Posts Tagged ‘iliescu-kgb’

GEOANA TOPAIE DIN NOU. PSD pune în practică planul B: contestarea alegerilor

Geoană ţopăie din nou. Se crede iar preşedinte
Scris de George Roncea
Cererea PSD de anulare a turului al doilea al alegerilor prezidenţiale şi de repetare a scrutinului a fost înregistrată, ieri, la Curtea Constituţională. PSD & Geoană se screm patetic pentru a-şi spăla imaginea jalnică de duminică seara, când au ţopăit degeaba, dovedind că sunt un întreg partid de prostănaci. Scopul evident al PSD este să-l delegitimeze pe Băsescu, încercând să-i atârne de picior această piatră de moară a fraudei închipuite. După ce a intrat în istorie ca „preşedinte pentru câteva ore, Prostănac pe viaţă!“, Geoană a reapărut după o dispariţie de două zile, interval în care a avut timp, din nou, să-i facă o vizită de relaxare lui Sorin Ovidiu Vîntu, iar acum a ieşit clamând că democraţia din România este în pericol şi că Traian Băsescu vrea să instaureze o republică după model Belarus. Asta după ce OSCE a emis un raport care arată că Geoană a fost favorizat de 90% din presa centrală din România, după ce PSD nu a avut nimic de comentat toată ziua alegerilor, fiind susţinută buna desfăşurare a alegerilor chiar de favoritul PSD, Pârvulescu de la Pro-Democratia, care afirma pe post la TVR că nu au fost decât cazuri minore.

Hoţii strigă prindeţi hoţii!

Discursul public al liderilor PSD a devenit brusc unul isteric, partidul-campion al fraudelor în ultimii 20 de ani pretinzåndu-se acum „victima sistemului – a groaznicului Aparat de Stat“. Secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, a susţinut că probele prezentate de PSD sunt suficiente pentru ca CC să decidă anularea alegerilor. Camioane peste camioane cu probe ar urma să fie måine deversate în poala judecătorilor de la Curtea Constituţională.
Potrivit unor decizii anterioare ale Curţii Constituţionale, contestatorul alegerilor trebuie să demonstreze că fraudarea a influenţat câştigarea mandatului, iar în cazul de faţă Dragnea a pretins că există suficiente dovezi care să demonstreze că cele aproximativ 70.000 de voturi care l-au departajat pe Traian Băsescu de Geoană ar fi fost obţinute pe calea unei „fraude de dimensiunii colosale“. Întrebat de amănunte, Dragnea a declarat că le păstrează pentru pledoaria de la Curte, însă la Curte nu se produc pledoarii, conform dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Se precizează aici că cererea se soluţionează fără citarea părţilor, cu participarea numai a judecătorilor Curţii, pe baza sesizării şi a celorlalte documente aflate la dosar. Curtea Constituţională poate dispune anularea alegerilor în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului. În acest caz, Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor. În două zile practic, după ce vor scormoni în camioane, judecătorii trebuie să dea verdictul.
Aşadar, ce fel de probe invocă Dragnea şi alţi lideri PSD, pentru a justifica acuzaţiile de fraudă? Pånă una alta nu a fost arătată presei niciun fel de dovadă, care ar proba că un anume vot a fost dirijat prin fraudă către Traian Băsescu.
După ce au avut în secţiile de votare şi la numărătoare un PSD-ist, un PNL-ist, un UDMR-ist, un PNG-ist, un PC-ist şi doar un singur reprezentant al PD-L, după ce seara au strigat că au cåştigat fără să mai reclame nicio fraudă, acum pesediştii au început să învårtă la flaşneta hårbuită (dar clasică) a hoţilor care strigă prindeţi hoţii!

Morega, PNL: „Eşecul lui Geoană îi aparţine papagalului Nica“

Asta după ce partenerii penelişti au aplicat un verdict usturător colegilor pesedişti: „Eşecul lui Geoană îi aparţine papagalului Nica, pentru că a înfiinţat secţii speciale!“. Este afirmaţia tranşantă a liderului PNL Gorj, deputatul Dan Ilie Morega, care a afirmat, luni, că responsabilitatea pentru eşecul lui Mircea Geoană în alegeri îi aparţine „ministrului-papagal“ Dan Nica, pentru că acesta „a înfiinţat secţii speciale în orice sătuc“, dând, astfel, posibilitatea votului multiplu. Liderul PNL Gorj a subliniat că Dan Nica a fost cel care, în calitate de fost ministru al Administraţiei şi Internelor, a conceput legea pentru organizarea alegerilor prezidenţiale, lege care permite fraudele electorale.
„Legislaţia electorală de acum este opera PSD şi vinovat pentru ea este un singur om, Dan Nica, pe care îl consider cel mai mare papagal în acest domeniu. Îl învinovăţesc direct pentru că a înfiinţat secţii speciale în orice sătuc şi, astfel, a dat posibilitatea votului multiplu. Nu avem un soft informatic pentru a-i înregistra pe cei care votează la orice secţie din ţară şi, atunci, cu secţiile astea speciale în toate localităţile s-a făcut cea mai mare greşeală, care i-a şi fost defavorabilă lui Geoană“, a declarat, pentru Mediafax, Morega.
Dan Nica a promovat legislaţia electorală, iar secţiile de votare din străinătate au fost stabilite prin ordin al ministrului de Externe pesedist, Cristian Diaconescu, a spus şi Adriean Videanu, ieri adăugånd „că demersul făcut de PSD este o tentativă penibilă de presiune publică, în ideea de a încerca să influenţeze, în dispreţul democraţiei, deciziile autorităţilor publice responsabile“. El a mai precizat că toată legislaţia electorală a fost promovată de Dan Nica, în calitate de viceprim-ministru şi ministru de Interne, şi de la acea legislaţie nu s-a schimbat nici măcar o virgulă. Actualul ministru de Externe, Cătălin Predoiu, a declarat la råndul său că „procesul electoral în străinătate s-a desfăşurat în acord cu legea, corect şi transparent. Nu au existat nereguli sau fraude în organizarea procesului electoral din străinătate de către MAE, nu au existat reclamaţii sau contestaţii din partea reprezentanţilor partidelor în birourile electorale ale secţiilor de votare din străinătate în legătură cu organizarea alegerilor în secţiile de votare din străinătate“.
În ce îl priveşte pe Dan Nica, acesta a pretins public că 10% din voturi sunt multiple, respectiv un milion de voturi s-ar fi produs prin  mutarea de colo-colo a 500 mii de votanţi prin toată ţara. Un calcul simplu arată că ar fi fost nevoie de 10 mii de autobuze cu 50 de locuri… sau 20 mii cu 25 de locuri… coloane de maşini ce s-ar fi putut vedea pe Google Earth… Uneori ai impresia că ideea că Geoană e prostălăul partidului este una cu totul deplasată. Există neghiobi care-l întrec cu mult se pare. De altfel, Nica, în loc să-i acuze pe alţii, mai bine şi-ar vedea bårna din proprii ochi, deoarece în vremea mandatului la Interne, la alegerile europarlamentare organizate de domnia sa, Autoritatea Electorală Permanentă a descoperit peste 13.000 de voturi multiple. Povestea cu hoţul care strigă hoţii e mai actuală pentru PSD ca oricånd, Victor Ponta scăpånd, fără să vrea, un porumbel cåt o cioară vopsită despre metodologia de fraudare a social-democraţilor.

Document intern: cum a pregătit PSD strategia „fraudării“ alegerilor

Bålciul contestării lansat de PSD ne aduce o imagine de ţară gen Afganistan sau Pakistan, în ochii întregii lumi, deserviciile de imagine – care pot determina şi un deficit major economic – fiind uşor de închipuit.
Strategia PSD pare însă să facă parte dintr-un aşa-numit Plan B, fiind dezvăluită chiar de un document intern atribuit PSD, apărut în presă în urmă cu o lună, care se potriveşte punct cu punct cu desfăşurarea actuală a evenimentelor. Strategia „hoţilor care strigă prindeţi hoţii!“ a fost minuţios pregătită de către echipa lui Ion Iliescu, expertul în dezinformare şi manipulare. Prezentăm selecţiuni din acest document prezentat în facsimil:
„Este esenţial pentru victorie ca Mircea Geoană şi liderii PSD să gestioneze ofensiv tema fraudării. Folosirea exit-poll-urilor din seara primului tur pentru a declanşa ofensiva pe tema fraudării.
Toate sondajele pe care le-am făcut până în acest moment arată că Preşedintele Mircea Geoană se apropie de scorul partidului şi că diferenţa faţă de Traian Băsescu în primul tur al alegerilor prezidenţiale va fi una mică. Cercetările noastre sunt confirmate şi de sondajele prezentate în media. În condiţiile în care diferenţa din primul tur între Mircea Geoană şi Traian Băsescu nu va trece de 5%, este foarte important cine va revendica victoria în primul tur şi mai ales cine va începe turul II pe ofensivă. Nu trebuie oferită oportunitatea pentru PD-L de a prelua ofensiva, pe această temă sau pe alta.
Recomandăm ca în seara de 22 Noiembrie să se folosească exit-poll-urile pentru a declanşa campania ofensivă pentru turul II: Traian Băsescu şi PD-L au fraudat alegerile.
Concret, recomandăm ca exit-poll-urile de pe Realitatea şi Antena să arate o victorie a lui Mircea Geoană cu 3-4 procente în faţă (uşor peste marja de eroare). Dacă la numărătoarea parţială a voturilor diferenţa este mai mică sau Traian Băsescu este în faţă, se va declanşa o campanie extrem de agresivă cu acuzaţia că alegerile au fost fraudate.
Dezvoltarea temei fraudării alegerilor în turul II
Pentru a dezvolta tema fraudării alegerilor, astfel încât să devină principala temă de campanie pentru turul II, recomandăm acţiuni pe următoarele paliere: liderii PSD (atât la nivel central, cât şi local), media, activiştii PSD şi Internet.
La nivel central şi la nivel local, în toate apariţiile în media liderii PSD trebuie să vorbească pe o singură temă: alegerile au fost fraudate de Traian Băsescu şi PD-L.
Considerăm că ofensiva de proporţii în turul II pe tema fraudării alegerilor este cheia pentru victoria lui Mircea Geoană în alegerile prezidenţiale.“
No comment…

PSD pune în practică planul B: contestarea alegerilor
Curentul – marţi, 08 decembrie 2009

CATEVA MOTIVE PENTRU A MERGE LA VOT. Sa scapam tara de mogulii, rechinii si slugile Moscovei!

Băsescu, la trântă cu mogulii de pe axa Jakarta-Tiraspol-Moscova

Scris de Victor Roncea
 
Firele de păianjen întinse între candidatul PSD Mircea Geoană şi mogulul Sorin Ovidiu Vîntu depăşesc graniţele consilierii „profesionale“ care a inclus şi linşajul mediatic la adresa preşedintelui Traian Băsescu. După cum a demonstrează „Curentul“, marioneta lui Vîntu, care tocmai a preluat la Moscova ştafeta lui Iliescu-KGB, preşedintele de carton care dădea ieri raportul în miez de noapte la poarta mogulului din strada Paris, este printre cei care a acoperit diplomatic fuga manipulatorului FNI, Nicolae Popa, la Jakarta, inclusiv prin aparatul său de fideli din MAE. Este acum rolul Interpolului, cel obstrucţionat timp de şapte ani, să rupă pânza de păianjen dintre jucătorul la ruleta rusească Geoană, pretins prezidenţiabil, şi Vîntu, prietenul său puşcăriabil.
Cu locotenentul său Nicolae Popa în cătuşe la Jakarta, gata de a fi împachetat pentru a fi trimis la Bucureşti, Vîntu se pregăteşte să emigreze la Tiraspol. Nu e o glumă. Tentaculele mogulului deja au fost întinse în Transnistria, „gaura neagră“ a Europei, după cum e denumită republica-fantomă separatistă unde s-au refugiat de Justiţia internaţională infractorii sovietici şi agenţii KGB urmăriţi de Interpol. Prin extinderea fabricii de minciuni Realitatea TV peste Prut, sub numele rusificat de Publika TV, afacerea intoxicării şi influenţării prin media a politicului şi economicului s-a abătut şi asupra bieţilor basarabeni, acum supuşi la o nouă rusificare forţată, diktată de data asta din Delta Dunării. O premieră în spaţiul mediatic de la Chişinău şi din răsăritul românesc este faptul că Trustul trucajelor lui Vîntu este singurul care a fost primit cu braţele deschise de kaghebiştii de la Tiraspol, mai ales când mogulul le-a promis că procentul ştirilor în rusă va fi mai mare decât al celor în română.
Afacerea media este însă doar pretextul prin care mogulul îmbâcsit în rele va manipula active într-o zonă exclusă oricărui control fiscal european.
Pentru ca el să doarmă în continuare liniştit, în timp ce sute de mii de români încă se zvârcolesc în somn sub coşmarul FNI, Vîntu are nevoie de un singur lucru: să-i reuşească lovitura de stat la adresa democraţiei româneşti prin instalarea păpuşii de paie Geoană la Cotroceni.
În caz contrar, cu Băsescu preşedinte, Justiţia l-ar putea prinde, în sfârşit, de coadă, şi pe el, şi pe tovarăşii săi ajunşi miliardari din avutul naţional. Aceasta este marea miză, finală, pe care se bizuie viitorul urmărit internaţional Sorin Ovidiu Vîntu, alături de mogulii Dinu Patriciu şi Dan Voiculescu, cele trei excrescenţe ale hidrei Iliescu-KGB.
Alegerea e simplă: Băsescu, cu imperfecţiunile sale omeneşti sau marionetele, păpuşarii şi mogulii filo-ruşi, cu influenţele lor malefice. A vota este, deja, o obligaţie pentru salvarea ţării de dictatura mogulilor şi a sclavilor lor, derbedeii cu ştaif şi şantajiştii de Snagov. Altfel, riscăm să aruncăm România pe axa Jakarta-Tiraspol-Moscova. România trebuie să rămână a românilor, nu a slugilor Moscovei.

VRETI "LINISTE"? IESITI LA VOT! PENTRU ROMANIA!

RECURS LA MORALA. Cine voteaza cu Mircea Geoană devine complice cu cei care au mâinile murdare de sânge! Tu ce vrei? APEL / VIDEO


Pe 6 decembrie românii sunt chemaţi din nou la urne, astfel ca prin votul exprimat să tranşeze între cei doi candidaţi rămaşi în cursa pentru preşedinţia României: Traian Băsescu şi Mircea Geoană .

Exact la doua săptămâni de la acest reper cronologic cu valoare istorică (viitorul va atesta aserţiunea noastră) vom comemora 20 de ani de la evenimentele din 1989, moment crucial, cu multiple cauzalităţi, semnificaţii şi consecinţe. În acest context, votul fiecărui participant este încărcat nu numai de o imensă responsabilitate, dar, în egală măsură, de o implicare morală ne­obişnuită.

Aspectul moral al deciziei alegerii preşedintelui României este extrem de important. Sub carapacea unei majorităţi parlamentare, cu un candidat la postul de premier “garantat”, cu promisiunea de a aduce “liniştea iliesciană” în societate, cu un pachet de acuzaţii grave şi nefondate la adresa “dictatorului Băsescu” (diabolic susţinute de Antene, Realitatea şi televiziunea naţională), se ascunde de fapt o nouă încercare de restauraţie plenară a reţelelor corupte, masonizate total sau parţial, dar, mai ales, este evident rolul central (şi cu o forţă de conglomerare denotând experienţă şi perfidie) al vechilor cadre comuniste ale PCR-ului şi securităţii, figura “galion” fiind rutinatul K.G.B.-ist Ion Ilici Iliescu. Iar acesta din urmă este tartorul loviturii de stat din decembrie 1989, al deturnării revoltei autentice a eroicului tineret al României, al comandării măsurilor criminale ce au dus la uciderea cinică a peste 1400 de români (după 22 decembrie 1989, moment în care Ceauşescu fugise), cel ce a jucat rolul central în zdrobirea “Pieţei Universităţii”, totodată crudul organizator şi beneficiar al mineriadelor, cel care apărând cu înverşunare “valorile comunismului” a bagatelizat condamna­rea comunismului, fiind garantul principal al băgării sub obroc a crimelor comuniste (însumând în statistica avansată în lucrarea noastră, Holocaustul Roşu, cca. 950.000 de victime pe teritoriul actualei Românii şi 1.500.0000 de morţi în Basarabia, cea înstrăinată ultima oară sub preşedinţia aceluiaşi trădător de ţară) şi opozantul cel mai redutabil al unor acte judiciare corecte, vizând acest capitol macabru din istoria ţării noastre.

Faptul că domnul Crin Antonescu, în ajunul comemorării a 20 de ani de la masacrul din decembrie 1989, a bătut palma cu exponentul celor murdăriţi de sânge şi compromişi impardonabil politic şi moral, Mircea Geoană, fiu al unui general de securitate, dacă adiacenţii la acest sinistru complot (Corneliu Vadim Tudor, George Becali, poate maghiarii, independenţii şi minorităţile) îl urmează din interes sau ură primitivă împotriva preşedintelui actual şi lasă ţara în cădere liberă (în plină criză economică mondială, privată de accedarea împrumutului venit din bănci străine, cu o corupţie numai parţial strunită şi cu o justiţie aservită quasitotal clicilor mafiote politico-financiare), nu mai poate mira pe nimeni, români sau străini. În schimb, dacă liberalii nu sunt conştienţi că prin această opţiune “lichidează” moralmente P.N.L-ul, partidul Bratienilor, urmându-i conform planificării ” oculte” pe ţărănişti, dacă alţi cetăţeni ai României repetă acest gest şi-1 cauţionează prin votul lor pe Mircea Geoană, România va avea parte de o restauraţie comunistă malignă iar votanţii vor purta toata viaţa “ştampila” complicităţii morale cu cei implicaţi direct (cazul tovarăşului Ion Ilici Iliescu, cazul gradaţilor cu epoleţi de toate culorile ce-au ordonat focurile ucigătoare ce au permis “furarea Revoluţiei”, în parte urmaşi sau emuli ai celor vinovaţi de săvârşirea Holocaustului comunist, unul dintre ei fiind vajnicul liberal, tovarăşul Petre Roman, alias Neulander) sau indirect. Complicitatea cu cei care au făcut ca timp de 20 de ani societatea românească să rămână împietrită în ghearele structurilor securisto-comuniste, aflate în concu­binaj cu trusturile financiare şi economice, catalizate şi monitorizate de revigorata masonerie naţională (în parte internaţională), este o culpă creştinească, morală, ce te urmăreşte şi te blamează o în­treagă viaţă.

Dr. Florin Mătrescu, fost secretar general al Congresului Mondial Românesc şi al Comitetului Naţiunilor Captive Germania/ Europa, autorul “Holocaustului Roşu”

P.S. În 1995 citisem în presa germană că se plănuieşte o coaliţie între Convenţia Democrată şi F.S.N-ul lui Petre Roman, un emanat de frunte al conjuraţiei din decembrie 1989 şi părtaş la butoanele Revoluţiei şi mineriadelor. Abordând acest subiect, la sediul central al Alianţei Civice din Bucureşti, am cerut şi sperat într-o infirmare a acestei terifiante posibilităţi. Spre groaza mea, mai multe voci dintre cele pre­zente, la unison, au confirmat senin această alianţă contra naturii ce se prefigura, dar nu se parafase. Fără jenă, fără îndoieli! În acest cadru, dom­nul Caramitru m-a întrebat ce aş face eu (întrebarea viza desigur exilul românesc) în situaţia de atunci a ţării, cu posibilităţi reduse de a coagula o altă alianţă politică. I-am replicat că prin apartenenţa mea la exil (evident şi a celor cca. 5000 de români din Europa, America şi Australia, implicaţi în cadrul Congresului Mondial Românesc, oameni pe care îi reprezentam) nimeni n-ar îndrăzni să ne facă o asemenea propunere dezonorantă. Prevedeam o înnămolire a României, o stopare violentă a progresului ei, o înnălbire a nomenclaturii comuniste, o muşamalizare a crimelor regimului comunist şi pierderea oricărei şanse de a se face justiţiar dreptate. Ceea ce s-a adeverit cu prisosinţă! Îndemnându-şi alegătorii să-şi dea voturile lui Mircea Geoană, liberalul Crin Antonescu repeta actul de prostituţie şi irespon­sabilitate politică săvârşit în 1995-1996, iar liberalii care-i urmează îndemnul pun semnătura de gropari asociaţi ai partidului ce a contribuit decisiv la dăltuirea României Mari.
Sursa: https://vlad-mihai.blogspot.com/

EXCLUSIV. A treia vizită a lui Geoană la Moscova. DOCUMENTE. Plus VIDEO de la Nasul

Candidatul PSD joacă interesul naţional la ruleta rusească

Scris de Victor Roncea 

Mircea Geoană, şeful PSD, dorit ca preşedinte de carton de Ion Iliescu – la råndul lui alesul şi conspiratorul Moscovei – a efectuat anul acesta mai multe vizite în Federaţia Rusă, fără a respecta normele legale şi uzanţele diplomatice şi de securitate, desemnate pentru al doilea om în stat. Cel puţin la una dintre cele două vizite cunoscute până acum, mai îndeplinea şi funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Pånă la a fi prezentate public de un avertizor anonim care l-a interpelat pe ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, prin intermediul unui portal de ştiri, aceste vizite au rămas secrete. Nici pånă astăzi Mircea Geoană nu a oferit lămuriri opiniei publice privind persoanele cu care a vizitat Piaţa Roşie şi natura discuţiilor efectuate pe långă zidul Kremlinului. Dacă toate acestea au fost întreprinse în interesul public, al romånilor, de ce atåta secretomanie şi lipsă de transparenţă? Ziarul „Curentul“ a mers pe urmele firului roşu scăpat de Geoană din måini şi a descoperit că este posibil ca acesta să fi efectuat o a treia vizită secretă la Moscova, solicitată în plină campanie electorală prezidenţială. Documentele intrate în posesia noastră arată că Geoană a fost solicitat să se deplaseze la Moscova „în viitorul cel mai apropiat“, acesta acceptånd termenii avansaţi prin ambasadorul rus la Bucureşti, Aleksandr Ciurilin, şi stabilind în aceeaşi zi două date posibile: „11-12 sau 16-17 noiembrie“.

Ambasadorul rus îl cheamă pe Geoană la ordin

Faptul că prima vizită a fost apreciată pe măsură, în folosul intereselor ruseşti, este demonstrat şi de existenţa unei o a doua deplasări, recunoscute forţat de Geoană, în urma primelor dezvăluiri, dar al cărei desfăşurător a fost păstrat, de asemenea, secret, de către candidatul prezidenţial al PSD, urmaşul lui Iliescu-KGB. Iar faptul că ambele deplasări secrete au fost apreciate pozitiv de către tovarăşii din Piaţa Roşie sau Piaţa Liubianka este constatat de interesul ruşilor de a-l chema din nou la ordine pe Geoană, de data aceasta în plină campanie electorală. Şi aceasta în contextul în care etalonul euro-atlantic reprezentat de Statele Unite ale Americii anunţase cu fermitate că nu poate organiza întâlniri oficiale de stat cu omologi din România, pe perioada campaniei.
Printr-o scrisoare parvenită preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, de la omologul său rus, Serghei Mironov, pe 26 octombrie, remisă prin intermediul ambasadorului Rusiei la Bucureşti, şeful PSD este chemat la Moscova şi solicitat să efectueze această vizită „în viitorul cel mai apropiat“.

Filmul celei de-a treia vizite

În urma investigaţiilor „Curentul“, am găsit şi scrisoarea lui Mironov şi pe cea a lui Ciurilin (pe care le prezentăm în facsimil) cât şi alte date, din care reiese că, în aceeaşi zi, Geoană răspunde pozitiv la minut şi îşi instruieşte stafful să stabilească imediat modalităţile de plecare. Consiliera sa, Corina Mavrodin, adusă după el din mediul ziaristico-diplomatic, este însărcinată împreună cu Dana Nica, managerul de campanie al candidatului Geoană, să stabilească organizarea vizitei, cu propunerile de date „11-12 sau 16-17 noiembrie“. Desigur, se ridică automat întrebarea: după ce avusesei deja două vizite în decurs de şase luni, ce putea fi atât de fierbinte încât, în plină campanie electorală şi, mai mult, în plină criză guvernamentală, când urmau să fie audiaţi şi votaţi în plen noii miniştri ai Cabinetului Negoiţă, să-ţi faci bagajele şi să părăseşti rapid ţara, la un simplu fluierat de la Moscova? Nu cumva şeful PSD urma să fie încredinţat că i se predă ştafeta de „om al Moscovei“, deţinută de Iliescu, cel care, la fel ca Geoană, într-un alt decembrie, 1989, se deplasa „sub gloanţe“ la Ambasada URSS, cu cercul său de complotişti ai FSN, ca să le spună ruşilor „cine suntem şi ce vrem“?

Un concediu învăluit în mister

În tot cazul, fără să pregete, Geoană îşi ia concediu de la Senat, în condiţiile descrise mai sus de devălmăşie parlamentară şi guvernamentală, la o dată care corespunde primei variante alese, respectiv pentru 9-11 noiembrie, 12 fiind joi, când în mod normal activitatea Senatului este redusă. Nimeni nu a înţeles la vremea respectivă de ce şi unde pleacă Geoană în vacanţă. Pe 10 noiembrie, şefa Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, declară de la microfonul Parlamentului României: „Îl invit pe domnul Geoană să se întoarcă din concediu, astfel încât să putem demara procedurile de audiere a miniştrilor. Îl invit în acelaşi timp să fie preocupat şi de soarta României. Criza economică şi politică nu stă pe loc cât dumnealui este în concediu. Îi reamintesc că înainte de a fi candidat la preşedinţie este preşedintele Senatului“. Geoană, nimic. În ciuda chemării disperate a colegei sale, îl descoperim pe 11 noiembrie la… Galeriile de Artă din Reşiţa. Ultima apariţie: orele 17.00. Geoană mai este văzut, apoi, după alte 24 de ore, la Sibiu, la o… lansare de carte. Desigur, rămâne de văzut unde a dispărut Geoană în timp ce Parlamentul, Guvernul şi ţara ardeau. Ce putea fi atât de important? Cert este că, aşa cum a ascuns primele două vizite şi nici până astăzi nu a oferit lămuriri şi informaţii credibile privind întâlnirile sale secrete de la Moscova, constatăm că pretendentul la scaunul de la Cotroceni, păpuşa lui Iliescu şi a mogulilor Vîntu, Patriciu şi Voiculescu – cu toţii reprezentanţi ai unor interese ruseşti – , este dorit şi chemat de stăpânii de la Răsarit de trei ori în doar câteva luni.

Dus la Kremlin după revolta de la Chişinău

Revenind la prima vizită dezvăluită public, întreprinsă la 27 aprilie 2009, este de subliniat că aceasta a avut loc la doar 20 de zile de la revolta tinerilor basarabeni înăbuşită în sânge la Chişinău, când subiectul era încă fierbinte, iar regimul Voronin nu-şi dăduse obştescul sfârşit. Geoană este chemat, de urgenţă, la Moscova şi revine la Bucureşti după doar 24 de ore, culmea!, pentru a participa la o şedinţă CSAT, dar fără a sufla un cuvinţel despre aşa-zisa vizită oficială şi discuţiile avute cu interlocutorii săi dintr-un stat rival NATO. Însăşi modul în care s-a realizat această vizită arată atât modalitatea intempestivă, cât şi latura de slugărnicie a şefului PSD faţă de o putere străină. Preşedintele Senatului nu a îndeplinit obligaţiile legale ale regulamentului Senatului în cazul unei delegaţii parlamentare în străinătate şi nici nu a anunţat Ambasada noastră la Moscova – care a aflat din presă despre incursiunea lui Geoană -, sursele noastre din MAE adeverind că dosarul diplomatic al relaţiilor României cu Rusia i-a fost înmânat senatorului PSD fără ca acesta să ofere lămuriri. Mai mult, conform informaţiilor noastre, Mircea Geoană a obligat inclusiv ofiţerii SPP care îi asigurau protecţia să-şi încalce toate regulamentele militare specifice muncii lor în cazul unei asemenea deplasări externe, punându-i în faţa faptului împlinit în avionul privat furnizat de amicul său, Ion Ţiriac.

Pe firul roşu al GRU şi KGB

Despre această vizită, presa a aflat de la sursele care au dorit să-şi păstreze anonimatul că ar fi fost aranjată de ofiţerul serviciului special militar rus GRU, Boris Golovin, acum „om de afaceri“ apropiat de Viorel Hrebenciuc şi grupul de interese ruseşti din PSD. Iniţial, atât sforarul Hrebenciuc, cât şi Cozmin Guşă, consilierul de campanie al candidatului Mircea Geoană, au dezminţit informaţiile privind această vizită, ocultând adevărul, fiind siliţi însă să recunoască în cele din urmă. „Curentul“ a fost informat că Geoană n-a fost plimbat chiar degeaba în fosta URSS. Fostul vicepreşedinte al CSAT s-ar fi întâlnit cu tânărul Arkady Dvorkovici, economist şi şef al directoratului de experţi al Kremlinului, care l-a abordat asupra problemelor energetice ale zonei şi „soluţiile“ gazoductelor ruseşti, dintre care South Stream ar putea trece, sau nu, prin România.

Geoană, la toartă cu duşmanii României

Dar nu aceasta a fost discuţia cea mai importantă. Geoană a fost tatonat chiar de o eminenţă cenuşie de aceeaşi teapă cu Hrebenciuc, respectiv Serghei Prihodko, consilierul pe probleme diplomatice al preşedintelui rus Dmitri Medvedev, un anti-român convins. În contextul violenţelor din Basarabia, Prihodko a fost cel mai agresiv reprezentat al Rusiei la adresa României, şi asta chiar la forurile europene.
La summitul UE-Rusia din mai, desfăşurat la Habarovsk, Prihodko a acuzat România de implicare în tulburările politice de la Chişinău, mascând astfel propria ingerenţă. Aşadar, un astfel de interlocutor cu o astfel de abordare intră automat în cadrul interesului de securitate naţional, ca să nu mai vorbim de cel public, pentru care, chipurile, Geoană ne reprezintă în Senatul României. Ascunderea deliberată la şedinţa CSAT a conţinutului convorbirilor de la Moscova şi ţâfna arătată la descoperirea acestei vizite ascunse ne demonstrează cu prisosinţă pericolul pe care îl poate reprezenta un preşedinte care joacă interesul naţional la ruleta rusească în folosul celui propriu şi personal sau de partid. Dacă pe lângă aceste întâlniri Geoană s-a mai văzut şi cu Nikolai Patrusev, secretarul Consiliului Securităţii Rusiei şi fost director al FSB, ex-KGB, credem că deja prima excursie din acest an a şefului Senatului la Moscova poate intra sub incidenţa legii.
Rămâne valabil mesajul anticomuniştilor din Piaţa Universităţii: „Geoană, nu uita, te votează Moscova“.


Sursa Video: voxnewsRomania, https://voxnewsromania.wordpress.com/

A treia vizită a lui Geoană la Moscova
Curentul – miercuri, 02 decembrie 2009

PIATA UNIVERSITATII ieri, azi si maine: „Mircea Geoană nu uita, te votăm la Moscova!“

De Ziua Naţională, timişorenii au dat reject Pactului slugilor pesediştilor lui Iliescu
Scris de George Roncea  
Ieri, de Ziua Naţională, Piaţa Operei din Timişoara a fost plină de timişoreni ieşiţi să protesteze la adresa politrucilor veniţi să semneze Pactul neruşinării şi lăcomiei dintre liberali, pesedişti, ţărănişti ciuhandişti etc. Timişorenii au ieşit în stradă, enervaţi de mimarea reconcilierii comunisto-liberalo-tărăniste şi de utilizarea ca agent electoral al Timişoarei a taberei lui Iliescu. S-au ales cu violenţe din partea jandarmeriei şi cu gaze lacrimogene aruncate în ochi, în timp ce pe un ecran uriaş se derulau imagini cu discursurile ditirambice ale lui Geoană, Ciuhandu, Crin etc.
Timişorenii au amendat momentul ruşinosului pact dintre Ciuhandu, omul mafiei imobiliare ţigăneşti din Timişoara (chiar nevastă-sa era angajată la firma unui bulibaşă), Geoană şi restul adunăturii din care n-au lipsit circăreasa Lavinia Şandru (femeia s-a lansat la Circul de Stat), circarul Mircea Dinescu etc.
Timişorenii au utilizat banerul şi lozinca afişată ieri în ziarul „Curentul“ – „Nu iertăm, nu uităm“, a românilor anti-pesedişti, anti-Ilici, spiritul Timişoarei reaprinzându-se la 20 de ani de la Revoluţie.
La adresa www.romaniantipsd.ro se găseşte o colecţie completă de opinii şi ilustraţii ce aparţin acestei categorii de români, între care mă număr şi eu ca simplu scribălău de ziar. Frame-ul site-ului creat de foşti golani ai Pieţei Universităţii este asemănător cu structura site-ului www.mineriada.org, creat tot de foşti vechi golani.
Semnificativ pentru starea jalnică a presei româneşti, nicio televiziune nu a reuşit să filmeze de sus manifestaţia, pentru a vedea toată lumea că Piaţa Operei era plină ochi. Un coleg din presa locală ne-a contactat şi ne-a transmis date de la faţa locului, comunicându-ne cursul evenimentelor şi confirmând utilizarea gazelor lacrimogene de către jandarmi.

Geoană, Crin şi Iohannis au fugit pe uşa din spate

Mircea Geoană nu a ieşit în piaţă, preferånd să-şi susţină discursul din Operă. În momentul în care a început să vorbească, el a fost huiduit copios. Adversarii lui Geoană i-au cerut candidatului PSD să aibă curaj să iasă în faţa mulţimii. În momentul în care Ciuhandu a explicat din Operă că Băsescu reprezintă comunismul, a izbucnit un cor de huiduieli. Aproape exact ca în urmă cu 20 de ani, Geoană, Antonescu şi Iohannis au părăsit Opera prin spate. Nu ştim dacă au plecat cu elicopterul de pe acoperişul Operei…
Cåţiva susţinători ai lui Geoană, înarmaţi cu steaguri şi pancarte, au fost luaţi la rost de mai mulţi tineri şi pensionari care i-au întrebat „cum îşi permit să confişte Piaţa Operei“. Mai mulţi membri ai Societăţii Timişoara, printre care şi reputatul om de cultură timişorean Daniel Vighi, au venit în Piaţă pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de mitingul organizat de PSD, potrivit Hotnews.
„Este dureros că, la 20 de ani de la Revoluţie, comuniştii să se adune aici, în Piaţa Operei. Dacă mergeau în Parcul Central, nu avea nimeni nimic cu ei“, a declarat pentru Hotnews Dan Botorodetchi.
„Nu sunt aici pentru a-l susţine pe Băsescu. Sunt aici pentru a milita împotriva comunismului. Roşu e culoarea comuniştilor“ – a declarat un timişorean citat de Hotnews.
O timişoreancă aflată în centrul Timişoarei a sintetizat evenimentele, notează News Timişoara: „Tatăl meu a murit în centru, iar acum comuniştii au venit din nou aici“, a declarat cu lacrimi în ochi tånăra.

„Jos comuniştii!“

Realitatea în schimb a transmis că sunt doar „câţiva oameni“, nu mii de oameni, iar între aceştia erau doar „golani“ – galerişti de la Poli Timişoara, susţinători ai PD-L şi revoluţionari. A uitat să menţioneze că toţi cei care strigau „ruşine!“ şi „jos comuniştii!!“ către cei care au pactizat cu PSD-ul lui Ion Iliescu tocmai la Timişoara sunt în primul rând timişoreni, la fel ca şi timişorenii care au ieşit în stradă acum 20 de ani.
Filmările operatorilor Realităţii au decupat cu grijă cadrul, astfel încât să nu se vadă masa de oameni şi mulţimea celor care îl înjurau pe Ion Iliescu şi ai lui, corespondentul nostru de circumstanţă relatându-ne că printre lozinci de genul „Mircea Geoană nu uita, te votăm la Moscova“ s-au mai strecurat şi multe alte „zicături“ care nu pot fi reproduse, ce se refereau la Ion Iliescu în mod ireverenţios, oral. Realitatea a procedat exact ca TVR-ul în timpul Pieţei Universităţii, încercând să-i bagatelizeze şi să-i acopere de rahat pe demonstranţii anticomunişti de la Timişoara. Ceva mai jalnic şi mai greţos n-am mai văzut de mult – de aproape 20 de ani de fapt. Circul a continuat toată ziua pe vidanja de ştiri a lui Vîntu.
„Regretabil, vaaai ce violenţă, pace şi cadenţă, totu’, totu’ e vina lu’ Băsescu, ce s-a întâmplat la Timişoara e o continuare a gesturilor regretabile violente ale actualului preşedinte“, a zis pesedista Carmen Moldovan, ţiitoarea lui Kelemen Hunor, candidatul autonomiei maghiare.
Un Mircea Diaconu devenit politicianist liberal, cu o neruşinare cinică lipsită de orice măsură, a condamnat „instigarea poporului contra asupritorilor“ determinată, vezi Doamne, de Traian Băsescu, cel care ar fi vinovat de aşa-zisa contra-manifestaţie „absolut oribilă“ de la Timişoara.
Cu alte cuvinte, oricine protestează faţă de Ion Iliescu e plătit de Băsescu, de Raţiu şi Câmpeanu. Pardon, Câmpeanu nu, că Câmpeanu a ajuns cârpa cârpei kaghebiste.
Cam aşa a fost ziua naţională la Timişoara, ziua ruşinosului pact a comilitonilor lui Ion Iliescu, la 20 de ani de la „Revoluţie“…

EXCLUSIVITATE. Vladimir Bukovski denunţă Uniunea Sovietică Europeană şi comisarii KGB si cere romanilor sa scape de Iliescu, agentul Moscovei

Scris deVictor Roncea
Renumitul luptător anticomunist, scriitorul rus Vladimir Bukovski, refugiat în Marea Britanie, pune la îndoială, prin intermediul ziarului „Curentul“, probitatea profesională şi morală a şefului propus să conducă politica externă a UE, uniune asemuită de cercetătorul antisovietic cu o nouă URSS. Este vorba de baroneasa Catherine Ashton, nominalizată arbitrar în funcţie, ca şi conducătorul formal al UE, Herman Van Rampuy, supranumit de jurnalişti „preşedintele Bilderberg“ pentru faptul că singura sa recomandare pentru acest post este cea de membru al grupului elitist secret. Săptămâna trecută, surse politice din Londra au furnizat pentru corespondentul HotNews o scrisoare trimisă preşedintelui Comisiei Europene, Manuel Barroso, în care europarlamentarul britanic Gerard Batten pune sub semnul întrebării reputaţia noului ministru de externe al UE, baroneasa Catherine Ashton. În scrisoare, informează HotNews, Batten îi cere lui Barroso analizarea trecutului lui Catherine Ashton, acuzată de legături cu URSS la începutul anilor ‘80, pe când era trezorier al unui ONG „anti-dezarmare“, tipic celor înfiinţate de KGB pe tot cuprinsul Occidentului. Acum, după părerea mea, nici adresantul nu este mai breaz decât persoana reclamată, dacă ţinem seama că Barroso şi-a început cariera ca lider al mişcării maoiste a „proletariatului revoluţionar portughez“ devenită ulterior Partidul Comunist al Muncitorilor Portughezi. Europarlamentarul Gerard Batten face trimitere în scrisoarea sa la celebrul scriitor Vladimir Bukovski, care este şi preşedinte de onoare al Centrului Rezistenţei Anticomuniste din România şi care a avut ocazia să scotoceasă prin arhivele KGB, din care a şi extras, pentru cercetare, un fond impresionant, care poate ajuta la scrierea adevăratei istorii a comunismului. Vladimir Bukovski, care a efectuat mai multe vizite în România, ne-a demonstrat de altfel şi legăturile lui Ion Iliescu cu structurile sovietice ale KGB în aceiaşi ani ‘80. Bukovski ne-a oferit stenograme secrete ale KGB, din care reieşea că Ion Iliescu era considerat de Mihail Gorbaciov drept preferatul lui pentru a prelua puterea la Bucureşti după îndepărtarea violentă a lui Ceauşescu în urma loviturii de stat dirijate de KGB şi GRU în România. Aşa se explică probabil şi plăcerea lui Vîntu de a-l invita pe Gorbaciov să viziteze, după 20 de ani, locul crimelor din decembrie 1989. Fără îndoială, Vîntu speră ca la „Gala“ sa, a celor „10 Anti-România“, programată după alegeri, pe 10 decembrie, să se consacre de faţă cu patronul de la Răsărit, instalarea succesorului lui Iliescu-KGB peste „noile domenii ale imperiului roşu“. Cu speranţa că visurile mogulilor vor rămâne deşarte, până atunci vă oferim, în exclusivitate, poziţia scriitorului Vladimir Bukovsky faţă de instalarea baronesei Catherine Ashton: „Lenin a dat-o în bară, Stalin a dat-o în bară, Hruşciov a dat-o în bară, Andropov a dat-o în bară, chiar şi Gorbaciov a dat-o în bară. Dar Comisarii de Bruxelles acum au reuşit“.

A cincea coloana a URSS conduce Europa

Numirea baronesei Ashton ca ministru de Externe al UE a fost făcută în spatele uşilor închise, în cele mai bune tradiţii ale Biroului Politic sovietic. Parlamentele naţionale, presa şi publicul nu au avut nicio şansă să discute meritele candidaturii ei în avans – ne-au fost prezentate ca un fapt împlinit. Şi, bineînţeles, viitoarea aprobare a Sovietului Suprem European este văzută ca o concluzie anticipată – după cum nu au întârziat nici felicitările în cor de la liderii mondiali. În orice caz, după mine, şi nu numai, există mari probleme care se ridică faţă de ea în Marea Britanie.
Între 1980-1983, Cathy Ashton a fost trezorier şi apoi vicepreşedinte al Campaniei pentru Dezarmarea Nucleară (CND). La vremea aceea, CND a fost un pivot al „campaniei de pace“ sponsorizate de sovietici în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord. Cu bună ştiinţă sau nu, activiştii CND au fost coloana a cincea sovietică. Mai mult, la acel moment CND a acceptat donaţii uriaşe din partea unor binefăcători neindentificaţi, pe care a refuzat ferm să-i numească, aceştia rămânând anonimi până în ziua de azi.
Am demonstrat cu sute de documente strict secrete din arhivele sovietice (a se vedea „Judecata în Moscova“) că acea campanie de dezarmare nucleară de la începutul anilor ‘80 a fost orchestrată pe ascuns de la Moscova. Într-o măsură substanţială, a fost, de asemenea, finanţată de către Blocul Sovietic. Banii au fost direcţionaţi prin intermediul partidelor comuniste şi a altor organizaţii pro-sovietice sau individuale, cu scopul de a le creşte influenţa în „mişcarea de pace“.
Cu Cathy Ashton ca trezorier, conturile CND nu au făcut obiectul unui audit independent. Sub presiunea publică, ele au fost supuse auditului pentru prima dată în 1982-1983 şi s-a descoperit că suma de 176,197 lire sterline – 38 la sută din venitul anual al CND – nu a putut fi urmărită până la donatorii săi originali. Auditorii Godfrey, Lord&Co au raportat că banii au provenit din „donaţii voluntare care nu pot fi controlate în totalitate până când aceştia nu intră în registrele contabile. Veniturile complete provenite din astfel de încasări nu sunt, prin urmare, susceptibile pentru verificările independente de audit“.
După cum a fost cunoscut, fără îndoială, pentru Ashton, cel însărcinat cu strângerea de fonduri în CND era un membru al Partidului Comunist, Will Howard. Apropo, cariera lui ulterioară nu a fost mai puţin amuzantă decât cea a lui Ashton. El a părăsit Partidul Comunist şi CND-ul la sfârşitul lui 1980 şi şi-a petrecut restul vieţii ca om de afaceri şi militant al „schimbărilor climatice“ – până la moartea sa în 2008.
Dacă eşti trezorier al unei organizaţii anti-NATO, şi un comunist făţiş îţi aduce 176 de mii de lire sterline de la donatori anonimi, nu ai nevoie de prea multe variante pentru a ghici de unde vin banii – Rothschild, regele Saudit sau chiar Biroul Politic Sovietic. Dacă ea nu a putut pune doi şi doi împreună, nu avea nicio treabă cu a fi trezorier. Sau, dacă putea, ea acoperea cu bună ştiinţă pentru agenţii sovietici plătiţi pentru subversiune. Ea era fie o conştiincioasă membră a Coloanei a V-a, fie unul dintre cei pe care Lenin îi numea „idioţii folositori“. Tertium non datum.
Dacă pot specula, nu cred că a fost o idioată. În conformitate cu dosarul ei MI5, strecurat prin presa britanică săptămâna trecută, ea se afla sub supraveghere ca un „simpatizant comunist“. Ea reprezenta CND la întâlnirile Partidului Comunist. Împreună cu tovarăşii ei din CND, avea legături apropiate cu Partidul Comunist Francez. În 1980, ea şi două comuniste britanice au alcătuit delegaţia CND până la organizaţia olandeză controlată de comunişti „Opriţi bomba cu neutron“ (Stop the Neutron Bomb). Când s-a întors în Marea Britanie, la sugestia olandezilor, Ashton a aranjat pentru grupurile CND să se unească cu perechile lor din Olanda. La conferinţa anuală a CND din 1 decembrie 1983, împlinind un an ca vicepreşedinte al CND, ea a prezidat o întâlnire organizată de „Marxism Today“, jurnalul oficial teoretic al Partidului Comunist.  Cu un asemenea trecut, cum ar putea ea să fie de încredere pentru a reprezenta Europa pe scena lumii, de exemplu, în relaţiile cu Rusia? Ea nu ar fi obţinut niciodată o asemenea poziţie într-un guvern democratic. Asemenea numiri sunt posibile doar în EUSSR.
Aşadar, tovarăşi, ar trebui să ne felicităm pe noi înşine: avem în cele din urmă o grămadă de sovietici din a cincea coloană care conduc Europa. Lenin a dat-o în bară, Stalin a dat-o în bară, Hruşciov a dat-o în bară, Andropov a dat-o în bară, chiar şi Gorbaciov a dat-o în bară. Dar Comisarii de Bruxelles acum au reuşit.
Vladimir Bukovski

Reputatul luptător anticomunist afirma tranşant că regimul Iliescu a fost instaurat de Moscova

Scriitorul anticomunist rus Vladimir Bukovski a fost prezent de mai multe ori în România, la reuniunea Rezistenţei Româneşti Anticomuniste de la Braşov, ca invitat special al Asociaţiilor Civic Media şi „15 Noiembrie 1987“, el devenind de altfel preşedinte de onoare al Centrului Rezistenţei Anticomuniste. La una dintre aceste întâlniri, reputatul cercetător a făcut declaraţii care l-au scos din minţi pe „Iliescu-KGB“, mai ales după ce Bukovski a reiterat public că deţine documente care dovedesc clar că planurile revoluţiilor din estul Europei au fost întocmite la Moscova.
Socotim necesar să facem o recapitulare a acestora, într-un moment critic, când ţara risca să încapă din nou pe mâinile celor care au înfăptuit lovitura de stat din 1989.

Gorbaciov: „Iliescu e bun pentru România“

Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov a apreciat chiar că „Ion Iliescu este bun pentru România!“, a spus public Bukovski, explicând: „Într-unul din documente, Gorbaciov li se adresează liderilor bulgari. Unul din liderii bulgari, Mladenov (Petăr Mladenov, care l-a înlocuit pe Todor Jivkov în 1989), spune: «Iliescu este foarte bun pentru noi, în România». Gorbaciov spune: «Da, dar să nu vorbim despre asta în public. I-am face un mare rău, să păstrăm tăcerea!»“. „În octombrie 1988, Mihail Gorbaciov a ordonat Biroului politic al PCUS să pregătească planul pentru schimbările din estul Europei, am aceste documente. Întreaga idee a revoluţiilor aparţine planului sovietic. Am găsit decizia Biroului Politic al PCUS în acest sens“, a declarat Bukovski. Scriitorul rus a mai apreciat că România ar trebui să facă ceea ce alte ţări foste comuniste nu au reuşit: să treacă la curăţarea ţării de postcomunism. „Cred că este un moment foarte important, există un singur lucru pe care România poate să-l facă acum, un lucru pe care alţii nu l-au făcut. Se poate trece la curăţarea ţării de postcomunism. Lustraţia, condamnarea Partidului Comunist sunt foarte importante. Multe ţări au încercat, dar niciuna nu a încheiat acest proces. România are acum şansa de a rezolva această problemă“, a spus Bukovski la Braşov.

Petrolul românesc să nu ajungă la mafia KGB

O altă temă a discursului lui Bukovski a fost cea a resurselor energetice ale României. Bukovski considera că „singura şansă de supravieţuire a poporului român este organizarea unui proces public în care să se dezbată modul în care sistemul energetic românesc a ajuns pe mâna străinilor“. În opinia lui Bukovski, „străinii“ care au acaparat resursele energetice ale României sunt organizaţii mafiote de tip kaghebisto-securiste sau de partid. Procesul public este singurul mod pe care disidentul îl vede pentru ca românii să-şi recâştige resursele energetice. De asemenea, Bukovski a denunţat contractele frauduloase făcute în deserviciul statului român. El a afirmat că Lukoil-ul este o instituţie care aparţine KGB şi că există multe alte domenii industriale în România în care urmaşi ai KGB îşi fac simţită prezenţa.

România, „ţara în care tot timpul se întâmplă ceva“

Bukovski a susţinut că, în opinia sa, poporul român este unul dintre puţinele popoare, alături de polonezi şi israelieni, înzestrat cu putere interioară şi dinamism şi că trebuie ca oamenii să facă eforturi pentru a se scutura de acest angrenaj securisto-comunist care secătuieşte ţara. Bukovski a salutat atunci intenţia creării la Braşov a unui Centru al Rezistenţei Anticomuniste şi şi-a manifestat intenţia de a ajuta prin toate mijloacele sale orice fel de grup care îşi asumă sarcina realizării Procesului Comunismului. În finalul discursului său, disidentul rus a precizat că „se întoarce oricând cu interes în România pentru că această ţară a rămas una dintre puţinele interesante, în contextul în care aici se întâmplă tot timpul ceva“.

Românii riscă să dispară ca naţie

„Dacă România nu reuşeşte să scoată comuniştii din spaţiul public pentru 5-6 ani, o să dispară ca naţie. Comuniştii oricum nu vor muri dacă se retrag o perioadă în afacerile private. Dacă nu reuşim să împiedicăm reorganizarea comuniştilor într-o Mafie în fostul bloc sovietic, şansele de supravieţuire sunt foarte mici“, a declarat Vladimir Bukovski. Disidentul rus a mai subliniat: „La ora actuală, în Rusia, la conducere se află eşalonul al doilea al KGB, care încearcă să refacă Uniunea Sovietică. Aceasta nu se poate întâmpla deoarece URSS a putut supravieţui doar într-un vid informaţional, iar în ziua de azi, Internetul reprezintă cea mai importantă piedică pentru refacerea URSS“.

„Să ia aminte Iliescu: poporul român merită să afle adevărul“

„Iliescu trebuie să aibă curajul de a recunoaşte că a participat la o conspiraţie prin care se intenţiona doar reformarea sistemului comunist. Poporul român merită acest lucru: să afle adevărul“, a afirmat cu fermitate Vladimir Bukovski, la una dintre aceste vizite ale sale din România. „Tot aşa cum esenţial pentru democraţia românească este începerea unui proces real al comunismului. Un Nurnberg atât de aşteptat. Lucrez de 14 ani la acest proiect şi nu voi înceta să o fac până când dreptatea nu va triumfa. Am strâns tone de materiale, din arhivele KGB şi ale PCUS. Doi Gb în format zip. Printre aceşti bytes se află şi Iliescu şi conspiraţiile sale. Să ia aminte Iliescu: adevărul întotdeauna – dar întotdeauna – va ieşi la lumină. Voi aveţi misiunea asta şi ştiu că o veţi îndeplini, în numele dreptăţii, a milioanelor de victime ale comunismului. Îl provoc pe Iliescu să-mi răspundă!“, i-a transmis prin noi Vladimir Bukovski lui Ion Iliescu, cel care îl ameninţa pe reputatul scriitor anticomunist că îl va da în judecată împreună cu semnatarul acestor rânduri. Motivul? Bukovski nu s-a sfiit să spună adevărul despre conspiraţia KGB-GRU din decembrie 1989, soldată cu peste 1.100 de români ucişi în busculada „revoluţiei“.

Iliescu a dat Basarabia pe tavă Rusiei

Iată o parte din declaraţiile care l-au scos din minţi pe Ion Iliescu: „Ştiţi foarte bine jocurile pe care le-a făcut Moscova în Basarabia şi Transnistria cu Armata a 14-a. Iar acum ştiu clar din documente că au existat discuţii între Gorbaciov şi Iliescu pe acest subiect, menite să împiedice Moldova să îşi câştige independenţa, lucru care le-ar fi creat probleme amândurora. Deci au hotărât între ei să menţină statu-quo-ul Moldovei“, afirma scriitorul anticomunist. „Că a «vândut» Republica Moldova nu e cuvântul potrivit, Ion Iliescu nu a fost plătit pentru asta. E vorba despre un aranjament prietenesc între doi comunişti, foşti colegi la Moscova. Nu, Ion Iliescu nu a vândut-o. Pur şi simplu a cedat-o ieftin, aş putea spune că a fost un cadou frăţesc, aşa cum o arată documentele.“
„Acum doar puneau pe hârtie roadele acestei prietenii, în urma căreia Iliescu i-a făcut lui Gorbaciov cadou Moldova. Nimic nou, dacă stai să te gândeşti cum funcţionează relaţiile între tovarăşii comunişti. Deşi, să fim drepţi, şi celelalte state foste comuniste se purtau frumos cu Moscova – mulţi dintre liderii lor erau, ca şi Iliescu, oameni aduşi în faţă de Gorbaciov, pe teritoriile lor staţionau încă armate sovietice. Dar e şi o deosebire majoră, chiar dacă Iliescu a făcut ce făceau şi alţii în Europa de Est. Iliescu voia să continue să aparţină Estului, nu dorea să se îndrepte spre Vest. Deci nu poţi să-l învinovăţeşti pentru tratat în sine, dar, pe de altă parte, e foarte interesantă problema în ceea ce priveşte Moldova. De pildă, nici polonezii nu i-au oferit Rusiei o parte din teritoriul său şi nici cehii n-au făcut asta. Doar Iliescu a fost mai «generos».“, spune Bukovski, completând: „Iliescu a hotărât cu Gorbaciov ca Moldova să rămână în Blocul Sovietic, iar România nu va pretinde în veci vreun drept asupra acestui teritoriu“.
Iliescu „făcea parte dintr-o nouă generaţie de tineri lideri pro-sovietici şi a fost educat în acest spirit la Moscova. Bănuiesc că a fost un moscovit dintotdeauna. A fost mai apropiat de Moscova decât oricine altcineva dintre liderii comunişti din România şi de aceea bănuiesc că in ‘89, când se plănuiau revoluţiile din Europa, l-au ales pe el pentru România. Trebuie să existe un motiv pentru asta, nu se poate să fie doar pentru că e atât de cumsecade, cum pozează astăzi“.

Iliescu şi Militaru erau agenţii Moscovei

„Nu pot decât să presupun (că Iliescu a colaborat cu KGB-ul – nota red). Adică, oricine a studiat la Moscova în anii ‘50 a fost recrutat într-un fel sau altul… nu neapărat de KGB, putea să fie Departamentul Internaţional al CC al PCUS sau aşa-numitul Departament Est-European al CC. Cu siguranţă a avut relaţii speciale cu Moscova – dacă pe linie politică sau de poliţie secretă, nu ştiu deocamdată. Dar nu contează, de fapt nici nu contează ce fel de relaţii a avut, atât timp cât aceste relaţii erau «speciale». (…) Da, cred că aşa stau lucrurile. Adică, toţi cei care studiau acolo erau o ţintă pentru recrutare, nu neapărat de către KGB – putea fi o recrutare politică. Şi a rămas prieten cu Moscova în toţi anii carierei sale în aparatul comunist.“, declara disidentul rus refugiat în Marea Britanie.
„E drept că mai era o facţiune, relativ mică, de indivizi în interiorul partidului care aleseseră să fie agenţii Moscovei – printre care şi Iliescu, dar odată cu accesele de megalomanie ale lui Ceauşescu şi de sfidare a Moscovei, aceştia au fost izolaţi, marginalizaţi“, adăuga Bukovski.
„Iliescu, Militaru şi ceilalţi erau de fapt implicaţi într-o manevră a Moscovei. E foarte simplu. N-are sens să intrăm în toate detaliile. Nu contează cine era şi în ce poziţie în acel moment. Faptul că agenţi cunoscuţi ai Moscovei au preluat puterea, schimbând pur şi simplu Consiliul anterior în «Front» al Salvării Naţionale dovedeşte că aceasta era în sine una din operaţiunile Moscovei. Nu putea fi altceva. Deci Moscova pregătise schimbarea regimului Ceauşescu. Iar Iliescu a fost unul din liderii Comitetului Salvării Naţionale, ajungând după decembrie liderul suprem al operaţiunii.“, spune răspicat anticomunistul rus. „E foarte important să ştii în cine poţi avea încredere. Şi se pare că Gorbaciov avea toate motivele să aibă încredere în Iliescu. Îl cunoscuse cu 40 de ani în urmă şi ştia că fusese recrutat de Moscova, aşa că Iliescu a fost în mare măsură alegerea lui Gorbaciov. Am o serie de documente, de dovezi, acum am trecut la analizarea tuturor hârtiilor pe care am reuşit să le scot din arhivele CC al PCUS în 1991-1992. O să le fac publice cât de curând“, ne asigură prietenul românilor, Vladimir Bukovski.

VEZI AICI CURENTUL PDF

MIHULEAC despre Partidul Liber Schimbist din trena FSN. Crin, un alt Ştrul al lui Iliescu. FOTO/VIDEO


Caragiale, pus de Ştrul în slujba lui Iliescu
Scris de Cătălin Mihuleac
Lumea noastră politică rămâne una neserioasă, iar la această neseriozitate se dedau adesea nume importante din literatura actuală. E o postură jenantă, care ni-l prezintă pe literat ca pe o persoană fripturistă, gata să culeagă avantajele de moment, oferite de asocierea numelui său cu cel al unei persoane politice sau al unui partid.
Să ne amintim că, în 1990, profesorul universitar Ştefan Cazimir a creat, sub semnul marelui Caragiale, „Partidul Liber-Schimbist“, al cărui reprezentant a şi fost, în primul parlament democratic de după revoluţia anticomunistă. Ce doctrină avea formaţiunea respectivă? Hlizeala, hlizeala de om năuc. Deoarece această grupare a făcut ochi taman când politicienii noştri învăţau buchea democraţiei, taman când în sala de clasă nu trebuia să se audă nici musca.
Într-o manieră care, cu siguranţă, l-ar fi dezamăgit profund pe Caragiale, „Partidul Liber-Schimbist“ a fost aservit curând partidului puterii – Frontul Democratic al Salvării Naţionale (F.D.S.N.), antecesorul P.D.S.R., patronat de Ion Iliescu – Ştefan Cazimir fiind recompensat, în 1992, cu un nou fotoliu parlamentar (ulterior, avea să se mai lipească la un mandat pe listele P.S.D., din 2000 în 2004). Până şi regretatul Dumitru Tinu („regretatul“, ce aiurea sună, pentru că eu unul nu-l regret deloc!) reţinea, într-un editorial dedicat unei conferinţe extraordinare a PDSR, „gâlgâielile de râs şi aplauzele ce au punctat clovneriile liber-plimbătorului Ştefan Cazimir, vizându-i pe adversarii politici“. (Adevărul, 20 ianuarie 1997)
Ce paradox hilar la Ştefan Cazimir: să fie doctor în Caragiale cu teza „Aspecte ale comicului la Caragiale“, să scrie o carte de referinţă, cum e „Caragiale. Universul comic“, şi să se înscrie şi el, la un moment dat, fără să-şi dea seama, în acest univers! Cred că, dacă ar putea coborî din locul unde momentan se află, Caragiale ar rupe un baston de bambus pe spinarea caraghiosului Cazimir, apoi i-ar rupe ureche după ureche.
Am uitat să spun că Ştefan Cazimir este evreu, numele lui real fiind Ştrul Ştrul. Aşa, fără nicio legătură.

Caragiale, pus de Ştrul în slujba lui Iliescu
Curentul – luni, 30 noiembrie 2009

SECRETUL LUI GEOANA stiut doar de Orban

Scris de George Roncea 
O ştire Mediafax de zilele trecute a scăpat atenţiei publice în contextul agitaţiei pe marginea unui video montaj marca Patriciu & Vîntu, un fals grosolan care acredita ideea că Traian Băsescu ar fi un ucigaş de copii, un scelerat, a zis Patriciu, spre deosebire de Ion Iliescu, cel căruia i s-a oferit ocazia să prefaţeze şi să comenteze în premieră materialul video pe Antena lui Voiculescu.
Ştirea Mediafax relua vorbele unui măscărici fost angajat al aceluiaşi Patriciu, Ludovic Orban, băietul „măcelarului din Braşov“, cum era supranumit tăticul său securist, dat afară din Securitate pentru că depăşise pånă şi limitele odioasei instituţii în materie de violenţă şi brutalitate.
Orban zicea următoarele, citat de Mediafax: „Am să vă spun de ce votez cu Mircea Geoană. Un lucru pe care îl cunoaşte puţină lume despre Mircea Geoană. Spre deosebire de Traian Băsescu, care în perioada Pieţei Universităţii era înalt demnitar în Ministerul Transporturilor şi sub ochii lui au fost aduşi minerii cu trenul la Bucureşti, Mircea Geoană în perioada respectivă era în Piaţa Universităţii printre cei care demonstrau pentru democraţie“.
Sunt momente în viaţă când rămâi fără cuvinte. Mie nu mi se întâmplă prea des, iar la ce a spus Orban aş avea destule de comentat, însă, din păcate, paginile unui ziar nu suportă ce ar merita Orban să i se spună.
Mă rezum doar la a arăta cititorilor că Geoană, desigur, nu a avut nimic de-a face cu Piaţa Universităţii, decât poate ca unul dintre acei fesenişti care se preumblau la provocare între noi, cei din Piaţă, şi care primeau pe spate câte o etichetă cu secera şi ciocanul, aplicată de vreunul dintre colegii mei.
Puşlamaua de Orban, odrasla de securist, încearcă să lipească de spatele lui Geoană, altă odraslă de securist, o etichetă care nu stă lipită deloc, de protestatar împotriva lui Ion Iliescu, deoarece se ştie că principala temă a celor aflaţi în Piaţa Universităţii era legată de ideea de sex oral aplicat cârpei kaghebiste.
Performanţele care îl caracterizează pe Geoană în acest sens par jalnice dacă avem în vedere imagini apărute pe net ce înfăţişează o scenă în care ar apărea o „americancă“ ce râvnea fotoliul Învăţământului, care se străduia din greu să învie un cârnat anemic – atribuit de internauţi lui Mircea Geoană.
Zilele trecute, un cunoscut bloger – Şuţu – insider al PSD-ului, în sensul de intromisionat profund în meandrele cufurite ale partidului lui Geoană, dădea ca zvon şi posibilitatea ca între cei doi să fie vorba şi de unele sume de bani, pe care doamna le-ar fi dat pentru a obţine postul râvnit. Ar exista şi o casetă care ar reda acest schimb de bani, crede blogerul susţinut şi de alţi comentatori. Nu ştim dacă banii s-au dat în acelaşi timp sau după partida redată de un alt bloger, Ioşka, din ograda lui Voiculescu, intim cu deputata PNL Diana Tuşa.
Revenind, mi se pare cu totul improbabil ca Geoană să fi fost capabil să-i aplice altceva decât limbi Bunicuţei, cu excepţia momentului fatidic al răvaşului trimis lui Emil Constantinescu, din postura de ambasador numit de Ilici, în care Geoană, la trei minute după anunţul victoriei în alegeri a lui Emil, se defeca în capul lui Ion Iliescu. Registrul de acţiune al lui Mircea Geoană îl arată drept orice altceva decât un protestatar, cu atitudini erecte, virile. Eu am stat 54 de zile în Piaţa Universităţii şi n-am văzut picior de Geoană pe acolo. Cu atât mai puţin de Orban, care a făcut parte din guvernarea PNL care i-a acordat lui Petre Roman statutul de liberal cu funcţie în statul român. Anul trecut, victimele mineriadei au protestat energic pe această temă faţă de şeful lui Orban, Tăriceanu, la rândul său subordonatul lui Patriciu.

Liberalii l-au adus între ei pe criminalul Petre Roman

„Protestăm faţă de gestul imoral şi deplorabil al numirii lui Petre Roman într-o funcţie de demnitate publică, consilier de stat – Înalt Reprezentant al Guvernului României pentru românii din străinătate, în cadrul Cancelariei primului-ministru, în directa subordine a primului-ministru“, spuneau victimele Mineriadei, adăugând: „Aţi creat un precedent periculos, domnule prim-ministru, prin care criminali şi principali învinuiţi în dosarul Mineriadei iunie 1990 pot deveni acum beneficiari ale unor demnităţi ale statului român.
Considerăm acest gest drept o formă gravă de corupţie la vârf a cabinetului dvs, direct implicat în salvarea lui Petre Roman şi a acoliţilor săi de răspunderea penală în cazul Represiunii din iunie 1990, în fapt o formă de război civil. Cu revoltă, constatăm, domnule prim-ministru, că la apropierea pragului celor două decenii reactivaţi plasarea noastră, ca popor, în categoria infamantă definită prin sintagma «stupid people» lansată de agentul bolşevic Silviu Brucan, cel care a impus numirea lui Petre Roman în scaunul pe care îl ocupaţi dumneavoastră acum.
Represiunea în urma căreia au murit zeci de oameni, sute au fost răniţi, mii au fost maltrataţi şi arestaţi ilegal, acţiune ordonată şi organizată chiar de cuplul Petre Roman-Ion Iliescu.
Ulterior, cu cinism şi neobrăzare, Petre Roman a fost acela care a susţinut că sângele celor măcelăriţi de mineri, sângele care împroşcase holurile şi pereţii Universităţii şi Arhitecturii este vopsea aplicată de studenţi intenţionat, pentru a atrage mila publică şi pentru a arunca o pată pe reverul tinerei «democraţii feseniste». Atât sediul PNŢCD-ului, cât şi al PNL-ului au fost de asemenea devastate de hoardele feseniste, organizate de Petre Roman. Minerii, coordonaţi de forţele Miliţiei şi Securităţii aflate în slujba Regimului FSN, au atacat şi sediile puţinelor publicaţii care aveau la vremea aceea o poziţie critică faţă de guvernarea grupării Roman-Iliescu. Petre Roman s-a ilustrat public atunci «demascåndu-i» pe Corneliu Coposu şi Radu Câmpeanu, actualul preşedinte onorific al PNL-ului dvs, drept «duşmani ai poporului».

PNL – fără stimă, fără respect

Acolitul domnului Petre Roman, Ion Iliescu, a cerut personal Armatei să tragă în plin asupra manifestanţilor Pieţei Universităţii, susţinând că «mişcarea este o rebeliune legionară şi se tratează ca atare». Cadrele din Reg. 60 Buzău au executat foc împotriva manifestanţilor, consumând nu mai puţin de 1.466 de gloanţe de război. Per ansamblu, fantasmele legionare ale lui Petre Roman şi Ion Iliescu au provocat zeci de morţi, dintre care doar şase au fost identificaţi şi recunoscuţi, s-au înregistrat 746 de răniţi, au fost violate şase femei (oficial) şi au fost deţinuţi ilegal peste o mie de «bărboşi, intelectuali, studenţi din Universitate şi Arhitectură, de către mineri şi forţele aflate în slujba FSN-ului».
L-aţi numit pe unul dintre principalii autori ai Represiunii din iunie 1990, Petre Roman, în Cabinet şi conducerea PNL a validat candidatura lui Petre Roman la următoarele alegeri parlamentare.
Practic, actuala guvernare liberală îşi asumă prin numirea acestuia tot răul făcut de Petre Roman, împreună cu fostul său comiliton Ion Iliescu.
Domnule prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, vă somăm să reveniţi asupra numirii infractorului Petre Roman ca reprezentant al Guvernului României. Fară stimă, Viorel Ene – Preşedinte A.V.M.R.“
Aşa se încheia punctul de vedere al victimelor Mineriadei faţă de peneliştii lui Orban, Tăriceanu, Patriciu, cei care acum încearcă să-l transforme şi pe prostovanul lui Ion Iliescu, criminalul cu mâinile roşii de sânge, în autentic „protestatar“, ba chiar puţin mai lipseşte să-l pună în ramă, ca un fel de liberal de „onoare“, alături de Petre Roman.
Nu pot să nu adaug în încheiere câteva comentarii ale internauţilor faţă de cugetările tembele ale lui Orban: „Stimaţi liberali, aţi fost votaţi şi de studenţi pe 22 noiembrie… Ştiţi ce au primit studenţii cadou de la mineri în 1990??? Bâte, răngi de metal şi lanţuri… în cap… acum cei ce au primit răngi în cap de la mineri vreţi să îl susţină pe Iliescu şi pe Geoană??… Să vă fie ruşine!… Geoană vă aduce vouă un cârnat şi două ouă: cârnatul lui Patriciu şi ouăle lui Năstase – de producţie autohtonă aşa cum zice prostănacul, poftă mare şi enjoy, că asta este ultima masă mai decentă pe care o să o vedeţi în următorii 5 ani dacă votaţi candidatul psd-pnl-ului şi prm-udmr-png-pc…“
Subscriu.

DUPA DAN PURIC si Mircea Dinescu il slujeste pe succesorul lui Iliescu-KGB. Mircea Geoana ridicat scabros in slavi de sinecuristul lui Vintu. "Incredere" si "Respect"!

Mircea Dinescu:

Mircea Geoana a observat ce frumos e imbracata lumea la Targu Mures. E o realitate, e un oras plin de domni si de doamne, lucru care se vede prea putin, daca ne uitam in general, chiar si in Bucuresti. Pana si pe rromii de aici i-a vazut cu palarie neagra, cu staif. Te simti o tara mandru asa, si ca esti bulgar, si ca esti rrom, si ca esti ungur si ca esti roman. Intamplator, vorba lui Mihai Beniuc “Aici printre ardeleni ma simt acasa”, pentru ca strabunicii mei sunt ardeleni, strabunica mea e din comuna Soares, de langa Bobalna, taica-meu dintr-un sat de langa Sibiu, iar tatal sotiei mele e nascut in Targu Mures, a facut aici liceul. Il cheama Kovacs, bineinteles ca-i ungur, stiti din “Romania Mare”. Desi provine dintr-o familie de tarani saraci s-a scris ce este fiul unui general hortyst, bineinteles. Au avut o vie pe langa Targu Mures, care a fost luata de comunisti, dar continui eu aceasta traditie a familiei.

Printre altele sunt aic,i desi eu n-as fi vrut sa fac politica si n-o sa vreau sa fac politica. N-o sa intru in niciun partid, niciodata, m fost dat afara din Partidul Comunist si mi-ajunge. Dar am venit aici pentru ca am trait cateva experiente destul de ciudate pentru acesti 20 de ani de societate de consum pe care i-am trait. Pornind de la definitia unui mare poet american care spune ca “poetul este un animal marin care traieste pe uscat si invata sa zboare”. Eu ardelean fiind, m-am nascut in Slobozia, in Baragan, traiesc pe malul Dunarii si acum o saptamana am fost si invatat sa zbor de pe un mal pe altul al Dunarii, adica din Romania in Bulgaria. Acest indemn la zbor mi l-a dat chiar un presedinte al Romaniei care n-a stiut sa fie in relatii bune nici macar cu singurul prieten al Romaniei.- Stiti ca e un politician care a spus ca romanii au avut conflict si cu sarbii, si cu bulgarii, si cu ungurii si cu ucrainenii, doar cu Marea Neagra n-au avut conflict.- Ei bine, Traian Basescu a reusit aceasta performanta uluitoare: a intrat in conflict cu Marea Neagra, pe care a jignit-o acum cativa ani, cand a spus ca e o balta ruseasca.

Trec la lucruri mai suave. Spuneam ca in aceasta carte Mircea Geoana reuseste sa dea oglinda intr-o parte si, pe langa lucruri cu caracter politic sau care tin de diplomatie, reuseste sa te atraga prin senitatatea, umorul si autoironia cu care-si vede trecutul. Noi in mentalitatea noastra vedem pe fiecare politician cu un trecut absolut sinistru. Toti stiam ca a trait in Cartierul Primaverii. Ei bine, nu a trait in Cartierul Primaverii. Se spunea ca tatal sau a fost general de Securitate. Ei bine, nu a fost general de Securitate, a fost general de Armata. Fiecare a venit cu o biografie atat de incarcata si atat de nenorocita din aceasta tara, incat, revenind la atmosfera din orasul dumneavoastra, eu simt nevoia ca presedinte al Romaniei sa fie un domn. Si am sentimentul ca Mircea Geoana indeplineste aceasta cerinta, cu atat mai mult cu cat va fi inconjurat de alti domni. Ma refer la Crin Antonescu , la domnul Johannis. Este aproape un miracol ca Romania va avea un prim-ministru german.Este o chestie absolute uluitoare, de necrezut. Nu se putea in Romania acum 10, 15, 20 de ani. Iata ca se poate acum. Faptul ca in Romania, cand o sa vina doamna Merkel, putem auzi vorbind limba lui Goethe in Palatul Victoria, este un lucru care tine de domeniul fantasticului aproape. Sigur ca este un cosmar pentru Traian Basescu, e ca un desen animat. El a recunoscut odata ca nu mai citeste nicio carte, fiind tot timpul plecat pe valuri nu avea cum sa tina cartea in mana, pentru ca ii jucau literele in fata si a spus ca el nu se uita decat la desene animate. Eu ii doresc sa vada acest superb desen animat in care doamna Angela Merkel va vorbi cu Johannis in limba germana.

Pana una alta am aici un prieten, Laszlo Borlbely. As fi vrut sa stea langa noi si vad ca s-a automarginalizat.

Laszlo Borbely : Sunt ungurii mei aici.

Mircea Dinescu : Avem acolo si aripa maghiara. Eu sper ca de data aceasta vor iesi maghiarii la vot.

Spuneam ca vreau sa-i dau cuvantul lui Mircea Geoana pentru ca, acum doua zile la o intalnire cu artistii din Bucuresti s-a vazut ceea ce putina lume stie, ca Mircea Geoana este de alta factura decat e indeobste politicianul roman. O sa vedeti si dumneavoastra de ce, pentru ca povestindu-si cartea pe scurt, au fost si hohote de ras, a fost si duiosie, a fost un amestec de lucruri mai putin vazute in viata noastra cea de toate zilele. Traim intr-o isterie continua din care nu iesim, chiar si imaginile acelui film cu o femeie isterica, cu un copilas batut parca ne arunca de fiecare data in afara Europei.

Vrand-nevrand, nu am cum sa nu ma refer la Traian Basescu. Pana si faptul ca acest om a putut sa spuna ca cel mai frumos lucru din viata lui a fost crestinarea unui musulman, mie unul mi-a facut pielea de gaina. Botezarea unui copil musulman a fost facuta pasamite pentru ca acel copil nu putea sa vina la mormantul tatalui sau sa depuna flori pentru ca nu era lasat. Asta e o palma aruncata ortodoxiei. De cand un copil musulman nu poate sa depuna intr-un  cimitir crestin o floare? Pe de alta parte, daca ne amintim de istoria Romaniei, cum s-a incercat trecerea la musulmani a domnitorului roman, care mai degraba a vazut cum sunt fiii sai ucisi si tot n-a trecut acolo. Acest gen de trecere de la o religie la alta este ceva cumplit. Vorbeam de Brancoveanu, dupa cum stiti. Nu te poti baga niciodata pe credinta unui om. Ori, a putut sa spuna si aceasta trasnaie, dupa parerea mea.

Eu ma mir ca n-au protestat musulmanii. Bine, musulmanii in Romania au semnat ieri acel document impreuna cu minoritatile.

Revin si sper ca dictatorul sa fuga el in Bulgaria.

Ii dau cuvantul lui Mircea Geoana.

Sursa: Site-ul oficial al candidatului Mircea Geoana
Vezi si Gandul: De ziua lui, Geoană a închiriat Teatrul Bulandra şi pe Dan Puric
Ziare.com: De ziua lui, Geoana l-a inchiriat pe Dan Puric 
Roncea: CRESTINUL GEOANA comanda, CRESTINUL PURIC executa

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova