Din pacate, motiunea simpla pe Sanatate nu ar duce la demiterea ministrului Sanatatii, chiar daca, printr-o minune, ar fi adoptata.
Attila Cseke, unul dintre cei mai slabi, daca nu chiar cel mai slab ministru al actualului Cabinet, ar trebui indepartat pana cand nu reuseste sa faca si mai mult rau decat pana acum atat domeniului pe care-l pastoreste, cat si imaginii guvernului.
Este foarte adevarat ca domnia sa a preluat un domeniu ajuns pe perfuzii, dupa ce ani de zile tratamente gresite i-au agravat bolile cronice.
Subfinantata cronic, macinata de tot felul de gauri negre, tot mai slabit de o masiva hemoragie de medici si asistente, dar si de blazarea celor ramasi, care sunt foarte prost platiti, Sanatatea era, intr-adevar, un domeniu de sacrificiu.
Asa ca, pe principiul “cine nu mananca bataturica nu primeste ochisor”, pentru a pune mana pe banosul Mediu, UDMR a trebuit sa ia si un minister de sacrificiu. Niciun partid si niciun ministru nu a avut nimic de castigat din punct de vedere politic de pe urma gestionarii Sanatatii. Dimpotriva.
Iar maghiarii nu au gasit ceva mai breaz in ograda proprie decat un notar. Experienta ultimilor ani ne-a aratat ca un medic mare nu este neaparat un ministru mare, pentru ca medicina nu presupune abilitatile manageriale pe care le presupune functia administrativa.
Dar un profan in materie de medicina nu are cum sa gestioneze macar pe avarie un domeniu pe care nu are cum sa-l inteleaga in profunzime daca nu a pus mana in viata lui pe un stetoscop. (more…)
Sotia lui Tőkés László divorteaza de pastorul europarlamentar extremist si ii reproseaza, intr-o scrisoare trimisa Episcopiei Reformate, inca de anul trecut, ca ultimii 20 de ani i-a trait in chin, durere si umilinte. Tokes Laszlo este cel care a daramat zidurile casniciei, afirma Tokes Edith, amintind ca, desi au luptat unul alaturi de celalalt, in anul 1989, ea a fost exclusa total de catre pastor de la orice manifestare publica sau recunoastere istorica a meritelor sale. “Numele meu nu este nici macar amintit, ca si cum nu as fi existat”, cu toate ca au impartit impreuna aceleasi riscuri, afirma doamna Tokes in scrisoarea pe care o prezint mai jos, in original. Riscuri care privesc atat zilele fierbinti din decembrie 1989 dar si o urmarire penala din noiembrie 1989, cand s-a petrecut o spargere a seifului eparhiei, neelucidata nici pana azi, pentru care Edith Tokes a oferit alibiul pentru sotul ei, amintestea acesta in scrisoarea sa semi-publica. Conform Cancan, motivul despartirii e pus si pe seama comportamentului violent pe care fostul episcop l-ar fi avut fata de sotia sa, dar si pe numeroasele aventuri amoroase in care europarlamentarul, poreclit chiar “Casanova” printre colegii in sutana, le-ar fi avut de-a lungul anilor. Potrivit unor articole de presa mai vechi, Tokes a si fost prins in flagrant de sotie, in timp ce era cu una dintre cuceririle sale, iar in vara anului trecut, intr-o scrisoare care ar fi fost scrisa de ea si adresata Episcopiei Reformate de Piatra Craiului, Tokes Edith a anuntat ca refuza sa mearga alaturi de sotul ei la manifestarile ocazionate de Ziua Nationala a Ungariei deoarece, zicea ea, si-a incheiat socotelile cu el, pentru ca s-a saturat sa fie permanent “batjocorita si neglijata, in public si fara menajamente”. Astazi s-a hotarat sa nu mai indure in tacere si a inaintat divort (foto in baza). Cum va solutiona oare Eparhia Reformata situatia pastorului divortat?
Dionisie Agache prezinta pe blogul sau, in premiera, intreaga tarasenie:
Despre personalitatea domnului Tőkés László nu se pot spune prea multe lucruri noi. Acest om, care a fost şi este simbolul revoluţiei române de la Timişoara, a considerat de cuviinţă că nu este suficient să fie doar simbolul unei revoluţii româneşti, ci că i-ar sta mai bine ca un lider al luptei pentru câştigarea “libertăţii naţiunii maghiare”.
În timp ce partea ultranaţionalistă a maghiarilor din România îl adulează şi îl venerează pentru tot ce face şi grăieşte distinsul prelat şi europarlamentar, cvasi-totalitatea opiniei publice române îl consideră ca fiind un extremist ultranaţionalist care prin discursurile sale antiromâneşti a creat multă indignare. Cu câteva zile în urmă liderul PSD Victor Ponta spunea: „Tőkés László este un extremist mai periculos decât Corneliu Vadim Tudor”.
Dar să ne întoarcem un pic la Tőkés László ca prelat.
În timp ce domnia sa predică de la amvon dragostea creştină şi cele 10 porunci foarte bine condimentate cu ideile sale despre libertatea naţiunii maghiare din Transilvania, adepţii săi orbiţi de imaginea mistică a prelatului îl trimit în Parlamentul Europei. Acest model de morală creştină care este domnul Tőkés László are ambiţii măreţe de a rămâne un important lider religios, politic şi militant etnic maghiar pentru “libertatea naţiunii maghiare” din Transilvania.
Numai că realitatea vieţii sale personale începe să sape la fundamentul unei imagini mistice pe care şi-a conceput-o de a lungul ultimilor 20 de ani.
La 20 de ani de la acel dramatic 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureș, săptămâna premergătoare comemorării s-a transformat într-un prilej ratat de a se abține să-și dea cu presupusul pentru diverși nechemați ai „societății civile”, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, sau, ceea ce e mai rău, de continuare a unui șir de mizerabile manipulări, interne și internaționale, care au urmărit constant culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a petrecut atunci atunci.
Din păcate, abia vineri, 19 martie am intrat în posesia unui document care, coroborat cu declarațiile unor martori, aduce încă un argument în favoarea ideii că ceea ce s-a petrecut în urmă cu două decenii la Tîrgu-Mureș a fost minuțios premeditat. Drama ciocnirii interetnice între români și maghiari a fost gândită ca un prilej de lansare a unui război de imagine împotriva României având ca finalitate provocarea unei crize gen Nagorno – Karabah care să ducă la schimbarea statutului Transilvaniei.
Câteodată, rolul întâmplării se poate dovedi mai important decât perseverența. Ani de zile am încercat fără succes să aflu identitatea acelui „reporter irlandez” care a înregistrat video scenele atroce ale ciocnirilor interetnice de la 20 martie 1990. În urmă cu câteva zile hazardul a făcut să mă reîntâlnesc cu dna Rodica Sabău-Pop care, la vremea aceea, era recepționeră la „Grand” – hotelul în fața căruia au avut violențele ale căror imagini au făcut înconjurul globului. În contextul comemorării care urma să aibă loc, doamna respectivă mi-a povestit că la data de 19 martie 1990, cu o zi înainte de „evenimente”, era de serviciu, când, pe la orele 14-15, a sosit la hotel un bărbat cu pașaport irlandez care a cerut să fie cazat pentru o zi într-o cameră cu vedere la stradă, la ultimul etaj, și a dorit să plătească în avans. Cum nu erau camere libere la acel etaj, a fost cazat la etajul 7. Dna Sabău-Pop și-a amintit perfect de aceste amănunte pentru că irlandezul, al cărui nume nu l-a reținut, a plătit echivalentul în lei al tarifului cu mărci vest-germane, iar ea s-a enervat pentru că nu avea să-i dea restul în valută și a trebuit să apeleze la bișnițarii care își făceau veacul în fața hotelului.
După ce și-a dus bagajele în cameră, irlandezul a coborât la recepție și a cerut cheia ușii de la terasa de la etajul 11 al hotelului, explicându-i că el este reporter de televiziune. Faptul a surprins-o oarecum, dar i-a dat cheia după ce a consemnat acest fapt în registrul hotelului. Toate aceste lucruri se petreceau în după-amiaza zilei de 19 martie, cu exact 24 de ore înainte de ciocnirile violente care urmau să aibă loc în fața hotelului a doua zi.
Inima a început să-mi galopeze. Am rugat-o pe dna Sabău-Pop să facă rost de registrul hotelului din luna martie 1990. S-a uitat la mine cu mirare, oarecum cu milă, și mi-a explicat că, după atâta timp, foarte probabil acel registru nu mai există. Am insistat și, după ce a scotocit două zile prin arhiva hotelului, m-a anunțat că l-a găsit.
Când m-am uitat la pagina cu date de 19 martie am avut un șoc: la camera 709 figura scris cu pix roșu numele Honeyford Gary Lawon din Irlanda! În colțul din stânga jos al paginii registrului am găsit și nota făcută de recepționeră: Cheia pentru 709, de la terasa XI (Marcel). În urmă cu două decenii, Marcel Mija era recepționerul-șef de la „Grand”…
Am căutat imediat pe Google și am găsit că Gary Honeyford a fost reporter tv pentru postul Sky News, corespondentul acestuia pentru Irlanda de Nord. Una dintre fotografiile de pe Internet îl arată transmițând de la Belfast, localitate de tragică reputație pentru conflictul etnic care o macină.
Faptul că ceruse o cameră cât mai sus, cu vedere spre centru, că plătise în avans pentru o singură zi (am găsit și numărul chitanței, 594), că inspectase terasa de sus a hotelui impune de la sine o concluzie: reporterul de la Sky News venise la un „pont”. Cel care i-l „vânduse” știa precis că în preajma hotelului, situat vis-a-vis actuala Prefectură, urma să se petreacă ceva. Ceea ce avea să întâmple a doua zi arată clar că cel ce îi furnizase pontul nu era român și nici prieten al României, din simplul motiv că înregistratrea video a reporterului de la Sky News numai favorabile imaginii României nu erau!
Pe data de 20 martie, pe la ora 18 au avut loc „evenimentele din Tîrgu-Mureș”! Eu care eram reporterul TVRL am filmat pe peliculă de 16 mm, suit pe pervazul camerei 504, atât confruntarea cât și maltratarea acelui nefericit în pulover verde. Irlandezul a înregistrat drama de pe terasa de sus a hotelului. Acele scene atroce, în care „ungurul” Mihăilă Cofar a fost pur și simplu linșat, au făcut înconjurul lumii și au fost copios folosite împotriva României pentru a o eticheta ca țară locuită de niște barbari sîngeroși care la 20 martie 1990 au dezlănțuit un „pogrom” antimaghiar.
Degeaba am demonstrat indubitabil peste două zile într-un reportaj-anchetă adevărata identitate a lui Mihăilă Cofar, nefericitul țăran de pe valea Gurghiului, venit aiurea la Tîrgu-Mureș, răul fusese făcut.
Foto sus: Imaginea a făcut înconjurul lumii: Cu craniul zdrobit şi plăgi înjunghiate în ficat şi rinichi, Mihai Cofar zace în piaţa din Târgu Mureş.
“Oamenii declaraţi morţi trăiesc mai mult”
Un demonstrant, aparent ucis în bătaie cu nouă luni în urmă în România, a învăţat din nou să meargă la Clinica universitară Köln.
Un om zace, plin de sânge, pe caldarâm. În jurul lui, bărbaţi înarmaţi cu sticle goale, cuţite şi alte obiecte contondente. Aceştia nu contenesc a-şi lovi victima lipsită de apărare.
Milioane de telespectatori din întreaga lume au urmărit această scenă desfăşurată în seara de 20 martie 1990 în oraşul românesc Târgu Mureş. Acolo, cetăţenii de etnie maghiară alungaseră copiii românilor din şcoli. “Târgu Mureş face parte din Ungaria”, scria în manifestele lor. Locuitorii români voiau să răspundă printr-o demonstraţie paşnică.
La ora 14, Mihai Cofar sosise cu autobuzul din satul Ibăneşti, aflat la 50 km distanţă de Târgu Mureş. “Eram vreo 200 de oameni”, spune el, “dar ungurii erau mult mai mulţi”. Cofar nu-şi poate aminti ce s-a întâmplat mai departe: ştie doar că a fost izbit în cap cu “ceva tare” la coborârea din autobuz. Atunci şi-a pierdut cunoştinţa.
Soţia lui, Nastasia, a văzut şi ea la televizor imaginile cutremurătoare. “Spuneau că este vorba de un ungur, ucis prin brutalitatea românilor!” Abia mai târziu a aflat că persoana în cauză era chiar soţul ei.
Ungurii îşi asumaseră de mult victima, iar guvernul de la Budapesta se declarase oripilat de “izbucnirile tip pogrom” de care se făceau vinovaţi românii. La Târgu-Mureş se împărţeau fluturaşi cu poza lui Cofar întins pe jos, cu menţiunea că ar fi un cetăţean de etnie maghiară, ucis de români.
Abia trei zile mai târziu, televiziunea română a revenit asupra informaţiei. Comentatorul a dezvăluit numele bărbatului, care supravieţuise ca prin minune deşi jumătate din craniu îi era zdrobită. Mihai Cofar a devenit, aşadar, martir al poporului român. Din păcate, această “etichetă” nu i-a îmbunătăţit cu nimic situaţia. Două luni mai târziu, Cofar s-a trezit din comă într-un spital bucureştean.
Plîngerea penală împotriva dlui Sütő András si altii, făcută de către generalul maior(r) Ion Scrieciu:
Către Procuratura Generală Bucureşti,
Dl Procuror general ROBU,
Subsemnatul, parte vătămată, SCRIECIU ION. general maior (r) domiciliat în Tg.-Mureş, judeţul Mureş, B-dul 1 Mai nr. 37, prin reprezentantul meu legal, cu onoare vă înaintez prezenta PLÎNGERE PENALA împotriva D-lui SÜTŐ ANDRAS, domiciliat în Tg.-Mureş, str. Mărăşeşti nr. 36, precum şi împotriva unui grup de persoane care au fost implicate în evenimentele ce s-au petrecut în Tg.-Mureş în zilele de 15—20 martie 1990.
Din grupul sus menţionat fac parte următorii:
1. Király Károly — din Tg.-Mureş; 2. Kincses Elod — din Tg.-Mureş; 3. Jakabfi Attila din Tg.-Mureş; 4. Tokes Laszlo; 5. Tokes András; 6. Veres Estera — de la Fabrica de mănuşi Tg.-Mureş; 7. Un grup de aproximativ 200 de oameni din comunele Sărăţeni – Sovata, condus de ing. Biro Imre de la fabrica „Electromureş” din Tg.-Mureş; 8. Fosta conducere a UDMR; 9. Conducerea Fabricii de pîine, Abatorului şi Fabricii de Zahăr din Tg.-Mureş; 10. Alte persoane înarmate cu bîte, topoare, furci, cuţite, lanţuri, bile, sticle incendiare, aduse cu autovehicole din localităţile apropiate (Sîngeorgiu de Mureş — de la cetăţeanul Nagy Odon).
Vă rugăm ca după cercetarea probelor în cauză, să dispuneţi trimiterea în judecată a persoanelor susmenţionate, pentru săvîrşirea următoarelor infracţiuni:
1. instrucţiunea de denunţare calomnioasă, prevăzută de art. 259 din cp. săvîrşită numai de învinuitul Sütő András;
2. infracţiunea de instigare publică şi apologie a infracţiunilor, prevăzută în art. 324 cp. (instigare a populaţiei maghiare împotriva populaţiei române).
3. infracţiunea de profanare de monumente, prevăzută de art. 319 cp. (Avram Iancu, N. Bălcescu, biserica din Iobăgeni).
4. infracţiunea de ultraj cu violenţă, prevăzută de art. 239 cp. (lovirea şi rănirea ofiţerilor care participau la oprirea conflictului).
5. infracţiunea de instigare la genocid, prevăzută de art. 357 lit. „a” şi „b” cp. (4 morţi, 245 răniţi).
6. infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 al. 4 cp. (4 familii de cetăţeni români din Sovata).
7. infracţiunea de distrugere în paguba avutului obştesc, care a avut consecinţe deosebit de grave (cîteva milioane de lei), prevăzută de art. 321 al. 3 cp. (hotel „Grand”, maşini incendiate, alte instituţii).
8. infracţiunea de abuz în serviciu, prin îngrădirea unor drepturi-prevăzută de art. 247 cp. (alungarea românilor din instituţii, a copiilor români din şcoli, a organelor de ordine).
9. infracţiunea denumită „acte de diversiune”, prevăzută de art. 163 cp. (incendierea unor mijloace de transport).
10. infracţiunea de sabotaj, prevăzută de art. 164 cp. (ocuparea Fabricii de pîine, Abatorului şi Fabricii de Zahăr).
11. infracţiunea de furt de arme şi muniţii şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 208 al. 1, 224 cp., 279 cp.
12. infracţiunea de subminare a puterii de stat, prevăzută da art. 162 al. 2 cp. (ocuparea prin forţă a sediilor CPUN — judeţul Mureş şi Poliţiei din Judeţul Harghita).
13. infracţiunea de lipsire de libertate, în mod ilegal, prevăzută de art. 189 cp. (sechestrarea subsemnatului în sediul CPUN. timp de 16 ore).
14. infracţiunea de ţinere a unui miting neautorizat. Pretenţiile civile le voi formula la timpul oportun.
Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş a adoptat, la Topliţa, un memorandum în care se arată că românii din cele trei judeţe “duc cu greu povara luptei” pentru păstrarea identităţii, iar cu paşi mărunţi, fără oprelişti, s-a ajuns la “crearea de facto a unui stat în stat” în zonă.
“Noi, românii din Covasna, Harghita şi Mureş, pe lângă problemele cu care se confruntă toţi fraţii noştri de pe cuprinsul patriei, la peste 90 de ani de la Marea Unire, încă ducem cu greu povara luptei pentru păstrarea identităţii şi a fiinţei noastre naţionale”, se arată în memorandum, menţionându-se că în aceste trei judeţe trăiesc peste 400.000 de români.
Numai orbii nu văd şi rău-voitorii nu înţeleg direcţia în care se merge
Semnatarii documentului susţin că în judeţele Covasna, Harghita şi parţial Mureş “se produce un fenomen antieuropean de enclavizare nemaiîntâlnit în Europa”.
“Comunitatea maghiară se transformă într-o masă etnică închisă, blocată între propriile frontiere mentale, obsesiv segregaţioniste. An de an, cu paşi mărunţi, dar hotărâţi, fără oprelişti, s-a ajuns la crearea de facto a unui stat în stat, cu imn, cu drapel, cu stemă. Numai orbii nu văd şi rău-voitorii nu înţeleg direcţia în care se merge. Opinia publică românească trebuie să înţeleagă faptul că probleme precum separatismul, izolarea, a doua limbă oficială, discriminarea românilor pe meleagurile natale nu sunt doar probleme ale românilor din arcul intracarpatic”, se menţionează în documentul adoptat la Topliţa.
Nu vom fi niciodată de acord cu proiectul ce vizează autonomia pe criterii etnice
In ziua de 20 martie, dimineaţa, postul de radio Tg.-Mureş, în limba maghiară, a anunţat începerea unei greve generale, pînă la satisfacerea tuturor revendicărilor populaţiei de naţionalitate maghiară. Un număr de peste 16.000 de maghiari s-au adunat în centrul oraşului, în faţa clădirii consiliului judeţean al CPUN, solicitînd imperativ satisfacerea imediată („a-cum sau niciodată”) a revendicărilor lor şi repunerea în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean al CPUN a d-lui Kincses Elod.
Un grup de manifestanţi a pătruns în clădirea consiliului judeţean. în faţa presiunii manifestanţilor s-a anunţat repunerea d-lui Kincses Elod în funcţie.
Spre prînz şi după amiază, s-a dezvoltat spontan, alături de manifestaţia cetăţenilor de naţionalitate maghiară, o manifestaţie a românilor din Tg.-Mureş, la care au participat cca 4000 de persoane.
Atît la manifestaţia maghiarilor cît şi la cea a românilor au participat alături de locuitori ai oraşului şi locuitori din alte oraşe şi din comunele judeţului: Reghin, Sovata, Sîngeorgiu de Mureş, Miercurea-Nirajului, Hodac, Ibăneşti, Deda şi altele, alertaţi prin apeluri telefonice de către rude şi cunoscuţi. Cei mai mulţi dintre aceştia au venit cu autobuze şi autocamioane, luate fără încuviinţarea conducerilor unităţilor care administrau aceste mijloace de transport.
Spre seară, devenise evident că manifestaţiile celor două comunităţi vor degenera într-o confruntare violentă.
Personalităţi din rîndul ambelor naţionalităţi au făcut-apel la calm şi la raţiune şi au chemat în sprijin, pentru aplanarea conflictului, armata.
Conflictul nu a putut fi însă evitat. Unităţile armate au intervenit şi i-au despărţit pe beligeranţi abia după ce s-a produs un mare număr de acte de violenţă, cu urmări grave, Agresorii din ambele tabere au folosit ciomege, răngi de fier. cuţite, securi, bile de oţel aruncate cu praştia, sticle incendiare şi altele, multe dintre aceste arme fiind dinainte pregătite (a se vedea planşele foto).
Au fost rănite 269 persoane, dintre care 135 de naţionalitate română şi 33 de naţionalitate maghiară şi un ziarist englez.
Au fost devastate sediile filialelor Uniunii „Vatra Românească”, hotel „Grand” şi restaurantul „Furnica”, fiind incendiate sau distruse prin lovituri de topor 19 autobuze, autocamioane şi autobasculante, producîndu-se pagube materiala în valoare de 2,2 milioane lei.
N-am mai notat nimic în jurnal începînd cu 20 martie. N-am mai avut nici timp, nici putere, nici chef. Am să încerc să rememorez acele zile. Nu va fi greu pentru că tot ceea ce s-a întîmplat atunci nu se poate uita, s-a întîmplat pe retina mea fotogramă cu fotogramă.
În dimineaţa zilei de 20 martie am plecat la „primăria judeţeană” unde, în biroul preşedintelui CPUN Mureş, gen. Ion Scrieciu, i-am întîlnit pe Augustin Buzura, venit pentru a face un raport despre situaţia de la Tg. Mureş, Ion Vulcan, corespondentul judeţean al Radio România şi Simonfi Katalin, colega de la redacţia maghiară a TVR. În timp ce discutam despre incidentele din seara precedentă, a sunat pe „firul scurt” dl. Iliescu, care s-a arătat foarte îngrijorat şi s-a interesat de starea lui Sütö András.
Preşedintele a întrebat dacă este cazul să vină la Tîrgu-Mureş. Trebuia să primească o delegaţie guvernamentală din RDG, dar s-a arătat gata să încalce protocolul şi să vină. A fost asigurat de gen. Scrieciu că, deşi gravă, situaţia poate fi ţinută sub control. Ceea ce s-a întîmplat apoi dovedeşte că istoria este rezultanta greşelilor care puteau fi evitate…
Spre ora 12, s-au strîns în fata primăriei judeţene circa 10.000 de maghiari, l-au vrut „sus pe Kincses” şi, în general, „jos” pe români. Am fost bruscat cînd am încercat să filmez. Atmosfera era extrem de încărcată. La ora 14 primăria judeţeană a fost ocupată de demonstranţi, iar generalul Scrieciu, preşedintele Consiliului judeţean al CPUN, sechestrat şi ţinut ostatic timp de 16 ore pînă a doua zi cînd primăria judeţeana a fost eliberată de trupele de paraşutişti. Avînd în vedere ceea ce s-a întîmplat în cursul acelei zile, cei ce vorbesc, se pare, de „minilovitura de stat de la Tîrgu-Mureş”, nu greşesc prea mult.
Dupa vice-premierul Romaniei (?) Marko Bela si ministrul Sanatatii Attila Cseke, personaje care au batjocorit zilele acestea statul roman si calitatea de demnitari ai Romaniei, iata ca si Laszlo Borbely isi da in petec la aniversarea ororilor maghiare de acum 20 de ani. Desigur, nici el nu va fi sanctionat in vreun fel, nici macar admonestat verbal, de “seful sau, “motul” Emil Boc. Guvernul “ciocu’ mic” – daca e vorba de romani – si “pliscul mare”, daca e vorba de malai, merge inainte, pe culmile tradarii nationale. Ieri seara, sub auspiciile Fundatiei lui Borbely, pe numele ei “Bernady Gyorgy”, si in prezenta troicii formate din ministrul Mediului, preşedinta Ligii Pro Europa, turnatoarea si activista PCR si GDS Smaranda Enache şi agentul maghiar extremist Laszlo Tokes, a inceput vizionarea unui “documentar” de 12 ore intitulat “Martie Negru al Târgu-Mureşului”, realizat de un anume Mihalcsa Gyula. Ati ghicit, probabil, este vorba de “Martie Negru al Transilvaniei”, pentru ca intregul film preamareste “lupta pentru libertate din martie 1990”, plange “istoria nedreapta a Trianonului” si face apologia “autonomiei”, ba chiar a “independentei” Transilvaniei. Fundatia lui Borbley nu este la prima incalcare a legii. Organizatia societatii in civil se numara printre cele care au militat pentru “regionalizarea” Romaniei cu unicul scop de a obtine autonomia teritoriala a “Tinutului Secuiesc”. Alaturi de alte foarte multe organizatii retelare ale “maghiarimii”, Fundatia lui Borbely primeste bani si din Romania si din Ungaria. Scopurile ei sunt reflectate mai jos, intr-un documentar al activitatii acesteia din anii trecuti:
REGIONALIZAREA, pretextul extremistilor pentru autonomie etnica. Cazul agentului Smaranda Enache
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
RADU GYR
Stăpânirea Ungariei asupra teritoriilor locuite de români devenise în epoca modernă tot mai discutată și mai şubredă, după ce ea se menținuse în evul mediu pe baza dreptului cuceritorului, care își păstra prada cu arma. Principiul naționalităților, ce-și făcuse deja loc din sec.XVIII-lea, Piemontul și Lombardia eliberându-se de sub jugul habsburgic încă din anul 1858, și la care Ungaria însăși aderase ridicând armele împotriva Austriei în anii 1848-1849, dispărea cu totul din mintea ungurilor atunci când trebuia să-l recunoască valabil și pentru naționalitățile asuprite de ei şi, în primul rând, pentru români.
Ei și-au afirmat întotdeauna cu tărie dreptul lor național imprescriptibil, ridicând la nevoie armele.Cinci revoluții sângeroase au scris în istorie cu litere de foc și sânge strigătul de protest al românilor transilvăneni împotriva stăpânirii ungurești.Când armele le-au fost scoase din mâini de tirania ungurească cu ștreang și roată, românii au continuat lupta prin tăcere și nemulțumirea lor a continuat să clocotească surd. Nici pacea nu era pace.
Începând cu a doua jumătate a sec. Al XIX-lea, întreaga opinie publică progresistă a Europei era de partea românilor asupriți cumplit în Transilvania, condamnând în cuvinte aspre regimul apăsător la care erau supuși românii grație cruzimii stăpânirii maghiare.
În 1890 lordul Fitzmaurice a susținut într-o serie de articole pe românii transilvăneni, spunând între altele: ” Eu insist mai ales asupra pericolelor care amenință Europa, în urma luptelor înverșunate și neîncetate dintre naționalitățile Monarhiei austro-ungare… Ungurii mai ales, urmăresc o politică violentă și oarbă față de naționalitățile supuse coroanei ungare și în special contra românilor… În Transilvania atitudinea provocatoare a minorităților maghiare contra românilor poate provoca dintr-o zi pe alta tulburări sângeroase, cu urmări incalculabile.”
În parlamentul italian, însuși fiul marelui Giuseppe Garibaldi, Menotti Garibaldi și-a ridicat glasul de protest împotriva faptului că ungurii ”asupresc în modul cel mai barbar trei milioane de frați ai italienilor”.
În 1892 ziarul ”L’ Independence Belge ” scria că românii din Transilvania ”sunt tratați ca paria de rasa stăpânitoare a maghiarilor” apoi continua: ”vechile privilegii ce le aveau românii au fost desfințate, bunurile le-au fost confiscate, ziarele suprimate, ziariști lor băgați la închisoare, iar învățătorilor și preoților li s-a făcut viața cum nu se poate mai mizerabilă.”
Marele om politic francez, G. Clemenceau , în ziarul său ”La Justice”, a demascat în articole incendiare asuprirea românilor din Transilvania : ” Independența naționalității maghiare va fi mai bine garantată prin pacea și libertatea celorlalte neamuri vecine, decât prin oprimarea violentă, cu consecințele ei inevitabile: războiul totdeauna hazardat ”.
March 30th, 2010 
VR 
Din pacate, motiunea simpla pe Sanatate nu ar duce la demiterea ministrului Sanatatii, chiar daca, printr-o minune, ar fi adoptata.
Posted in 
Tags: 
