Fostul UASCR-ist Cristian Preda continua atacurile la adresa conducerii PDL, in speranta ca va fi si el in garnitura de schimb a partidului. (Dar se pare ca a gresit putin initialele. Nu e PCR, e PDL 🙂 – nota mea) Nu mai e un secret pentru nimeni faptul ca Preda viseaza sa intre in flancul intai al conducerii PDL, partid pentru care nu a muncit nici macar o zi in teritoriu, asta daca nu punem la socoteala efortul depus pentru ca doamna Teo sa ajunga deputat, cu recomandarea sa calda. Si cum in partid nu prea are mari sanse sa fie sustinut pentru un post de conducere la varf , Cristian Preda face ceea ce stie el mai bine: acuza. Acuza partidul, acuza liderii partidului si politica dusa de acesta. Interesant este ca aceeasi lideri erau si atunci cand s-au facut listele pentru europarlamentare si nu i-am auzit nici pe Cristian Preda si nici pe Monica Macovei sa aibe obiectii in legatura cu legitimitatea liderilor PDL. Acum, din postura de europarlamentari ajunsi la Bruxelles gratie votului pe lista dat pentru PDL si nu individual pentru Preda sau Macovei, cei doi considera ca liderii partidului care au pierdut un vot in fata electoratului “nu trebuie sa se refugieze in partid”, dupa cum a precizat ieri seara, la o emisiune tv, Cristian Preda. “Daca pierzi batalia te duci acasa”, a mai completat el. Dar, daca n-ai participat niciodata la o batalie directa, oare nu ar trebui cel putin sa astepti sa participi la una si apoi sa comentezi? E o intrebare retorica desigur, deoarece atat Preda cat si Macovei considera ca in anumite privinte detin adevarul absolut, iar ceilalti trebuie sa se conformeze axiomelor emise de ei. Desigur, pentru orice guvern si pentru orice partid criticile pot fi constructive, dar pentru ca ele sa fie credibile nu trebuie sa ascunda, cel putin in cazul lui Preda, dorinta de a ajunge , cu orice pret, spre varful piramidei de conducere a partidului.
Adevarul: Viorel Ene s-a angajat să nu renunţe până când Ion Iliescu nu va răspunde penal pentru evenimentele din 13-15 iunie 1990
Viorel Ene, preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor, se luptă ca fostul preşedinte al României să fie tras la răspundere.
Viorel Ene a fost unul dintre zecile de mii de „golani” care se adunau seară de seară în Piaţa Universităţii în primăvara lui 1990. A fost printre primii membri înscrişi în Partidul Naţional Ţărănesc după Revoluţie, a fredonat melodiile lui Cristi Paţurcă în „zona liberă de neocomunism” şi a fost bătut cu sălbăticie de mineri la 14 iunie 1990 în timp ce se îndrepta spre serviciu. Şi-a revenit după mai bine de un an de tratament în Germania, iar în 1996 a înfiinţat Asociaţia Victimelor Mineriadelor, care se luptă să-i aducă pe vinovaţi în faţa instanţei.
Secretele Mineriadei/ Viorel Ene, fost „golan“: „Iliescu va avea soarta lui Miloşevici“
de Mihai Voinea, Cristian Delcea
„Adevărul”: Domnule Ene, când a luat fiinţă Asociaţia Victimelor Mineriadelor (AVMR)?
Viorel Ene: Asociaţia s-a înfiinţat, după îndelungi tracasări din partea autorităţilor, în decembrie 1996. Atunci am obţinut hotărârea definitivă. Avem peste 800 de membri. În februarie 1997, AVMR a depus o plângere penală colectivă împotriva celor vinovaţi de represiunea din iunie 1990. Aşa a apărut „Dosarul Mineriadei din iunie 1990″.
Ce v-aţi propus în momentul în care aţi înfiinţat această asociaţie?
Statutul este foarte clar: identificarea victimelor, identificarea agresorilor, tragerea la răspundere a celor vinovaţi, despăgubiri materiale pentru victime şi apărarea drepturilor omului.
Aţi reuşit ceva din toate acestea?
Am reuşit să mai fie plângerile, să existe dosarele, să existe procesele. Te lupţi cu un sistem, te lupţi cu un fost preşedinte şi nu numai cu el. Până în ’96 a fost Iliescu, nu se putea face nimic. În 1996-2000 al doilea om în stat era Petre Roman, şeful Senatului. 2000-2004: iar Iliescu. Apoi prietenul lui, Băsescu, care l-a apărat tacit.
Adică nu prea s-a făcut nimic.
Eu vreau să fie clar. Până la înfiinţarea AVMR „Dosarul Mineriadei din iunie 1990″ nu exista! Existau doar plângerile penale formulate de aproximativ 40 de persoane fizice. Toate zăceau ascunse prin diverse fişete, birouri sau mai ştiu eu pe unde. Noi am reuşit să formulăm o plângere penală colectivă. Nu am stat degeaba în toţi aceşti ani. Am strâns documente să-l băgăm pe Iliescu la puşcărie pentru 1.000 de ani, dar nu s-a vrut acest lucru.
„Voinea, un diversionist”
Cine este principalul vinovat pentru faptul că nu s-a ajuns la nicio finalitate în Dosarul Mineriadei?
Procurorul Dan Voinea şi-a bătut joc de victimele Mineriadei şi de munca noastră. Am strâns degeaba aceste documente. Dan Voinea a fost demis din fruntea Parchetelor Militare pentru că a tergiversat „Dosarul Mineriadei”. A dat neînceperea urmării penale (NUP) în 1998, apoi, cu greu, la presiunile Asociaţiei, în 1999 s-a redeschis dosarul şi a ajuns tot la el. Şi a tergiversat din nou. Nu i-a luat nicio declaraţie lui Ion Iliescu. Iar Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu şi alţii au dat declaraţii de martori! Dacă vă vine să credeţi aşa ceva. Miron Cozma – tot declaraţie de martor. El a fost trimis în judecată pentru mineriadele din ’91 şi ’99, nu pentru iunie ’90.
Pentru Mineriada din 1990 a fost cineva judecat?
Au fost 5 oameni judecaţi: Domokoş Deneş, minerul care a vrut să-i taie capul lui Marian Munteanu, şi încă patru care au furat bani de acasă de la Ion Raţiu. Doi erau mineri, doi erau de la „Doi ş’un sfert”. Dar ăştia sunt miză mică. Marii vinovaţi n-au păţit nimic.
De ce credeţi că a „îngropat” procurorul Voinea „Dosarul Mineriadei”?
Domnule, eu am ieşit în stradă şi la Revoluţie, am fost în clădirea Comitetului Central. Pe acolo era prins câte unul cu trei uniforme pe el şi cu o armă care nu era în dotarea Armatei Române. Fuseseră chemaţi la CC doi procurori militari, Levanovici şi Dan Voinea, la care erau predaţi aceşti oameni. Şi după două ore ăia reţinuţi veneau râzând să le dăm armele înapoi. Să fim serioşi, Dan Voinea nu era străin de scenariul pus în aplicare la Revoluţie. Asta e relevant pentru felul în care s-a ocupat ulterior de „Dosarul Revoluţiei” şi de „Dosarul Mineriadei”.
Deci nu e vorba de incompetenţă…
Nu! Dan Voinea a făcut parte din completul de judecată al lui Ceauşescu şi în continuare a primit sarcina să-i apere pe Iliescu şi pe ăştia. E un diversionist în slujba lui Ion Iliescu. A avut acest rol să tragă de timp şi să se ajungă la prescriere. În primul rând a refuzat să facă încadrarea corectă. A făcut la subminarea puterii de stat şi vine Iliescu şi spune: „Ce subminarea puterii de stat, că eu eram Puterea? Cum să mă subminez eu?”. Noi am făcut plângere penală pentru genocid şi rele tratamente şi n-a vrut să le ia în considerare. In prezent este pensionat cu 185 milioane pe luna si lucreaza si la Institutul lui Tismaneanu Jr.
„Au vrut să ne scoată din cap Revoluţia”
Mai concret, pentru ce îl vedeţi vinovat pe Ion Iliescu?
Disidentul Gabriel Andreescu ii face dreptate lui Adrian Marino, batjocorit, dupa moarte, la unison, de Vladimir Tismaneanu si Mircea Dinescu, ambii profitori ai “anticomunismului bolsevic”, fosti nomenklaturisti comunisti si propagandisti de frunte ai UTC si PCR:
Am vorbit anterior despre implicarea dlui Vladimir Tismăneanu în campania nedemnă împotriva lui Adrian Marino. Violenţa calificărilor sale nu putea decât să surprindă. Adrian Marino ar fi fost un delator, ar fi acceptat misiunile Securităţii ca trimis al acesteia; complicitatea cu forţele cele mai tenebroase ale sistemului ar fi fost dovedită; biografia sa ar fi fost duplicitară, dedublată, disimulată; cărturarul ar avea un destin întunecat, schizoid, contorsionat şi trist.
Ne-am referit anterior, tot în Cotidianul, la incompatibilitatea acestor afirmaţii cu postura domniei sale de preşedinte al Consiliului Ştiinţific al IICCRMER, căci, dacă o poziţie grăbită, în necunoştinţă de cauză, poate fi de înţeles la un neofit, ea nu are ce căuta în afirmaţiile publice ale unei persoane cu o obligaţie profesională de discernământ.
Şi totuşi, iată, duminică 27 iunie, în interviul luat pe TVR 1, dl Tismăneanu a revenit asupra „cazului Marino” şi a repetat susţinerile anterioare. Ştiind despre contraargumentele dezvoltate în ultimele săptămâni, recunoscând că nu a făcut verificări în documentele de arhivă, şi-a asumat totuşi, încă o dată, calificativele care jigniseră un respectabil om de cultură, fost deţinut anticomunist trecut opt ani prin temniţa grea a penitenciarelor staliniste. De această dată, în noul context, aspectul profesional devine minor în raport cu grava vină morală.
Povara familială
Unul din marile adevăruri pe care o comunitate civilizată are a le respecta este de a nu transfera vinovăţiile. Între exemple se află grija de a nu culpabiliza copiii pentru ceea ce au făcut sau fac părinţii. Doar că, asemenea oricărui mare adevăr, şi acesta trebuie aplicat cu nuanţe şi adaptat multelor contexte. Deşi copiii nu au de ce să poarte vina sau meritul pentru ce au făcut taţii şi mamele lor, este la fel de adevărat că în raport cu anumite situaţii viaţa lor e marcată de istoria familială. Acest mod de a privi lucrurile se află implicit în felul în care tratează naţiunile marile responsabilităţi cu care le-a încărcat istoria. Nu sunt vinovaţi în niciun fel germanii de astăzi pentru crimele îngrozitoare pe care le-au făcut bunicii şi străbunicii lor înainte şi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial; în particular, pentru programul de anihilare a evreilor, ţiganilor, homosexualilor, persoanelor cu dizabilităţi psihice şi fizice. Şi totuşi, Germania de astăzi, adică fiii şi nepoţii germani care şi-au trăit viaţa onest, îşi aduce obolul istoric şi simbolic la condamnarea acelui trecut. Ei au finanţat şi ei îngrijesc Memorialul Holocaustului deschis în anul 2005 în inima Berlinului pentru a-l privi, tot ei, zilnic.1
Povara familială de care vorbeam nu apasă doar umerii membrilor anonimi ai unor comunităţi, ci cu atât mai mult pe cei ai persoanelor cu o clară responsabilitate individuală. În această situaţie se află inerent fiii foştilor demnitari comunişti, între ultimii, Leonte Tismăneanu, membru în activul de propagandă al Moscovei, adus pe tancurile sovietice ca să instaureze comunismul în România. Domnul Tismăneanu senior a jefuit, printre altele, o familie de vila ei ca să intre cu soţia şi copilul lor Volodea în vatra nomenclaturii. În urma cataclismului istoric coordonat de Leonte Tismăneanu şi tovarăşii lui, au fost trimişi la temniţă grea zeci de mii de oameni. Printre ei, Adrian Marino. În anii când Volodea Tismăneanu se bucura de viaţa de lux din cartierul Primăverii, tânărul Marino de abia supravieţuia în penitenciar.
Faptul că Vladimir Tismăneanu a atacat o victimă a tatălui său fără puterea de a se mai apăra readuce la lumină această poveste a anilor ’50-’60. Lustraţia simbolică a istoriei l-a deposedat de dreptul de a-şi asuma poziţia de inchizitor al cărturarului Adrian Marino, victimă a tatălui său.
Povara personală
Dar dl Tismăneanu are o problemă de rezolvat nu doar cu povara familială. Ci şi cu una de ordin personal. Căci Volodea Tismăneanu, educat la liceul unde împărţea laboratoarele cu Nicu Ceauşescu şi alţi „fii”, a urmat cariera de care se bucurau privilegiaţii regimului comunist. Absolvirea Facultăţii de Filozofie reprezenta capitalul tipic pentru cariera de activist spre care părea să-l împingă toate datele familiale şi personale. A urmat paşii clasici ai copiilor de privilegiaţi ai regimului, crescuţi să întărească sistemul în toată hidoşenia sa. În ultimul timp s-au invocat în presă contribuţiile sale la pregătirea carierei de aparatcik. Iată doar o mostră:
Pe uteciştii adevăraţi, înţelegerea metaforei îi electrizează
Multe sunt gândurile şi simţămintele pe care un tânăr le poate încerca citind Programul partidului. Pentru biografia mea interioară însă, puterea şi lumina unor evenimente cruciale le-au avut gândul şi sentimentul istoriei. Lăsând în urmă corăbiile de hârtie şi castelele de nisip ale copilăriei, luptându-ne – cavaleri în regatul închipuirii – cu morile de vânt ale adolescenţei, mulţi dintre noi, în pragul tinereţii, am simţit atingerea de flacără a Istoriei şi ne-am străduit să înţelegem. Drumul spre Istorie este un drum greu, care străbate tărâmul de la joc şi imaginaţie până la lumea în care trăieşti, până la Patria ta, până la propria ta persoană, coborând şi urcând, apoi în trecut şi viitor. Citind Programul Partidului, pentru mine s-a luminat tocmai capătul acestui drum – Istoria. Şi nu oricare istorie, ci Istoria poporului român.
Valeriu Stoica, Universitatea Comunistă – anul 7, nr. 24, oct.-nov. 1974, p. 3, revistă a CUASC din Univ. Bucureşti
Privind retrospectiv ultima jumătate de veac din viaţa patriei – perioadă atât de bogată în radicale mutaţii produse în structura societăţii, în conştiinţa maselor – istoria consemnează (…) larga participare a tineretului la evenimente politice de cea mai mare însemnătate, angajarea sa hotărâtă de partea forţelor militante pentru progres social. Îndrumaţi cu grijă părintească de Partidul Comunist, purtătorul celor mai nobile aspiraţii ale poporului muncitor şi arhitectul lucid al viitorului, uteciştii au ştiut să urce, traversând eroic timpul inechităţii, timpul proliferării morbide a fascismului.
Ne este limpede: în condiţiile unui ev revoluţionar, de natura celui căruia îi suntem cei mai direcţi martori, cotidianul nu se reduce la simple acumulări de fapte. De aceea sensul pe care îl dăm existenţei este (şi n-ar putea fi altfel) unul politic.
Elanul, altădată aspect efemer al vârstei, a devenit o cantitate de durată. Cu ea, tineretul din România se structurează organic activităţii vaste, esenţiale, demiurgice, de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate.
Ce satisfacţie supremă pentru noi, scriitorii atât de tineri râvnind să păşim pe drumul consacrării, să eternizăm spiritul acestei epoci, să redăm timpului mesajele generaţiei noastre.
Pentru uteciştii de azi, simpla înţelegere a metamorfozei este electrizantă.
Valeriu Stoica, Realitate şi participare în Amfiteatru, martie 1972, nr. 3 (75), p. 1
Cei doi activişti, europarlamentarul ex-UASCR Cristian Preda şi şefa amazoanelor PDL, Sulfina Barbu, au trecut de la susţinerea cabinetului Emil Boc la atacuri tot mai dese asupra premierului şi miniştrilor care fac parte din actualul Executiv, deşi nu pierd nicio ocazie să vorbească despre solidaritate, mai ales acum, cånd Moldova e sub ape. La principii şi discuţii suntem buni cu toţii, practica e mai grea… După ce s-a văzut cu sacii în căruţă în urma alegerii sale pe listele PDL pentru un fotoliu călduţ de eurodeputat la Bruxelles, timidul profesor la Ştiinte Politice, Cristian Preda, s-a apucat de criticat partidul din care face parte şi actuala guvernare Boc. Cel mai recent atac a avut loc vineri, atunci cånd Preda a declarat că soluţia pentru depăşirea crizei este negocierea unei noi formule de guvernare şi că premierul Emil Boc ar trebui să demisioneze. Venit din eşalonul doi al partidului, eurodeputatul a spus despre aceştia că au autoritate, dar sunt lipsiţi de credibilitate, atacåndu-i pe fruntaşii liberali-democraţi după modelul comunist. În opinia lui Preda, Guvernul nu mai are credibilitate nici măcar din partea celor din PDL. „Poţi să ai miniştri foarte buni, dar dacă partitura aleasă nu este cea potrivită, vei da greş. E ca într-o orchestră, degeaba instrumentiştii sunt talentaţi, dacă sunt nevoiţi să interpreteze o partitură proastă“, afirmă Preda într-un interviu din presa centrală. Frustrat că încercarea sa de „reformare“ a partidului nu a funcţionat, ceilalţi membrii ai PDL reproşåndu-i viziunea obtuză asupra realităţilor din politica romånească, Preda s-a înfoiat din nou afirmånd că formaţiunea politică din care face parte este condusă după un sistem feudal. Ciudat e că PDL are aceeaşi conducere şi aceleaşi structuri ca atunci cånd Cristian Preda era pus pe liste pe locul patru la alegerile europarlamentare. Atunci se pare că nu-l deranja deloc sistemul feudal care i-a asigurat intrarea fără prea mari eforturi personale în Parlamentul European.
Preda virează spre PSD?
Atacurile succesive ale politrucului Preda ar putea avea legături şi cu o eventuală plecare a sa de la PDL spre PSD. Comunist convins încă din tinereţe, atunci cånd organiza Conferinţa Naţională a UASCR din 1988 şi ridica ode preacinstitului conducător, se pare că GDS-istul Preda îşi pregăteşte tot mai asiduu dezertarea din PDL şi îmbarcarea sa imediată în barca PSD-ului. Ca soluţie pentru ieşirea din criza guvernării, Preda susţine „negocierea unei noi formule de guvernare“. „Un guvern atât de fragil care depinde de doi actori mărunţi, cum sunt UDMR şi UNPR, nu poate să reziste“, apreciază eurodeputatul PDL, sugerånd că este nevoie de un compromis cu cele două partide de opoziţie PSD şi PNL. Semnalul unei apropieri dintre Preda şi PSD a fost dat tot vinerea trecută de către secretarul general al social-democraţilor Liviu Dragnea, care a declarat, la Târgu Mureş, comentând afirmaţiile eurodeputatului PDL Cristian Preda referitoare la faptul că premierul Emil Boc ar trebui să demisioneze, că, dacă ar fi fost în locul lui Preda, şi-ar fi căutat, de mult timp, un alt partid. „Dacă eram în locul domnului Cristian Preda, de mult îmi căutam alt partid“, a afirmat Liviu Dragnea. Poate o invitaţie clară cum că sångele apă nu se face şi un socialist din tinereţe nu se poate schimba undeva spre vårsta a doua.
„Condamnat“ la eşalonul doi
Cristian Preda îşi datorează ascensiunea politică, pånă în Parlamentul European, exclusiv PDL, partid care l-a propulsat din funcţia sa eternă de consilier în råndul candidaţilor pentru PE. Dincolo de cariera universitară, unde a abuzat o perioadă de funcţia de decan, concomitent cu cea de europarlamentar, „politicianul“ Cristian Preda se poate lăuda doar că i-a fost consilier atåt actualului preşedinte, cåt şi lui Emil Constantinescu. În rest, o organizare modestă a summitului francofoniei şi, să nu uităm, măreaţa sa realizare: garantarea lui Teo Trandafir. Nu putem uita cum Preda a însoţit-o peste tot în campanie şi cum declara că Teo e un mare cåştig pentru partid. Rezultatele nu mai au nevoie de niciun comentariu, semn că europarlamentarul Preda ne oferă doar garanţii expirate.
Reporter Virtual ne da un sir de vesti proaste despre noul sef al Radioului “national” (foto): Actor de profesie, Demeter Andras Istvan este un personaj controversat. Reprezentantul UDMR a fost secretar de stat in Ministerul Culturii in mandatul lui Adrian Iorgulescu si a avut numeroase conflicte cu conducerile unor institutii subordonate ministerului. Senatorul PSD Olguta Vasilescu a spus despre Demeter Andras ca a fost retinut de politie, pentru ca a dat foc steagului romanesc. Pe blogul sau, noul sef de la Radio a negat toate aceste acuzatii, pe 25 iunie, publicand o declaratie de presa pe care a facut-o cand a fost eliberat din functia de secretar de stat de la Cultura.
In timp ce reactiile oficiale nu sunt tocmai placute pentru noul presedinte director general de la SRR, cele de culise prevad apocalipsa odata cu venirea lui Demeter Andras la radio.
Site-ul Mafia din Timisoara face dezvaluiri despre Andras, cel despre care se spune ca este tatal unuia dintre copiii actritei Maia Morgenstern. “Demeter a primit cadou postul de director general din Ministerul Culturii, moment in care a rupt logodna cu fosta lui colega de scena timisoreana in speranta ca ar putea reinnoda firul povestii de iubire cu Maia Morgenstern, mama fiicei sale Eva-Lea-Cabiria. A carat cu el insa purtatoarea de cuvant, fata ce il cam iubea sincer”, mai scrie Reporter Virtual.
Despre cealalta institutie “nationala”,Razvan Boanchis ne socheaza cu parerea sa sincera:
Obscuri înfigăreţi propuşi pentru şefia TVR
În ultimele zile, s-a vorbit despre Andi Lăzescu şi Ada Meseşan ca posibili preşedinţi ai TVR. Vă spun ceva numele astea? Nici mie. Iar eu nu scriu cu proptea goagăl, ca să mă prefac că le ştiu fişele unor înfigăreţi obscuri. Ziarişti nu sînt, manageri de succes nici atît. Atunci ce reprezintă ăştia? Bănuiesc că ar trebui încadraţi în zona cîrtiţe sereiste, rude de meserie, şobolănime de partid, oengişti cu mîini lipicioase după nenumărate plonjoane în borcanul cu miere al statului. M-am săturat, chiar nu mai ţine! Ţara chiţăie de foame, iar pentru funcţii publice de importanţă vitală intră în discuţie celebri anonimi care s-au remarcat la fundaţii ca „Salvaţi dihorii!” sau „Chiloţii lu’ mamaie”. Ce are de transmis Ada Meseşan? Exact acelaşi mesaj cu care ne poate plictisi Andi Lăzescu. Din două maşinuţe cu baterii nu va ieşi niciodată o telecomandă. Sînt finuţ şi îi respect, totuşi, pe cei doi candidaţi, că altfel aş fi scris că din două perechi de muci nu poţi face o batistă. Chiar aşa, la Mucifer, grăsanul ăla amuzant care a luat-o în custodie pe Daniela Crudu, nu se gîndeşte nimeni să-l ungă bossulică la TVR? Ce, el n-are spate?
Numele lui Alexandru (Andi) Lăzescu a intrat din nou în cărţi pentru şefia TVR, propus de Preşedinţie. TVR nu este o instituţie necunoscută pentru Andi Lăzescu. Înainte de 2000, cu ajutorul lui Lăzescu, Sorin Ovidiu Vîntu s-a înnodat în TVR controlând atent politica editorială a Televiziunii Naţionale din postul special creat pentru el, de director executiv, şi devenind, practic, „omul numărul unu“ în administraţia Televiziunii. După izbucnirea crizei FNI, în toamna lui 2000, Lăzescu demisionează brusc din funcţie. Ambiţiile sale politice nu s-au potolit însă. După alegeri, a sărit din mers în bărcuţa PNL, unde, invocând poziţia importantă deţinută în cadrul reţelei „Monitorul“, a ajuns vicepreşedinte al Filialei judeţene Iaşi. Nici legăturile cu Vîntu n-au fost întrerupte. Dimpotrivă, după ce a pierdut franciza pentru „Monitorul“ de Iaşi, Andi Lăzescu şi Vîntu sunt iar în aceeaşi barcă, primul încercând să închege din resturi un minitrust de presă pentru “părintele” FNI.
În data de 6 martie 2002, Biroul Permanent Central al PNL a stabilit persoanele de bază ale partidului din Consiliile de Administraţie ale Radioului şi Televiziunii publice. În cazul TVR, PNL l-a desemnat pe Alexandru Lăzescu, devenit membru în CA al Televiziunii pe baza sprijinului fostului preşedinte Emil Constantinescu, la recomandarea consilierilor prezidenţiali Zoe Petre şi Dorin Marian, membri ai Centralei neocominterniste a GDS-ului.
Utecist de nădejde, interfaţa lui SOV în GDS
În anii ‘80, Lăzescu a fost colegul Alinei Tatiana Mungiu, fiind vicepreşedinte al studenţilor comunişti din Iaşi, şef cu agit-propu’ de partid. Director, alături de aceeaşi Mungiu, la revista „Opinia Studenţească“, apoi intrat sub pulpana lui Sorin Ovidiu Vîntu, care l-a pus şef la reţeaua locală „Monitorul“, unde a funcţionat zece ani.
Lăzescu a tot urcat pe aripile vântului în diverse comiţii şi firme, devenind fondator al reţelei naţionale de cotidiene locale „Monitorul“, apoi Director Executiv al SRTV (Societatea Română de Televiziune), Preşedinte al Colegiului Editorial al „Ziarului de Iaşi“, membru în conducerea organizaţiei „Transparency International“, în Consiliul de Administraţie al FDSC – pe unde se scurgeau banii de afară la societatea în civil – membru în conducerea GDS, stipendiat al Soros, analist la Realitatea TV şi publicist comentator la revista „22“.
În Grupul de presă Medianet, editor al „Ziarului de Iaşi“, lângă Alexandru Lăzescu gravita alt amploaiat al lui Vîntu, Cezar Caluschi, un apropiat al clanului pesedist Solcanu. Caluschi s-a evidenţiat pe plan extern ca şef de campanie electorală al fostului primar al Chişinăului, Serafim Urechean, unul dintre pionii de vârf ai Moscovei în Republica Moldova. În Grupul de presă Ziarul SRL, pe lângă acelaşi Caluschi se mai regăsea şi cunoscutul asociat al lui SOV, Daniel Condurache, prezent înainte de 1989 pe lista cu „persoane de sprijin“ ale Securităţii, (lista publicată de presa locală). Condurache a primit de la Sorin Ovidiu Vîntu o tipografie şi un post de radio şi este asociatul mogulului la Comac Ltd., un off-shore care controlează o bună parte a imperiului media al lui Vîntu. Condurache este, totodată, consilier de taină al PF Daniel Ciobotea, pe care l-a învăţat să-şi facă trust de mogul, pe modelul SOV.
Lăzescu a avut, aşadar, instructori de vârf în activitatea sa, dar a ajuns cu adevărat notoriu datorită isprăvilor sale în perioada în care controla postul de radio Mix FM.
Farcas: Lăzescu, „libidinos cu creierul pane“ (more…)
Guvernul Boc a diminuat atat credibilitatea PD-L, cat si pe cea a lui Traian Basescu, este de parere europarlamentarul democrat liberal Cristian Preda, citat de Ziare.com. Eu cred ca mai degraba un politruc ca Cristian Preda este cel diminueaza incontinuu credibilitatea PD-L si a lui Traian Basescu, in numele caruia isi aroga ca gavareste (nu e nici o cacofonie si nici gagafonie, mai, Preda! – mai citeste-i si tu pe Iorga si Eminescu inainte de a-i da lectii lui Cezar Preda!). Iata ce-si permite listaciul din PE, dat afara recent de la Facultatea de Stiinte Politice:
“Din noiembrie incoace, de la realegerea presedintelui Basescu, Guvernul Boc a diminuat atat credibilitatea PD-L, cat si credibilitatea lui Traian Basescu. Sigur ca in aceste conditii se pune in mod acut, dramatic, as spune, chestiunea recapatarii unei increderi, recredibilizarii si a Partidului Democrat Liberal si, as spune, cred ca e nevoie si de acest plus de credibilitate pentru presedinte, pentru ca presedintele nu e intr-o logica electorala. Trebuie sa fim lucizi: in acest moment exista un deficit de credibilitate major”, a declarat Preda la RFI.
Se pune intrebarea simpla: cine este Cristian Preda? Cum isi permite un personaj care a ajuns europarlamentar pe lista, ca la PCR, sa critice munca unui om ales (si chiar reales, si primar si deputat)? Ce a facut acest individ guraliv pentru partidul din care face parte si, in fond, pentru tara? Mai concret: ce a facut acest om? In afara de parturi trase cu gura si supte apoi imediat de toate canalele mogulilor, in special prin intermediul Vox Pu(b)lika si al vuvuzelelor lui Vintu si Soros din presa, prin ce se recomanda acest stramb de “dreapta”? Prin faptul ca pe curul lui Teo Trandafir scrie mare si intelectualiceste “garantat Cristian Preda”? Prin injuraturile la adresa lui Eminescu “garantate” de Plesu? Prin odele pe care i le-a adus lui Ceausescu pe cand era trompetist UASCR (membru PCR din 1987!)?. Prin apartenenta la Reteaua Tismaneanu?
Am auzit chiar azi, din gaura din fata a unui coleg de tovarasie al “societatii in civil”, Cristian Pirvulescu, ca Cristian Preda, acelasi, s-ar afla pe o lista de “prezidentiabili” in 2014, pentru “era post-Basescu”, alaturi de – tineti-va bine! – Baconschi, Voinescu si… Dan Puric. Sigur n-a uitat pe cineva?! 🙂 Dincolo de ridicol, daca as fi membru PDL i-as propune stimabilului propagandist GDS, daca este asa de tare-n gura, sa-si dea demisia din Parlamentul European – ca tot critica alegerea pe liste! – si, la urmatorul post liber de parlamentar, sa nu mai propuna inca o Teo-ce-PLM, care sa arate cum stie ea sa fucka in fata natiunii si a PDL, la recomandarea tatukului Voiculescu, ci sa candideze personal. Singur, singurel, in fata poporului. Sa vedem: ia trei voturi si jumatate (Tismaneanu)? Si abia dupa aia sa (mai) vorbeasca daca o sa mai aiba vreun piuit ceva…
Ieri a fost o noapte de basm la “Nasul” Radu Moraru de la B1TV. Cred ca nici el nu si-a dat seama ce de video-anecdote simpatice s-au derulat pe parcursul emisiunii. In primul rand vuvuzelele intre ele: tam-nesam, Andreea Pora si Ioana Lupea, una mai ceva ca cealalta, s-au apucat sa o intepe pe Elena Udrea exact in timp ce eu primeam un mail plin de “synergy”-iile Sandrei Pralong, cu “salariile si averile de la ministerul dezvoltarii”. N-am inteles daca sunt mari sau mici, dupa standardele lor. Motivul galcevei ar fi gestionarea fondurilor ministerului dar tare mi-e teama sa nu fie vorba de fapt de o rafuiala intre gagici stimulata din adancul frustrarilor viscerale ale primadonei societatii civile, Alina Mungiu Pipidi. Ceva gen “fetele lui tata Soros” contra Samantha Udrea.
Urmatorul la rand a fost Ion Cristoiu, care a tinut sa remarce ca la capitolul razboiul mogulilor contra lui Basescu si a masurilor sale anti-coruptie, seful statului se aseamana cu seful Miscarii Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, care, dupa ce a anuntat in Parlament ca vrea sa faca o autostrada Bucuresti – Constanta cu toti coruptii din Romania, a fost asasinat la ordinul acestora in ciuda popularitatii sale coplesitoare. Eu cred ca totusi s-ar merita mai mult sa-i punem sa sape la canalul intrat si in atentia Elenei Udrea, Bucuresti – Dunare – Marea Neagra…
Personificarea lui Cristoiu – Codreanu Zelea Basescu – , i-a ramas fix in gat fostului conferentiar de socialism stiintific la Stefan Gheorghiu, Vladimir Tismaneanu, care astepta cuminte pe canapeau lui Moraru sa intre si el in studio sa recite o poezie, daca nu se mai poate cu nea Nicu macar cu coana Leana.
Ion Cristoiu, care pregateste o carte despre destinul lui Corneliu Codreanu si idealurile Miscarii Legionare, a mers mai departe, calificand-o pe Teo Trandafir, deputata PC din PDL, drept “necinstita sufleteste”, folosind o expresie pentru care Capitanul Legiunii Arhanghelului Mihail a fost arestat si condamnat la 10 ani de munca silnica, ulterior fiind ucis cu brutalitate impreuna cu alti camarazi ai sai.
Din toata noaptea de basm nu stim cu ce a ramas europolitrucul GDS Cristi Preda, mascota si sfetnicul electoral al teledeputatei Teo Trandafir, care fusese avertizat temeinic de consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu asupra manelistei PC, emigrata de la Sarbu la Vantu si apoi la Voiculescu, pentru a relua Teo si Mircea Show, de data asta din Parlament.
Deci, ce se aude cu Preda? Acum, ca este invitatul special al mogulului Vintu la Vox Pu(b)lika (unde alte vuvuzele cer “capul Elenei Udrea”) ii va da si Voiculescu sa manance si gura lui de GDS-ist o paine? Va fi si el eliminat din PDL dupa cum merita Teo? Si unde va merge: la PC sau la UDMR?
July 19th, 2010 
VR 
Fostul UASCR-ist Cristian Preda continua atacurile la adresa conducerii PDL, in speranta ca va fi si el in garnitura de schimb a partidului. (Dar se pare ca a gresit putin initialele. Nu e PCR, e PDL 🙂 – nota mea) Nu mai e un secret pentru nimeni faptul ca Preda viseaza sa intre in flancul intai al conducerii PDL, partid pentru care nu a muncit nici macar o zi in teritoriu, asta daca nu punem la socoteala efortul depus pentru ca doamna Teo sa ajunga deputat, cu recomandarea sa calda. Si cum in partid nu prea are mari sanse sa fie sustinut pentru un post de conducere la varf , Cristian Preda face ceea ce stie el mai bine: acuza. Acuza partidul, acuza liderii partidului si politica dusa de acesta. Interesant este ca aceeasi lideri erau si atunci cand s-au facut listele pentru europarlamentare si nu i-am auzit nici pe Cristian Preda si nici pe Monica Macovei sa aibe obiectii in legatura cu legitimitatea liderilor PDL. Acum, din postura de europarlamentari ajunsi la Bruxelles gratie votului pe lista dat pentru PDL si nu individual pentru Preda sau Macovei, cei doi considera ca liderii partidului care au pierdut un vot in fata electoratului “nu trebuie sa se refugieze in partid”, dupa cum a precizat ieri seara, la o emisiune tv, Cristian Preda. “Daca pierzi batalia te duci acasa”, a mai completat el. Dar, daca n-ai participat niciodata la o batalie directa, oare nu ar trebui cel putin sa astepti sa participi la una si apoi sa comentezi? E o intrebare retorica desigur, deoarece atat Preda cat si Macovei considera ca in anumite privinte detin adevarul absolut, iar ceilalti trebuie sa se conformeze axiomelor emise de ei. Desigur, pentru orice guvern si pentru orice partid criticile pot fi constructive, dar pentru ca ele sa fie credibile nu trebuie sa ascunda, cel putin in cazul lui Preda, dorinta de a ajunge , cu orice pret, spre varful piramidei de conducere a partidului.
Posted in 
Tags: 
