|
||||||


- traducerea din arabă în română a explicaţiilor foto nu aparţine revistei siriene „Faris al-Arab” ci s-a făcut ad litteram şi conţine o serie de inadvertenţe
- Sursa: EvZ.ro
|
||||||


Alocutiune la lansare cartii “1989. Dintr-o iarna in alta. Romania in resorturile secrete ale istoriei “ (General Aurel I Rogojan )
Distinsi oaspeti,
Multumindu-va pentru inalta onoare de a fi acceptat sa fiti parte la acest dublu eveniment editorial, caruia i-ati conferit, astfel, prestanta prezentelor Dumneavoastra, unele cu totul aparte si speciale, si aflandu-ma sub puternica impresie a alocutiunilor anterior rostite, nu-mi vine deloc usor sa intru in rolul rezervat de un moderator ale carui profunzimi scaparatoare in studiul , printre si dincolo de randuri , al cartilor prezentate, copleseste realmente.
Cartile s-au realizat cu dorinta de a lua seama de invatatura a trei maxime:
• Prima,”Veritas simplex oratio”/ Adevarul este simplu de rostit, cu completarea :”si se scrie doar in alb si negru”;
• A doua,“Veritas odium parit “/ Adevarul naste ura pentru ca dupa lectura cartilor, cititorul sa o descopere pe a treia , pe care nu citez in original ci o explic usor extrapolata :
• “Tratatele si legile care consfintesc ordinea internationala – oricare ar fi ea – ii apara doar pe ce care vegheaza si sunt vigilenti “ Masura vigilentei popoarelor este data de serviciile lor de informatii pentru securitate
Domnule senator si distins profesor Teodor Ardeleanu,
Sa nu ma intrerupeti in cele ce urmeaza, fiindca nu am de gand sa exploatez electoral momentul, ci doar va pun o intrebare :
Dumneavoastra, ca atent observator al realitatilor romanesti, sau onoratul auditoriu, ati retinut carui candidat la Presedintia Romaniei ii apartin urmatoarele declaratii cu privire politica fata de servicii de informatii ?
Citez : “ Administraţia noastra si partidul (……..) vor acţiona pentru îmbunătăţirea capacităţilor de obţinere de informaţii prin mijloace tehnice şi clandestine, prin analiză convingătoare, activitate coordonată de contrainformaţii şi acţiune politică acoperită ferm.
– Vom acorda întregul nostru sprijin personalului devotat şi priceput al serviciilor noastre de informaţii. Vom propune legi care să permită ofiţerilor de informaţii şi agenţilor acestora să opereze eficient şi în siguranţă…
– Vom sprijini modificarea legislaţiei în sensul de a permite efectuarea de verificări semnificative asupra trectutului şi persoanelor avute în vedere în numiri în posturi importante pe linie de stat…
– Vom asigura guvernului nostru capacitatea de a influenţa evenimentele internaţionale vitale pentru interesele noastre de securitate naţională…
– Vom căuta contramăsuri adecvate pentru a ne asigura că abuzurile trecutului nu se vor repeta, dar vom căuta şi anularea restricţiilor rău-gândite care au slăbit capacitatea serviciilor noastre de informaţii şi au uşurat, în acelaşi timp, eforturile de culegere de date şi de subversiune ale adversarilor noştri”
Am incheiat citatul
Profesorul Teodor Ardeleanu : Puteati sa o fi citat in engleza, domnule general !
General Aurel Rogojan : Da domnule senator, declaratia nu apartine niciunuia dintre candidatii inscrisi in ultimii douazeci de ani in competitia pentru Presedintia Romaniei.
Citatul este din este Platforma unui candidat al Partidului Republican la Presedintia Statelor Unite ale Americii (Ronald Reagan – nota mea).
In Romania nu au aparut, inca, nici personajul si nici partidul cu un astfel de angajament. Si pana cand partidele politice si candidatii lor in alegeri nu vor avea temeritatea sa-si asume politic o astfel de reponsabilitate, Romania va fi condusa de abonati la incercarea rabdarii poporului roman.“
Timpul alocat a trecut. Va multumesc !

Dupa ce cand eram la “Ziua” Ion Iliescu, pe atunci presedinte, m-a amenintat ca ma da in judecata pentru ca am publicat date provenind de la celebrul scriitor anticomunist Vladimir Bukovski, extrase din arhivele KGB, privind legaturile sale conspirative cu alti complotisti anti-Romania (vezi ILIESCU-KGB si dosarele Gorbaciov-Bukovski, o ciorba care fierbe iar), acum aflu ca prim-bloggerul PSD, Adrian Nastase, ameninta ca face plangeri penale si da in judecata ziarul “Curentul”, pentru ca a publicat informatii veridice provenind posibil din arhiva SRI. Asta-i buna!
De cealalta parte, presedintele Basescu, lezat de manevrele rusoilor Patriciu-Vintu-Voiculescu, a anuntat azi ca da in judecata ziarul Gardianul si pe filfizonul de Snagov, Dan Costache Patriciu, vecinul lui Sorin Rosca Stanescu, pentru campania agresiva si calomniatoarea dusa prin filmul trucat si difuzat obsesiv de Antene si Realitatea TV.
Maine le voi face o noua placere si voi difuza inca o inregistrare despre cum se fac campaniile “pline de respect” ale mogulilor. Pentru ca e duminica nu voi cita din noua stenograma mizerabila prin limbaj si continut si pe care nu poate sa o conteste nici un SRI data fiind autenticitatea de netagaduit a personajelor care se produc audio.
Pana atunci sa vedem ce zic “arogantul”, “prostanacul” si “carpa kaghebista”:
Arogantul: Dupa aparitia filmuletului cu Basescu lovind un copil, in campania prezidentiala din 2004, Curentul – un ziar care, se pare, are un rol important in campania negativa a candidatului Basescu, publica un articol, semnat de cunoscutul ziarist de investigatii, D.P. (oare Dinu Patriciu? – nota mea), intitulat ”Pretul marii tradari nationale”, in care, invocandu-se o nota a SRI, este mentionat si numele meu in legatura cu diverse tampenii.
Voi solicita SRI sa confirme sau sa infirme nota invocata si, pe baza raspunsului, voi actiona in instanta pe autorul articolului si ziarul, in conformitate cu legea.
Ceea ce a publicat astazi Curentul, cumparat – se pare – de o politiciana pretuita mult pentru relatiile sale cu Cotroceniul – reprezinta minciuni jenante. Serviciul roman de informatii a dat un cumunicat aratand falsitatea surselor invocate. Pe aceasta baza , am facut o plangere penala impotriva autorilor.
Prostanacul: Candidatul PSD la Preşedinţie, Mircea Geoană, a declarat, vineri, că publicarea documentelor atribuite SRI privind discuţii între liderii PSD privind campania electorală reprezintă “o intoxicare de presă şi o lovitură de campanie”.
Întrebat, într-o conferinţă de presă susţinută la Oradea, cum comentează apariţia şi publicarea stenogramelor SRI privind discuţii între liderii PSD cu privire la relaţiile acestora cu oameni de afaceri precum Sorin Ovidiu Vântu sau Dan Voiculescu, Mircea Geoana a afirmat ca acestea sunt “o intoxicare de presa”.
“Eu cred în instituţiile statului român, eu cred că faptul că purtătorul de cuvânt al SRI a ieşit public şi a infirmat oficial aşa-zisele note şi aşa-zisele stenograme trebuie să pună punct acestei discuţii. Este o intoxicare de presă şi o lovitură de campanie“, a spus Geoană.
Carpa kaghebista: Preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a declarat, vineri, că documentul apărut în presă şi atribuit SRI reprezintă “o făcătură ordinară”, el precizând că nu a avut niciodată discuţii pe temele relevate sau cu persoanele la care fac referire respectivele stenograme.
“Am prins numai un fragment, aseară, la «Naşul» – care se comportă de o manieră execrabilă acest individ. E o făcătură ordinară. Niciodată nu am avut, noi, în trei, vreo discuţie, şi mai ales cu asemenea teme. E o făcătură ordinară. Altceva nu am ce să comentez”, a spus Iliescu, răspunzând unei întrebări.
Basescu da in judecata pentru minciuna si ticalosie ziarul Gardianul si pe Dinu Patriciu
MEDIAFAX: “Pentru minciună şi trucarea unor filmări îl dau în judecată pe Dinu Patriciu şi cotidianul “Gardianul“. Fac acest lucru pentru că au prezentat un film trucat. Înainte de orice, cred că presa care a introdus în circulaţie un film trucat ar trebui să răspundă în mod elementar la câteva întrebări. În primul rând, dacă înainte de a introduce filmul în circuitul public, acest film a fost verificat la Institutul Naţional de Expertiză“, a arătat Traian Băsescu.
El a mai întrebat conducerea cotidianului Gardianul dacă măcar după introducerea în circuitul public a “unui film trucat a avut curiozitatea” să facă o expertiză a acestui film şi, în caz afirmativ, să facă public rezultatul.
Băsescu a apreciat că la 20 de ani de la Revoluţie românii nu mai pot fi păcăliţi sau manipulaţi cu filme trucate, în care este amestecată viaţa unui copil. “Un copil care este supus unei presiuni mediatice extraordinare doar în interesul candidatului Mircea Geoană, utilizându-se pentru aceasta filme trucate. Nu vreau să mă întreb cum s-ar fi simţit oricare dintre noi, dacă în această situaţie ar fi fost un copil al nostru”, a mai spus Bîăsescu.
El a opinat că, în ultimele zile ale acestei campanii, “a ieşit la suprafaţă toată mizeria din spatele lui Mircea Geoană”. “O mizerie pe care eu, în 2004 o calificam a fi sistemul ticăloşit. Şi am văzut ieşiri publice ale domnului Patriciu, la Realitatea TV, domnul Patriciu care în timpul lui Iliescu şi al lui Năstase, a fost beneficiarul privatizării Rompetrol şi Petromidia. L-am văzut pe domnul Vântu, cel care a escrocat peste 350.000 de români, care au rămas fără case, fără bani”, a adăugat Băsescu.
De asemenea, el a mai susţinut că nici trustul lui Dan Voiculescu nu rămâne mai prejos în “denigrare şi atacuri la persoană” şi a apreciat că folosirea trusturilor de presă în favoarea unui singur candidat este necinstită. “Obiectivele acestor rechini ieşiţi la suprafaţă, Voiculescu, Vântu, Patriciu, care manipulează conştiinţe prin trusturile de presă sunt legate de ceea ce nu au putut să înhaţe în timpul liniştii garantate de Iliescu, Adrian Năstase şi Geoană, ca ministru de externe, şi sunt flămânzi să smulgă noi bucăţi de pradă din economia românească“, a conchis Băsescu.

Cine ridica primul pumnul la Traian Basescu?
Dupa spectacolul mediatic de joi seara, cand gurile invitatilor din platourile televiziunilor si-au impartit mai multi pumni decat a dat sau nu Traian Basescu in urma cu cinci ani, presa si politicienii din Romania ar trebui sa intre intr-o pauza de cateva zile pentru a-si odihni mintile.
De la primele imagini cu pumnul lui Traian Basescu in gura copilului de langa scena electorala, repetate apoi la infinit pana dimineata pe toate posturile de televiziune si site-urile din Romania, nimeni nu a mai avut mintea rece pentru a judeca lucid ceea ce s-a intamplat atunci.
Joi seara Romania s-a culcat tarziu. Pumnul lui Basescu a blocat si a ingreunat Internetul, care si-a revenit abia spre dimineata. Pe telefoanele mobile incepusera sa circule, la doar cateva ore de la prima difuzare a filmuletului, mesaje prin care erai indemnat sa nu il crezi pe martorul cutare ce tocmai negase autenticitatea intamplariii.
In fine, OTV-ul a reusit sa dea peste copilul vedeta, adolescent acum, l-a contactat si incercat sa rezolve misterul si destinul Romaniei. Dan Diaconescu in actiune a pasit, cu metoda cazului Elodia, pe urmele pumnului presedintelui, transformand intreaga dezbatere intr-o tragi-comedie cu un adolescent care dadea raspunsuri la marginea cretinismului.
Joi seara opinia publica din Romania a trait cea mai mare isterie de dupa Revolutie. Presedintele statului fusese pus fata in fata cu adevarata sa natura. Dincolo de orice alta problema, doua intrebari au devenit obsedante – 1. sunt imaginile autentice? si 2. raspunsul lui Traian Basescu dupa vederea imaginilor.
Si 1. si 2. se leaga in mod logic si vital. Indiferent daca imaginile sunt sau nu autentice, raspunsul lui Traian Basescu le certifica, confirmand virtual poate si alte gesturi mai grave. Insa nici macar aici nu sta marea problema a interpretarii imaginilor si gestului lui Traian Basescu.
Cat de normal poate fi integrat gestul lui in acel context? Este el uman, normal, omenesc sau este un gest pe care nimeni dintre noi nu l-ar putea face niciodata? Atunci cand il condamnam, nu ar trebui sa uitam nicio clipa aceasta intrebare. Abia dupa ce ne-am dat un raspuns, am putea sa ne ridicam si noi pumnii catre presedinte.
Sa revenim insa asupra reactiilor care au urmat lansarii filmuletului pe net si la televizor. Jurnalistii, analistii si politicienii, in majoritatea cazurilor, si-au pierdut cumpatul mai mult decat a facut-o Traian Basescu in urma cu cinci ani si au rostit sentinte dure catre presedinte. Mai irationale decat gestul lui Basescu din urma cu cinci ani, din gurile jurnalistilor au iesit lovituri de o duritate infioratoare.
“Traian Basescu nu mai este un om, este o specie ce apartine subumanului”.
Aceasta fraza rostita la gramada de analisti, jurnalisti si politicieni a fost pumnul din gurile noastre cu care am lovit infinit mai puternic decat a lovit Traian Basescu acel copil in 2004. Noi ne-am pierdut capul aseara mai mult decat a facut-o Basescu in urma cu cinci ani.
Din bun simt, pentru acel copil macar, nicio televiziune nu a fost atat de corecta incat sa blureze fata minorului, asa cum ar fi trebuit potrivit normelor audio-vizualului. Nu se putea pentru ca astfel nu am mai fi vazut cum pumnul presedintelui il desfigureaza pe copil! Cu “bunul simt” cu care ne-a obisnuit, Crin Antonescu le-a cerut aseara, in direct, tuturor “intelectualilor lui Basescu” sa iasa public si sa se dezica “ACUM, ACUM, ACUM” de acest om care cu greu poate fi numit om… Poftim am auzit-o pana si pe asta!
Reactiile isterice ale adversarilor lui Traian Basescu, care, daca nu ar fi fost cenzurate, ar fi mers probabil pana la linsaj fizic, au o explicatie usor de oferit: ura pe care toti dusmanii presedintelui au adunat-o fata de el de-a lungul timpului.
In toata nebunia comentariilor la foc automat, uitam ca problema cea mai grava sta in alta parte. Dincolo de aceste imagini, asa cum il stiti cu totii, il considerati sau nu capabil pe presedinte de astfel de gesturi? Pentru cine are memorie si isi aminteste reactiile lui contextuale in diferite ocazii si intamplari – vezi telefonul furat, episodul “tiganca imputita” si toate celelalte gesturi ale presedintelui – pumnul lui Basescu din 2004 nu mai reprezinta nicio supriza.
Gestul se incadreaza perfect in imaginea lui Basescu pe care o stim atat de bine si cu care suntem obisnuiti – un personaj coleric, care se enerveaza repede, reactioneaza emotional mereu, plange si rade cu aceeasi usurinta, injura si isi face cruce cu aceeasi degajare. Sa ridice acum primul pumnul cel care se simte fara de vina si sa dea cat il lasa inima in Traian Basescu.
PS: Despre “maretia” personajului politic Dinu Patriciu, despre revenirea sa in politica din lumea “Adevarului” cel depolitizat, despre memoria petrolistului recuperata, in sfarsit, dupa cinci ani de zile brusc si fix in ultimele zile de campanie pentru turul II al alegerilor prezidentiale, despre toate acestea…. e suficient atat.
Vineri, 27 Noiembrie 2009
Iulian Leca / Ziare.com
Scris de George Roncea
Miercuri seara a avut loc adevărata dezbatere electorală, cea mult aşteptată de toată lumea – Băsescu contra Patriciu şi Sorin Ovidiu Vîntu. Mogulii au boxat însă cu umbra, Traian Băsescu nefiind invitat, ci doar invocat şi atacat în fel şi chip, la nivel aproape visceral de Patriciu. Vîntu s-a mulţumit să precizeze că Iliescu şi Năstase au reprezentat şi reprezintă febleţea Domniei Sale. Ieşirea publică a acestora a fost însă unul dintre cele mai nefericite excerciţii de PR, virilitatea mentală a mogulilor împreună adunaţi dezamăgind până la lehamite.
Singura pată de culoare a emisiunii a fost Andreea Pora, care le-a ţinut piept bărbăteşte mogulilor lu’ peşte, cu o admirabilă stăpânire de sine. Mogulii au clacat, intrând într-un discurs vituperant, acru, şi inspirând de la un punct încolo amuzament. Amuzament maxim după ce o fătucă de Trust tare-n clanţă şi-a înghiţit clanţa când Vîntu i-a zis în direct că tocmai i-a tăiat 50 la sută din salariu. Dacă ăştia sunt marii moguli în faţa cărora tremură sutele de securişti şi miile de lătrăi din presă şi de aiurea, atunci putem să ne spălăm pe cap cu ei.
S-au dovedit a fi un fel de tigri de hârtie, nişte neni cu un limbaj incoerent, un accent, la Vîntu, pe alocuri ridicol, fraze gongorice şi răsuflate, gargară propagandistică şi isteroidă de nivel Roxana Iordache, pe scurt – penibil. Ieşirea intempestivă a mogulimii pe Realitatea TV arată mai degrabă că li se strânge funia de par.
De ce fac efortul de a amplifica mesajul plăpând al lui Geoană mogulii? Deoarece nu au reuşit, în pofida uriaşei logistici şi a avalanşei mediatice, să influenţeze cu adevărat românii pentru a le acorda credit „reformatorilor“ lui Ion Iliescu. „Mişcarea de rezistenţă“ a informatorului Voiculescu s-a întâlnit cu „Revoluţia bunului-simţ“ a rusofilului Patriciu şi cu „Noi vrem respect“ a ex-puşcăriaşului şi ex-crocului Vîntu. Ce a ieşit? Un fâs. Sloganul lor „Jos cu tiranul care distruge sistemul «democratic» al lor, pentru ei şi (doar) în folosul lor“ n-a prins la popor.
Referendumul iniţiat de Traian Băsescu a adus peste nouă milioane de români la vot, deşi maşina de tocat mediatică a mogulimii s-a dat peste cap încercând să blocheze participarea oamenilor la vot. Şi ceata mogulimii, şi Iliescu au încercat disperaţi să descurajeze prezentarea la vot la Referendum. Un oengist de stat, ca Pârvulescu, la RealitateaTV, a lansat ideea dragă lui Iliescu că, oricum, referendumul (prefraudarea, cum îi zicea el) chiar dacă trece, nu produce niciun efect, ceva de genul“ staţi acasă, că mergeţi degeaba la vot. Dar dacă nu produce niciun efect, de ce era atât de disperat să ne convingă să stăm acasă, s-au întrebat probabil mulţi dintre cei care l-au auzit.
Românii i-au umplut de respect cu un vot de blam peste ochi. Prezenţa la vot a fost o înfrångere usturătoare pentru Trusturile mogulifere, Intact şi Realitatea-Caţavencu.
Trompetiştii care anunţau victorioşi un absenteism masiv la alegeri şi-au înghiţit muştiucurile şi s-au ascuns în galeriile şobolanului rozaliu, pe unde se tot cotzăiesc şobolanii lui Ilici. Antonescu, liberal cum e Patriarhul Ciobotea reper moral (desigur nu se pune Geoană, cel mai fără de repere morale dintre ambasadorii României la Washington), deşi a avut suportul personal al lui Vîntu, n-a făcut nicio brânză.
După cât i-au mai suflat în fund lui Crin Vîntu şi Voiculescu, acesta a ieşit imediat după vot să acuze cârdăşia lor în fraudarea alegerilor… plângându-se de manipularea de la Antene şi Realitatea.
Adevărata Revoluţie a bunului-simţ a fost votul pentru Referendum
Faptul că a trecut referendumul este încă un semn că Băsescu are suport mai mare decât gaşca Iliescu-Geoană. Poporul a punctat, iar acum crapă fierea de ciudă în bătrânul bolşevic Iliescu-KGB. Adevărata revoluţie a bunului-simţ a fost la votul pentru referendum.
Pentru reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane, validarea referendumului înseamnă modificarea ulterioară, de către Parlament, a Legii 35/2008 privind alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului.
Acest lucru se întâmplă după ce referendumul este validat de prezenţa la vot a cel puţin jumătate plus unu din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. Astfel, pentru ca opinia majorităţii alegătorilor să fie luată în considerare şi referendumul să fie validat de către Curtea Constituţională, trebuiau să se prezinte la urne şi să voteze în cadrul referendumului un număr de 9.173.699 persoane din cei 18.347.397 alegători înscrişi în listele electorale.
Potrivit legii, devine obligatorie opţiunea electoratului care va întruni cel puţin 4.586.849 de voturi, respectiv majoritatea voturilor valabil exprimate în cadrul consultării populare. În cazul propunerii de trecere de la parlament bicameral, cum este în prezent, la parlament unicameral, aceasta nu poate deveni obligatorie indiferent dacă pragul de voturi favorabile este atins, deoarece vizează modificarea Constituţiei, pentru care este prevăzută o altfel de procedură. Pentru modificarea Constituţiei trebuie să fie organizat un „referendum naţional pentru revizuirea Constituţiei“, consultarea populară care a avut loc duminică, 22 noiembrie, fiind doar un „referendum naţional referitor la probleme de interes naţional“.
Potrivit legii, în România, suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum, iar referendumul naţional constituie forma şi mijlocul de consultare directă şi de exprimare a voinţei suverane a poporului român.
Ideea Referendumului în ziua alegerilor, inspirată de Părintele Justin Pârvu
Ideea organizării unui Referendum în ziua alegerilor i-a fost insuflată, să zicem, preşedintelui de către Părintele Justin Pârvu, arhimandritul din Codrii Neamţului, cel duşmănit de moarte de patriarhul-simbol moral al lui Geoană. Părintele Justin Pârvu, în urmă cu patru luni, s-a adresat preşedintelui, rugându-l să organizeze un Referendum pentru Libertate, respectiv pentru libertatea românilor de a decide dacă vor să fie urmăriţi şi însemnaţi ca oile cu sisteme de supraveghere biometrice, introduse în documentele personale, idee care i-ar fi fost dragă lui Stalin.
Inspirată de noii bolşevici (dacă avem în vedere că şefa diplomaţiei Uniunii Europene, Catherine Ashton, este fostă colaboratoare a frontului invizibil sovietic, iar cel care era cât p’aci să ajungă preşedintele Uniunii Europene, Vaclav Klaus, era un fost kaghebist) de la cârma noii uniuni sovietice a Europei de vest. Traian Băsescu a preluat ideea, „a prelucrat-o“ puţin şi astfel ne-am ales cu un Referendum de toată frumuseţea în ziua votului.
Suveran, poporul a dat cu tifla cârmacilor celor dibaci ai naţiunii, mogulii cu gârbaciul, şi 80% dintre electori au votat pentru parlament unicameral.
Ziarul CURENTUL PDF – Editie de colectie
PLUTONUL
Scris de Tia Serbanescu
Dacă te uiţi la desfăşurarea evenimentelor şi la suita lor mediatică, ai impresia că alegerile s-au încheiat şi că dl Geoană este deja preşedinte: l-a desemnat premier pe Johannis, a stabilit cu dl Antonescu „principiile“ acordului, a chemat FMI la Bucureşti iar dnii Fenechiu şi Niţă lucrează de zor la programul de guvernare stabilit cu dnii Patriciu, Roşca Stănescu, Năstase şi Meleşcanu şi aprobat apoi de dnii Patriciu şi Vîntu. Ideea ar fi că alegerea e gata făcută de organele superioare care au scutit electoratul de efortul opţiunii: dormi liniştit, FNI votează pentru tine. La fel de prevenitor s-a arătat clanul Grivco şi cu dl Johannis (aflat la Paris) căruia i-a făcut programul şi guvernul ca să nu se ostenească prea tare: premierule, iată guvernul şi programul tău. Nu ne trebuie decât poza ta pe afişe. Mesajul e clar: jocurile sunt făcute, calendarul e fixat, masa e aşezată, tortul e comandat – electoratului nu-i mai rămâne decât să pună degetul pe dl Geoană ca să începem o viaţă nouă, fără scandaluri, fără discordii, fără criză şi fără comentarii. Doar n-o să se certe dnii Voiculescu, Patriciu şi Vîntu când n-au de ce: separaţia averilor şi puterilor în clan e un principiu sfânt. Nimeni nu se bagă pe afacerea şi domeniul celuilalt naş, mai ales dacă are grad superior. Dl Băsescu a acuzat imediat întâlnirile dubioase din aceste zile: „este corect ca oameni politici importanţi să fie convocaţi la sediile mogulilor? Crede cineva că au discutat despre interesele cetăţenilor?“. Nu-i corect şi nu crede nimeni că au discutat despre interesele cetăţenilor. Dar ce politicieni se întâlnesc să discute despre cetăţeni? Să-şi strice pofta de mâncare? Să le stea trabucul în gât? Să fim serioşi! Nici dnii Băsescu, Videanu şi Berceanu nu se întâlnesc să discute aşa ceva. Pericolul adevărat este că triumviratul Voiculescu, Vîntu şi Patriciu tinde să preia controlul ţării. Pus în faţa acestui pluton de execuţie care mărşăluieşte cu icoana sf. Johannis, dl Băsescu a încercat să-l scuze: „îl consider pe Johannis un om onest, responsabil dar cam naiv, în spatele căruia se învârt rechinii dornici să-şi înhaţe prada după 6 decembrie“. Dl Băsescu e şi mai naiv dacă-şi închipuie că Johannis nu ştie ce-i în spatele lui. Ştie foarte bine dar preferă să fie „faţa umană“ a rechinilor şi să le ciugulească resturile alimentare dintre dinţi decât să fie atacat de ei. Vorba neamţului: lucrurile cele bune sunt trei. Necazul e că ajung la cei răi.
Citeaza acest articol pe saitul tau
Scris de Victor Roncea
Generaţia ofiţerilor de informaţii care şi-au făcut datoria faţă de ţară şi sub dictatură şi după instaurarea falsei democraţii îşi spune, în sfârşit, cuvântul. După 20 de ani de aşteptare, mărturii, date şi documente despre evenimentele premergătoare loviturii de stat din decembrie 1989 sunt scoase la lumină de generalul de brigadă (r) Aurel Rogojan. O carte care va da insomnii multor figuranţi şi actori ai „revoluţiei“, dar şi scenariştilor şi regizorilor ei. Fost şef de cabinet al generalului Iulian Vlad la momentul adoptării „soluţiei violente“ pentru România, profesorul de contraspionaj a contribuit la edificarea noilor structuri de apărare a securităţii naţionale în măsura în care diversele regimuri succedate după 1989 şi-au dorit acest lucru. Sintagma „naţional“ a devenit însă, în aceşti ultimi 20 de ani, din ce în ce mai acut, un concept proscris. Dacă succesoarea comunismului, globalizarea forţată a lumii, va continua în acelaşi ritm, dragostea de ţară va fi în curând interzisă prin lege, impusă „democratic“ de la Bruxelles, Washington sau Moscova. Generalul Rogojan demonstrează însă că românii au încă suficiente resorturi ale rezistenţei. Unul dintre acestea este informaţia. „Facem parte din generaţiile care au şansa să poată înţelege mai bine prezentul, prin prisma experienţei trecutului, iar asta înseamnă că viitorul mai depinde, încă, şi de noi. Altfel, vom lăsa urmaşilor o lume şi mai nesigură… Este momentul să ajutăm istoria să se elibereze de cenzura învingătorilor momentani, care nu sunt niciodată cei definitivi“, ne spune, încurajator, generalul Aurel Rogojan. „1989. Dintr-o iarnă-n alta… România în resorturile secrete ale istoriei“, publicată de Editura Proema, se va lansa sâmbătă, la ora 14.30, la Sala de evenimente 7.7. din Pavilionul central al Târgului de Carte „Gaudeamus“. Prezentăm în exclusivitate un extras din această lucrare importantă pentru recuperarea adevărului istoric, urmând ca în numărul următor să revenim cu detalii inedite, publicate în premieră, despre generalul Iulian Vlad şi ultima noapte a regimului Ceauşescu.
Victor Roncea
Adevăratele conştiinţe revoluţionare s-au retras discret
Evenimentele din decembrie 1989 au avut ca suport iniţial dezordinile şi violenţele stradale. Apoi, au apărut „detaşamente“ ale tinerilor care, bine organizaţi şi disciplinaţi, au chemat populaţia să li se alăture, scandând „Fără violenţă!“. Asta şi în replică la excesele unor agitaţi puşi pe distrugeri şi provocări.
Desigur, în ceea ce priveşte participanţii la evenimente, au existat şi excepţii notabile, dar numai cu titlu de excepţie. Conştiinţele revoluţionare aveau să apară în cel de-al doilea şi al treilea val al evenimentelor, pentru ca ulterior să se retragă…
În fapt însă s-au confirmat învăţămintele evenimentelor istorice similare în care ceea ce un important protagonist al evenimentelor avea să numească „pegra socială obsedată de căţărarea în fotoliile puterii“ constituie suportul oricărei insurgenţe, numai că „pegra avidă de o nouă dictatură, a străzii, nu trebuie să se caţere în acele fotolii“. Fără comentarii. Acest crez l-a călăuzit pe respectivul protagonist atât ante, cât şi post factum comploturilor în iţele cărora s-a aflat ori s-a implicat. Nu sunt puţini cei care ştiu şi partea de adevăr pe care cel în cauză nu şi-o mai aminteşte.
Se menţionează în diverse referiri, mai mult sau mai puţin de luat în seamă, despre conspiraţiile şi conspiratorii împotriva lui Nicolae Ceauşescu. În istoria regimurilor politice de sorginte comunistă asumată, luptele interne fratricide pentru putere au fost regula, iar nu excepţia.
Nu toate persoanele despre care s-a acreditat ideea că au fost disidenţi întruneau condiţia esenţială necesară pentru acest statut. (…) Filosofia politică şi acţiunea de opoziţie cu logo-ul „Ridică-te tu, să mă aşez eu“ nu generează disidenţi, ci oportunişti.
Iliescu, alesul lui Gorbaciov
Ion Iliescu era menţionat public ca posibil succesor al lui Nicolae Ceausescu, după un articol din „Time Magazine“, într-o ediţie specială „Who’s Who“ pentru România – editată, în 1989, în R.F. Germania, de Juliusz Stroyanowski – în care la poziţia „519, Ion Iliescu“ se menţiona „(…)în septembrie 1987,într-un articol de o pagină, publicat în săptămânalul Uniunii Scriitorilor din România – «România Literară» – a cerut o mai mare libertate a informaţiei şi schimbări în relaţiile sociale şi politice în scopul învingerii inerţiei şi alienării. Se zvoneşte că Iliescu ar fi alesul lui Gorbaciov la succesiunea P.C.R.“.
Cu mai mulţi ani în urmă însă, când era prim-secretar al Comitetului Judeţean Iaşi al P.C.R., Ion Iliescu a înconjurat de câteva ori Copoul, purtând o lungă convorbire cu academicianul Cristofor Simionescu. Acesta, entuziasmat, s-a confesat laudativ că a avut marele privilegiu de a avea o convorbire remarcabilă cu primul secretar, în care el îl intuieşte pe viitorul preşedinte al României. Comentariul a ajuns la urechile Elenei Ceauşescu…
Ori de câte ori se punea pe undeva problema unei alternative la Ceauşescu, existau şi „suspecţii de serviciu“. Ion Iliescu a fost cel mai longeviv şi norocos dintre ei.
Cazul lui Mircea Dinescu era unul aparte. Tot timpul a existat supoziţia, cu nimic răsturnată până în prezent, că „disidenţa“ sa era partea vizibilă – şi de acţiune – a cuplului reprezentat de socrii săi, Ludmila Loghinovskaia şi Albert Kovacs, ale căror antecedente şi relaţii erau de mare interes.
Structural, M.D. era un risc permanent pentru activitatea secretă a oricărui serviciu. Pentru acţiuni făţiş diversioniste şi provocări era însă operatorul aproape ideal. (…)
La Uniunea Scriitorilor era un nucleu de „front“ al K.G.B.- ului
Surprinzător, nucleul era alcătuit din tineri scriitori, dar şi responsabili de cinematografe, cronicari de film ş.a., pretinşi critici ai lui Ceuaşescu, pentru că nu-i lăsa să scrie despre transformările şi noile realităţi din Uniunea Sovietică. Unii s-au legat cu lanţuri de grilajul porţii Uniunii Scriitorilor şi au chemat la faţa locului corespondenţii presei sovietice, acreditaţi la Bucureşti. (Cazul Mircea Popa – nota red) Azi, unii din acel nucleu se află în prospere relaţii cu „foşti“ ai serviciilor sovietice… Îl aduc pe fratele Kondiakov la Palatul Victoria, fac privatizări de succes, se angajează ca mercenari -“analişti“ şi „consultanţi“ – prin partide, staffuri electorale şi pe lângă lideri politici…(…)
Cum erau recompensaţi unii dintre aceşti „activişti de front“ ai K.G.B-ului? Primeau periodic (cam la două săptămâni) coşul cu produsele alimentare mult râvnite în acele vremuri de numeroase „lipsuri şi greutăţi“ (caviar, votcă, mezeluri, carne, batog, ulei, fructe exotice, cafea, dulciuri etc.), livrat în faţa porţii dintr-o maşină cu nr. T.C. (Taxi Creditar) a Ambasadei U.R.S.S. Chiar şi numai acest fapt în sine exprima până unde au întins ruşii coarda…
Andrei Pleşu, conferenţiar la Securitate
De departe, filosoful şi esteticianul Andrei Pleşu era cel mai solid în concepte. Inteligenţa sa, receptivă la persuasiunile „ofiţerului de caz“, l-a determinat la un gest de „spovedanie a unui învins“, nu în sensul în care a făcut-o Panait Istrati, dar cu cert efect de „captatio benevolentie“. A fost invitat să conferenţieze în faţa ofiţerilor din Securitate, la Casa de Cultură a Ministerului de Interne, despre curente şi tendinţe în artă. A avut o bună audienţă şi s-a bucurat de aprecieri sincere. I s-a rezervat „un exil“ confortabil la Tescani.
Ce făcuse periculos? Îl însoţea pe Mircea Dinescu la diversele întâlniri prilejuite de evenimentele organizate de ambasadele occidentale la Bucureşti, deoarece poetul, deşi beneficiase de o bursă postacademică în Marea Britanie, nu deprinsese limba şi avea nevoie de un interpret cu ştaif.
Măgureanu, „ăla cu Trabantul“
„Ăla cu Trabantul“, cum îl ştia Elena Ceauşescu pe domnul Virgil Măgureanu – că de la ea i s-a tras -, a fost „detaşat“ la Muzeul Judeţean din Focşani pentru ca să nu-l mai întâlnească pe Ion Iliescu, dar mai ales pe generalul Militaru.
Deoarece fusese „în sistem“, exact acolo de unde – după cum spune legenda – „se iese numai cu picioarele înainte“, domnului Virgil Măgureanu nu i s-a dat importanţă… A fost iniţial omis. Însă cineva l-a pârât Cabinetului 2 şi Elena Ceauşescu a întrebat: „Da’ ăla cu Trabantul care-i?“. „Îl căutăm, nu-i avem identitatea completă“ – a fost răspunsul. Parţial exact, fiindcă un ofiţer – din exces de zel, dar şi din comoditate – i-a schimbat naţionalitatea, iar şeful Departamentului Securităţii Statului i-a trimis pe ofiţerii superficiali la arhiva actelor de stare civilă, pentru a-i reconstitui arborele genealogic.
Troika Iliescu-Măgureanu-Militaru şi cuplul informativ Pleşu-Dinescu
Individual, fiecare dintre cei menţionaţi „se afla în nişte cărţi“. Şi… atât. După prinderea în flagrant a reţelei complotiste coordonate de Vladimir Volodin, şi difuzarea „scrisorii celor şase“, erau anticipate şi alte evenimente. Ceauşescu a considerat că, preventiv, Iliescu-Măgureanu-Militaru şi Dinescu-Pleşu trebuie împiedicaţi să se întâlnească, pentru a nu se organiza. Dislocarea din Capitală a domnilor Pleşu şi Măgureanu, ca şi a altora aflaţi în situaţii relativ asemănătoare, a fost o decizie politico-administrativă, dispusă pe linie de partid, ca şi în cazul a câtorva dintre semnatarii scrisorii celor şase. (…)
Horia Sima a avertizat România că urmează o lovitură de stat violentă
Cu prilejul participării lui Horia Sima la şedinţa de la Paris a „Consiliului Secret“, conducerea legionară a fost pusă în temă că României i se rezervase soluţia violentă a schimbării regimului şi că, dintre toţi pilonii de rezistenţă ai acestuia, numai Securitatea urma să se afle pe direcţia loviturilor principale. Comandantul Horia Sima, alias profesorul Georgescu Lugojanu, a făcut ca acest avertisment să ajungă în ţară.
General Aurel Rogojan
„1989. Dintr-o iarnă-n alta… România în resorturile secrete ale istoriei“ – Editura Proema
Preţul marii trădări naţionale
Anul trecut, în perioada 10-11 iunie 2008, Note ce păreau ale SRI au fost trimise de pe o adresă de mail cu indicativul UM 0201 – se pare un indicativ militar al STS – mai multor ziare şi au fost publicate însoţite de comentarii diverse. Tabăra presei PC-PSD – “Jurnalul”, Antena etc, le-a dat drept “intoxicări”, mai ales că era menţionat – pe langă Ion Iliescu – şi numele lui Voiculescu.
Notele SRI consemnau unele mişcări artistice ale regizorului, Bunicuţa bolşevică ce trasa indicaţii echipei primadonei, doctorul “independent”.
Sifonarea către presă a fost dezminţită urgent de către purtătorul de cuvant al SRI, Marius Bercaru, care a afirmat că notele “seamănă cu cele utilizate de SRI”, dar, vezi Doamne, ar fi fost contrafăcute, iar Ion Iliescu a susţinut acelaşi punct de vedere, afirmÂnd că totul e o făcătură şi că el nu ar fi vorbit în viaţa lui despre campania lui Oprescu, d-apoi să pună la cale organizarea acesteia.
SRI-ul a susţinut că instituţia condusă de George Maior nu are în atribuţii supravegherea informativă a activităţilor cu caracter politic desfaşurată de liderii diverselor partide, atÂt timp cÂt nu constituie o ameninţare la adresa siguranţei naţionale. BătrÂnul sforar Ion Iliescu, cu obsesia sa pentru lovituri de stat cu hoarde de mineri şi acţiuni subversive, a constituit însă dintotdeauna o ameninţare la adresa siguranţei naţionale. El însuşi este de fapt o ameninţare ambulantă (real and prezent danger) la adresa romÂnilor încă de pe băncile şcolilor moscovite de unde şi-a tras snaga.
Anul acesta, a venit confirmarea clară şi indubitabilă că notele transmise redacţiilor de cineva din breasla securiştilor de bine erau autentice. În transcrierea din nota SRI a discuţiei conduse de Ion Iliescu apărea următorul pasaj: “Cozmâncă va mobiliza resursele echipei sale. Octav ştie ce are de făcut ca mobilizare”.
Cozmâncă, unul dintre dinozaurii sistemului de partid, fost preşedinte executiv al PSD, secretar general şi unul dintre principalii directori de campanie ai formaţiunii conduse de Ion Iliescu până în 2004, a ajuns, după cum se ştie, în vârful “mobilizării” lui Oprescu, nu fără un mic scandal de formă cu partidul-mamă. Cică fiorul moral şi revelaţia mistică l-au zdruncinat pe hipopotamul utecist din menajeria lui Ion Iliescu, cadristul de partid “cel mai priceput în mobilizare” şi, brusc şi dintr-o dată, omul de bază al lui Ion Iliescu a sărit în tabara “independentului”, cu care nu ar mai fi avut niciodată de-a face.
Pentru restul lumii, a ieşit la iveală adevărul că notele SRI scoase la lumină de presă conţineau date autentice, confirmate cu vârf şi îndesat de evenimentele aflate în derulare. Acele blamate bileţele, considerate apocrife şi respinse violent de Ion Iliescu, la trecerea unui an de la apariţia lor pe piaţă, s-au confirmat.
Redacţia noastră se află de mai multă vreme în posesia unor alte “bileţele” găsite în apropierea redacţiei, care ne-au atras atenţia deoarece conţineau elemente de identificare specifice. Iliescu, mare intrigant şi sforar, repetă faza care a precedat eliminarea lui Petre Roman organizand “ostilităţile” în vederea eliminării lui Băsescu. Personal, mă aştept la orice dinspre moroiul (strigoiul n.n) bolşevic Ion Iliescu, esenţa răului şi blestemul istoric pentru acest popor. Ca şi în notele precedente, se observă în actualele informări că Iliescu este regizorul, “cappo di tutti capi”. Nu le-am dat însă publicităţii aşteptand să vedem ce se confirmă şi ce nu, pentru a nu ne expune unei dezinformări grosolane.
Ultimele evenimente au demonstrat că informaţiile explozive cuprinse în interceptările ambientale sunt mai mult decat autentice, astfel că oferim şi publicului fotocopiile notelor găsite la colţul străzii, fără a ne mai face iluzii că vreodată cineva ar recunoaşte cine şi de ce le-a scăpat pe jos.
Propunerea de valorificare nu intră în atribuţiile noastre. Informaţia cuprinde sumarul discuţiilor purtate de către cei vizaţi pe teme de interes economic cu referire la repere industriale aflate în atenţia Div. noastre. Segmentele principale extrase din contextul dialogului sunt cuprinse în nota rezumativă de mai jos. La mapa info. se găsesc în amănunt restul datelor.
Cadrul general al discuţiei a reliefat aspectele campaniei electorale şi mai ales perspectiva turului doi al alergerilor. Adrian Năstase şi-a exprimat părerea că nu vor fi prezenţi cei peste nouă milioane de alegători necesari validării Referendumului propus de Traian Băsescu, iar Ion Iliescu a revenit asupra subiectului afirmând că trebuie explicată populaţiei lipsa de rost a acestei manevre care ar ameninţa statul de drept. Mircea Geoană a intervenit reiterand punctul de vedere al lui Adrian Năstase şi susţinÂnd că principala problemă o reprezintă obţinerea sprijinului total al liberalilor pentru susţinerea sa în turul doi. Şi-a exprimat ideea că mesajul lui Antonescu este slab şi acesta nu va reuşi să ridice partidul, dar că procentele sale contează deşi la nivel local este posibil să nu se ralieze unele organizaţii mai ales în Ardeal. Situaţia din Ardeal este sensibilă, a precizat Ion Iliescu, dar Viorel se va ocupa să compenseze prin accesarea liderilor maghiarimii – el este cel mai potrivit în solidarizarea celor de la UDMR. Viorel poate merge pe ce vor ei mai mult, pe autonomie locală extinsă – chiar cu includerea zonei Mureş, Cluj, Oradea, deoarece oricum nu vor face logistic şi deficitul de imagine se va echilibra cu timpul. Trebuie stranse randurile şi dată imaginea de forţă în plan public, a mai afirmat Ion Iliescu, indicandu-i lui Adrian Năstase să ia legătura cu Dinu Patriciu pentru a-l linişti cu Romgazul, unde au marşat puternic mai înainte şi udemeriştii. Interesul asupra obiectivului este mare, iar dinspre partea noastră ar fi fost de folos un acord ferm pe mai mulţi ani cu Rusia, cu garanţii serioase. Mircea Geoană a afirmat că are toate garanţiile şi că vor fi şi semnate nişte protocoale cu rol informal la proxima vizită la nivel oficial. Partenerii noştri de la Moscova nu sunt convinşi că putem asigura stabilitatea investiţiei, dar un regim politic consolidat ar aduce beneficii importante. Ei sunt pregătiţi să investească masiv şi vor veni dacă sunt agreaţi, a mai întărit Mircea Geoană. Oltchimul este o problemă, se vor supăra mulţi dacă îl cedăm lui Voiculescu, pe de altă parte nu avem de ales, altfel riscăm să ne alegem cu inamiciţii de care nu avem nevoie, a zis Adrian Năstase, iar Ion Iliescu a completat că înţelegerea rămâne înţelegere şi Voiculescu este un partener loial care trebuie să rămană alături de noi. Vîntu vrea şi Poşta, şi CEC-ul, a spus Mircea Geoană, nu se poate să pierdem CEC-ul, iar Poşta este oricum în mare parte sub controlul său, aşa că nu va fi o problemă, deşi la nivel de imagine se vor genera teme conflictuale. O să-l ajutăm în schimb şi noi, şi Voiculescu la patrimoniul UGSR. Are el grijă să-şi acopere golul de imagine, a intervenit Adrian Năstase, iar Ion Iliescu a închis această parte a discuţiei recomandând concentrarea pe următoarele puncte legate de contextul desfăşurării planului de campanie.