Victor Roncea Blog

După cum aflam la sfârşitul săptămânii trecute din „flash“-urile agenţiilor de presă – serviciile noastre de informaţii erau în „week-end“ – la Bruxelles au fost lansate cele mai dure şi grave acuzaţii care au putut fi auzite până acum împotriva României, conducătorilor săi politici şi administraţiei centrale.

Aşa cum suntem deja obişnuiţi, actul de înalta lipsă de patriotism şi non-civism paneuropean aparţine unor acuzatori de serviciu împotriva Romåniei, pe care Liga Mondială a Revizioniştilor Unguri i-a înregimentat în Uniunea Democrată a Maghiarilor din Romånia. Numele lor nu este demn de a fi menţionat.
Stoicii urmaşi ai internaţionaliştilor marxişti, aflaţi într-o permanentă negare a statelor naţionale, fundamentate pe unitatea popoarelor care au edificat sistemul politic democratic din istoria contemporană, continuă să lucreze, cånd adânciţi în conspiraţii, cånd la lumina reflectoarelor carelor de reportaje, împotriva a tot ceea nu exprimă propria lor concepţie, opinie şi voinţă. Adică, printr-o ancestrală intoleranţă faţă de drepturile şi libertăţile altora, ei se manifestă şi se autodefinesc în spaţiul public şi instituţional politic european ca extremişti naţionalist-revizionişti.
La numai cåteva zile după ce preşedintele Romåniei constata, în termeni mai mult sau mai puţin adecvaţi, dar care exprimau pe fond o realitate, profunda discriminare etnică a romånilor, minoritate naţională în propria lor ţară, procurorii Ligii Mondiale a Revizioniştilor Unguri, au lansat în Parlamentul Europei grava şi abominabila acuzaţie de genocid etnic săvårşit de statul romån împotriva cetăţenilor săi de naţionalitate maghiară.
Somat să se explice, unul dintre acuzatori s-a întors în mormåntul de acum 90 de ani al Imperiului Austro-Ungar şi a încercat să manipuleze cu statistici din 1920 încoace. Cine nu ştie că în arsenalul diversiunii politice se operează cu trei categorii de minciuni: minciuna adevărată, adevărul mincinos şi „adevărul statistic“?!
Am susţinut că procurorii neorevizionişti nu sunt decåt fideli urmaşi ai înaintaşilor cominternişti, adică a celor care, în numele internaţionalismului de gen marxist, specia stalinistă, şi-au făcut o profesie de credinţă din continua subversiune contra edificiului statal-naţional al Romåniei. Ca să nu rămån doar în planul declarativ al afirmaţiilor mele, fie-mi şi mie permis să mă întorc puţin în istorie. Nu în cea din 1920, ci mai aproape, în 1948. Iată ce raporta, la 25 septembie 1948, ministrul Franţei în Romånia, Pierre Charpentier: „Excelenţei Sale Domnului Robert Schuman, ministru al afacerilor străine, (…) Pentru Moscova, subliniază informatorul meu, poporul romån constituie o erezie etnică şi politică, aşezat de-a curmezişul «marii slave» care se revarsă în jurul lui.(…) Nu este nici o îndoială că pentru toţi ungurii (…) pentru cei din Budapesta ca şi pentru cei din Romånia, problema Transilvaniei nu este definitiv tranşată; ei nu au renunţat niciodată şi nu vor renunţa vreodată la această provincie. Or, «ungurii» ocupă acum – şi asta din 1944 încoace – o poziţie nesperată în statul romån. Unele dintre principalele posturi de comandă se găsesc în måini maghiare.(…) Lichidarea, la instrucţiunile Moscovei, a Partidului Naţional Ţărănesc, cu temelie transilvană, le-a adus mari servicii. Ministrul de Finanţe, Vasile Luca, însărcinat cu probleme religioase în Biroul Politic al Partidului Comunist, este «ungur» şi catholic… Cu ajutorul lui Luca… al grupului din jurul lui Stoian, ministru al Cultelor, Takacs, ministru al Naţionalităţilor, Szico, Szentmiklosi, deputat, prieten intim al Monseniorului Marton, care, în ciuda opoziţiei faţă de regim, rămåne pe locul lui – ungurii proiectează lichidarea elementului catolic romånesc din Transilvania, în acelaşi timp cu lichidarea, pe plan religios, a Bisericii Catolice Unite… Este ciudat să vezi… cum pe motive naţionale, catolicismul maghiar se aliază azi cu comunismul… pentru a lupta împotriva Romei, care susţine mişcarea unită“.
Oare istoria ne joacă farse, domnilor?! Cu ce dovezi susţin astăzi acuzatorii neorevizionişti ai Romåniei „genocidul paşnic“ împotriva ungurilor cetăţeni romåni? Să-i cităm:
„(…) mă refer… la crearea Episcopiei romåne ortodoxe în secuime, ori la clădirea în ultimii 20 de ani a aproape 2000 de biserici romåneşti. Numai la Oradea au fost clădite 16 sau 17 biserici ortodoxe întru marea slavă a Domnului!“
„(…) dacă sunt trei sau patru familii romåneşti într-un sat din Bihor sau Satu Mare se şi clădeşte o biserică ortodoxă romånă. Vorba aceea, încă nu sunt broaşte, dar se face lacul unde ele să poată sări. Ceea ce se întåmplă în realitate este o încercare continuă de fragmentare a unităţii satelor şi aşezărilor maghiare“.
O altă afirmaţie foarte gravă din rechizitoriul susţinut la Bruxelles cere „oprirea distrugerii intenţionate a economiei din zona secuiască!“
Nu ne putem abţine să nu exclamăm: „Curată nesimţire, cåtă lipsă de ruşine!“
În aproape două decenii de participare la guvernare, aleşii maghiarilor nu s-au îngrijit decåt de propria lor chiverniseală. S-au îmbogăţit peste noapte, călcånd lege după lege, ori făcånd legea dupa voia lor, într-o antinaţională alianţă transpartinică a grupurilor de interese nelegitime, cerşind favoruri după favoruri. Apoi, şi-au pus averile la adăpost în bănci străine.
Acum, cånd nu mai sunt ministeriabili şi numeroasele robinete ale jafului, mitei, corupţiei, evaziunii fiscale, spălărilor de bani şi ale altor mari înfruptări din bani publici nu mai curg, ci doar picură, pe ici, pe colo, prin administraţiile locale, „patrioţii“ unguri udemerişti şi civici văd dezastrul care l-au produs şi tot ei îl deplång. Asta chiar că este de domeniul antologiei crimelor politice!
La punctele 9 şi 10 ale rechizitoriului revizionist sunt iterate: „Recunoaşterea şi extinderea drepturilor colective“ şi „Autonomia teritorială a ţinutului secuiesc“, iar ca posibile soluţii ar trebui transpusă negocierea între palestinieni şi evrei pe baza principiului „pace contra teritorii“.
„Pentru susţinerea unui asemenea principiu şi aplicarea sa în practică, avem nevoie de un sprijin internaţional şi, în special, de sprijinul Unga-riei“, mai spun agenţii subversiunii contra Constituţiei Romåniei.
Modelul Kosovo. Din nou, fără comentarii!
Bazaţi pe concepţie greşită despre democraţie, raporta ministrului său, la 31 martie 1947, consulul Franţei la Cluj, Gabriel Richard, că ungurii nu se îndoiesc de succesul revendicărilor lor.
Consulul Franţei ne-a lăsat şi un avertisment. „Romånii şi ungurii au un dicton comun: „Sångele apă nu se face, care nu se aplică nicăieri mai bine ca în Transilvania (…) şi ne temem că slabele rezultate obţinute prin perseverenţă ar putea fi pierdute brusc într-o zi, la prima perspectivă a realizării prin violenţă a unui ideal la care ungurii nu au rezistat niciodată în decursul istoriei lor“.
Astăzi, societatea infomaţională globalizată dă neorevizioniştilor arme mai puternice decåt violenţa fizică brutală, arme în care ideile şi cuvintele ce le exprimă pot avea efectul rachetei nucleare teleghidate.
General de brigadă (r)
Aurel I. Rogojan de la Inceşti-Bihor