Posts Tagged ‘eroi pentru romania’

GUVERNUL ROMANIEI a simplificat procedura redobandirii cetateniei romane conform Rezolutiei Civic Media si cererii fostilor detinuti politici

Simplificarea procedurii de acordare a cetăţeniei române pentru foştii cetăţeni români

GUVERNUL ROMANIEI

Guvernul a decis simplificarea procedurii de acordare a cetăţeniei române pentru foştii cetăţeni români care au dobândit cetăţenia română prin naştere şi care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau le-a fost ridicată fără voia lor.
În acest sens, printr-o ordonanţă de urgenţă adoptată în şedinţa de astăzi, Executivul a modificat şi completat Legea cetăţeniei române nr. 21/1991.
Prin această Ordonanţă de Urgenţă am urmărit să simplificăm, pe de-o parte, procedurile de acordare a cetăţeniei române şi, pe de-altă parte, urgentarea şi scurtarea unor termene prevăzute de actuala lege a cetăţeniei române (…). Dăm posibilitatea tuturor cetăţenilor români şi descendenţilor acestora până la gradul 3 să redobândească cetăţenia română, la cerere, a precizat primul-ministru Emil Boc la finalul şedinţei de Guvern.
Potrivit actului normativ, cetăţenii români şi descendenţii acestora până la gradul 3 pot redobândi sau li se poate acorda cetăţenia română la cerere, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc următoarele condiţii:
· dovedesc, prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de statul român şi declară că nu întreprind sau sprijină şi nici în trecut nu au întreprins sau sprijinit acţiuni împotriva ordinii de drept ori a siguranţei naţionale;
· au împlinit vârsta de 18 ani; (nota mea: !? – de verificat daca a inteles bine Boc)
· sunt cunoscuţi cu o bună comportare şi nu au fost condamnaţi în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îi face nedemni de a fi cetăţeni români;
Prin modificarea Legii cetăţeniei, a fost eliminată procedura interviului, care îngreuna nejustificat procedura de adoptare a cetăţeniei române. Întrucât e vorba, aşa cum am spus, de foşti cetăţeni români care au deţinut cetăţenia română, nu se mai impune suplimentar condiţia interviului pentru a verifica dacă ei cunosc sau nu limba. Fac precizarea că această condiţie rămâne în continuare în vigoare pentru alte persoane care nu au avut niciodată cetăţenia română, dar care doresc să dobândească cetăţenia română în condiţiile legii, a declarat premierul Emil Boc.
Termenul de verificare a condiţiilor pentru acordarea cetăţeniei va fi de maximum cinci luni de la depunerea cererii. Până în prezent, termenul era de cel puţin 6 luni de zile.
Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa
Data: 15.04.2009

ARHIVA Ziare.com: Decorarea eroilor de la Nistru si Rezolutia Adunarii de la Universitate

Presedintele Romaniei, Traian Basescu, i-a decorat, marti, cu Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de cavaler pe Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco si Tudor Petrov Popa, fostii detinuti din grupul Ilascu. Seful statului a apreciat ca acesta este un moment “al tuturor romanilor”.
Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco si Tudor Petrov Popa reprezinta pentru romani valori ca “dragoste de tara, eroism, dorinta de a te sacrifica pentru poporul tau”, a apreciat, in discursul ocazionat de ceremonia de medaliere a celor trei, Traian Basescu. “In fata a astfel de oameni un sef de stat nu are nevoie de niciun fel de justificare pentru acordarea celor mai inalte ordine ale statului roman, pentru simplul motiv ca justificarea sunt chiar ei”, a mai adaugat presedintele.

File de istorie

Despre cei trei, eliberati din inchisorile transnistrene in ultimul an, seful statului a spus ca au scris, “de drag pentru romani” file de istorie “intr-o tara care candva a fost parte a Romaniei”. “Filonul cultural comun, radacinile comune, dragostea pentru pamantul patriei sunt realitati pe care cei trei, alaturi de Ilascu, le intruchipeaza”, a adaugat seful statului.
Presedintele Basescu le-a multumit fostilor detinuti pentru ce au facut pentru Romania, sustind ca acestia dovedesc ca, desi intre Romania si Moldova exista o frontiera de stat, sunt lucruri pe care frontierele nu le pot opri. seful statului a mai spus audientei ca medalierea celor doi reprezinta un moment important mai mult din punct de vedere al relatiilor dintre oameni decat un moment al relatiilor intre state. “Este un moment al romanilor”, a conchis presedintele.
Alexandru Lesco, cel care a vorbit in numele tuturor a multumit la randu-i romanilor pentru ca au fost cu sufletul alaturi de ei. “Aceasta este si medalia poporului roman, caruia dorim sa-i multumim. Am simtit suflarea si sprijinul tuturor romanilor”, a spus Lesco, marturisindu-si emotia si recunostinta. Cei trei le-au spus ziaristilor ca este prea devreme sa spuna daca se vor muta in Romania si ca deocamdata niciun partid politic nu le-a facut vreo oferta.

Sustinuti de prieteni

La ceremonie au fost prezenti si cativa cetateni din Moldova, invitati ai celor trei, printre care si sotia lui Andrei Ivantoc.
De asemenea, ziaristul Victor Roncea, presedinte al Asociatiei Civic Media, una din sustinatoarele eliberarii celor trei, a fost la Cotroceni si i-a daruit lui Traian Basescu o rezolutie inramata a “Adunarii de la Universitate din 27.03.2007, la 89 de ani de la actul Unirii Basarabiei cu tara”, semnata de cateva zeci de personalitati (majoritatea istorici, precum Mihnea Berindei, Dinu Giurescu) prin care se cerea ca statul roman sa onoreze grupul Ilascu si sa actioneze pentru simplificarea procedurilor de acordare a cetateniei romane cetatenilor moldoveni.
Pentru a fi alaturi de cei trei au venit la Cotroceni si soprana Mariana Nicolescu si actorul Radu Beligan, ambii semnatari ai rezolutiei daruite de Roncea presedintelui, alaturi de cateva volume dintr-o carte despre perioada de detentie a patriotilor moldoveni.

“Basarabia, pamant romanesc”

La finalul ceremoniei, Traian Basescu s-a fotografiat cu grupul de cetateni din Moldova, s-a interesat de evenimentele din tara lor, sau despre programul vizitei la Bucuresti. Presedintele a primit de la acestia un tricou cu harta Romaniei Mari, pe care scria “Basarabia, pamant romanesc”. Cei patru membri ai grupului Ilascu – Ilie Ilascu, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Petrov-Popa – au luptat pentru ca Republica Moldova sa-si pastreze integritatea teritoriala, in razboiul civil care s-a terminat prin desprinderea Transnistriei.
Cu putin inainte de finalul conflictului, la 2 iunie 1992, cei patru au fost arestati si judecati pentru acte de terorism de un tribunal transnistrean, fiind acuzati si de omorarea a doi demnitari transnistreni in timpul razboiului din zona. Ei au fost acuzati de “activitati antisovietice si combaterea ilegala a guvernului transnistrean, sub indicatiile Frontului Popular din Moldova si ale Romaniei”, iar in timpul procesului au fost tinuti in custi din metal.
Ilie Ilascu a fost condamnat la moarte, Alexandru Lesco la 12 ani de inchisoare, iar Andrei Ivantoc si Tudor Petrov-Popa au primit cate 15 ani de inchisoare. Tuturor li s-au confiscat, de asemenea, bunurile. Marturiile celor patru au fost smulse sub tortura si fara ca acuzatii sa beneficieze de asistenta juridica. Tortura – carcera la minus 17 grade, batai, infometare – a continuat pe toata perioada detentiei.
In urma presiunilor internationale, Ilie Ilascu a fost gratiat si eliberat, dupa noua ani de detentie si dupa ce a fost ales senator in Parlamentul Romaniei, pe listele Partidului Romania Mare. Ilascu a fost medaliat, in 2001, de presedintele de atunci, Ion Iliescu cu ordinul national “Steaua Romaniei” in grad de cavaler.
Trei ani mai tarziu, in 2004, a fost pus in libertate si Alexandru Lesco, dar la expirarea termenului de detentie. in acelasi an, dupa ce fusese sesizata de Ilie Ilascu, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a condamnat Republica Moldova si Rusia in cazul Ilascu si a cerut punerea in libertate a ultimilor doi membri ai grupului, aflati in detentie in Transnistria. Autoritatile transnistrene nu s-au conformat insa, iar Federatia Rusa a sustinut ca nu are cum sa intervina in favoarea detinutilor.
Petrov-Popa si Ivantoc au fost eliberati in luna iunie a acestui an, tot la expirarea perioadei de detentie.

Rezolutia Adunarii de la Universitate din 27 Martie 2007

1. Cerem Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, ca vector principal al politicii externe a statului UE si NATO Romania, sa dispuna de urgenta elaborarea unei Strategii Nationale viabile pentru spatiul romanesc rasaritean, cu sprijinul si concursul direct al reprezentantilor lumii academice, profesori si studenti, si ai societatii civile responsabile.

2. Solicitam Parlamentului Romaniei si reprezentantilor statului responsabili sa ia de urgenta in dezbatere initiativa noastra legislativa de simplificare a recunoasterii cetateniei romane fratilor nostri basarabeni, bucovineni si herteni ca si a altor romani deposedati abuziv de dreptul lor natural obtinut prin nastere ca fii si fiice ai natiunii romane.

3. Consideram ca cei trei romani detinuti politic in Transnistria, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Petrov Popa, intemnitati pentru idealurile romanesti de catre fortele ruse de la Tiraspol timp de 12 si respectiv 15 ani, merita ca simbol al recunoasterii sacrificiului si suferintelor lor pentru cauza nationala sa primeasca din partea Presedintelui tarii toate onorurile Statului Roman incepand cu titlul de Cetatean de Onoare al Orasului Bucuresti, Capitala statului UE si NATO Romania.

Semnatarii vor transmite Presedintelui inscrisul realizat pe o coala de 50×70 cm.

PARINTELE Iustin catre Băsescu: Răspândiţi lumina Învierii lui Hristos şi în suflete bieţilor basarabeni şi oferiţi-le cetăţenia română! Eu o ofer!
PRIORITATEA ZERO Romania-R. Moldova: acordarea de urgenta a cetateniei romane basarabenilor. Detinutii politici: ne donam cetateniile tinerilor romani
ROMANIA il pune la punct pe Voronin. BASESCU catre tinerii Basarabiei: “Aveti incredere in fortele libertatii! Viitorul este al vostru” AUDIO/DOC

15 Noiembrie 1987 – "Nimic nu trebuie iertat si totul trebuie dezvaluit" – Ambasadorul Poloniei, ES Jacek PALISZEWSKI

La 20 de ani dupa actiunile intreprinse de muncitorii anticomunisti de la Brasov, in 1987, credeti ca mai conteaza in prezent ce s-a intamplat in acele zile?
Cu siguranta, da. Va marturisesc ca ma aflam, saptamana trecuta, intr-o librarie din Bucuresti, cu prilejul organizarii, de catre Institutul Polonez, a unei expozitii pe tema actiunilor organizate de catre Opozitia poloneza, incepand cu anul 1956, aparitia miscarii Solidaritatea (Solidarnosc) si ajungand pana la instaurarea legii martiale in Polonia, in 1981. Iar conservarea acestor evenimente, in memoria celor care le-au trait la acel moment, dar si pentru generatiile viitoare, are o importanta cruciala pentru identitatea, pentru constiinta nationala, pentru transformarea experientelor traite de-a lungul vremii intr-o mostenire nationala. O mostenire care sa ajute la rezolvarea problemelor cu care o natiune – si as indrazni sa spun chiar un individ – s-ar putea confrunta in prezent. La fel si in cazul exemplului romanesc oferit de militantii de la Brasov: este important ca cei care nu au avut ocazia sa afle, sa fie azi informati in legatura cu consecintele pe care le-au avut aceste evenimente asupra modului de a gandi al lumii si care, la urma urmei, au constituit una din cauzele care au dus la caderea Cortinei de Fier in Europa.
Inainte de 1989, despre Romania se spunea defaimator-mistificator ca “mamaliga nu explodeaza”. De fapt insa, dupa aceea, am aflat ca Romania a fost tara din blocul rasaritean care a avut cele mai multe victime, procentual, cei mai multi incarcerati – 10% din natiune – si care a avut partizani anticomunisti in munti si detinuti politici, ca parintele Calciu, pana in anii ’80. Au existat romani care s-au revoltat, in 1956, au existat elemente ale rezistentei pana in anii ’60, apoi a fost revolta minerilor din 1977, urmata, in 1987, de cea a muncitorilor de la Brasov si, in fine, sangeroasa “revolutie” din 1989. Toate acestea ne-au fost ascunse, insa. La Bucuresti nu s-a aflat, de exemplu, despre evenimentele de la Brasov decat din gura in gura, din ceea ce se soptea pe ici, pe colo, de la martorii celor petrecute acolo. De aceea consider ca toate aceste evenimente ar trebui incluse, astazi, in manualele de istorie pentru ca sa aiba insemnatate si asupra generatiilor viitoare. (NB: Insa nu in cele falsificate de brigada Tismaneanu-Dobrincu-Oprea!)
Da, cu siguranta. Si eu sunt surprins ca aceste informatii despre rezistenta anticomunista, aceste amintiri vii, cu caracter public, sunt cunoscute atat de putin in Romania. Inclusiv despre Brasov. Polonia a reprezentat un spatiu aparte in Europa, in care disciplinarea populatiei a fost ceva mai relaxata – cu siguranta mult mai relaxata, in comparatie cu Romania. Evenimentele care s-au petrecut in tara noastra, istoria noastra, implicarea noastra publica si sociala in activitati directionate impotriva regimului au fost, totusi, deformate. De exemplu, sa luam evenimentele din 1956: initiatorii lor au fost adusi in atentia opiniei publice si prezentati, in relatarile din presa comunista, drept criminali, greva muncitorilor fiind pusa pe seama unei bande criminale, ceea ce a reprezentat o farsa, desigur, iar majoritatea populatiei a stiut aceasta, insa asa au fost prezentati in presa. In cazul Romaniei, am inteles ca a fost o tacere absoluta si sunt, desigur, de acord ca evenimentele petrecute in tara dumneavoastra sa devina un exemplu pentru tinerii romani, care se afla, in prezent, in Europa, pe alte state de pe Continent, si care ajuta, in momentul de fata, la realizarea imaginii Romaniei si la trasarea viitorului tarii in deceniile care vor urma. Dupa cum spuneam, sunt surprins ca, pana acum, nu s-a intamplat nimic in acest sens si ca Raportul Comisiei prezidentiale pentru studierea crimelor comunismului, chiar daca a dezvaluit unele aspecte, nu a facut-o suficient, integral. Stiu ca evenimentele produse la Brasov in urma cu douazeci de ani nu sunt suficient detaliate acolo si asta a nemultumit multa lume dar poate ca revolta anticomunista o sa aiba parte de o prezentare mai pe larg intr-un alt document.
Revolta muncitorilor a fost esentiala pentru finalul din ’89
Insa s-a auzit despre aceste evenimente la acea vreme, in Polonia? Polonia era mai deschisa, ceva mai libera, datorita Papei Ioan Paul al II-lea.
Nu, nu am auzit nimic despre aceste evenimente atunci. Despre 1977, da. Poate ca Europa Libera a relatat si despre 1987, insa mi-as fi amintit, cu siguranta. Sigur, nu imi amintesc sa fi fost vreo relatare in presa scrisa.
Ei, bine, pentru noi, evenimentele din 1987 sunt echivalentul celor intamplate in Polonia, la Gdansk, ce e drept la o scara mai mica, si au demonstrat ca muncitorii se pot revolta impotriva sistemului poate cu o mai mare usurinta decat restul categoriilor sociale, care ne-am fi asteptat sa reactioneze – de exemplu, intelectualii sau disidentii din cadrul Partidului. Pentru ca a existat si o miscare de disidenta, sustinuta de Uniunea Sovietica si KGB.
Consider ca participarea muncitorilor la evenimentele din Romania si Polonia a fost esentiala pentru succesul obtinut in 1989, intr-un final, prin acele schimbari in trepte; este vorba de ’56, de minerii din ’77, de anii ’80, pentru noi, de ’87, pentru Romania. Aceasta si deoarece, in ideologia marxist-leninista, proletariatul constituia insusi fundamentul ordinii sociale propuse, asadar exemplele de furie si protest oferite de acesta au avut un caracter mobilizator deosebit. Desigur, presa a deformat toate acestea – si spunand asta, ma refer din nou la Poznan. Initial, protestele au avut in vedere conditiile economice deosebit de aspre – “dati-ne paine”, “lasati-ne sa traim cu demnitate” – adica la adresa lipsurilor de pe piata, insa, in scurt timp, s-a ajuns la ideea ca aceste conditii deosebit de precare erau provocate de faptul ca, in absenta unei democratii infloritoare, nu exista o economie infloritoare. Acest rationament, deosebit de adevarat, incepuse sa isi faca loc in mintea oamenilor si, intr-un final, a facut ca muncitorii sa se revolte impotriva clasei politice.
Lustratie totala, indiferent de ranile pe care aceasta le-ar putea deschide
In Romania au existat anumite manifestari de disidenta si as aminti, intre acestea, asa-numita “Scrisoare a celor sase”, a fostilor nomenklaturisti de Partid, promovata de “Europa Libera” si despre care am aflat, ulterior, ca a fost de inspiratie sovietica. Acesti oameni fusesera influentati, la acea vreme, de Uniunea Sovietica. Iar acum, dupa 17 ani, am aflat ca unii dintre asa-numitii disidenti au fost, de fapt, colaboratori ai Securitatii, si chiar si in Polonia exista o anumita controversa in acest sens, fiind pomenite nume precum Geremek, Michnik si chiar Walesa. Cum apreciati toate aceste vesti care vin din trecutul rece?
Nu as spune ca exista controverse majore legate de cele trei nume pe care le-ati mentionat. Exista, intr-adevar, anumite opinii emise de unele persoane care pun la indoiala morala unora din liderii Opozitiei noastre. Altminteri, sunt doar opinii, nu exista nimic care sa stea in picioare si chiar astazi citeam in ziar ca presedintele Walesa a castigat in instanta inca un proces, ce ii fusese intentat de un alt lider al Solidaritatii, care l-a acuzat de legaturi cu Politia secreta si a primit inca o data un verdict favorabil in instanta, prin care i se solicita reclamantului sa isi ceara scuze. Insa ceea ce imi spuneti ca se intampla in Romania este foarte asemanator, intr-adevar. Problema se poate pune in doua feluri: nimic nu trebuie iertat si totul trebuie dezvaluit cand vine vorba de persoanele care au trait in perioada comunista, indiferent de legaturile pe care le-au avut cu sistemul totalitarist. Asadar, lustratie totala, indiferent de ranile pe care aceasta le-ar putea deschide si cred ca ultima versiune a legii lustratiei din Polonia a batut in aceasta directie, deoarece au existat, la un moment dat, puncte de vedere potrivit carora intreaga arhiva a Institutului Memoriei Nationale ar fi trebuit publicata pe Internet pentru a face publice acele informatii cu orice pret. In fine, au existat probleme de ordin tehnic, create de afisarea a milioane de pagini. Un al doilea aspect, intalnit in cazul unor state din Europa Centrala si de Est care au facut parte din blocul comunist, ar fi faptul ca a aparut ideea ca cei care au comis crime in perioada regimului anterior, care au fost implicati in acte de represiune, sa fie eliminati din viata publica si, odata facuta aceasta, sa se produca o iertare a celorlalti si sa li se permita sa realizeze turnura pe care a luat-o viata lor in actuala societate. Desigur, consider ca, indiferent de varianta aleasa, aceasta trebuie supusa alegerii democratice pentru ca situatiile difera intre state. Pe de alta parte, se poate spune ca acesta este un fel de adevar universal, care ar trebui sa se aplice indiferent de situatie. Insa nu sunt filosof, iar argumente pot fi identificate in cazul ambelor tabere care sprijina o abordare sau pe cealalta. Stiti cum se intampla aceasta in Romania si, fara a comenta evolutiile concrete, cred ca lustratia ar trebui sa devina un factor in disputa politica.
Serviciile regimului comunist au falsificat multe dosare
Aici voiam sa ajung, la cat de necesara este lustratia…
In Polonia, la inceputul anilor ’90, am trecut prin experienta de a trage linie, de a lasa trecutul in urma si de a pedepsi crimele regimului trecut si a permite, intr-un fel, edificarea noii societati. Eu cred ca lustratia este importanta – aceasta este parerea mea personala pentru ca, atunci cand vine vorba de astfel de lucruri, Ministerul de Externe nu te poate instrui, iti poti exprima doar parerea personala. Cred deci ca lustratia este importanta. Cred ca ar trebui facuta in mod corect, odata pentru totdeauna, fara a i se schimba principiile, sa nu fie facuta partial sau ceva mai in profunzime, pentru ca trebuie ajuns, fara echivoc, la un consens asupra formei pe care trebuie sa o imbrace, astfel incat sa fie eliminate acele elemente politice -care, din cate am inteles, nu au fost eliminate in cazul tarii dumneavoastra, in vreme ce in tara mea nu mai sunt chiar atat de prezente. Insa trebuie avut in vedere si un anumit grad de contaminare, deoarece au existat destule cazuri de persoane lustrate, care s-au adresat justitiei si s-a descoperit ca o parte din dovezile aduse in sprijinul acuzatiilor de colaborare emise la adresa lor au fost falsificate, la modul evident, de catre serviciile regimului anterior si s-ar fi putut ajunge la verdicte nedrepte. Dupa ani de umblare in dosare, de duplicare a lor, adevarul poate fi uneori extraordinar de greu de gasit. In orice caz, ar trebui sa ne grabim pentru ca pregatim generatia secolului XXI, iar pentru copiii nostri aceasta problema aproape ca nu exista. Asadar, cred ca este important sa se ajunga la un consens national, la o alegere democratica, iar lustratia sa se produca pe cat posibil in viitorul apropiat, pentru ca nu poti programa lustratia pentru urmatorii 10 ani, ea trebuie facuta rapid, cu eficienta, ca sa se incheie procesul.
Brasovul ar putea sa ridice intr-un Muzeu al comunismului Centrul Rezistentei Anticomuniste din Romania
Asadar, nu ar trebui sa uitam ca oamenii fostului regim inca mai activeaza in functii de conducere, insa, in acelasi timp, nu ar trebui sa uitam lectia din 1987 si a oamenilor acestora, care nici in momentul de fata nu beneficiaza de ceea ce ar trebui – o pensie, o distinctie de recunoastere. Pentru ca au luptat intr-un moment in care regimul era la apogeul puterii sale, in care nu dadea semne clare ca ar fi putut fi rasturnat… Acest lucru este valabil de altfel pentru toti fostii detinutI politici, pentru veterani de pe ambele fronturi, pentru luptatori anticomunisti care si-au pierdut zeci de ani de viata in munti, torturati in temnita sau deportari si nu beneficiaza de drepturile unui revolutionar de cateva zile, din ’89 sau, ce sa mai spunem, ale unui parlamentar de-un mandat. Acesti oameni trebuiau sa constituie adevaratul for moral al Romaniei scuturate de comunism si nu disidenti de mucava, care n-au primit nici o palma de la Securitate, dimpotriva.
Sunt surprins neplacut de aceasta nerecunoastere a drepturilor unor luptatori anticomunisti. In ce priveste Asociatia 15 Noiembrie, cunosc exact aceasta situatie, pentru ca am fost la Brasov de mai multe ori. Insa am fost foarte surprins inca de acum doi ani, cand am fost pentru prima data la Brasov, pentru a accepta calitatea de Membru de Onoare al Asociatiei, in numele presedintelui Lech Walesa si al Solidaritatii, sa aflu ca ambiguitatea continua sa persite in cazul acelor evenimente. Sper ca aceasta comemorare a evenimentelor de la Brasov de anul acesta, dupa 20 de ani, sa fie folosita pentru a aduce acele evenimente istorice nu numai in atentia poporului roman, cat si in atentia popoarelor din alte state, ca acest gol al istoriei va fi umplut cumva si ca se va ajunge la o identificare a contributiei acelor evenimente la transformarea politica a Romaniei. Presedintele Poloniei pregateste un mesaj pentru participantii la manifestarea aceasta comemorativa, ceea ce indica o apreciere, o recunoastere a importantei avute de aceasta revolta a muncitorilor pentru intreaga opozitie manifestata pe Continent la adresa regimului comunist.
Spuneati ca a existat o legatura intre miscari, ca a existat o tendinta de a-i reuni pe reprezentantii acestora, din Polonia si Romania. In acest context, nu credeti ca ar fi binevenit un muzeu al comunismului, care sa fie gestionat chiar de acesti oameni, care au invins comunismul?
Am auzit de ideea asta, e un proiect bun. Grija pentru comemorarea acestor evenimente este din ce in ce mai evidenta, de altfel. De exemplu, multe muzee au gazduit expozitii dedicate adevaratelor realitati ale socialismului. Am vazut si la Bucuresti expozitia organizata de dvs, de Civic Media si Asociatia 15 Noiembrie la Muzeul National de Istorie, si unde am participat si noi, cu marturiile din Polonia. Stiu ca Solidaritatea pregateste un Centru International al Solidaritatii, care isi propune sa organizeze o multime de evenimente comemorative inclusiv impreuna cu Asociatia 15 Noiembrie, cu care a stabilit un protocol. In cazul in care cei de la Brasov doresc sa marcheze evenimentele produse acolo in urma cu douazeci de ani si sa isi foloseasca experienta pentru educarea tinerei generatii nu numai din Romania, cred Brasov fi o locatie buna pentru aceasta, pentru Centrul Rezistentei Anticomuniste. E un simbol al adevarului istoric, care ar permite eroilor momentului aflati inca in viata sa se implice in proiect si sa isi asume un rol educational si informativ pe viitor.
Interviu realizat in 2007 de subsemnatul, Victor RONCEA

15 Noiembrie 1987 – Basescu distinge eroii de profitori

Asociatia 15 Noiembrie de la Brasov a aniversat anul trecut 20 de ani de la “inceputul sfarsitului” – revolta muncitorilor brasoveni din 1987. Relatare de la fata locului:

Presedintele Traian Basescu, aflat ieri la Brasov la aniversarea a 20 de ani de la revolta muncitorilor impotriva comunismului din 1987, a tinut sa faca distinctia dintre eroi si profitori afirmand: “Statul roman isi va recapata credibilitatea si va putea sa devina un adevarat stat de drept numai cand isi va recunoaste greselile si isi va repara nedreptatile. Nu cred ca putem construi ceva trainic pana cand nu depasim confuzia vinovata intre victime si calai, intre eroi si profitori, intre cei cinstiti si cei necinstiti“. (NB: Adevarat: cazul Tismaneanu!)
Scuze pentru victimele represiunii
“Am fost invitat azi, aici (la Brasov, n.r.), probabil pentru ca sunt primul presedinte care a avut curajul sa condamne oficial comunismul si sa-l declare regim ilegal care a facut rau romanilor”, a spus Basescu. Presedintele Traian Basescu a declarat: “Trebuie sa va cer iertare victimelor represiunii revoltei de la Brasov din 1987, in numele statului roman, pentru faptul ca, in 17 ani de stat de drept, sistemul judiciar nu a facut justittie, iar societatea romaneasca nu a fost incurajata sa isi recunoasca greselile”.
Potrivit acestuia, toti cei care s-au revoltat la Brasov in 1987 si s-au simtit umiliti dupa 1989 sunt invingatorii morali ai Revolutiei. “La Brasov, in 1987, s-a dat o proba de curaj intregii Europe”, a mai spus Basescu, potrivit caruia revolta muncitorilor din acest oras se inscrie printre manifestarile anticomuniste de la Budapesta -1956, Praga -1968, Valea Jiului – 1977, Gdansk si toata miscarea Solidaritatea din Polonia din anii ’80. “Cei care sunt favorizati de actuala situatie doresc o banalizare a nedreptatii, vor sa ne faca sa credem ca nedreptatea este inevitabila, ca victimele vor ramane pentru totdeauna victime si ca puterea cetateanului simplu e aproape la fel de nesemnificativa ca inainte de 1989. Eu sunt convins ca acestia se insala exact asa cum se inselau si cei care, dupa noiembrie 1987, credeau ca totul a fost in zadar”, a spus Basescu. Muncitorii fabricii Steagul Rosu din Brasov s-au revoltat spontan, in noiembrie 1987, impotriva conducerii judetene a PCR si impotriva comunismului, invocand conditiile foarte proaste de trai si intarzierile in plata salariilor. Revolta a fost oprimata brutal de autoritatile comuniste, participantii la protest fiind arestati, torturati si deportati.
Eroi pentru Romania
Dupa incheierea manifestarilor de ieri, la Teatrul Dramatic din Brasov a avut loc un spectacol al actorului Dan Puric, care a fost precedat de lansarea volumului “Eroi pentru Romania – Brasov, 15 noiembrie 1987 – marturii, studii, documente” realizat in colaborare cu mai multe foruri jurnalistice, istorice si academice si sub egida Centrului Rezistentei Anticomuniste, condus de scriitorul Vladimir Bukovski. La manifestarile de la Brasov au participat si ultimii detinuti politici din Europa, Alexandru Lesco si Tudor Popa – detinuti ilegal timp de 15 ani de regimul separatist de la Tiraspol – care au anuntat infiintarea Fundatiei Pentru Romania care va face parte din Centrul rezistentei Anticomuniste.
Printre cei prezenti la Brasov s-au numarat presedintele Fundatiei “Centrul Solidaritatea”, Bogdan Lis, cunoscutul istoric si cercetator de la Institutul Memoriei Nationale din Polonia, Jerzy Eisler, precum si ambasadorii Poloniei si Cehiei, Jacek Paliszewski si, respectiv, Petr Dokladal. La masa rotunda cu tema de dezbatere “Fenomenul rezistentei anticomuniste” si “Semnificatia zilei de 15 Noiembrie 1987 in constiinta opiniei publice romanesti si internationale” au participat luptatorii anticomunisti Gavrila Rusu, Teofil Mija, Nicolae Purcarea, Zoea Radulescu si numerosi detinuti politici.
Victor RONCEA / ZIUA

Eroii uitati ai Romaniei

Cu Ordinul National Steaua Romaniei in piept si Cetatenia de Onoare a Capitalei in buzunar, Tudor Popa, Andrei Ivantoc si Alexandru Lesco nu sunt bineveniti la Bucuresti
Saptamana aceasta s-a implinit un an de la eliberarea ultimilor detinuti politici de la Tiraspol, fosti membri ai “grupului Ilascu”. Ziarul ZIUA a militat de-a lungul anilor pentru punerea in libertate a patriotilor romani. Ne-am deplasat la Chisinau ca sa vedem in ce conditii traiesc cei trei astazi. La un an de la eliberarea eroilor de la Nistru, Tudor Popa si Andrei Ivantoc, dupa 15 ani de temnita grea si ilegala, si la patru ani de la punerea in libertate a lui Alexandru Lesco, dupa 12 ani de suferinte la Tiraspol, situatia eroilor romani nu s-a imbunatatit remarcabil. Mai mult, eroii sunt suntati de autoritatile de la Bucuresti.
Desi au cetatenie romana si au primit Ordinul National Steaua Romaniei si Cetatenia de Onoare a Capitalei, cei trei nu pot locui in Romania. Pentru ca nu au buletin. Si nu au Carte de Identitate romaneasca pentru ca nu au resedinta in Romania. Si nu au resedinta in tara pentru ca, desi li s-au facut numeroase promisiuni, apartamentele cuvenite in Bucuresti nu au mai aparut niciodata. Pana si telefonul mobil oferit fiecaruia de premierul Calin Popescu Tariceanu, cu asigurarea ca il vor putea folosi in permanenta, intr-o zi, dupa vreo luna de folosinta, s-a oprit, definitiv. Guvernul nu a putut da nici o explicatie. Mai mult: un proiect de lege initiat de senatorul si poetul Adrian Paunescu, prin care li se confereau celor trei luptatori incarcerati si torturati pentru Romania peste 5000 de zile aceleasi drepturi cu cele ale revolutionarilor de-o zi-doua din decembrie 1989, s-a izbit de refuzul unor deputati. Alti parlamentari au umblat chiar la lista eroilor, eliminandu-l pe ascuns pe Alexandru Lesco. Si acesta este doar varful aisbergului incercarilor la care sunt in continuare supusi cei trei. De fapt, modul in care sunt tratati arata ca statul roman ii considera pe basarabeni, chiar eroi pentru Romania fiind, un fel de “romani de mana a doua”.
Piedici de la deputati
Eliberarea tuturor detinutilor politici din Transnistria deschide, in sfarsit, calea restituirii adevarului istoric asupra acestui episod eroic din cronica zbuciumata a primelor decenii din viata statului independent, proclamat pe ruinele “Republicii Ribbentrop-Molotov”, si ea plasmuita din trupul sfasiat al Basarabiei istorice, consemna analistul Corneliu Vlad.
Cu toate acestea, acum, la un an de la acel moment urmat de decorarea celor trei eroi, observam cum nerecunostinta devine aproape “de stat”. La inceputul anului, membrii Comisiei Juridice din Camera Deputatilor s-au certat timp de o ora si jumatate pe marginea unui proiect de lege privind declararea lui Ilie Ilascu, a lui Andrei Ivantoc si a lui Tudor Popa – numele lui Alexandru Lesco a disparut misterios – drept eroi-martiri. “Acesti romani care s-au aflat intr-o parte a Romaniei instrainata, in Republica Moldova, au facut fapte de eroism. Au fost condamnati la moarte sau la detentie pe viata. Este o onoare pentru noi sa putem face macar atat. Sa fim solidari, mai ales ca ei sunt bolnavi”, a spus senatorul Adrian Paunescu, unul dintre initiatorii proiectului. Senatorul le-a mai cerut membrilor comisiei sa il nominalizeze in titlul si textul legii si pe Alexandru Lesco. In prezent insa, dupa aprobarea propunerii in Senat, proiectul a ramas “in aer”, uitat de responsabilii parlamentari.
Fundatie pentru Romania
In urma cu un an, la 2 si, respectiv 4 iunie, Andrei Ivantoc si Tudor Popa vedeau libertatea prima oara dupa 15 ani. Cu trei ani inainte, tot la 2 iunie, Alexandru Lesco se trezise, la randul lui, intr-o lume noua si, oarecum, potrivnica.
Corneliu Vlad, un reputat comentator de politica externa, remarca atunci ca cei trei, reintorsi asemenea lui Ulise acasa dupa un rastimp lung si lugubru in iadul temnitelor transnistrene, incearca sa revina la viata normala, sa se obisnuiasca din nou cu libertatea. “Incet, incet, ma deprind si eu cu lumea” – spunea unul dintre ei. S-au aflat la un control de sanatate la Spitalul Militar din Bucuresti, la un sejur oferit de presedintele Traian Basescu in Romania, dupa care, au revenit de unde au plecat. S-au acomodat cu greu – lumea a evoluat rapid in 15 ani. Acum sunt alaturi de cei dragi si nu isi reneaga crezul pentru care si-au sacrificat libertatea: limba romana si Romania Mare. Iar “daca s-ar intoarce timpul inapoi as face exact acelasi lucru” – marturiseste unul dintre ei. Printr-o adevarata minune – scria Corneliu Vlad in urma cu un an -, acestia au supravietuit tuturor incercarilor, desi cand i-am vazut in custile cu gratii de fier ale simulacrului judiciar de la Tiraspol, in 1992, ajunsesera la granita subtire dintre viata si moarte. Si-au regasit familiile, liberatea si poporul, au ramas neclintiti in convingeri si traiesc printre semenii lor nu atat ca eroi, cat ca oameni obisnuiti. Mai mult, doi dintre ei – Popa si Lesco (foto sus) – au pus bazele Fundatiei pentru Romania, prin care doresc sa-si continuie activitatea, pentru romanii de pe ambele maluri ale Prutului.
Andrei Ivantoc, agresat in momentul eliberarii
Acum un an, BBC si alte canale romanesti transmiteau in direct eliberarea zbuciumata a detinutilor. Andrei Ivantoc a fost agresat de fortele de securitate ale Tiraspolului si apoi luat cu forta de autoritatile Republicii Moldova si transportat la Chisinau. Incidentul a avut loc in momentul eliberarii la punctul de control de langa Tighina, cand Andrei Ivantoc a inceput sa fuga spre teritoriul controlat de regimul separatist de la Tiraspol. El a fost urmarit, ajuns din urma, trantit la pamant si batut de agenti ai securitatii nistrene. Apoi a fost urcat cu forta intr-o masina oficiala a Republicii Moldova, care a trecut in viteza de bariera de securitate, unde asteptau mai multe personalitati ale vietii publice si numerosi ziaristi. Seful Misiunii OSCE in Republica Moldova, Louis O’Neill, a afirmat ulterior ca in momentul eliberarii acestuia nu a fost aplicata forta. Andrei Ivantoc a negat insa acest lucru, afirmand ca reprezentantii OSCE evita sa spuna adevarul, fapt intarit de ziaristii aflati la fata locului.
Tudor Popa: “Suferinta noastra nu a fost degeaba”
Tudor Popa, ultimul detinut politic din grupul Ilascu, a fost eliberat la 4 iunie, cu putin dupa ora 10.00, la punctul de granita de la Dubasari.
Desi fusese anuntat initial ca va parasi inchisoarea la ora 16.00, gardienii i-au deschis poarta dimineata, probabil in speranta ca va fi intampinat de mai putini ziaristi. Eliberarea sa vine dupa 15 ani de detentie ilegala la care a fost condamnat de autoproclamatul regim transnistrean. “Neamurile, Romania, conducerea Romaniei, m-au sustinut mult. Cred ca suferinta noastra nu a fost degeaba. Noi am dorit ca tara sa fie integra, mare. Au fost unii care nu au dorit asta. Nu am castigat acum, vom castiga pe urma. Are sa vina timpul”, au fost primele declaratii date de Popa jurnalistilor care l-au asteptat.
Alexandru Lesco: “Cauza romaneasca ramane aceeasi”
Alexandru Lesco, detinut de regimul separatist din Transnistria a fost eliberat din detentie intr-o miercuri, la 2 iunie 2004, ca urmare a expirarii termenului de condamnare de 12 ani. “Pentru mine, cauza romaneasca ramane aceeasi. Eu am fost condamnat pe nedrept. Asa am considerat atunci si de aceasta sunt convins si acum. Curtea Europeana pentru Drepturile Omului va conchide cu siguranta ce a fost cu aceasta condamnare ilegala”, a declarat Alexandru Lesco in mijlocul grupului de prieteni si de ziaristi care l-au asteptat la “frontiera” cu Transnistria. “Am iesit asa cum am fost arestat: cu buzunarele goale. Sufletul nu mi-a secatuit insa. Nu pot sa spun ca regret amarnic acesti ani. Am stat pentru poporul roman si limba noastra romaneasca. Va iubesc pe toti si va multumesc, popor roman!”. Alexandru Lesco si Tudor Popa nu s-au lasat si au infiintat o organizatie neguvernamentala – Fundatia Pentru Romania – prin care isi propun sa desfasoare activitati de informare, editare de carti si alte actiuni culturale, pe ambele maluri ale Prutului. Intervievat de Gardianul la aniversarea a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Tara, Lesco afirma: “27 martie are, pentru mine, o semnificatie aparte. Chiar daca a durat mult prea putin, doar 22 de ani, momentul este unul de neuitat. Si acum, stiti vorba aia: nu mor caii cand vor cainii. Sper intr-o Unire mai mare!”.
Foto: La eliberare, in 2007, Tudor Popa impreuna cu Alexandru Lesco si astazi, la un an, in 2008

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova