Cristian Tabara si-a dedicat intreaga sa emisiune de duminica de la TVR razboiului clandestin impotriva Romaniei si relatiilor romano-sovietice vs cele romano-americane. Experimentatul jurnalist a discutat “ca la carte” despre primul volum al lui Larry Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni“. Totodata, Pacepa.ro a obtinut ultimul episod, integral, al documentarului exceptional realizat de Monica Ghiurco, Mostenirea Clandestina (III), pe care il puteti gasi, in exclusivitate, la PACEPA.RU.
Preşedintele Traian Băsescu şi directorul Serviciului Român de Informaţii, George Maior, s-au întâlnit, marţi, la Londra, cu directorul Serviciului Secret de Informaţii al Marii Britanii (MI 6), Sir John Sawers, a declarat, pentru AGERPRES, şeful Biroului de presă al SRI, Sorin Sava.
Potrivit acestuia, discuţiile purtate la sediul MI 6 au vizat evoluţiile actuale ale mediului internaţional de securitate.
“La invitaţia şefului MI 6, Sir John Sawers, preşedintele Traian Băsescu a fost însoţit de şeful SRI la sediul acestui serviciu. Discuţiile s-au axat pe evoluţiile actuale ale mediului internaţional de securitate”, a spus Sava, dupa cum transmite AGERPRES.
Ce observam: In general astfel de intrevederi mai au loc, dar fara stirea presei. Actualul sef al SIE, de exemplu, pe cand era proaspat ministru de Externe, s-a intalnit la Berlin cu seful BND, desi, normal, intalnirea nu figura in programul oficial si nici nu prea cadra, ca idee, cu pozitia de atunci a tanarului Ungureanu. Ulterior, cand jurnalistii au aflat, dintr-o indiscretie, tanarul ministru i-a rugat sa nu faca publica informatia. Ca regula, atunci cand e data publicitatii o astfel de informatie inseamna ca partea care a facut invitatia isi doreste sau aproba acest lucru. In cazul Basescu este de asemenea posibil sa fie vorba tot de o indiscretie, pe linie diplomatica (securistica) sau de presa. Dovada ca e vorba de o scurgere (care s-a prelins cu sau fara intentie) este ca purtatorul de cuvant al Presedintelui Romaniei a fost silit sa confirme stirea (orele 20.00) care de abia apoi a fost transmisa catre agentia nationala de stiri (in jurul orei 22:55) prin seful biroului de presa al SRI, in timp ce atat pe site-ul SRI cat si din comunicatul oficial al Presedintiei Romaniei privind vizita efectuata la Londra informatia lipseste cu desavarsire.
Ce este curios: Presedintele Romaniei s-a deplasat in persoana la sediul MI6 (supranumit “Lego Land” – vedeti foto) ceea ce inseamna ca discutiile care au avut loc au fost de o natura ultrasensibila si s-au desfasurat intr-o camera speciala ultrasecurizata.
Unde este problema? MI6 (Secret Intelligence Service – SIS), cunoscut si sub numele de “Firma”, nu este institutia omoloaga SRI-ului, ci Serviciului de Informatii Externe (SIE). Sa nu mai aiba incredere Traian Basescu in Mihai Razvan Ungureanu?
Aurel Rogojan, general de brigada (r) al SRI si fost sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, il incondeiaza pe istoricul american Larry Watts si il acuza ca a fost “omul CIA” la Bucuresti. Pe langa mai multe critici pe care le aduce cartii lui Larry Watts publicata de Editura RAO – Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania – generalul este silit sa recunoasca si meritele lucrarii si gaseste necesar sa-i si multumeasca autorului, pentru ca, dupa 33 de ani, un specialist american reconfirma oficial faptul ca Ion Mihai Pacepa a fost agent sovietic. Aici trebuie insa sa-l completam pe analistul roman: inca din 1988, la aparitia “Orizonturilor rosii”, despre care astazi seful SRI, ambasadorul George Maior afirma ca este o scriere plina de “mult neadevar, minciuna si propaganda”, unul dintre cei mai respectati jurnalisti americani, David Binder, afirma textual despre Ion Mihai Pacepa, in reputatul New York Times: “Din momentul dezertarii sale, domnul Pacepa, care în România a ajuns pana la gradul de general locotenent şi a fost consilierul personal al preşedintelui Nicolae Ceauşescu, si-a schimbat de mai multe ori povestile. Aceste modificări, conform Departamentul de Stat şi ofiţerilor de contrainformaţii care l-au interogat, au creat dubii privind veridicitatea sa. Acum, cu ”Orizonturile rosii,” el oferă o versiune a vieţii si experienţelor sale care face sa creasca îndoielile cuiva privind posibilitatea ca defectarea sa fi fost doar o lovitură aranjata. Dl Pacepa este ‘Curva Fericita’ (Happy Hooker) a comerţului cu spioni.” In finalul articolului sau caustic din NY Times, David Binder – un apropiat de-al lui George Bush Sr inca de pe vremea cand acesta era sef al CIA – conchide ca afirmatiile rasuflate ale lui Pacepa nu pot provoca decat chicoteali (chuckles 🙂 ) (vezi facsimil la Ziaristi Online.ro).
In plus, chiar si o recenzie facuta de CIA uneia dintre cartile sale de nuvelistica, “Programat sa ucida”, se incheie cu afirmatia ca explicatia lui Pacepa privind “asasinarea de catre KGB” a lui Kennedy “este neverosimila”, analistul CIA recomandand un “avertisment de sanatate” fata de aceasta carte (“Pacepa doesn’t connect the dots, he adds new ones. A health warning is warranted.”). Ce inseamna sa vinzi castraveti gradinarului!
Mentinandu-si nota critica, Aurel Rogojan, expertul in informatii roman, ia in considerarea insa si o ipoteza italiana, emisa in 1978, potrivit careia ar fi existat “varianta unei operaţiuni comune sovieto-americane în această afacere”. In final, dupa ce il persifleaza pe american din nou ca fiind “omul CIA” (de fapt, ce-o fi asa de rau? In anii ’90, cand l-am cunoscut eu pe Larry Watts, istoricul american era deja un foarte bun cunoscator al Romaniei), Rogojan aminteste si faptul ca, in apararea agentului Pacepa cele mai cunoscute voci au fost si sunt ale unor “cartite”: Sorin Rosca Stanescu si Vladimir Tismaneanu. Curiosi din fire, am incercat si noi site-ul CIA, ca sa vedem ce emite asupra istoricului american. La o simpla cautare apar, ce-i drept, mai multe studii de specialitate realizate de Larry Watts sau referinte la acestea. Vreo sapte. In fine, aceasta inseamna ca este un cercetator respectat in domeniul sau, nu neaparat ca a fost si sef al CIA pe spatiul romanesc si balcanic. De curiozitate, pentru ca s-a auzit prin redactie ca Tismaneanu il contesta pe Watts desi el singur recunoaste ca nu i-a citit cartea am dat un “search” si la cuvantul Tismaneanu pe site-ul CIA, sa vedem cat de apreciate sunt analizele sale despre pre-comunism, in-comunism si post-comunist. Rezultatul este acesta (pentru cei care vor primi aceasta cronica pe hartie, facem mentiunea in scris a rezultatului: 0 – z e r o). (V.R)
Prezentam mai jos comentariul generalului Rogojan publicat de cotidianul.ro:
Se lămureşte şi cazul Pacepa!
“Nu sunt un fan al lui Larry L. Watts şi nici nu mizez pe afirmaţii senzaţionale, potrivit cărora recenta sa apariţie editorială, “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni! Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”, citez: “(…) va răsturna istoria secretă a României şi a Pactului de la Varşovia, aşa cum era ea cunoscută până acum”.
Dimpotrivă, cunoscând, cât de cât, încă dinainte de 1990, “foaia de parcurs” a pregătirii lui L.L.W. ca specialist al Agenţiei Centrale de Informaţii în problemele româneşti, mă consider îndreptăţit să fiu un lector exigent al monumentalului său tom, motiv pentru care, chiar dacă îl felicit pentru tentativa sa, temerară doar în peisajul anost al publicisticii româneşti a genului, mă simt obligat, etic şi profesional, să am rezerve şi reţineri faţă de unele dintre afirmaţiile şi “argumentele” esenţiale pe care şi-a construit opera.
Dintr-un sentiment de respect şi solidaritate de breaslă, aşa cum îmi cere codul secret al onoarei profesiei, nu voi începe să mă refer asupra cărţii sale, prin a-mi critica adversarul de ieri şi aliatul de azi. Ce vom fi mâine rămâne să vedem. Indiscutabil, L.L.W. ne oferă o lucrare de referinţă. Dar nu despre meritele sau complinirile necesare cărţii mi-am propus să mă exprim.
Pentru oamenii lumii informaţiilor secrete, pentru românii cu o educaţie peste medie şi care şi-au folosit propria minte pentru a-şi trece în revistă istoria naţională, L.L.W. nu aduce noutăţi ori lucruri de senzaţie. Ne oferă, în schimb, un produs analitic care frapează lumea profană prin simplitatea si pragmatismul cu care pot fi exprimate adevăruri importante, trăite şi simţite de toţi. De aceea, poate că prima reacţie a multor cititori va fi aceea de a se întreba de ce trebuie să ne redescopere americanul L.L.W. istoria pe care noi nu am ştiut ori nu am avut curajul să ne-o scriem “sine ira et studio”.
Unul dintre lucrurile spuse de L.L.W., nu în carte, ci în campania de promovare a acesteia, a fost acela că “defectorul Pacepa a fost agent sovietic“. Afirmaţie pe care a întărit-o şi ambasadorul Cristian-George Maior, directorul Serviciului Român de Informaţii, în alocuţiunea Domniei Sale, sâmbătă, 28 mai a.c., cu prilejul lansării volumului la Târgul de carte Bookfest 2011 Bucureşti.
Sambata, 28 mai 2011, orele 14.00, Targul de Carte Bookfest, standul Editurii Rao. Larry Watts, George Maior, Mihai Retegan, Ioan Talpes, Vasile Dancu si alti multi soldati si generali in civil printre participanti. 🙂
Seful Serviciului Roman de Informatii (SRI), ambasador George Maior, a participat sambata, 28 mai, orele 14.00, la Targul de Carte Bookfest, la lansarea cartii istoricului american Larry Lee Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni! Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania”, alaturi de prietenul sau Vasile Dancu, de fostul sef al SIE, general Ioan Talpes si de istoricul profesor universitar dr Mihai Retegan. Spre finalul elogiului pe care l-a adus cartii si autorului ei, seful SRI a tinut sa mentioneze si unul dintre personajele lucrarii stiintifice a lui Larry Watts si, inevitabil, ale istoriei secrete a Romaniei, spionul sovietic “defectat” la americani Ion Mihai Pacepa. Referindu-se la celebra carte a acestuia “Orizonturi rosii” – republicata cu tam-tam de Gabriel Liiceanu la Editura Humanitas si insotita de osanalele unui intreg cor de “civili” dirijat de Vladimir Tismaneanu -, ambasadorul George Maior a tinut sa precizeze ca este vorba de o scriere nociva care contine “mult neadevar, minciuna si propaganda”.
Parca stiind ce ar putea spune la lansare George Maior, ca sef al principalului serviciu de intelligence al Romaniei, aparatorul de serviciu al lui Ion Mihai Pacepa alaturi de… Sorin Rosca Stanescu, Vladimir Tismaneanu, a trantit in aceeasi zi un text vitriolic pe platforma electronica de “colaboratori/contributors” ai lui Soros, Hotnews, care face referire atat la istoricul american Larry Watts, cat si la afirmatii de genul celor facute de seful SRI, George Maior. Mai exact, dupa ce recunoaste ca, desi nu a citit cartea lui Watts, se indoieste de caracterul ei stiintific, Tismaneanu afirma: “Dupa ramanerea sa in Occident, Ion Mihai Pacepa a contribuit, cu imense riscuri, la demascarea sistemului pe care il cunostea ca nimeni altul precum si la deconspirarea actiunilor anti-occidentale ale serviciilor secrete ale dictaturii. A nega acest lucru se numeste negationism”.
Si totusi, ma framanta o intrebare: daca vroia sa scape Romania de clanul Ceausescu, de ce nu le-a tras un glont in frunte, lui nea Nicu si coanei Leana, cand isi lua cafeaua cu ei in fiecare dimineata? 🙂 🙂 🙂
No (more) comment!
PS: Inecat in propria-i… ma rog, propriu-i ocean de otrava si ura, bietul Volodea scrijeleste, in deradere, pe peretele Hotnews, enumerandu-i pe cei care au comentat pozitiv Istoria secreta revelata de Larry Watts: “Asadar: Roncea, Buzatu, Karnoouh, Talpes. Numai lume buna…”
Sa-i mai adaugam si pe altii, de aceeasi “teapa” cu cei de mai sus (onoarea e nemeritata in ce ma priveste), care s-au pronuntat deja sau au fost prezenti la lansarile cartii lui Larry Watts: vicepresedintele Academiei Romane Dan Berindei, academicienii Florin Constantiniu, Ioan Scurtu si Dinu C Giurescu (ce bun era cand prezenta cartea de referinta planetara a co-autorilor Tismaneanu si Iliescu!), istoricii Ioan Chiper, Mihai Retegan, Alex Mihai Stoenescu, seful SRI George Maior si Vasile Dancu, si: Michael Herman, Founder Oxford Intelligence Group, Oxford University, Former British intelligence officer, Former Chair Joint Intelligence Committee, David B. Kanin, Johns Hopkins University, Former CIA Senior Analyst, Kiki Skagen Harris, Former Senior US Diplomat, Ernest H. Latham, Jr., Professor, US Foreign Services Institute, Former US Diplomat, Jim Dorschner, Special Correspondent IHS Jane’s Information Group, Prof. Ingmar Söhrman, Göteborgs Universitet, Sweden, Prof. Henry L. Carey, Atlanta State University, Georgia, Neil Barnett, Special Correspondent (sursa AICI), si alti… cioflingari, pe langa statura profesorasului tinut la Maryland pe spatele romanilor, prin stipendiile ICR si interventiile mafiei intelectuale din Romania.
1. Ati afirmat: “Ceea ce stiu eu este ca, dupa ramanerea sa in Occident, Ion Mihai Pacepa a contribuit, cu imense riscuri, la demascarea sistemului pe care il cunostea ca nimeni altul. A nega acest lucru se numeste negationism.”
Ma intreb ca anume a “demascat” Pacepa si nu era cunoscut in SUA ?! Oare nu se stia ca Ceausescu este comunist ? Oare nu se stia ca practica un gretos cult al persoanlitatii ? Oare nu se stia ca oamenii sufereau de toate lipsurile posibile ? CE anume a putut spune Pacepa ca sa “demaste” sistemul ?!
Pe de alta parte, recursul la “negationism” este probabil ultimul argument pe care il poate folosi cineva care ramane fara discurs. In acest fel ii etichetati pe toti cei care nu sunt de acord cu Dumneavoastra fie ca “negationisti”, fie ca “antisemiti”, fie ca “anti-anticomunisti” … trist. V-ati gandit oare ca exista si posibilitatea de a nu avea dreptate ? Pacepa a vandut secrete militare si de siguranta statului. Pacepa a vandut reteaua de spionaj si contra-spionaj a Romaniei. Pacepa a primit foarte multi bani si o viata linistita in schimbul unor secrete, care nu au avut absolut nici o legatura cu “demascarea sistemului”. Daca ati fi cu adevarat un anti-comunist si anti-securist, atunci nu ar trebui sa aveti prieteneasca intelegere pentru cel care in multi ani de slujire a sistemului a juns pana in varful acestuia.
2. Mi-ati atras atentia intr-o zi (si pe buna dreptate) ca daca am ceva de comentat sa o fac pe text, nu pe autorul acestuia. Astazi ne vorbiti despre o carte, pe care marturisiti ca nu ati citit-o; in schimb va concentrati pe etichetarea autorul acesteia si inca prin asociere. Astfel, aflam ca scrierile sale suna “precum cele ale politrucilor national-stalinisti”. In continuare, analizati cartea tot prin autorul acestiea, mai precis prin faptul ca este in relatii cu persoane indezirabile: “Roncea, Buzatu, Karnoouh, Talpes. Numai lume buna”, dupa cum ne spuneti.
Desigur ca ii urez SRI “La Multi Ani!” cu speranta ca va reusi sa rezolve cu “succes pe toata linia” si cazurile de agenti anti-Romania activi la cel mai inalt nivel in stat, cum este grupul de interese straine al aceleiasi Retele reprezentate, pe rand, de Alin Teodorescu, in Guvernul Nastase, Marius Oprea, in Guvernul Tariceanu si succesorul acestuia, Vladimir Tismaneanu, in Guvernul Boc (ca sa nu mai vorbim si de cei de pe langa presedinti sau chiar de unii presedinti si premieri), cu totii membri ai Grupului pentru Dialog Social consolidat de Silviu Brucan si George Soros in decembrie 1989, respectiv ianuarie 1990, documentati de ofiterii de informatii romani ai Unitatilor “anti-KGB” din DSS si SRI ca avand stranse legaturi, inca de dinainte de 1989, cu spionajul maghiar si cel rusesc.
Sper totodata ca in cadrul “succeselor pe toata linia” din Bilantul SRI pe anul 2010 nu se inscriu si victoriile in lant ale UDMR si organizatilor adiacente maghiare, care discrimineaza agresiv romanii din Harghita, Covasna si Mures pana la epurare culturala, administrativa si etnica si sunt pe care sa impuna autonomia teritoriala a asa-zisului “Tinut Secuiesc” si regionalizarea Romaniei in favoarea Ungariei revizioniste.
Nu in ultimul rand astept cu acelasi interes un nou decret prezidential care sa cinsteasca memoria ofiterilor romani din Grupul Trosca, eroi ai Romaniei cazuti la datorie in decembrie 1989.
Mai amintesc, in incheiere, ca trebuie sa fie aparati, cu onoare, toti cei ce sunt cetateni romani, din tata-n fiu, si de la vladica pana la opinca – indiferent de opiniile si convingerile lor religioase, nationale, in raport cu “corectitudinea politica” neo-marxista, noua gandire de lemn oficiala -, cel putin in egala masura cu nivelul la care sunt protejati cei care au jurat credinta altor state sau care isi tradeaza, zilnic, tara.
In rest, noi si noi succese!
La Multi Ani si salutari romanesti ofiterilor SRI care isi fac datoria pentru Patrie si Onoare!
Ori altcineva comandă structura respectivă de intelligence,
– cum am fost informat de oameni care ştiu mai multă carte, de specialitate, decât tot cerebelul zonei care îmi provoacă un surâs compătimitor, inclusiv generalul actual, omul de încredere al Preşedintelui, cel ce era îmbrăcat în civil, elegant, la patru ace şi-o cravată, urcând în acelaşi avion, în care mă aflam şi eu, cu destinaţia Irak, diferenţa fiind că el avea două genţi pline cu valută forte, pentru eliberarea unor jurnalişti aparent răpiţi
(unul fiind dovedit acum ca ofiţer al Securităţii – Nota mea, VR: Gresit. Ovidiu Ohanesian nu a fost dovedit ca ofiter al Securitatii, dimpotriva – altul translatat cameraman la Preşedinţie, al treilea lucrând la Primărie)
eu doar un reportofon -,
ori alt general
– pe care teoreticul şef l-a promovat la serviciul respectiv doar pentru că tace, nu gândeşte, nu comentează, nu are idei, nu mârâie şi are mandat să îl reprezinte pe liderul respectiv, la anumite recepţii aniversare, de la unele ambasade, într-o ţinută deplorabilă, încât ambasadorii nici nu-l bagă în seamă –
nu a avut curajul, să îl sensibileze asupra unei revolte fireşti a unui ofiţer care, fiind activ, nici nu a pactizat cu dama de companie a UDMR-ului, nici cu isterica liberalilor…
Mă lasă rece aiurelile unor gealaţi plătiţi să scrie – la comentarii, pe Internet – rezultatul propriilor impotenţe intelectuale şi, de acum înainte, mă simt liber de orice obligaţie de a fi reţinut în devoalarea identităţilor false din lumea formatorilor de opinie.
Această carte ar putea “ridica (voievodal!) puricii la nivel de movile-munţi”, dar numai dacă cititorii îşi vor pune întrebarea, în modul cel mai serios: “Ce vor să zică vorbele imnului paşoptist, devenit, acum, Imnul nostru de Neam?!”
Aşadar, preşedintele Traian Băsescu iniţiase, prin 1999-2000, privatizarea S.N. PETROM, dar Parlamentul dominat de P.S.D. „aliat cu inamicul de până mai ieri, U.D.M.R.“, şi Guvernul şi mai ticăloşit – format tot din P.S.D. şi U.D.M.R. – din mandatul 2001-2004 au înstrăinat, efectiv, această unitate strategică a României, subminând grav securitatea energetică a ţării şi, în final, securitatea naţională.
Directorul Servicului Român de Informaţii, George Cristian Maior a declarat, marţi seara, că instituţia pe care o conduce este prima linie de apărare a unui stat, puţin vizibilă prin culegerea de informaţii şi oferirea acestora decidenţilor care trebuie să ia hotărâri pentru interesul naţional. “Sunt mii de nuanţe într-un război al minţii. Secretul de stat […]
Buni actori, innascuti as zice chiar despre unii dintre ei, marii sefi de “triburi” sindicale se pricep de minune sa manipuleze la o adica masele de sindicalisti, inca destul de naivi dar nu prosti, si sa le scoata in strada, la o comanda poltica sau alta, sa strige, cand la stanga, cand la dreapta
Domnule George Cristian Maior, mă cunoaşteţi foarte bine.
Şi nu mă impresionează, deloc, postura dumneavoastră actuală, de “Capo di tutti capi”, în serviciul de informaţii al statului român.
Un S.R.I. compus din oameni profesionişti, punctuali, eficienţi, care merită respectul real, nu mimat, al conaţionalilor momentan îngenuncheaţi de un regim pe care îl detestaţi tacit.
Nu vă reproşez nimic.
Doar informez opinia publică, dezinteresat,
pentru că mi s-a umplut paharul,
că aţi avut şi momente de demnitate antologice.
Primul a fost acela când aţi afirmat, în şoaptă,
că un anumit ministru al apărării se vedea deja cu un al doilea mandat. Însă, demagogia nu i-a folosit la nimic.
A plecat, de la M.Ap.N., cu coada între picioare…
Al doilea l-a constituit momentul când m-aţi întrebat dacă este normal ca şeful Statului Major General să primească raportul comandantului unei gărzi de onoare, în locul superiorului său. Secretarul de stat.
Am spus NU.
Şi v-am admirat răbdarea, cu care aţi îndurat umilinţa.
Al treilea a fost clipa când aţi acceptat iniţiativa utecistă a altui secretar de stat, ca să poposiţi la hotelurile militare, patronate de eternul Zisu, logofătul armiei române, doar pentru a lua act că unii doreau şi alţii profitau să fie acolo.
Imaginile de arhivă arată clar nemulţumirea dumneavoastră, pentru modul pompieristic în care a fost concepută acţiunea, deoarece eraţi adeptul unui demers discret, nu hei-rup-ist, precum al celui care a avut naivitatea – asta ca să fiu elegant – să vă invite acolo.
La Colorado Springs i-aţi uimit pe americani cu lejeritatea, deloc mimată, a dialogului purtat pe temele Summitului NATO. Iar trimişii Pentagonului au exclamat: “This is the man!/Acesta este omul!” Moment în care ministrul apărării a rămas fără…aer.
Este bine să se mai ştie că, la aeroport, nu aţi acceptat barbarismul unor vameşi americani, graşi, agramaţi, vulgari, care ne-au obligat să ne descălţăm, să ne scoatem centurile, să nu vorbim unii cu alţii, parcă am fi intrat în ţara lui Hitler.
Atunci aţi fost singurul oficial român, care mi-a spus, cu demnitate: “Aşa ceva nu este de tolerat! Scrieţi despre mojicia asta!”
Am scris. Aţi citit. Cu un gust amar.
La scurt timp, guvernatorul statului, în care a avut loc Summitul NATO, de la Colorado Springs, a venit expres la Bucureşti – la Casa Albă fiind clară gafa tâmpiţeilor locali – pentru a vă oferi dumneavoastră, ministrului apărării şi şefului Statului Major General, medalii care, sincer, nu prea aveau o motivaţie publică. Decât una compensatorie.
A umilirii de pe aeroportul din Colorado.
Vă mai aduceţi aminte?
Urma o conferinţă de presă, în sala pregătită pentru aşa ceva, la parterul ministerului. Recunosc că, înainte de a veni dumneavoastră, un consilier american m-a rugat ceva anume.
Aţi sosit. Mi-aţi zâmbit. N-am ezitat să mă apropii de dvs.
Fără nicio explicaţie, printr-un gest spontan, am îndrăznit să vă aranjez cravata, pe care, ştiţi foarte bine, vă plăcea să o purtaţi cam…liberal.
Replica dvs. a fost promptă: – Asta este indicaţia americanului, nu-i aşa?
Am tăcut.
Aţi surâs.
Şi aţi intrat în sala plină de jurnalişti.
La câteva minute distanţă, consilierul american mi-a mulţumit…
Dar, cea mai frumosă amintire este legată de popasul comun la Kandahar.
Atunci aţi fost ceea ce toţi aşteptau de mult.
Şi poate dă Dumnezeu să fie aşa.
Aidoma unui premier echilibrat.
L-aţi copleşit pe guvernatorul din Kandahar.
Un afgan imprevizibil. Ce avea 60 de colonei în garda personală!
Şi care, uluit de gentileţea dvs., a trimis câţiva colonei să îi aducă un cadou simbolic, ce dorea să vi-l ofere.
Mi-a plăcut atunci dialogul dvs., amical, cu generalul Ioan Sorin, omul care a pregătit venirea trupelor române în Afganistan – azi exilat de Tatăl Pensionarilor Militari, alde Gabriel Oprea, pe o funcţie de consilier oarecare… – şi cu Sorin Frunzăverde, cel care ar putea reda PDL demnitatea acum pierdută.
Proba altitudinii dvs. spirituale a fost în Turkmenistan. Calm. Relaxat. Fără vreo urmă de aroganţă. Aeronava trebuia să facă escală. Cu un tact irepetabil aţi sugerat generalului Sorin Ioan să se ocupe de detalii.
A reuşit să obţină prezenţa delegaţiei, care vă însoţea, în aerogara capitalei turkmene. Acolo am fost toţi uluiţi de faptul că sticlele de la bar, indiferent ce conţineau, aveau pe etichetă fotografia şefului statului…
Punct.
Excelenţă, sincer, am obosit.
Scriu, ca Rică Venturiano, de vreo doi ani, la gazete unde anumite personaje, pe care nu le numesc, cred că le creşte tirajul permiţând postacilor unor servicii de informaţii să îşi bată joc de colaboratori, la adăpostul unor pseudonime de tot râsul.
Ştiţi prea bine că a existat un ministru liberal, al apărării, care a pus ofiţeri ai DGIA să voteze pe calculator, non stop, astfel ca să fie el cel mai iubit dintre pământeni…şi de nevasta mai tânără, decât predecesoarea.
Şi mai cunoaşteţi că postacii de azi, în majoritatea lor, nu sunt decât umili scribi ai unor indicaţii imunde.
Dacă vă semnalez, astfel, această situaţie, înseamnă că aceşti puştani, fascinaţi de zona de intelligence, au ajuns la limita de jos a penibilului uman.
Eu pot să înţeleg că un jurnalist, sau altul, nu sunt agreaţi. De Putere.
Pricep şi naivitatea unor editori, care, dacă observă aparenţa unui mesaj, trimis “special de peste Ocean”, îl lasă, ca papagalii, la comentarii, în virtutea…libertăţii de expresie a DGIA, SRI, STS, SPP, SIE etc.
Totuşi…
Nici jurnaliştii, nici cititorii articolelor lor nu sunt naivi!
Vă sugerez, cu deferenţa de rigoare, să mai strângeţi…cravata tâmpiţeilor care pretind a fi evrei, americani, anticomunişti, liber cugetători, capitalişti pur sânge şi naţionalişti, de ziua a şaptea.
Dintr-un singur motiv.
Nu au stofă de condeieri!
Iar dacă un serviciu serios, de informaţii, plăteşte scalpaţi intelectual pentru a hărţui oameni cu opinii pertinente, am o glumă la îndemână.
Aceea a postului de Radio Erevan, oferită unui ţăran autohton.
Omul cu pricina întreba: – Cum să scap de şobolanii din şopron?
Răspunsul crainicului a fost prompt: – Îi iei pe rând. Unul câte unul…
July 3rd, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
