii umane în general şi care ne arată faptul că ne aflăm într-o perioadă de mutaţii profunde ce definesc tranziţia de la societatea industrială, la societatea de tip informațional. Aceasta se manifestă sub forma unei crize a modelului capitalist de dezvoltare dar şi prin apariţia unor concepte noi neexplicate suficient[1].

Această tranziţie s-a materializat pe plan internaţional în următoarele fenomene şi procese majore: globalizarea fluxurilor de schimburi materiale şi nemateriale (financiare şi informaţionale) dublată de integrarea regională, pe plan naţional prin reînnoirea interesului statelor pentru dezvoltarea durabilă, privită sub cele trei aspecte definitorii (economică, ecologică și socială), şi pentru edificarea unei societăţi (informaţionale) a cunoaşterii, iar la nivelul individului prin căutarea unei noi identităţi”[2].

Tehnologia între transcendental și malefic

Unii prezintă tehnologia nu numai ca instrument sau unealtă[3], ci şi ca activitate socială şi simbolică prin care omul a învăţat și va învăța să se exprime. Teologia nu poate fi de acord cu această opinie, întrucât tehnologiile, înclusiv cele informaţionale, la fel ca şi ştiinţa, inventariază progresele în procesul de cunoaştere omenească, fiind doar instrumente ale acesteia. Cred că această concepţie stă la baza confuziei, care face ca societatea informaţională să fie identificată cu societatea cunoaşterii[4].

“Tehnologiile informaţionale se dezvoltă pe baza ştiinţei fundamentată în era modernă. În schimb, ele constituie vehicule pentru diseminarea cunoaşterii ştiinţifice. Ele perpetuează ordinea şi explicaţiile “ştiinţifice” specifice acestei ere“[5] și nicidecum nu au rolul de a înrobi pe om și ai limita acestuia libertatea.

Preeminența tehnologiei informaționale în fața individului riscă să sacrifice individul în numele științei, a societății, a binelui mondial, a popoarelor, etc. Preeminența conștiinței științifice, care pretinde că numai oamenii de știință sunt chemați să emită norme etice este total inacceptabilă, mai ales atunci când este vorba de destinul hristic al omului și de conștiința lui religioasă.

Spengler spune în acest sens, că omul dacă nu este atent, poate deveni din stăpân al lumii în sclav al mașinii, adică al tehnologiei.[6]

Este cunoscută publicului larg critica „clasică” a tehnologiei reprezentată de mari gânditori: Spengler[7], Heidegger[8], Friedrich Juenger[9], Mumford[10], Ellul[11] și mulți alții[12], iar mai recent critica lui Ovidiu Hurduzeu în cartea „Unabomber, profetul ucigaş”[13] sau în „Sclavii fericiți”[14].

Unii dintre ei consideră că tehnologia, ca şi cunoaşterea, are şi o dimensiune transcendentală, un ”domeniu al ideilor”, fiind legată de sistemele de credinţe, valorile şi preferinţele asociate acestora, ce inhibă sau validează anumite acţiuni[15].

Atunci când tehnologia nu ţine cont de acest lucru și se dezvoltă neluând în calcul complexitatea persoanei umane, se produce ruptura între om și tehnologie, care îi poate deveni potrivnică și chiar dăunătoare[16]. În acest caz „transcendenţa” tehnologiei se pierde și se poate ușor transforma într-un instrument de distrugere.

Jacques Ellul spune că tehnologiile moderne formează un Sistem: „un ansamblu de elemente interconectate, aşa încât evoluţia unuia provoacă evoluţia ansamblului, iar fiecare modificare a ansamblului se răsfrânge asupra fiecărui element în parte”[17].

În teoria sistemică, omul este considerat o maşină productivă, care răspunde unor necesităţi tehnice. Nevoile sale omeneşti sunt luate în consideraţie numai atâta timp cât satisfacerea lor respectă un protocol tehnic iar individul, în rolul său de „sclav specializat”, contribuie la sporirea eficienţei. Munceşti într-o corporaţie, ai o „poziţie”, un „venit”, eşti un “sclav fericit” al sistemului. Ai paşaport cu cip, eşti liber să vizitezi Disneyland-ul, Las Vegas, să munceşti în UE. Te opui? Eşti un nimeni fără identitate. Orice considerente etice sau religioase, care s-ar opune satisfacerii necesităţilor tehnologiei sau ar interfera în mod „parazitar” cu logica ei, trebuie extirpat din Sistem. Sau adaptat „factorului tehnologic”,[18] ceea ce l-ar subordona tehnicii și l-ar scoate din categoria ființelor libere, transformându-l astfel din persoană în instrument necesar sistemului.

Imago Dei – ontologia iconică a omului

În filosofia elenă, la Platon, la stoici si mai târziu la neoplatonici[19], tema “Chipul lui Dumnezeu” (eikon – imago Dei) reprezintă un termen fundamental, iar în Vechiul Testament constituie însuși nucleul antropologiei. În Noul Testament termenul se îmbogățește cu un conținut hristologic, dând astfel noi dimensiuni antropologiei. După Sfântul Apostol Pavel, Iisus Hristos „este chipul Dumnezeului celui nevăzut”[20]. Omul nu este numai “limbajul lui Dumnezeu”[21], ci chiar imago Dei[22], deci „chipul şi asemănarea Lui”. În literatura patristică imago Dei este axa în jurul căreia se structurează cosmologia, antropologia şi însăși hristologia[23].

„Imago Dei” în om, după Sfinţii Părinţi, este unitară atunci când exclude orice concepţie substanţialistă despre „chip”, care constă în mod funcţional, practic, în manifestarea vieţii sale spirituale, ca nevoie primordială şi centrală. Primatul vieţii spirituale activează aspiraţia fiinţei noastre umane spre absolut, spre arhetipul ei divin, spre Dumnezeu.

Tema imago Dei reprezintă temelia antropologiei ortodoxe[24]. Acest lucru face foarte greu de explicat – şi cu atât mai greu de înțeles – natura „chipului lui Dumnezeu”, adică omul. Conform Revelației divine, el este creat din trup şi suflet. Trupul este din materia comună Cosmosului, iar natura sufletului are o înrudire specială cu Dumnezeu. „Omul este înrudit cu Dumnezeu”[25], spune Sfântul Grigorie de Nyssa. El explică de ce natura omului se sustrage considerației teoretice – atheoretos –, adică nu poate fi cuprinsă într-o formulare definitivă, sau o definiție clară a „chipului”. El argumentează că „din moment ce Dumnezeu este necuprins, este cu neputinţă ca «chipul» Lui din om să nu fie şi el de necuprins”[26]. Din acest motiv, tot el spune, este mai ușor să cunoști cerul decât pe tine însuţi. Omul rămâne un mister şi devine preotul întregului cosmos : „în calitate de pământ, sunt legat de viața de jos, dar fiind şi o părticică dumnezeiască, eu port în mine dorința vieții viitoare”[27]. Deci chiar prin actul creației omul participă la Existenţa divină, este „neamul lui Dumnezeu”[28], şi din acest motiv „chipul” anticipează îndumnezeirea[29].

Termenul de imago Dei este îmbogățit de Sfinții Părinți ai Bisericii prin diverse păreri teologice. Sfântul Ioan Damaschin scrie: „în câte moduri se spune expresia «după chip»? După faptul că omul are raţiune, intelect şi libertate; după faptul că mintea omului naște cuvânt şi emite duh; după calitatea de stăpân a omului….”[30]. Sfântul Epifanie al Ciprului crede că chipul lui Dumnezeu în om este în toată fiinţa umană şi „unde anume este sau unde se împlinește chipul lui Dumnezeu în om este cunoscut numai de Dumnezeu însuși, Cel care a dat prin har omului existenţa Sa după chip”[31]. Sfântul Macarie Egipteanul consideră că chipul lui Dumnezeu ar fi liberul arbitru, sau comuniunea cu Dumnezeu[32]. Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbește despre o „reciprocitate între Dumnezeu şi om”. Ontologic, această reciprocitate se referă la relația Arhetip şi imaginea Sa, care trebuie să devină evidentă la nivel existențial, printr-o dublă mișcare: mișcarea lui Dumnezeu spre om, prin întrupare, şi mișcarea omului spre Dumnezeu pentru îndumnezeire (theosis).

Asemănarea omului cu Dumnezeu „privește nivelul existenţial”[33], deci nu ontologic: devenim astfel dumnezei prin har, luând parte la viaţa Dumnezeirii, îndumnezeindu-ne prin participare la viaţa divină. „În sensul îndumnezeirii, asemănarea aceasta conține desigur un aspect supranatural, însă acesta e mai mult precondiționat decât un efect”[34].

2.1. Chipul omului redus de la sacru la profan

Deci omul este înţeles de Părinţii Bisericii “în mod ontologic numai ca fiinţă teologică. Ontologia lui este iconică”[35].

Din păcate există o tendință vizibilă în societatea contemporană de a reduce persoana umană la condiţia de instrument şi coborâtă de la imago Dei la imago oeconomicus și la homo cip-icus. Mesajul care ni-l transmite Sf. Apostol Pavel este mai actual ca oricând: „Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit”[36].

Personal consider urmă­toarele acțiuni, ca fiind nedemne de ființa umană și imorale[37]:

– acțiunea colectării și stocării datelor personale cu scopul de a fi livrate unor oragnizații suprastatale, care invocă terorismul și alte scopuri mondialiste;
identificarea frauduloasă a unei persoane fără ştiinţa ei, mai ales în locurile unde ea nu este obligată să se prezinte;
– acțiunea de „înregimentare” electronică biometrică a omului, care îl acuză a priori ca posibil infractor și îl clasează în categoria mărfurilor, a ființelor necuvântătoare înjosind astfel demnitatea teologică și umană a persoanei;
– creerea unei baze de date biometrice centralizată la nivel mondial, având în vedere vulnerabilitatea acesteia de a fi decodificată de persoane rău intenţionate sau de servicii secrete străine;
– legiferarea implantului medical, care conform H.G. 55/2009 permite controlul proceselor fiziologice normale ale organismului uman și controlul concepției umane (proceerea).

E vizibil faptul, că toate aceste acţiuni în­calcă flagrant drepturile fundamentale ale omului, ale conştiinţei creştine și au o amprentă malefică dusă la extrem.

Prin aceste acţiuni omul se poate reduce sau degrada la nivel existenţial, din punct de vedere al demnităţii teologice, umane și sociale, adică moral și civic, de la imago Dei în om, la un simplu număr sau cip electronic prin înscrierea într-o evidenţă biometrică, întrucât cel care nu va figura într-o bază de date biometrice nu există. Practic el nu va exista din punct de vedere social.

Deși prin înregistrarea și prelucrarea datelor personale biometrice, omul nu poate fi nicidecum redus sau deteriorat din punct de vedere ontologic, totuși nu putem admite ca latura existenţială a imago Dei[38] în om, să fie înjosită și manipulată.

Ontologia teologică a omului este iconică, are o identitate taborică, este în relaţie „faţă către faţă” în demnitate, cinste și slavă dumnezeiască. Astfel, omul este creat să trăiască în raporturi de dialog personal cu Dumnezeu și cu semenii săi și nu poate fi folosit, reducându-l la o identitate numerică impersonală, în sensul apocaliptic ca ”număr al omului”[39], așa cum se tinde cu frenezie, parcă pentru a împlini întocmai profeţia apocaliptică chiar sub ochii noștri…

2.2. Omul între ipocrizie și tehnologia manipulării

Protestăm că paşapoartele biometrice ne transformă într-un număr, deşi noi înşine reducem totul la cifre şi „funcţionalitate”. Ne deranjează faptul că poliţia de frontieră ne ia drept obiect de inventar, ne scanează după iris şi retină. Însă, se scapă din vedere, că în societatea modernă nu contează decât fiinţa noastră măsurabilă, scanabilă, cu scopul de a fi “înregimentată“ şi pusă la treabă.

Paradoxul constă în faptul că, deși ne îngrozeşte implantarea de date sub piele, totuși se acceptă cu ușurință, de către unii, să furnizeze date standardizate celor care dețin puterea economică pentru a fi eficientizate la maximum.

De exemplu CV-ul nostru „la zi” nu ar putea oare fi considerat un preambul la paşaportul biometric pentru a ne branşa la sistem? Nu este oare comportamentul nostru, în acest context, o autoînvoire tacită pentru terorismul tehnocratic? Sau poate fi considerată inconsecvența omului ipocrizie, viețuire în Sistem de bunăvoie sau un pact pentru supravețuire, inconștiență, neprincipialitate, necredință, autotrădare, resemnare sau cedare la șantajul sistemic?

Un lucru este sigur, că pentru cei care îl gândesc pe homo religiosus în termenii lui homo economicus sistemul evidenței biometrice nu-i malefic, ci este bunăstare, civilizaţie, cultură, știință, modernitate și chiar libertate…!

Din punctul lor de vedere biometria este greu de combătut și greu să i te împotrivești, întrucât mai nimic în societatea secularizată de astăzi nu a rămas „extra-tehnic”[40]. Tehnologia informațională contemporană nu mai ține cont de Dumnezeu, Adevăr, Har, Persoană sau firesc, ci îşi extrage înţelesul din propria substanţă şi nu se lasă criticată din afară și nu mai ține cont de nimeni și de nimic. În numele cui și cum să te împotriveşti unei forţe ce-şi arogă prerogativele divinităţii? [41]

2.2.3. Provocările recente ale tehnologiei informaţionale

Acțiunea de introducere a documentelor biometrice este o nouă provocare a tehnologiei recente. Biometria presupune conectarea la un sistem central de supraveghere, care merge mult prea departe[42]. Se știe mai mult ca sigur, că introducerea lor in actele de identitate, este o etapă înaintea implantării lor în corpul nostru.

A permite ca chipul nostru să fie „clonat electronic” şi înregimentat în cipuri şi apoi manipulat după bunul plac al cuiva, înseamnă a „amaneta” ceea ce nu ne aparţine şi a diminua identitatea noastră iconică, care este unică, la un număr într-o bucată de plastic sau într-un server.

Biserica trebuie să ia atitudine morală împotriva oricărei tendinţe de a diminua identitatea taborică a persoanei umane, adică a arhetipului divin şi să sancționeze moral ”ştiinţa” imorală, mondialismul despotic și tehnologia totalitară și înrobitoare, care transformă pe om într-un număr sau instrument, și să atenționeze profetic atunci când știința sau tehnologia nu mai slujesc omului, ci unui grup de interese, fie „științific”, economic, financiar, politic, mondialist, etc., și care urmărește să organizeze creaţia ca o totalitate închisă, în care omul este micul ei dumnezeu[43].

Unii spun, că oricum putem fi urmăriți, cu sau fără cipuri. Că oricum putem fi urmăriţi este adevărat, dar se caută perfecţionarea acestor mijloace de urmărire cu orice preţ.

Nu este suficient argumentul celor ce spun: oricum avem cipuri în carduri, telefoane mobile, etc., de ce ne-ar deranja unul în plus în actele de identitate? Afirmația nu ține cont de faptul că actele de identitate sunt lucruri indispensabile, le folosim toată viaţa și suntem foarte atenţi să nu le pierdem, pe când telefonul mobil și cardurile nu sunt indispensabile, poţi renunţa la ele, dacă vrei să nu fii controlat și urmărit. Pe această grijă deosebită se bazează și cei ce doresc controlul total asupra omului…

De aici și până la dictatura biometrică nu e decât un pas, dictatură, care va condiţiona existenţa omului de supunerea oarbă și discreţionară de o persoană, de un sistem sau de o ideologie totalitară, așa cum este profeţit în Apocalipsa 13-14.

Precizez faptul că, acţiunea în sine de punere în practică a catagrafiei biometrice, sau numărul 666 precum și documentele biometrice nu trebuie demonizate, întrucât nu au o valoare ontologică în sine, ci ele au o funcţie preventivă din punct de vedere teologic, deoarece prin proorociile biblice sunt deconspirate de Duhul Sfânt ca fiind acţiuni ale lui Antihrist.

Dacă ar avea o valoare ontologică reală, atunci atribuim răului o existență ontologică. Or, răul este doar un accident în creație. Lucrarea de amăgire a lui antihrist nu se poate reduce nici pe departe doar la un număr sau la această stocare electronică sau la tehnologia informațională și nu înseamnă că, dacă le-am evita sau refuza numai, am scăpa definitiv de el și ne-am mântuit pur și simplu. Ea trebuie privită doar ca una din acţiunile infinite ale celui rău, dacă se urmărește, în cele din urmă, umilirea și controlul total asupra omului și nimicirea lui.

3. Propuneri și perspective

Lăsând la o parte orice panică şi tulburare, care nu fac cinste creştinilor, putem afirma cu toată convingerea noastră, că introducerea cipurilor este, fără îndoială, un scandal, o jignire şi o umilință adusă persoanei umane. Sub nici o formă neacceptarea cipurilor biometrice nu trebuie privită ca o reacţie pe fondul unui fanatism religios ci, mai întâi de toate, ca o reacţie firească de apărare împotriva unei înregimentări electronice forţate într-un sistem de supraveghere suspect.

Toate argumentate din punct de vedere teologic, etic, juridic, politic, civic, științific-academic în domeniul IT și cele juridic-naționale și internaționale prezentate în diferite studii de numeroși autori[44], ne îndreptățesc eclesial dar și civic, să ne exprimăm poziţia noastră clară și să sancţionăm moral fără echivoc, acțiunea scandaloasă și discreţionară de utilizare a cipurilor în documentele personale, precum și a implaturilor medicale RFID în viața românilor, introduse fără o dezbatere publică și să intervenim pe lângă autorităţile publice europene şi româ­neşti pentru:

a) respectarea Cartei Drepturilor Fundamentale ale Omului şi a Constituţiei Româ­niei, întrucât impunerea documentelor biometrice este o încălcare flagrantă a libertăţilor fundamentale ale fiinţei umane, a dreptului de opinie în problemele care privesc viaţa noastră şi un afront adus Creştinilor din România și din întreaga lume;

c) obligativitatea statului român de a nuanța legile de mai sus pe motive de conștiință religioasă și de a elibera documente de identitate fără cip pentru cei ce doresc acest lucru, însă nu doar pentru o perioadă provizorie de 6-12 luni, ci pe aceeași perioadă pe care sunt valabile cele care conţin datele personale biometrice pe cip. Eliberarea documentelor biometrice să se facă doar la cererea expresă a solicitanților.

4. Concluzii

Tehnologia în slujba omului are și o dimensiune transcendentală, un ”domeniu al ideilor”, fiind legată de sistemele de credinţe, valorile şi preferinţele asociate acestora și poate ușura viața omului și-l poate ajuta să se ocupe mai mult de mântuirea sufletului.

Atunci când tehnologia nu ține cont de complexitatea persoanei umane și de destinul hristic al omului și susţine preeminenţa tehnologiei în faţa individului, se produce ruptura între om și tehnologie, îi devine potrivnică și chiar distrugătoare. În acest caz tehnologia se transformă într-un instrument malefic.

La fel știința biometrică întrucât reduce persoana umană la o simplă tehnologie şi suport electronic de emiţătoare şi implanturi, având ca punct de referință doar interese economice și controlul total al omului, devine un instrument de tortură socială, psihologică și morală.

Tehnologia biometrică actuală reduce pe Om de la imago Dei la un simplu număr sau cip electronic, întrucât din punct de vedere al evidenței biometrice, cel care nu va figura într-o bază de date nu va exista din punct de vedere fizic, deci social și astfel va fi lipsit de toate drepturile. În acest caz Biserica şi în general Teologia are menirea de a apăra „firea omului” și condiția lui psiho-socială în toată normalitatea ei personală şi nu pe bucăţele, ci unitar şi holistic.

Ontologia omului este iconică și are o identitate taborică, deci față către față în demnitate, cinste și slavă dumnezeiască și nu o identitate numerică impersonală, în sensul apocaliptic ca ”număr al omului”[49].

Neintervenția Bisericii și a societății civile pentru a evita această sumbră perspectivă va da impresia că muţenia a devenit starea de fapt a Bisericii și a României de azi și ar putea fi acuzată de slugărnicie, pasivitate, resemnare sau chiar trădare…

A îndrăzni pentru a birui lumea[50] nedreptății și a păcatului este semnul de recunoaștere a unei Biserici lucrătoare în iubire și a unei succesiuni apostolice depline nu numai în har ci și în acţiune și a unei ţări normale și încă vie…

Creștinul este chemat să arate firescul credinţei lui, într-o lume pentru care creştinismul a devenit atât de nefiresc, sau chiar o piedică pentru cei ce vor să stăpânească lumea și pe om în mod totalitar. A renunța la această chemare, înseamnă a renunţa la chipul și asemănarea noastră cu Dumnezeu, deci la imago Dei în noi și aceasta ar marca sfârșitul libertăţii noastre și începutul sclaviei antihristice.

Sperăm să nu fim noi ultima generaţie, care trăiește ultima filă din istoria libertăţii umane…

Pr. dr. Mihai VALICĂ
Universität Albert Ludwig, Freiburg, Deutschland
și Universitatea A.I. Cuza, Iași

——————————————————————————–

[1] Vezi Gabriela Lucia Sabău, Premise ale procesului tranziției de la societatea industrială la socitatea cunoașterii, în:https://209.85.129.132/search?q=cache:mRwJIFtrPcMJ:www.acad.ro/pro_pri/doc/st_g03.doc+Mumford+despre+critica+tehnologiei&cd=8&hl=de&ct=clnk. [2] Idem, ibidem.
[3] Analizând evoluţiile tehnologice, o serie de savanţi (M. Heidegger, 1962, L. Mumford, 1964, M. Foucault, 1972, D. Bohm, 1983, I. Prigogine, I. Stengers, 1984) au demonstrat că, de fapt, progresele tehnologice se bazează pe avansuri mai largi, de natură epistemologică şi ontologică şi nu invers.
[4] Vezi Gabriela Lucia Sabău, Premise ale procesului tranziției de la societatea industrială la socitatea cunoașterii, în:https://209.85.129.132/search?q=cache:mRwJIFtrPcMJ:www.acad.ro/pro_pri/doc/st_g03.doc+Mumford+despre+critica+tehnologiei&cd=8&hl=de&ct=clnk. [5] Vezi Inglis, A., Ling, P., Joosten, V., Delivering Digitally: Managing the Transition to the Knowledge Media, Kogan Page, London, 1999.
[6] Spengler, O., Der Mensch und die Technik. Beitrag zu einer Philosophie des Lebens, München, 1931, p. 31.
[7] Vezi Spengler, O., Der Mensch und die Technik. Beitrag zu einer Philosophie des Lebens, München, 1931.
[8] Heidegger, M., Being and Time, Oxford, Blackwell, 1962.
[9] Juenger, Friedrich Georg, Die Perfektion der Technik (traducere în engleză: The Failure of Technology: Perfection without Purpose, Henry Regnery Company, 1949.
[10] Mumford, L., The Pentagon of Power: the Myth of the Machine, London, Secker and Warburg, 1964.
[11] Ellul, Jacques, L’Apocalypse: architecture en mouvement (traducere în engleză: Apocalypse, A Crossroad Book, 1977; Ellul, Jacques, Le bluff technologique (traducere în engleză: The technological bluff, William B. Eerdmans Publishing Company, 1990).
[12] Vezi și: Postman, Neil, Technopoly. The Surrender of Culture to Technology, Vintage Books, New York, 1992; Picard, Max, Flucht von Gott (traducere în engleză: The Flight from God, Regnery Gateway, 1951; Postman, Neil, Technopoly. The Surrender of Culture to Technology, Vintage Books, New York, 1992; Davis, Erik, Technosis. Muth, Magic and Mysticism in the Age of Information, Three Rivers Press, 1998; Bohm, D., Wholeness and the Implicate Order, London, Ark, 1983M; Prigogine, I., Stengers, I., Order out of Chaos: Man’s New Dialogue with Nature, New York, Bantam Books, 1984; Foucault, M., Histoire de la Folie a l’Age Classique, Paris, Gallimard, 1972.
[13] Ovidiu Hurduzeu, Unabomber, profetul ucigaş”, Editura Logos, Bucureşti, 2007.
[14] Ibidem, Sclavii fericiți. Lumea văzută din Silicon Valley, ediție completă, Iași, 2005.
[15] Vezi și Strange, S., An Eclectic Approach în C. Murphy and R. Tooze (eds.) The New International Political Economy, Boulder, Co., Lynne Rienner, 1991.
[16] De exemplu sistemul biometeric este foarte vulnerabil și nesigur. Citirea cu multă ușurință, de către oricine deține un computer perfermant, a datelor cu caracter personal (nume, prenume, CNP, naţionalitate, vârstă, etc.); citirea datelor cu caracter biometric (amprenta digitală, amprenta facială, amprenta retinei); clonarea cip-urilor; modificare datelor şi ataşarea lor la un alt paşaport; urmărirea individului purtator de act electronic cu cip; sustragerea datelor personale şi biometrice din bazele de date Schengen; citirea datelor cu caracter personal într-un mod extrem de facil și citirea datelor cu caracter personal folosind dispozitive compatibile GSM. Vezi Matthias Becker, “Position ist Identität”. Der US-amerikanische Geograph Jerome Dobson warnt vor Gefahren der Ortungstechnik. Drohen durch GPS-Technik neue Formen der Sklaverei? În: https://www.geog.ku.edu/peoplepages/Dobson_D.shtml.
[17] Jacques Ellul, Le système technicien, Calman-Lévy, Paris, 1977, p.158; Despre tehnologie ca sistem integrat vezi de asemeni volumele Sclavii fericiţi (mai ales eseul „Angrenajul tehnologic”) şi Unabomber, pofetul ucigaş, ambele de.
[18] Ovidiu Hurduzeu, Au voie ortodocșii să critice tehnologia? Sau..Lupta Părintelui Iustin cu ciberantropii, în https://proortodoxia.wordpress.com/2009/04/25/au-voie-ortodocsii-sa-critice-tehnologia/.
[19] Vezi H. Willms, Eikon. Eine begriffsgeschichtliche Untersuchung zum Platonismus. 1. Philo von Alexandria mit einer Einleitung über Platon und die Zwischenzeit, Münster, 1935; G. Kittel, Theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament, 2, pp. 386-387; P. Aubin, „L´image de l´oevre de Platon“, in Recherches de science religieuse, 41 (1953), pp. 348-379. H. Merki, „Ebenbildichkeit”, in Reallexicon für Antike und Christentum, 4, 1959, pp. 459-479. Aceeasi idee o gasim la Sf. Macarie Egipteanul: “intre Dumnezeu si om exista cea mai mare inrudire”, Omilia XLV, in Scrieri (Omilii duhovnicesti ), trad. de Pr. Prof. Dr. Constantin Cornitescu, Bucuresti, 1992, p. 266.
[20] Coloseni 1, 15.
[21] Elie Wiesel, Chassidimus – ein Fest für das Leben. Célebration hassidique, Seuil, Paris, 1972, p. 94.
[22] Facerea 1, 26-27.
[23] Vezi Vladimir Lossky, Essai sur la théologie mystique de l’ Église d’Orient, Paris, 1944, pp. 109-129.
[24] Antropologia creştină ortodoxă cuprinde şi noțiuni ca: homoiosis, syngeneia, charis, hyothesia, theotis, care vin în completarea noțiunii de imago Dei.
[25] Sfântul Grigorie de Nyssa, Oratio catehetica, 5, citat de Pr. Tache Sterea, Dumnezeu, Omul şi Creația în teologia ortodoxă şi în preocupările ecumenismului contemporan, Teză de doctorat, în Ortodoxia XLIX nr. 1-2, ianuarie-iunie, 1998, p. 65. Vezi şi Pr. Dr. Vasile Răducă, Antropologia Sfântului Grigorie de Nyssa, Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, București, 1996, pp.109-113.
[26] Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre alcătuirea omului 11, PG 44, 153D-156B, apud Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit, Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 60. Vezi si R. Leys, L’image de Dieu chez S. Grégoire de Nysse. Esquisse d’une doctrine, Bruxelles-Paris, 1951, pp. 77-78.
[27] Paul Evdokimov, L’Orthodoxie, Paris, 1965, p. 80.
[28] Fapte 17, 28-29.
[29] Vezi Paul Evdokimov, op. cit., p. 80.
[30] Sfântul Ioan Damaschin, Despre cele doua vointe in Hristos 30, PG 95, 168B, apud Panayotis Nellas, op. cit., p. 60.
[31] Sfântul Epifanie al Ciprului, Panarion 70; PG 42, 344B, apud Panayotis Nellas, op. cit. p. 60.
[32] Sfântul Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, ed. cit. pp. 82-83.
[33] Pr. Tache Sterea, op. cit., p. 67.
[34] Lars Thunberg, Man and the Cosmos, The Vision of St. Maximus the Confessor, Crestwood, 1985, p. 62, apud Pr. Tache Sterea, op. cit., p. 67.
[35] Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă,Ed. Deisis, Sibiu 2002, p. 69.
[36] Romani 12, 2.
[37] Vezi pe larg studiul despre cipuri al pr. dr. Mihai Valică, din cartea Vindecarea a prof. univ. dr. Pavel Chirilă, ed. Christiana, pp. 235-248.
[38] Este vorba despre dimensiunea comunitară a Sfintei Treimi.
[39] Apoc. 13, 18
[40] Ovidiu Hurduzeu, Au voie ortodocșii să critice tehnologia? Sau..Lupta Părintelui Iustin cu ciberantropii, în https://proortodoxia.wordpress.com/2009/04/25/au-voie-ortodocsii-sa-critice-tehnologia/.
[41] Idem, ibidem.
[42] Vezi dr. Cristian Cobeli și pr. Dr. Mihai Valică, CIPURILE RFID – QUO VADIS, în: Dictatura biometrică. Cipul controlului total, Botoșani, 2009, pp. 76-85.
[43] Vezi studiul Pr. Dr. Mihai Valică, România – un posibil loc de început al pecetluirii apocaliptice? în: https://apologeticum.wordpress.com/2009/01/31/audio-pr-prof-mihai-valica-studiu-asupra-microcipului/ si Victor Roncea Blog – România – un posibil loc de început al pecetluirii apocaliptice. Studiu despre RFID realizat de Pr Prof Dr Mihai Valica cu binecuvantarea IPS Teofan
[44] Vezi John Williams, Director, MIT Auto-ID Labs at the RFID Academic Convocation, (2006); ***, Internet of all things – from wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Internet_of_Things; Kurt Monse, The relationship between RFID policy and RFID adoption in the EU ­ a win-win situation?, Conference “Towards a European Policy on RFID”, Brussels, 19 September (2008); RFID Journal Events, https://www.rfidjournalevents.com; Charles Mutigwe and Farhad Aghdasi, https://www.rfidresearch.net/documents/RFIDResearchTrends.pdf; Klaus Pavlik, The why and how Cornerstones for a EuropeanRFID research policy, Conference “Towards a European Policy on RFID”, Brussels, 19 September (2008); ***, VeriChip RFID Implants in Mexican Attorney General’s Office Overstated, https://www.spychips.com/press-releases/mexican-implant-correction.html, 29 November (2004); Birgit Gampl, Véronique Corduant, Guidelines and legislation – The regulatory side of RFID, Conference “Towards a European Policy on RFID”, Brussels, 19 September (2008); Michael Glazkov, Totale Uberwachung, Ausweise mit biometrischen Merkmalen, FSU Jena, 07 July, (2008); O. Vermesan, RFID Sensing and Interacting Technology Fusions, Joint EC/EPoSS Expert Workshop 2008 Beyond RFID – The Internet of Things, Brussels, Belgium, 11 – 12 February (2008); ***, Scandal: Wal-Mart, P&G Involved in Secret RFID Testing, November 10, (2003), https://www.spychips.com/press-releases/broken-arrow.html; Aura Bolboasa, Mihaela Stoica, Paşapoartele cu cip, siguranţă sau furt de identitate? VIDEO, Ziarul Adevărul, 18 mar (2009), https://www.adevarul.ro/articole/pasapoartele-biometrice.html; Melanie R. Rieback Bruno Crispo Andrew S. Tanenbaum, Is Your Cat Infected with a Computer Virus?, IEEE International Conference onPervasive Computing and Communications, Pisa – Italy, 4, 13-17 March (2006); Steve Range, RFID marks dawn of ‘Internet of things, 21 November (2006), https://www.ted.com/talks/pattie_maes_demos_the_sixth_sense.html; Dictatura biometrică. Cipul controlului total, Botoșani, 2009, pp. 76-85.
[45] Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 485 din 30/06/2008.
[46] Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 842 din 15/12/2008.
[47] Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 831 din 10/12/2008.
[48] Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 112 din 25/02/2009.
[49] Apoc. 13, 18
[50] Ioan 16, 33.