Un cetatean cumsecade(multumesc Mihai!) imi atrage atentia asupra unui material semnat”Tusnad P” aparut pe HotNews.ro (il puteti ceti aici)din care aflam despre cum au adus ungurii/secuii apa minerala inpartile Harghitei si Covasnei de prin stepele Asiei. Materialul se vreaunul de marketing, de promovare a marcii Tusnad, banuiesc, insa suntsigur ca este unul de promovare a iredentismului maghiar si a brandului”tinutul secuiesc”. Aflam, in cazul ca nu stiam, care a fost metodaprin care secuii au adus apa minerala din Asia in ciubere facute dinpiele de puta de papagal, dupa o istorie milenara rasarind vreo catevazeci de izvoare, la care se adapa poporul suveran. Ni se reamintestecat de binecuvantat este acest pamant de prezenta acestor creaturimirifice care sunt secuii/ungurii/maghiarii… Bineinteles caHotNews.ro poate sa publice ce material vrea ca doar UDMR e laguvernare…ma rog, si pentru ca cica suntem o tara libera, dar astamai putin conteaza. Bineinteles ca HotNews.ro poate sa manance ce cacatvrea ca doar e gura lor…Asta nu inseamna ca, la fel ca si ei, noi nune putem da cu parerea…si cu flegma in ciorba lor! Dan Tanasa – Contribuabilul Tupeist
Piata din Sfantu Gheorghe fara Mihai Viteazul Dan Tanasa avertizeaza: Administratia publica locala maghiara din Covasna se pregateste sa darame statuia voievodului Mihai Viteazul aflata in plin centrul municipiului Sfantu Gheorghe. Este binecunoscut opiniei publice locale si centrale faptul ca statuia voievodului le sta in gat membrilor si simpatizantilor UDMR, motiv pentru care piata in care se afla situata statuia a ramas prada degradarii continue pana in urma cu cativa ani, moment in care au inceput lucrarile de reabilitare a pietei. Invocand lipsa fondurilor (in realitate insa statuia lui Mihai Viteazu reprezinta o jignire pentru maghiarii din zona) UDMR mentine piata in santier. UDMR Covasna a anuntat in mai 2009 prin vocea deputatului Edler Andras ca va schimba denumirea pietei, prin referendum, pe motiv ca Mihai Viteazul nu ii reprezinta pe locuitorii orasului.Stiind acestea zic ca nu pare deloc surprinzator faptul ca in brosura prin care se pupa singur in cur pentru realizarile sale din timpul primului sau an ca primar, Antal Arpad publica poza unui proiect 3D al Pietei Mihai Viteazul din care lipseste statuia marelui voievod Mihai Viteazul si apar in schimb cateva banci, dupa cum se vede mai jos. Dan Tanasa Blog Foto Grup Statuar Mihai Viteazul: Grigoras Cristian
CentrulEuropean de Studii Covasna-Harghita a scos de sub tipar al doilea volumdin seria “Romanii in mass-media maghiara din Covasna si Harghita”, cereuneste traduceri si analize ale unor articolele aparute intre anii2006-2009 in presa de limba maghiara din cele doua judete, transmitecorespondentul AGERPRES. Directorul centrului, Ioan Lacatusu, adeclarat ca acest volum, asemenea celui precedent, aparut in 2006, laEditura Eurocarpatica, permite cititorilor romani care nu stiu limbamaghiara sa cunoasca direct de la sursa continutul si mesajuldiscursului principalilor lideri politici si civici, precum si aformatorilor de opinie din presa maghiara. “Am lucrat cu materialulclientului”, a declarat Lacatusu, mentionand ca articolele careabordeaza convietuirea interetnica dintre romani si maghiari au caelement constant ‘intoleranta, ostilitatea si ura fata de romani’,precum si mesajele cu caracter antiromanesc. “Profitand denecunoasterea limbii maghiare de catre majoritatea populatiei romanestisi de lipsa oricaror replici din partea mediilor romanesti, lideriimaghiari (…) practica discursuri hiperetnicizate, specifice uneipolitici identitare agresive, cu mesaj nostalgic si revizionist, si maigrav, in multe cazuri indemnand fatis la lupta armata, la actiuniviolente pentru obtinerea dezideratelor autonomiste”, afirma IoanLacatusu, avertizand, totodata, asupra impactului negativ pe careastfel de discursuri le au asupra climatului de convietuire interetnica. Volumuleste structurata pe trei teme referitoare la istoria romanilorreflectata in presa maghiara, la biserica ortodoxa din arculintracarpatic, precum si la problematica romano-catolicilor dinMoldova, dar contine si o serie de studii si sinteze documentare pediverse teme, precum autonomia teritoriala a “Tinutului Secuiesc”.Centrul European de Studii Covasna-Harghita a fost infiintat in urma cuzece ani de un grup de intelectuali romani din zona si se defineste cafiind o organizatie nonguvernamentala cu caracter stiintific, culturalsi social. (Agerpres) Cartea poate fi gasita aici: https://partidulcivicmaghiar.com/doc/Romanii-in-mass-media-maghiara-din-Harghita-si-Covasna.doc
Tribunalul Covasna a decis anularea autorizatiei de construire a panoului “tinutul secuiesc” din Aita Mare, autorizatie emisa de presedintele CJ Covasna de la acea data, Demeter Janos. In cursul acestui an am sesizat Prefectura Covasna cu privire la faptul ca panoul iredentist de la Aita Mare nu mai are o baza legala si ca atare trebuie indepartat. Prefectura Covasna a deschis o actiune in instanta in urma unei adrese a Inspectoratului de Stat in Constructii si astfel, Tribunalul Covasna a decis, prin Sentinta Civila nr. 806/08.10.2009 anularea ca nelegala a autorizatiei de constructie a panoului cu pricina. Asadar, si cel de-al doilea panou al iredentistilor din UDMR va fi indepartat. Ce va face oare Tamas Sandor, actualul presedinte CJ Covasna? Va indeparta panoul? Ii va imputa banii colegului sau de organizatie? Ia sa vedem… https://tanasadan.blogspot.com/ Vezi si https://tanasadan.blogspot.com/2009/07/panoul-tinutul-secuiesc-de-la-aita-mare.html https://tanasadan.blogspot.com/2009/07/dupa-cum-spuneam-ieri-al-doilea-panoul.html https://tanasadan.blogspot.com/2009/03/exclusiv-primaria-aita-mare-solicitat.html
CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII In atentia Domnului Presedinte Csaba Ferenc Asztalos
Sediul: Piaţa Walter Maracineanu, nr. 1-3, sector 1, Bucuresti
Obiect: sesizare privind caracterul discriminatoriu al proiectului „Istoria heraldicii, sigilografiei si a vexilologiei secuiesti” aprobat prin hotarare de consiliu de catre Consiliului Judetean Harghita in data de 30 octombrie 2009
Stimate domnule Presedinte,
In baza articolului 51 din Constituia Romaniei si in baza Legii nr. 233/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor (publicata in Monitorul Oficial nr. 296 din 30 aprilie 2002) va inaintez prezenta petitie
In fapt,
In data de 30 octombrie 2009 Consiliul Judetean (CJ) Harghita a aprobat, in sedinta ordinara, proiectul intitulat „Istoria heraldicii, sigilografiei si a vexilologiei secuiesti”, pentru derularea caruia ar urma sa se cheltuiasca, din fonduri publice, suma de 12.000 lei.
Proiectul consta in cercetarea simbolurilor secuiesti, precum si in confectionarea si promovarea steagurilor secuilor. Decizia elaborării acestui proiect este data de lipsa de cunoastere „a trecutului si a simbolurilor comune ale secuilor, elementele principale ale identitatii culturale”. „Scopul programului este realizarea unei cercetari profunde si ample a simbolurilor istorice si promovarea acestora la persoane cat mai numeroase, iar obiectivul este crearea unei imagini de ansamblu pozitive atat in tara cât si in strainatate despre simbolurile istorice”, dupa cum se arata in hotararea CJ Harghita.
Doar ca o curiozitate si fara sa fie neaparat un argument in cazul de fata, conform rezultatelor Recensamantului Populatiei din anul 2002, numarul secuilor la nivel national este de 583 persoane, cifra fiind inclusa in numarul total al maghiarilor din Romania, de unde deducem ca secuii sunt in fapt maghiari (conform www.recensamant.ro). O dovada in plus a faptului ca etnia secuilor este una artificial creata este si faptul ca aceasta nu beneficiaza de un reprezentant din oficiu in Parlamantul Romaniei, nefiind asadar recunoscuta de catre Statul Roman. Argumente suficiente asadar pentru a sublinia stupiditatea si reaua credinta a autoritatilor publice locale care aloca fonduri publice pentru studierea unei etnii care in fapt nu exista.
In ceea ce priveste aceasta hotararea adoptata de CJ Harghita, cea care face obiectul acestei petitii si care a fost prezentata mai sus, solicit Colegiului Director sa constate si sa sanctioneze incalcarea grava a O.G. 137/2002 privind sanctionarea si prevenirea tuturor faptelor de discriminare. Astfel, intr-un mod discriminatoriu a fost alocata suma de 12.000 lei pentru studierea si promovarea unor insemne etnice ale secuilor, pentru confectionarea si promovarea steagurilor secuilor in detrimentul studierii si promovarii insemnelor romanilor, pentru confectionarea si promovarea steagurilor romanilor sau a oricarei alte etnii conlocuitoare cu secuii/maghiarii pe meleagurile judetului Harghita.
Criteriul discriminatoriu al alocarii unor fonduri publice este evident, romanii sau alte etnii care locuiesc in judet fiind evident nedeptatiti in studierea trecutului lor si in promovare a valorilor si insemnelor lor. Dupa cum se subintelege din hotararea de consiliu adoptata de CJ Harghita, acest proiect nu isi propune sa identifice cai de comunicare intre cele doua etnii conlocuitoare in judetul Harghita, sa identifice si sa promoveze simbolurile tuturor etniilor conlocuitoare, asa cum ar trebui sa faca un proiect cu adevarat european si tolerant, ci reprezinta o modalitate de adancire a distantei sociale dintre cele doua comunitati, romana si maghiara, prin evindentiarea superioritatii uneia asupra alteia, in speta a superioritatii etnicilor maghiari/secui (care beneficiaza de fonduri publice pentru promovarea culturii lor) fata de etnicii romani din judet (care nu beneficiaza de astfel de tratamente, tocmai pentru ca sunt romani). De altfel, punctul de vedere al comunitatii romanesti a fost exprimat de catre consilierii judeteni Cristinel Glodeanu si Sabina Stoia, care au subliniat faptul ca „impozitele si taxele se platesc atat de romani cat si de maghiari si ar trebui ca actiunile Consiliului Judetean sa vizeze activitati de promovare atat a romanilor cat si a maghiarlor”.
Faptele de discriminare in acest caz sunt indreptate impotriva unui grup intreg de persoane reprezentat de toti aceia care nu sunt secui/maghiari, subliniid odata in plus, daca mai era nevoie, gravitatea faptei.
Avand in vedere cele sesizate mai sus prin prezenta petitie va solicit luarea tuturor masurilor legale pentru eliminarea acestui tratament discriminatoriu indreptat impotriva etnicilor romani din judetul Harghita care nu beneficiaza de un tratament egal cu cel al etnicilor maghiari/secui din judetul Harghita atunci cand vine vorba de studierea si promovarea valorilor, simbolurilor si stegurilor lor.
Primarul din Sfântu-Gheorghe nu ţine cont de români
Organizaţia Judeţeană Covasna a Partidului Conservator remarcă o nouă provocare iredentist-şovină a primarului municipiului Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad Andras. Acesta lansează public proiectul steagului ce ar trebui să reprezinte comunitatea municipiului, chemând locuitorii ca, în termen de 15 zile, să vină cu propuneri referitoare la modul de îmbinare ale elementelor sale.
PC Covasna constată, din nou, că actualul primar, la fel ca şi precedentul, lansează proiecte care nu ţin cont de o componentă etnică importantă a comunităţii municipiului, reşedinţă a judeţului, şi anume românii. Astfel, stema municipiului, ilegală deoarece nu respectă prevederile H.G. 25/2003, este amplasată pe fondul albastru-auriu, specific doar secuilor. Nu există niciun simbol heraldic, pe drapelul propus, care să arate că în comunitate au trăit şi trăiesc şi în prezent români! Este încă o dovadă a faptului că domnul primar, împreună cu consilierii UDMR şi PCM, tratează o parte a comunităţii din municipiul Sfântu-Gheorghe ca fiind membri de rangul doi, ignorându-i. Membrii Partidului Conservator din municipiul Sfântu-Gheorghe şi din judeţul Covasna, în conformitate cu Carta Valorilor partidului din care fac parte, ce promovează armonia socială, ideea europeană, respectarea ordinii şi legalităţii, patriotismul, tradiţia creştină, familia şi economia liberă, solicită Consiliului Local municipal şi primarului, retragerea acestui proiect de drapel şi elaborarea altuia care să ţină cont de realităţile istorice şi de cele contemporane.
De asemenea, PC Covasna cheamă să i se alăture în acest demers celelalte partide, asociaţiile civice ale românilor din comunitatea municipiului şi toţi locuitorii care doresc o convieţuire în armonie şi respect reciproc. Ar fi o dovadă de maturitate din partea tuturor. Partidul Conservator nu doreşte autonomia judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, ci o convieţuire paşnică în statul naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil România, alături de minoritatea maghiară pe care o respectă. Sursa:Amos News
Anuntul de pe pagina oficiala de internet a primariei Sfantu Gheorghe mai jos…
Începând de luni, 12 octombrie vor fi afişate propunerile pentru drapelul oraşului Sfântu Gheorghe la sediul Primăriei şi pe pagina de web al acestuia (www.sfantugheorghinfo.ro), a anunţat Antal Árpád András, primarul oraşului. „Orăşenii sunt aşteptaţi să-şi exprime opinia despre drapelul expus. Timp de 15 zile acceptăm sugestiile şi observaţiile publicului, după care Consiliul Local va alege şi va aproba drapelul oraşului. Consider că este foarte important ca oraşul să aibă propriul drapel, acesta fiind o formă de exprimare prin care ne consolidăm identitatea de locuitor al oraşului Sfântu Gheorghe” – a afirmat Antal Árpád András. Modelul drapelului are ca element central stema oficială a oraşului.
De o bucată de vreme, Marko Bela şi-a tras un nou discurs public, apărånd ba pe sticlă, ba la tot felul de mitinguri şi conferinţe cu o nouă temă. Tema lu’ 7 la sută. Pe scurt, Marko Bela pretinde că ungurii trebuie să se simtă „proprietari, acţionari, în proporţie de 7%“ din Romånia, şi de aici se lăţeşte o întreagă polologhie de „raţionamente“ şi „argumente“, jocul de cuvinte cu procentele încărcåndu-se pe alocuri cu accente comice. Joaca de-a procentele este noua distracţie a UDMR de cånd a ieşit de la guvernare, joacă amuzantă pe undeva dacă ne gåndim ce frustrări maschează: fireşte că e greu cånd ştii că o ai doar şapte la sută din cåt o au romånii, şi asta în condiţiile în care se ştie că romånii nici măcar nu se mai străduie să şi-o menţină erectă – de cånd nu mai e trendy naţionalismul. În Secuime, pretinde Marko Bela, procentele prezenţei maghiarilor s-ar ridica la nivelul majorităţii absolute, aşa că aici teorema celor 7% ar putea deveni teorema lu’ sută la sută. Aşadar, afirmă Marko Bela, în orice loc din România unde s-a creat vreo insulă de unguri – deşi secuii nu sunt neam unguresc, de exemplu, şi nici ceangăii – ar trebui să li se dea bucăţica de teritoriu să administreze ei treburile, asociaţia culturală UDMR intenţionând mai nou să devină un fel de societate comercială, cu drepturi depline de acţionar în S.C. România S.A. Mă gândesc că şi la el acasă, pe strada din apropierea redacţiei noastre, Marko Bela şi nevasta sa deţin împreună un procent de sută la sută – deci o mică republică ungurească stă să dospească chiar în vecinătatea „Curentului“ – mă ia cu frig, mă duc în grădina din spatele redacţiei şi mă încălzesc ascuţind o coasă…
Sofistică – a la Marko
Lăsând la o parte amuzamentul pe seama săracilor unguri, pe fond „raţionamentele“ lui Marko Bela sunt însă sofistice, nici măcar paralogistice deoarece paralogismul defineşte raţionamentele false greşite fără intenţie, fără intenţia de a induce în eroare. La Marko Bela avem toate datele unei înşiruiri sofistice, torsiuni ale logicii executate cu intenţie deoarece discursul despre uzufruct şi uzucapiune face parte din Dreptul Civil. Marko Bela ventilează însă uzurpaţiunea mai degrabă deoarece scoaterea din context este lovită de nulitate absolută. Marko Bela amestecă deliberat termeni ce au de-a face cu regimul proprietăţii, însă se face că ignoră domeniul de aplicare, respectiv proprietatea privată, unde reglementează normele Dreptului Civil. Marko Bela ar vrea un fel de ieşire din indiviziune – pentru maghiari – cu bătaie spre dezmembrământ – autonomie – şi totodată face uz de un melanj de concepte ce privesc uzucapiunea, uzufructul, dreptul de uz. Uzufructul se obţine fie prin convenţie, fie prin testament. Dreptul de uz se aseamănă cu uzufructul, titularul dreptului de uzufruct beneficiind de un drept mai larg de folosinţă asupra bunului – o parte din teritoriul României, după cum ar vrea Marko Bela. Uzucapiunea se referă la modalitatea de dobândire a proprietăţii prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru. Efectul uzucapiunii este obţinerea de către posesor al dreptului de proprietate asupra bunului posedat. Efectul este retroactiv, uzucapantul fiind considerat proprietar din ziua în care şi-a început posesia. Raporturile juridice invocate de Marko Bela sunt însă pure parascovenii deoarece transferul de înţelesuri ale termenilor invocaţi în subtextul discursului său dintr-un domeniu de aplicare în altul nu are nici o noimă de drept. Lasând la o parte faptul că „drepturile“ UDMR nu sunt drepturi câte vreme ele nu au fost stabilite fără niciun dubiu şi constituie obiectul unui litigiu.
Trianonul, pata roşie şi statuia lui Iancu
Marko Bela poartă cu el şi o hartă – cică a României SA – unde teritoriile locuite preponderent de maghiari sunt însemnate cu roşu – pe care o tot scutură în faţa audienţei (româneşti!) după care adaugă sentenţios: „Pata roşie putea fi şi mai mare dacă nu exista Trianonul în 1920. Trebuie să întoarcem roata istoriei.“ Litigios, după Marko Bela, este de fapt Trianonul. La 4 iunie 1920, în Palatul Trianon de lângă Paris a fost semnat Tratatul de pace dintre România şi Ungaria – un tratat în vigoare în relaţiile dintre cele două state. Dacă Trianonul este caduc, dacă Marko Bela respinge un Tratat de pace dintre cele două state, instituind practic un raport de beligeranţă perpetuă, atunci se pune întrebarea cum de mai are pretenţii la dividente din partea unui Stat – România S.A cică – contestat? Iar dacă tot vrea Marko Bela să întoarcă roata istoriei, de ce nu să întoarcem şi noi roata istoriei mai înapoi în timp, pe când neamurile hunice se flendureau prin Asia şi apoi să-i trimitem la Iancu la statuie („vin la Iancu la statuie ca să dăm la unguri ue“ este un hit online foarte popular – se găseşte la https://www.udmr.info/ ). Desigur, noi nu avem motive să ne jucăm cu roata istoriei şi nici nu avem obsesia procentelor mignone ale lui Marko Bela dar putem, din partea Consiliului de Administraţie a României, să îi aducem la cunoştinţă o notificare notarială – autentică: i-aţi procentele şi du-te…(la statuie, cum am stabilit).
Tia Serbanescu Respect Proaspăta laureată a premiului Nobel pentru literatură, scriitoarea germană Herta Müller, originară din România (unde…Citeşte mai departe…
Iulia Nueleanu Alergic la România Remarcam în urmă cu vreo două săptămâni că liberalul Crin Antonescu joacă rolul politicianului cosmopolit,…Citeşte mai departe…
“Şi sus pe crucea crâncenă, pe care
stă Neamul nostru-nsângerat, Tu scrie,
Iisuse, un aprins inel de soare,
ca semn al Învierii ce-o sa vină.”
Radu Gyr
Noaptea Sfintei Cruci a neamului românesc
“O viaţă întreagă am fost obsedat de sentimentul singurătăţii, dar acum sunt cu adevărat copleşit de acest sentiment. Am rămas singurul supravieţuitor al Odiosului Masacru de la Ip, a cărui inimă încă mai bate.
Pe retina minţii mele nu s-a şters niciodată culoarea sângelui ţâşnit în urma glonţului tras asupra unor oameni nevinovaţi. În urechi simt golul amar lăsat de bubuitul armelor în miez de noapte.. Încă mai trăiesc pentru că sunt în măsură să rostesc cuvântul Ip.
Vă iert pe toţi, pentru toate!” Gavril Butcovan, singurul supravieţuitor al Masacrului de la Ip, 13-14 Septembrie 1940, Noaptea Inălţarii Sfintei Cruci
Anul 1940 reprezinta pentru romani poate cea mai neagra fila de istorie. In numai cateva luni am pierdut o treime din tara, dupa cedarea Bucovinei si a Basarabiei de Nord catre URSS (17 iunie), la 30 august pierdeam Ardealul prin odiosul Dictat de la Viena, ca numai dupa circa o saptamana, pe 7 septembrie, sa cedam si Cadrilaterul bulgarilor. Dintre toate, poate cea mai intiparita in memoria romanilor va ramane cedarea Ardealului, ca urmare a crimelor faptuite de armata horthysta, sprijinita de o buna parte a etnicilor maghiari localnici. In doar 11 zile, criminalii unguri au ucis aproximativ 1.000 de romani. Masacrele au inceput in 7 septembrie, cand in localitatea bihoreana Mihai Bravu horthystii au ucis 22 de romani si au continuat pana pe 18 septembrie, cand 58 de romani au fost decapitati in centrul orasului Gheorgheni, judetul Harghita. Insa cel mai afectat de teroarea horthysta a fost judetul Salaj, unde au fost masacrati 477 de romani. Cele mai lovite de soarta au fost localitatile Ip, cu 157 de martiri, si Traznea, cu 87. Singura vina a acestor oameni a fost ca s-au nascut romani. Acum, la 69 de ani de la Dictat, doi fii ai Salajului care au supravietuit macelului, Gavril Bucovan si profesorul universitar doctor Ioan Puscas din cele doua localitati, au impartasit cu echipa „Gardianul” amintirile acelor zile de groaza, atunci cand in preajma lor au fost secerati de armele horthystilor fratii, parintii si apropiatii lor, iar scaparea lor din acel iad a fost o adevarata minune a lui Dumnezeu
Masacrul de la Ip, din curtea familiei Butcovan
Marturiile lui Gavril Butcovan din Ip, singurul supravietuitor de atunci, sunt cutremuratoare. Gavril Butcovan, astazi in varsta de 84 de ani, a povestit echipei „Gardianul” clipele de groaza prin care a trebuit sa treaca la doar 16 ani. „In zorii zilei de 14 septembrie 1940, am fost trezit de zgomotul asurzitor al focurilor de arma ce razbateau dinspre casele vecinilor nostri. Era in jur de ora 5, inca era intuneric, si m-a cuprins o frica ce nu v-o pot descrie in cuvinte. Aveam doar 16 ani. In familie eram de toti 10 suflete. Parintii si 8 copii. Locuinta era compusa din doua camere. Eu, parintii si alti 5 frati dormeam intr-o camera, iar in camera mica, ceilalti doi fratiori. L-am trezit pe tata, Mihai Butcovan, si i-am spus ca sunt impuscati romanii. Tata nu putea vorbi de emotie, pentru ca banuia ce ne asteapta. Mama o alapta pe surioara Paulina de 11 luni, iar parca focurile de arma se inteteau cu fiecare minut ce trecea. Mama l-a rugat pe tata sa se uite pe geam sa vada ce se intampla pe ulita, iar acesta i-a spus ca vede oameni care se plimba agitati. Pentru o clipa mi-am aruncat si eu ochii pe fereastra. Strada era plina de militari horthysti si consateni maghiari, deveniti partasi la masacru. Mama, dupa ce a asezat-o pe fetita in leagan, i-a spus tatii sa mearga sa deschida usa, ca sa nu bata soldatii in poarta asa cum au facut la vecini. Pe cand tata a vrut sa deschida usa, deja soldatii erau in curtea noastra. Unul dintre criminalii horthysti s-a rastit la el, spunandu-i sa iasa afara din casa. La cateva secunde am auzit cinci bubuituri de arma. Atunci am stiut ca l-au impuscat pe tata. Imediat au navalit in casa trei soldati, indreptand pustile spre noi. S-au rastit si la noi, bineinteles in ungureste, sa iesim afara. Mama i-a intrebat aratand spre leagan, ca ce va intampla cu fetita, la care soldatii i-au raspuns ca o s-o creasca ei. Cand am iesit l-am vazut pe tata, care zacea cu fata in jos langa peretele casei. M-am indreptat inspre el, moment in care asasinii horthysti au tras in mine. Cuprins de groaza m-am prabusit langa corpul neinsufletit al tatalui meu. Mi-am dat seama ca sunt in viata, simtind o arsura puternica. Inima imi batea tare pentru ca in momentele urmatoare am vazut cum criminali i-au executat pe fratii mei. In fata casei, la cativa metri de mine, au ucis-o pe sora-mea, Maria, de 18 ani, care a fost impuscata in piept cu cartuse dum-dum. Fratele Mihai, de 8 ani, a fost impuscat in burta, iar surioara Ana, de 5 anisori, care, disperata, striga «Unde esti maica?!», a fost secerata de gloantele criminalilor. Fratele Viorel, de 11 ani, a vrut sa fuga spre gradina, insa soldatul care-l urmarea l-a impuscat in cap. Pe surioara Paulina, de doar 11 luni, «bravii» soldati unguri au sfartecat-o cu baionetele in leagan. Asupra mamei au tras, ranind-o, insa a apucat sa se ascunda sub o caruta.
Sotiei i-au scos copilul din burta cu baioneta
Cred si astazi ca sansa mea a fost aceea ca nu m-am ridicat de langa tata si am stat culcat cu fata la pamant, in timp ce calaii erau preocupati cu uciderea celorlalti membri ai familiei. Pe langa mine si mama au mai scapat cei doi frati ai mei, Ioan, de 12 ani, si Floarea, de 6 ani, care au dormit in camera mica, unde criminalii nu au mai cautat. Banuiesc ca in sinea lor credeau ca au ucis intreaga familie dupa ce au tras in 7 persoane si au strapuns-o cu baioneta pe surioara Paulina”, ne-a marturisit cu lacrimi in ochi Gavril Butcovan. Marturia acestuia continua: „Doresc sa va mai spun ca cruzimea cu care a fost comis acest genocid intrece orice inchipuire. Bataile si schingiuirile au inceput inainte de masacru cu 3-4 zile. Unii romani au fost batuti pana ce si-au dat duhul. Lui Dumitru Sarca i-au taiat mainile, lui Dumitru Chis i-au scos ochii, iar lui Pavel Sarca i-au smuls unghiile de la maini. Nu pot sa uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte si sotia acestuia, care era in durerile facerii. Barbatul a plecat dupa moasa, dar pe drum a avut ghinionul sa se intalneasca cu echipa criminala. Acestia, sub amenintarea armelor, l-au intors din drum, iar odata ajunsi in curtea casei l-au impuscat. Sotiei i-au scos copilul din burta cu baioneta. O alta tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sarca, de 40 de ani, si Maria Olla, de 15 ani. Cu toate ca nu erau moarte si soldatii au vazut ca acestea mai miscau, totusi au fost aruncate in groapa comuna si ingropate de vii. Trebuie sa retineti ca in acea zi, de 14 septembrie 1940, orice roman intalnit pe strada sau gasit acasa a fost impuscat. Trebuie sa va marturisesc adevarul pana la capat. Nu toti consatenii mei au pactizat cu criminalii horthysti. Au fost si maghiari care au sarit in apararea familiilor de romani, punandu-si prin acest gest viata in pericol. Astfel au fost salvati din mana ucigasa a horthystilor cel putin 3 familii de romani. Cu siguranta, daca actiunea criminala ar fi avut loc ziua, ar fi fost mult mai multi care ar fi sarit in ajutorul nostru, al romanilor, si in mod sigur numarul celor ucisi era mult mai mic”, a incheiat cu glasul plin de durere Gavril Butcovan.
La Trăznea, preotul a fost ars de viu
In data de 9 septembrie 1940, trupele horthyste au intrat in comuna Traznea. Primele victime au fost copiii aflati cu vitele la pascut. Dupa ocuparea satului, soldatii maghiari au dezlantuit „asaltul”. Romani si evrei au fost ucisi cu focuri de mitraliere, strapunsi cu baionetele, iar casele incendiate. In urma acestor incidente au murit 93 de persoane, dintre care 87 de romani si 6 evrei. In presa vremii se relata despre cazul lui Nicolae Brumar, roman ridicat din propria sa casa de trupele ungare si impuscat langa o capita de fan, impreuna cu sotia si cele doua fiice ale sale, dupa care au fost ciopartiti cu baioneta. Un alt caz este cel al lui Vasile Margarus. Acesta a fost strapuns cu baioneta in mai multe parti ale corpului si apoi impuscat in cap cu gloante model „dum-dum”. Preotul ortodox a ars in casa parohiala, care a fost incendiata. In Traznea se aflau si 9 soldati romani reintorsi acasa si demobilizati. Acestia au fost impuscati cu efectele militare pe ei. Invatatorul si sotia au incercat sa se refugieze in comuna Pusta. Au fost prinsi si adusi la Traznea, unde au fost rastigniti pe usa bisericii si impuscati.
Măcelul văzut prin ochii unui copil de 8 ani
Despre masacrul de la Traznea ne relateaza unul dintre supravietuitorii acelor timpuri, cel care a ajuns ulterior medic si un om de stiinta recunoscut de o lume intreaga, profesorul universitar doctor Ioan Puscas, care a trait acele grozavii, fiind un copil de doar 8 ani. „Familia mea a supravietuit acelor masacre petrecute in 1940 in comuna Traznea. Arma soldatilor honvezi a fost indreptata catre mine de trei ori. Ungurii au tras atunci cu tunul chiar si in biserica. Inainte de 1940, ungurii si romanii traiau in pace in comuna. Masacrul de la Traznea a fost provocat de groful Bay Ferencz, neam cu Horthy. El i-a indemnat pe honvezi sa ucida romanii pentru a acapara cat mai mult pamant. Pe noi ne-au salvat de la moarte cateva familii de maghiari. Cand au intrat in casa, aveam la noi un consatean roman care venise la tata cu calul pentru potcovit. El nu stia ungureste. L-au impuscat in fata noastra. Urmatorii eram noi. Tata, care vorbea perfect ungureste, a vrut sa le demonstreze ca suntem unguri pentru a ne salva vietile. Nu au vrut sa il creada. «Budos ola vagy!» (n.r. – esti un valah imputit!), strigau. Norocul nostru era ca tata avea la el certificatul de nastere al unui prieten, care era maghiar reformat. Cand le-a aratat documentul, nu au cercetat daca era intr-adevar al lui. Si-au cerut scuze ca erau sa impuste un ungur”, si-a amintit marele cercetator stiintific. „Dupa aceea a venit un alt val de ucigasi. «Acum numai Janos ar putea sa ne salveze», ne-a spus tata, Janos fiind cel mai bun prieten de-a lui din copilarie. Pentru ca ardea aproape tot satul, ca o minune, a aparut Janos, care venise dupa o pompa si pentru a-l chema pe tata la stingerea focului. Cand a vazut care este situatia la noi, a inceput sa strige la ei: «Carati-va, astia sunt de-ai nostri». Asa am fost salvati pentru a doua oara, iar prietenul lui tata ne-a dus, culmea, chiar in pivnita grofului si ne-a ascuns acolo. Apoi l-a luat cu el pe tata, lasandu-ne pe noi la adapost sigur. Insa am fost gasiti si acolo. O trupa de honvezi, impreuna cu un frate de a-l unui ucenic de a-l lui tata, i-a adus si a confirmat ca suntem romani. Ne-au scos din pivnita. In spatele nostru, in sant, erau o gramada de morti si raniti. Unul dintre soldati mi-a pus pusca la piept. Mi-am vazut moartea cu ochii. Nu stiu de unde am avut putere, dar am inceput sa numar ungureste. Soldatul a ramas mirat, nu a apasat pe tragaci, iar eu continuam sa numar, apoi am inceput sa cant un cantec unguresc, care mi-a venit in minte. Nu stiu cat timp a trecut, arma lui era tintuita inca de pieptul meu, cand au aparut doua fete, unguroaice, fiicele familiei Gall. Cand au vazut ce se intampla, s-au napustit asupra honvezilor, strigand: «Nu va e rusine? Astia sunt de-ai nostri!» Apoi, ne-au luat de brat si ne-au dus la o alta familie maghiara, Fazakas. In bucataria lor am stat pana ce a venit tata. Am avut noroc ca acest eveniment tragic s-a petrecut ziua. Daca avea loc noaptea, ca si la Ip, numarul mortilor sigur era mult mai mare, pentru ca acele persoane care ne-au ajutat nu aveau de unde sa stie si sa intervina…”, a conchis doctorul Puscas.
Ioan Puscas, «fire recalcitrantă, ostilă reeducării»
Perioada 1940-1944 nu a fost usoara pentru romanii din Traznea. „Eram elev. Pana in clasa a V-a am invatat in limba maghiara. Eram tot timpul premiant. In acest timp, groful venea des la tata, voia sa ma infieze. Imi promitea ca ma trimite la scoala la Budapesta. Ar fi putut promite orice, nu plecam cu el. Dupa 1944, o parte din unguri si groful au fugit. Ulterior, el a fost condamnat la moarte, in lipsa, si i-a fost confiscata toata averea”, ne-a povestit medicul. Soarta lui Ioan Puscas nu a fost mai buna nici dupa 1944. Acesta a fost inchis, in perioada 1948-1950, pentru ca s-a opus comunismului. Motivul: „delict impotriva ordinii sociale”. Pe biletul de iesire din puscarie aparea: „fire recalcitranta, ostila reeducarii”. Dupa ce a fost eliberat, a fost acceptat in scoala pentru a-si continua studiile de catre profesori care ii cunosteau meritele. Altfel, ar fi fost imposibil, datorita acelui bilet de iesire. In inchisoare s-a imbolnavit, facand abces pulmonar, motiv pentru care, in dorinta lui de a se putea trata, si-a dorit sa devina medic. Norocul a fost din nou de partea lui. A reusit sa se inscrie la Facultatea de Medicina de la Timisoara. Doctorul Puscas a devenit unul dintre cei mai cunoscuti medici si cercetatori din Romania.
Iertăm, dar nu uităm nimic
Asociatia Refugiatilor Deportati si Expulzati din Ardealul de Nord (ARDEAN), cu sediul in Timisoara, a organizat un turneu in Ardeal, in perioada 29-31 august, pentru a aduce omagiu si a comemora amintirea martirilor impuscati in acele zile scrise cu sange in istoria Romaniei. Desi acea perioada, cand in fata lui au fost impuscati pe rand parintii si fratii, i-a marcat intreaga viata, Butcovan Gavril a stat drept intre cele 35 de persoane venite din Timisoara, marturisind ca nu impartaseste nici un resentiment si nu aduce acuze poporului maghiar si nici cetatenilor romani de etnie maghiara pentru evenimentele tragice petrecute la Ip. (Claudiu Stere, Gardianul, 2008)
Complicitati sub paravanul “Revolutiei”
Lumea este in continua schimbare. De la jocul de echilibru a doua superputeri politice si militare s-a ajuns la o singura superputere mondiala. Evenimentele din Orientul Apropiat si Orientul Mijlociu par a indica necesitatea ca lumea sa se intoarca la un sistem bipolar de putere, pentru a-si gasi echilibrul.
Europa, prin care se intelege mai ales partea ei vestica, a tins si tinde sa fie un factor de echilibru la expansiunea politica a SUA. In prezent, Uniunea Europeana, care aspira sa integreze in granitele ei politice si alte state, printre care si Romania, se confrunta cu propriile ei deziderate teoretice. Tendinta de nivelare si uniformizare, pe care o presupune Uniunea Europeana, s-a izbit insa de refuzul unora din membrii sai de a accepta o constitutie europeana, unica pentru toti, care duce la anihilarea unor identitati si specificitati de functionare a statelor nationale.
In aceste cadre internationale, foarte largi, este nevoie sa plasam si situatia Romaniei si a actiunii actorilor ei politici, aparuti in urma cu cel mult cincisprezece ani. Nu numai statele si continentele au identitate, ci si oamenii politici care le reprezinta. Criza de identitate a politicii si politicienilor romani s-a declansat in decembrie 1989 si a continuat si dupa aceea. Fugind de comunismul cu care s-a aflat intr-o relatie directa si inegala, politicienii romani – de recenta origine – s-au aruncat cu arme si bagaje in bratele unei politici vest-europene care nu le-a rezolvat si nu le poate rezolva problemele de identitate politica. Fara o ancora in propria experienta politica, orice optine politica ofera o identitate precara. Clasa politica romaneasca sufera de o criza de identitate dezvaluita de numeroase gesturi si solutii publice, care, raportate la trecutul politic romanesc, isi arata lipsa de intemeiere.
Refuzul unor oameni politici romani de a-si asuma istoria si raspunderile istorice ale statului roman, indiferent de explicatiile istorice ale statului roman, indiferent de explicatiile ce li se pot da, constituie cauza principala a degringoladei statului roman si a institutiilor sale in epoca actuala. Nu se poate guverna, in sens major, fara istorie! Simplul act administrativ, oricat de tehnic stapanit, nu tine loc de identitate si conceptie nationala. Rostul Romaniei este de a fi “un stat de cultura la Gurile Dunarii”, ca mostenitoare a unui capital ancestral de cultura si civilizatie, pe care s-au ridicat si popoarele si statele vecine. Lepadarea continua de acest capital spiritual si politic, practicata de politicienii improvizati peste noapte, la Bucuresti si aiurea in Romania, dupa 1989, constituie un gest de ruptura cu traditia politica spre care, sarind peste regimul comunist, este, insa, logic sa ne intoarcem.
Romania nu e doar un nume pe hartie, ci o complexa realitate europeana ale carei componente, traversand istoria, fac parte, vrand-nevrand, din viata noastra zilnica.
Este perdanta credinta ca Romania incepe din 1989 si ca trecutul ei este mort. Nici macar comunistii, care au practicat metoda ocultarii sau stergerii cu buretele a unor fapte istorice, n-au facut abstractie de trecut, pe care au avut, insa, grija sa-l si mistifice, atunci cand nu mai aveau alta solutie. Regimul comunist s-a angajat intr-o ampla incercare de modificare a identitatii romanilor, operand interventii in spatiul istoriei, lingvisticii, arheologiei, filosofiei, literaturii si artei, cu caracter interdictiv, manipulator sau de substitutie. Deruta identitara a politicienilor romani, aparuti dupa 1989, cand nu e simpla ignoranta, in acest proces de alienare isi are radacinile.
Romaniei Mari i s-a cantat odata, in public, Vesnica pomenire. In 1940, dupa absurdul diktat de la Viena, trenurile care intrau in Romania din Ungaria aduceau cu ele afise mari, lipite de vagoane, unde, intr-un chenar de doliu, sub o cruce semnificand decesul, stateau scrise urmatoarele:
“In memoria dureroasei nedreptati comise la Trianon, aducem la cunostinta ca, prin fermitatea lui Horthy, a raposat intru Domnul, fiica, sora si ruda ROMANIA MARE.
Dupa 22 de ani de asuprire provocata altora, Doctorul Stalin, la 27 iunie 1940, ora 12,00 i-a amputat un brat. Dupa indelungate suferinte si chinuri, duhovnicii Hitler si Mussolini i-au dat sfanta impartasanie de veci, dupa care si-a dat duhul.
Agonia acelei vorbarete a inceput la Munchen si s-a incheiat la Viena, iar inhumarea va avea loc la 14 septembrie 1940. Oficierea parastasului va avea loc in Parlamentul de la Budapeste. Discursurile funerare vor fi tinute de catre primul-ministru, contele Teleki si de ministrul de externe Csaky.
Odihneste-te in pace!
Amintirea ta va ramane in istorie!
Regele Ferdinand, Regina Maria, sotie, si Carol al II-lea, parinti adoptivi
Cehoslovacia, Polonia, fosti decedati de aceeasi boala
Wilson, Benes, Chamberlain, unchi
Anglia, Franta, Turcia, Mica Atlanta si Liga Natiunilor de la Geneva, Indoliati”
Manifestul avea si o lozinca, evident, un text triumfalist: “Transilvanie! Chiar si pana acum ai fost a noastra si a noastra vei ramane pe veci!”
Satisfactia batjocoritoare cu care se consemna, in chenar gros, negru, sfasierea Romaniei, era la fel de mare in Vest (Ungaria), ca si in Est (URSS), si, desigur, la Sud (Bulgaria). Conditia Romaniei de stat indezirabil in ochii vecinilor a fost rareori, cu atata vehementa, afirmata.
Prohodul statului Romania Mare era cantat sistematic in diverse variante, in scolile partii din Romania ocupata, unde elevii romani erau obligati sa o faca si ei si sa trateze, de asemenea, cu mare dispret si la fel de sistematic, tot ceea ce tinea de Romania, de regii ei, de cuvantul roman, de aspectele istoriei romanesti.
Metoda degradarii sistematice a tot ce tinea de Romania Mare si a tot ce era romanesc, devenise o problema de stat in tara care vroia sa redevina o Ungarie Mare. O comparatie oricat de rapida ne arata ca la fel se gandea si se actiona si in Basarabia ocupata de URSS: stergerea identitatii romanesti, alungarea romanilor si a notabilitatilor, deportarea, genocidul. A fost o asemanare de procedee intre ocupatia ungara a Transilvaniei de Nord (1940-1944) si aceea a Basarabiei (1940 – 1941 si apoi dupa 1944), incat parca aveau aceeasi marca. Sovieticii ne-au rescris, dupa 1944, si modificat cultura prin instrumentele lor.
Faptele si evenimentele petrecute dupa marele razboi n-au facut decat sa reactualizeze aceasta stare de spirit, incepand cu 1946, la Cluj, si terminand cu evenimentele din decembrie 1989 in Harghita si Covasna si cele din ianuarie-martie 1990, in Bucuresti si in Targu-Mures.
Chestiunea este ca romanii si, mai ales, oamenii lor politici trebuie sa-si inteleaga istoria. Optiunea romanilor pentru aderarea la NATO si integrarea in Uniunea Europeana nu presupune stergerea memoriei, cu atat mai mult cu cat altii stiu sa se integreze cu tot bagajul lor de amintiri, proiecte si teze revendicative. Altfel, se va ajunge la situatia ca politicienii romani nu vor mai sti ce sa faca cu propriul stat si il vor scoate pe taraba, la vanzare. Ceea ce, partial, au si facut pana acum. Paravanul asa-zisei revolutii din decembrie, cu pretentiile ei, a fost asezat intre romani si propria lor existenta istorica si traditionala. Istoria romanilor este mai lunga decat cei 15 – 20 ani postdecembristi, mai lunga decat cei 25 de ani de regim ceausist, mai lunga decat cei 45 de ani de regim comunist, mergand mult mai departe in trecut. Liderii asa-zisei revolutii decembriste, operatie complexa, indreptata de fapt impotriva statului roman, au facut saltul mortal al unei politici despartita de propria istorie, iar rezultatele sunt cele deplanse de toate ziarele. “Partidele istorice”, pe care noii lideri le-au acceptat pe urma, pana la urma n-au reusit sa se racordeze la propria lor traditie, adoptand acelasi joc de salt mortal in necunoscut. Drumul aderarilor, al integrarii presupune, totusi si o minima memorie, adica “mintea cea de pe urma a romanului”.
In 1989, aparea in Statele Unite, sub conducerea lui Dorin Tudoran, Agora, „revista alternativa de cultura”. Lucrau alaturi de Dorin Tudoran, Mihai Botez (redactor sef adjunct), Paul Goma, Michael Radu si Vladimir Tismaneanu (redactori). Din colegiul de redactie, mai faceau parte nume grele ale intelectualitatii est-europene aflate in exil (Eugène Ionesco, Matei Calinescu, Ioan Petre Culianu, Milovan Djilas, Francois Fejtö, Victor Frunza, Virgil Ierunca, Virgil Nemoianu), dar si politologi occidentali precum Alain Besancon, André Glucksmann, Jean-Francois Revel. In numarul 2 din 1988, in paginile revistei a publicat, alaturi de Ion Vianu, Monica Lovinescu, Leszek Kolakowski, Ion Caraion si altii, si Geza Szöcs. Sub semnatura sa a aparut un articol cu un titlu grav: „Va fi razboi intre Romania si Ungaria ? Cateva reflectii”. Poetul nascut la Tg. Mures, traia in acea perioada in Elvetia, unde se stabilise din 1986. „Va izbucni un razboi intre Romania si Ungaria, in viitorul previzibil ?”, isi incepea scriitorul consideratiile, istorisind si o gluma pusa pe seama presedintelui american Roosevelt. „Conform unei anecdote din epoca respectiva, gluma imposibil de verificat azi, se spune ca in 1941, cand intre Ungaria si Statele Unite se declarase razboiul in mod oficial, presedintele Roosevelt i-ar fi pus urmatoarele intrebari adjunctului Secretarului de stat american: «-Are Ungaria vreo pretentie teritoriala de la noi ? -Nici una, domnule presedinte. -Atunci de la cine ? -De la Romania, domnule presedinte. -Asadar, Ungaria a declarat acum razboi si Romaniei ? -O, nu, domnule presedinte. n acest razboi, Romania si Ungaria sunt aliate.»” Etiopia Europei Dupa introducerea hazoasa, Geza Szöcs schimba tonul, expunand cateva consideratii despre natura regimurilor comuniste roman si maghiar, puse fata in fata. „n prezent, Romania si Ungaria alcatuiesc cele mai diferite societati in cadrul Pactului de la Varsovia, scria Geza Szöcs. (…) In cadrul regiunii, Ungaria se bucura probabil de cel mai ridicat nivel de viata, in vreme ce Romania poate fi numita, si nu fara temei, Etiopia Europei. Politica economica a Ungariei poate fi considerata cea mai liberala din blocul est-european, in timp ce supracentralizarea infaptuita in Romania a dus la ruina aproape totala a economiei acestei tari. n Ungaria se inregistreaza, probabil, cele mai putine violari ale drepturilor umanitare, in vreme ce Romania constituie cel mai intunecat stat politist din lumea comunista, a carei societate este caracterizata si imbibata de un soi de stil narodnicist al National-Socialismului, cu stridente bizantine. Ungaria este o parte din nucleul de nadejde al Pactului de la Varsovia, in timp ce Romania constituie o membra mai superficiala a acestei aliante militare. Politica externa a Ungariei este de cele mai multe ori ca o servitoare credincioasa fata de stapana Sovietica, in timp ce Romania – asa cum subliniam mai inainte – pare a urma un curs mult mai independent. (…) Dupa ce am insirat toti acesti factori de contrast, intrebarea ramane: Cum putem caracteriza aceste elemente ? Reprezinta ele cumva, in mod necesar, conflicte ori numai diferente intre cele doua tari ? Dar exista o sursa de tensiune intre cele doua state care poate fi considerata ca un conflict de interese ireconciliabil. E vorba de problema celor mai mult de doua milioane de maghiari care traiesc in Transilvania.” Relaţii bilaterale viciate In continuare, poetul ardelean trecea in revista, punctual, factorii care schimbasera, in opinia sa, natura relatiilor romano-maghiare. „1. Primul motiv il constituie flagranta brutalitate cu care guvernul roman incearca deznationalizarea, asimilirea fortata si in caz contrar silirea minoritatilor nationale sa dispara din tara. Nu e vorba doar de maghiari, dar si de germani, sarbi si evrei. Desi, in acest moment, mai putin spectaculoasa decat prezenta campanie a guvernului bulgar de a scapa Bulgaria de minoritatea sa turca, eforturile regimului de la Bucuresti – combinate cu decenii de continua presiune administrativa, cu forta bruta indreptata impotriva celor nesupusi – nu sunt mai putin devastatoare. Rezultatul este amenintarea a milioane de oameni cu pierderea identitatii lor nationale; iar conditia acestor oameni se inrautateste zi dupa zi. 2. In plus, schimbarile din conducerea Ungariei au dus la inlocuirea cadrelor staliniste, al caror comportament era inca guvernat de adeziunea slugarnica la eronata interpretare a dogmei internationalismului socialist. Noua echipa are avantajul de-a fi in stare sa traga lectiile cuvenite din profundul esec de pana acum al politicii Ungariei fata de Romania. 3. Presiuni diverse resimtite de guvernul maghiar au determinat recent conducerea de la Budapesta sa-si schimbe atitudinea in privinta problemei minoritatii. Printre aceste presiuni s-au aflat: a) Sporita rezistenta fata de opresiunea politica manifestata chiar de catre maghiari, atat in Slovacia, cat mai ales in Transilvania. Aceasta rezistenta s-a bucurat de o atentie internationala din ce in ce mai mare. (…) b) Rezistenta minoritatilor maghiare a coincis cu cererile si eforturile maghiarilor din Occident, si a determinat sporirea credibilitatii, prestigiului si influentei acestor eforturi. c) Esecurile din economia planificata a Ungariei au sporit probabilitatea unei stagnari ori a unui declin in standardul nivelului de trai, insotit de sporirea tensiunilor sociale. Toti acesti factori au facut posibil ca guvernul maghiar sa treaca la un mare gest de implicare intr-o chestiune, care, la urma urmelor, nu putea fi privita doar ca principiu. Altfel spus, nu a existat nici un factor care sa constranga guvernul maghiar in a continua sa ignore stridentul sovinism antimaghiar care face astazi ravagii in Romania. 4. In sfarsit, ar trebui amintit, de asemenea, ca Ungaria si-a schimbat atitudinea fata de Romania dupa venirea lui Gorbaciov la putere. Tinand cont de asemenea circumstante este tentant sa tragi concluzia ca, conducerea de la Moscova (despre care se spune ca ar fi nemultumita ca Bucurestiul evita noile reforme sovietice), ar fi dat mana libera Ungariei sa treaca la noua sa politica fata de Romania. S-ar putea foarte bine ca in acest moment chiar sa existe o incordare a relatiilor sovieto-romane, fapt care-i impinge pe unii sa se intrebe: ceea ce face Moscova acum este doar sa tolereze noua, mai indrazneata politica externa maghiara, ori chiar a inspirat Moscova crearea acestei politici? Asta te duce in taramul speculatiilor si conjuncturilor.” Do ut des Interesante era opinia autorului articolului si in legatura cu populatia de peste Prut. „In acelasi timp, romanii nu s-ar simti ca si cum Uniunea Sovietica s-ar situa de partea Ungariei impotriva lor, caci o politica sovietica croita intre asemenea parametri ar avea, de asemenea, un impact benefic si asupra minoritatii romanesti care traieste in Republica Sovietica Moldoveneasca; si care, in felul acesta, ar castiga sprijinul intregii opinii publice romanesti. n astfel de circumstante, un regim romanesc care ar refuza maghiarilor din Transilvania aceleasi drepturi de care s-ar bucura romanii din Moldova sovietica, s-ar trezi intr-o pozitie foarte subreda – atat din punct de vedere moral, cat si tactic.” Transilvania = Insulele Malvine Nationalismul regimului Ceausescu il impingea pe Geza Szöcs catre o comparatie cu Argentina, statul care la inceputul anilor ’80 disputase posesia insulelor Malvine, pe calea armelor, cu regatul Marii Britanii. Fara succes… „Intr-un fel, Transilvania constituie Insulele Malvine romanesti, cu singura deosebire ca ea apartine deja Romaniei. Asa stand lucrurile, tara reactioneaza ca si cum ar ramane intr-o constanta stare de pregatire militara pentru un razboi, in orice moment, avand drept obiect Transilvania. Cu toate acestea intrebarea persista: va izbucni razboiul dintre Romania si Ungaria?”. Scepticism exagerat Spre sfarsitul articolului, intelectulul exilat in „tara cantoanelor” se declara sceptic in privinta oricarei colaborari romano-maghiare, in cadrul vreunei structuri politice. „In dezacord cu opinia mai generala, semnatarul acestor consideratii considera drept improbabil ca Ungaria si Romania – in aproximativ viitorii 70 de ani – sa adere, din proprie initiativa, la vreun fel de confederatie generala. Singurul cadru de imaginat pentru autorul acestor randuri ar fi un fel de Statele Unite ale Europei. Mai putin de atat el nu are incredere in sansele unei integrari de nici un fel in Europa Rasariteana; fie ea de tip comunist ori necomunist.” Lăsăm pe seama cititorilor (şi politologilor!) comentariile… Florin MIHAI