Ei, barem am aflat (mai repede decât ne-am fi aşteptat) ce înseamnă „să faci altfel de politică“ în interpretarea, de dreapta „autentică“, a dlui Crin Antonescu: să-ţi duci procentele calde plocon la dl Geoană băgându-ţi astfel singur atât viitorul politic cât şi PNL în închisorile comuniste ale PSD. În graba „normalizării“ relaţiilor din secta Grivco, participanţii au început-o cu sfârşitul – l-au reales pe dl Johannis premier şi i-au umplut guvernul cu mari competenţi în moartea pasiunii ca Orban, Fenechiu, Nica şi Ponta – riscând să-şi piardă capul: şi dacă având atâţia „naşi“ (Vîntu, Patriciu, Voiculescu, Iliescu), dl Geoană rămâne în incubator cu ombilicul netăiat? Au mai păţit-o şi alţi micuţi. În calitate de ursitoare ale răului cel mai micuţ, dnii Iliescu şi Patriciu şi-au îmbrăcat pe dedesubt puloverele cu care au înhăţat revoluţia şi au început să dea decrete: „Băsescu trebuie să dispară“ şi respectiv „Băsescu nu va mai câştiga“. Chestiunea e că nu dl Iliescu stabileşte cine trebuie să dispară (ca la revoluţie şi mineriade) şi nu dl Patriciu decide cine câştigă (ca la Bursă, cu Rompetrol) – ci electoratul. Dl Patriciu confundă voinţa electoratului cu obiectivele stabilite săptămâna trecută la întâlnirea cu foştii generali de securitate Iulian Vlad şi Mihai Caraman şi cu omologul Năstase. Dar cum de-a lipsit dl Guşă de la instructaj? O fi fost iarăşi la Moscova? Câteva zile mai târziu, cuplul Patriciu-Năstase s-a întâlnit la Fundaţia conspirativă a dlui Patriciu cu subordonaţii Meleşcanu şi Roşca Stănescu unde „au discutat măsuri şi strategii economice“. Nu, zău? Ce strategii la Roşca? Un şantaj proaspăt? Un alt scenariu cu terorişti? Există în „unitatea“ din jurul dlui Geoană şi în agresivitatea deformatorilor de opinie ai clanului Grivco o disperare de-a dreptul existenţială. E clar că indivizii aceştia ar pierde mai mult decât alegerile – dacă pierde dl Geoană: pierd puterea politică ocultă, o groază de bani şi controlul economiei. Adio returnări ilegale de TVA, adio privatizări aduse cu Poşta Română la domiciliu, adio miniştri de finanţe venind cu mapa la uşa mogulilor, adio loturi în plic cu zeci de hectare. Dacă nu mai curge nimic din conductele statului în butoaiele lor, ofiţerii capitalismului riscă să ajungă şefi de angro vânzând carpete arăbeşti şi ţigări – în loc de petrol, energie şi minereuri. Ceea ce arată că toţi s-au întins mai mult decât le este creierul, oriunde s-ar afla acesta. CURENTUL PDF despre Vintu si Patriciu
Disperarea mogulilor agită „Coaliţia iepuraşilor“ Scris deVictor Roncea
În timp ce perdanţii primului tur al alegerilor prezidenţiale se produc cu ruj pe buze în faţa camerelor de luat vederi, maşiniştii acestora, patronii trusturilor Realitatea-Caţavencu şi Adevărul, se întålnesc, tot la vedere, la vilele lor din cartierele burgheziei roşii, Primăverii şi Dorobanţi. Acţiunile lor conspirat-deconspirate trădează însă disperarea generalizată a mogulilor media. Fideli principiilor militare ale organelor lor de securitate privată, noii nomenklaturişti miliardari încearcă o diversiune clasică sintetizată de Sun Tzu în „Arta Războiului“: „Prefă-te slab cånd eşti puternic şi puternic cånd eşti slab“, cel din urmă fiind cazul lor. „Curentul“ a reuşit să afle ce stă în spatele manevrelor tactice ale Coaliţiei ticăloşiţilor. Să ne explicăm: dacă fostul liberal Crin Antonescu afirma în campanie despre Mircea Geoană că este „iepuraşul lui Hrebenciuc“, iar moştenitorul lui Iliescu îi replica maliţios trădătorului lui Brătianu că este „iepuraşul lui Patriciu“, ieri cei doi au parafat, caraghios, o adevărată „Coaliţie a iepuraşilor“, în care lupii şi vulpile bătråne se împuiază, însă, printre tufişurile din strada Paris. Tot ieri, aparatul informativ specializat al lui Sorin Ovidiu Vîntu a lăsat să-i „scape“ – pentru a doua oară în numai două zile – pe un site la care este acţionar prin intermediari, că s-a întreţinut cu „arhitectul“ Coaliţiei anti-Băsescu „despre afaceri“, la căsuţa sa cu vedere spre Piaţa Quito şi, pe vremuri, spre ferestrele Ambasadei Cubei şi cu accesare pe două părţi, şi dinspre strada Paris, şi dinspre strada Praga. Tot ieri, premierul-fantomă al guvernului GRIVCO, Klaus Iohannis, susţinea că este dispărut în ceaţă chiar la Paris, oraşul, deşi alte surse, independente, afirmau că se află într-o excursie organizată, la Berlin. În slalom printre toate numele de capitale europene, oligarhul Dinu Patriciu a reuşit să adaste la poarta mogulului Sorin Ovidiu Vîntu după ce cu o zi înainte îi convocase la vila sa din Primăverii, pretins sediu al Fundaţiei Dinu Patriciu, pe santajistul „Ziua“ Sorin Roşca Stănescu, pe fostul angajat Rompetrol Teodor Viorel Meleşcanu şi pe fostul premier penal Adrian Năstase. Portdrapelul corupţiei PSD, care îl scutise pe nabab de plata unor datorii de 725 milioane de dolari în 2003, transformându-le în acţiuni şi amânând cu şapte ani plata lor, a declarat lacunar că şi-a vizitat „un prieten“. Să tot devii miliardar cu astfel de prieteni… Informaţia a fost „sifonată“ public – culmea! – printr-o publicaţie de bază în campania de minciuni a Trustului SOV – „Academia Caţavencu“, la care acţionarii deontologi în civil au fost îmbogăţiţi peste noapte de acelaşi Dinu Patriciu pe care, chipurile, îl „dădeau în gât“, profesionist. Miza „dezvăluirii“ întâlnirii „de culise“ asezonate cu fotografii de filaj paparazzian, preluată pentru picanteria personajelor şi răspândită rapid fără comentariu critic, este exact contrară celei crezute de naivi. Personajele implicate în ambele fonfleuri de presă sunt cadre specializate în informaţii care nu comit indiscreţii decât dacă vor. Din această perspectivă, deducem că protagoniştii doresc să pară mai tari decât sunt, că fac şi desfac guverne din umbră, că sunt mogulii triumfători de deasupra României, că Băsescu – catalogat de cei doi moguli drept „comunistoid“ şi „cretin“ – ar trebui să tremure de frica miliardelor lor de euro şi a maşinăriilor lor de dezinformare şi manipulare în masă. Stratagema lor boantă se întoarce însă împotriva propriilor interese: românii sunt scârbiţi de aranjamentele din spatele uşilor închise şi aroganţa mogulilor cu Bentley-urile lor aurite.
Sabotaj la Băsescu
După cum vă spuneam la început, Realitatea media este cu totul alta – şi publicul trebuie să fie deja avizat că nimic din ce vede pe canalele mogulilor, la Realitatea sau Antene, nu este real. De altfel, ieri s-a observat din nou deformarea adevărului de către cele două trusturi. Precizările preşedintelui Traian Băsescu pe tema întâlnirilor mogulilor, transmise de la sediul său de campanie la ora 18.00, au fost sabotate şi obliterate de televiziunile de pseudo-ştiri. În schimb, Realitatea i-a rezervat un spaţiu special de lăbărţare preşedintelui prostănacilor, Mircea Geoană, pentru a-şi povesti toate amintirile pe care le are despre soacra sa, celebra Margareta Costea, unde se duc banii de campanie ai PSD, conform informaţiilor fostului ziarist Bogdan Chirieac. Transmis în direct doar de blogării independenţi şi de site-ul său, www.basescu-live.ro, Traian Băsescu nu a ezitat să-i asemuiască pe moguli cu nişte rechini hulpavi care se învârt avizi de sânge în aşteptarea înhăţării prăzii: Preşedinţia României şi, prin ea, statul român. Şi le-a dat şi o veste proastă, în finalul transmisiei pe Internet: pe 6 decembrie, mogulii vor fi loviţi de înfrângerea suferită ca urmare a votului popular şi se vor învârti în continuare, însă într-un ţarc bine închis. Ce nu ştia ieri preşedintele este că sarabanda întâlnirilor curat-murdare masca disperarea lor. Conform informaţiilor „Curentul“, agitaţia „la vedere“ a mogulilor care, în ciuda dosarelor lor penale şi a zecilor de amânări în instanţă, încă mai speră să scape de justiţie prin acapararea puterii, se datorează unui sondaj secret efectuat de Insomar după anunţul făcut de Crin Antonescu, prin care dă Partidul Liberal pe mâinile lui Ion Iliescu şi ale moştenitorului comunismului, Mircea Geoană. Sursele noastre afirmă – şi realitatea o va confirma în curând – o cădere spectaculoasă a aşteptărilor artizanilor Coaliţiei Roşii anti-Băsescu. Pe lângă electoratul autentic liberal, care, scârbit de profanarea memoriei Brătienilor, îl va vota pe Traian Băsescu, alte părţi importante din societate, care nu s-au exprimat la primul tur de scrutin, se mobilizează pentru preşedinte, fidele idealurilor anticomuniste, rezultatul sondajului fiind foarte asemănător celui de la Referendumul anti-Băsescu din 2007. Valul popular de simpatie pentru Băsescu va mătura din nou interesele oculte ale mogulilor. Adevăr şi Realitate. Comentati la
Scris deVictor Roncea
Fostul arhitect Dan Costache Patriciu, alias Dinu, a fost, la fel ca mulţi alţi guralivi anticomunişti de carton, un real profitor al regimului comunist. Dincolo de gheşeftul său de băgător la Arhitectură a generaţii de studenţi buni platnici, fără cercetarea organelor de control ale fiscului comunist, oligarhul de azi era un tovarăş binevenit în Orient, pe la curţile nababilor, de la banali şeici purtători de narghilea la adevăraţi lideri autocraţi, acum morţi, purtători de armament uşor şi greu, ca Saddam Hussein. Excursiile sale „constructive“, conform tradiţiei informative a propriei familii, nu se făceau fără acordul, sprijinul şi protecţia Securităţii Statului şi a organelor de partid ale regimului comunist. Ce se mai întâmpla „peste hotare“, din aceste puncte de vedere, era „başca“. Profit „balşoi“, ca să zic aşa. Relaţiile sale clientelare s-au perpetuat imediat după lovitura de stat din 1989. Petrolistul de paradă care se laudă că a obţinut primul certificat de afacerist al ţării, din mânuţele lui Petrică, Roman, şi lăbuţele lupului, Iliescu-KGB, s-a făcut peste noaptea cea lungă din decembrie 1989 stâlp al „liberalismului“. Peste ani, băieţaşul răsfăţat al nomenklaturii roşii, în frunte cu tovarăşa Elena Ceauşescu, micul fesenist al lui Silviu Brucan, Petre Roman, navetist-şef prin ţări străine, ca şi profitorul „Dinu“, s-a transformat şi el, din „os de ardelean“, în „os de liberal“. În timp ce regimul lui Iliescu îl transforma în miliardar din averea naţională a României, „Dinu“ se juca şi de-a politica şi-şi lua „aripi“, supervizat de vechii săi tovarăşi de drumuri. Un specialist al informaţiilor româneşti, profesor de contraspionaj, face într-un context mai larg unele precizări scriptice care, puse cap la cap cu amintiri din epoca recentă, devin faptice: „În privinţa PNL, o aripă liberală – dacă vă aduceţi aminte de «aripile» de atunci – s-a înfiinţat, însă, la un alt serviciu, şi de aici marea dihonie între unii şi ceilalţi. Şi între liberali, dar şi între directorii serviciilor respective. În fapt, unele dintre cele circa 120-130 de partide existente la un moment dat s-au înfiinţat prin «ordine de misiune»“. Punct.
De la capăt. În aceeaşi perioadă în care premierul PSD Adrian Năstase îl scutea pe „prietenul său“ oligarh Dinu Patriciu de plata unor datorii de 725 milioane de dolari, transformându-le în acţiuni şi amânând cu şapte ani plata lor, „distinsul“ viitor vânzător al Rompetrol şi miliardar avea o întâlnire de afaceri, „oneste“, cu un alt miliardar roşu, pălmaş al regimului comunist, Dan Voiculescu, zis şi Felix de GRIVCO. Cei doi plănuiau, acoperiţi de „liniştea“ regimului Iliescu şi plapuma corupţiei instituţionalizate, devalizarea Petromului. Conform stenogramei întrevederii de taină, artizanii de azi ai Coaliţiei anti-Băsescu şi patroni murdari ai unor trusturi de presă prostituată discutau – probabil la fel ca în întâlnirile recente avute cu Roşca Stănescu, Teodor Meleşcanu, Adrian Năstase şi Sorin Ovidiu Vîntu – despre promovarea „mediului de afaceri“ românesc.
Printre picături: „Am putea să derulăm operaţiunile bancare printr-o bancă rusească destul de solid. Am rezolvat, în principiu, fondul de rulment, am mers pe o cifră de 30-40 de milioane pe lună“, spune „Felix“, doct. „Dinu“ intervine: „Sorin Ovidiu Vîntu nu numai că a afirmat că este interesat de Petrom, dar acum este deja la Moscova să discute chestia asta cu Safin“. „Liberalul“ din el mai adaugă: „Mâine mă întâlnesc cu Iacubov şi ăsta e mai puţin sofisticat decât Hrebenciuc“. „Umanistul-conservator“ parafează înţelegerea şi creează paravanul: „Facem fifty-fifty şi-i băgăm pe americani în faţă, e bine?“. Păi cum să nu fie bine?! Chiar dacă afacerea nu le-a ieşit precum plănuiau, pentru că rechinii mai mari, de la Moscova, unde era plecat „Sorinache“, se pare că şi-au băgat austriecii mai mici la înaintare, restul planurilor lor măreţe pentru binele românilor s-au blocat, în 2004, de apariţia lui Traian Băsescu. Căpitanul ajuns preşedinte, deşi era fezandat ani buni de un veritabil şantajist de presă, n-a răspuns la comenzile „grupului de investiţii“ KAZ-GRIVCO-FNI, reprezentat de săracii „oameni de afaceri“ Patriciu-Voiculescu-Vîntu.
Au încercat să-l dea jos, prin Referendumul pus la cale pe pontoanele de la Snagov. Nu le-a ieşit. Apoi, după compromiterea manechinului Tăriceanu, au găsit o altă păpuşică, de data asta cu nume de floare: un Crin cules din fundul curţii lui Patriciu, tot de la Snagov. Ofilit prea devreme în faţa „prostănacului“ Geoană, i l-au oferit pe tavă stăpânului inelelor lor: lui Iliescu-KGB, tătukul derbedeilor comunistoizi cu ştaif şi avion la scară. „Liberalii“ roşi şi roşii, profitorii de aur negru ai regimurilor Ceauşescu-Iliescu-Constantinescu, păpuşarii decrepiţi ai Coaliţiei anti-Băsescu au vândut la kilogram ultimele rămăşiţe ale memoriei înaintaşilor liberali, făuritori ai României Mari. După 20 de ani, Iliescu-KGB a furat şi „revoluţia bunului-simţ“. Păcat, păcat de sângele vărsat…
Ciudat personaj mai e şi dl Crin Antonescu: în loc să-şi păstreze cele 20 de procente obţinute în alegeri măcar 2-3 zile şi să se bucure de ele, s-a grăbit să le aşeze, după numai zece ore, sub turul II al dlui Geoană (aşa cum anunţase dl Patriciu) prin încredinţare directă, fără licitaţie – în schimbul postului de premier pentru dl Johannis pentru care clanul Grivco a făcut o adevărată fixaţie. Dacă n-au altul mai bun în trei partide, asta e! Sau poate că PSD, PNL şi UDMR nu îndrăznesc să schimbe ce s-a stabilit la nivel oligarhic superior. Cu ocazia predării procentelor PNL în cadrul unui acord fatal cu PSD, dl Antonescu „a exclus orice negociere cu Traian Băsescu care este cel mai mare pericol pentru democraţia din România“. Cum l-o fi măsurat? În mineriade? În televiziuni închise? Şi cum de-a ieşit mai mare decât dnii Iliescu, Năstase, Hrebenciuc şi Vanghelie la un loc? Din două, una: ori dl Antonescu îi subestimează pe cei din PSD ori nici pentru dânsul dimensiunea nu contează. Văzând ce „confortabil“ se simte dl Antonescu lângă PSD şi dl Iliescu (şi nu numai dânsul ci şi alte victime de marcă ale acestora) s-ar zice că politicienii (ca multe din suratele lor din cea mai veche meserie) îi iartă mai lesne pe cei care le-au făcut rău dar nu-i iartă niciodată pe cei cărora le-au făcut ei înşişi rău. Liberalii l-au iertat pe dl Iliescu pentru mineriade dar nu-l iartă pe dl Băsescu pentru că l-au suspendat în 2007. Formula „exclud orice negociere“ sună ca o amintire: nu ne vindem ţara lui Băsescu, o dăm lui Iliescu să se bucure şi el, la 20 de ani de la revoluţie, de încă o victorie a socialismului multilateral dezvoltat cu PNL. Să le fie de bine! Disperarea dlui Geoană de a ajunge la Cotroceni e atât de mare – altfel te pomeneşti că-l dă soacra afară din casă! – încât ar promite orice. Refuzat a doua oară de PNL (care, în treacăt fie zis, l-a abandonat şi pe dl Constantinescu în 2000), dlui Băsescu nu i-a rămas decât să strige că strugurii liberali sunt acri şi că nu mai încheie nicio alianţă: „singurul aliat pe care mi-l doresc este românul“. Nici nu mai are altul. A fost izolat, conform planului: pentru ca „puloverele“ de la revoluţie să se regăsească şi să-l aplice era însă neapărat nevoie de un „dictator“ – aşa că, de trei ani încoace, dl Băsescu a fost declarat dictator şi tiran pe toate canalele caracatiţei. Bine lucrat! Dar să nu fim trişti: capitalismul merge înainte prin foşti securişti şi comunişti. Citeaza acest articol pe saitul tau
E oficial. Crin Antonescu, candidatul liberal la preşedinţie, cel care ne promitea un altfel de politică, o politică a bunului-simţ, este partenerul oficial al lui Marian Vanghelie, primarul care este de la sectorul 5, al guzganului rozaliu Hrebenciuc şi, nu în cele din urmă, al lui Ion Iliescu. Este vorba despre acelaşi emanat al revoluţiei care a şters pe jos cu partidele istorice, i-a hăituit pe liberali şi ţărănişti şi nu s-a lăsat până când nu i-a şters de pe faţa politicii româneşti. PNŢCD nu mai există practic în politica romånească, iar PNL-ul lui Crin Antonescu care dansează cazaciocul cu Iliescu şi Năstase nu mai are nicio legătură cu principiile liberalismului lăsate moştenire de Brătianu. Interesant e că din poza noii familii dominată de figura impozantă a Bunicuţei cu iz de comunism învechit, nu lipseşte nici Dan Voiculescu, semn că noua alianţă poate conta pe serviciile devotate ale Antenelor. Ce e trist în toată această poveste e faptul că nişte oameni au fost păcăliţi. Mulţi români au votat cu Crin Antonescu crezând în onestitatea pe care o clama şi-n dorinţa lui de a determina o schimbare a modului în care se face politică în România. Din păcate pentru ei, acei oameni nu ştiau că Antonescu acţionează la cheiţa învârtită de Dinu Patriciu. La nici 24 de ore de la închiderea urnelor, Crin Antonescu s-a dezbrăcat fără rezerve de haina bunului-simţ şi a anunţat tovărăşia cu guzganul rozaliu şi cu cel care a pus bastoanele în mâinile minerilor în iunie ’90. Ştiu mulţi liberali cu carnet de partid în buzunar cărora li se strepezesc dinţii numai la gândul de a fi tovarăşi de drum cu autorul almanahelor sau cu Ion Iliescu, autor de marcă al mineriadelor ş al loviturii de stat din decembrie ’89. Probabil ei vor sta acasă la alegerile din 6 decembrie sau vor vota cu Traian Băsescu, întrucât au declarat că mai bine le pică mâna decât să contribuie prin votul lor la revenirea la putere a lui Iliescu&co. În viitor, ca să nu mai insulte inteligenţa românilor, Crin Antonescu ar trebui să-şi pregătească deja afişele electorale în care să fie încadrat de noii săi colegi de drum, Hrebenciuc şi Vanghelie, şi vegheat părinteşte din spate de zâmbetul larg al lui Iliescu şi de trabucul lui Patriciu. Citeaza acest articol pe saitul tau
Scris deGeorge Roncea In urmă cu aproape o lună, în data de 27 octombrie, „Curentul“ publica un material intitulat „Crin Antonescu îl spală de sânge pe Ion Iliescu“, articol care a generat un mare număr de comentarii, atât pe forumul ziarului, cât şi în mediul online, unde a fost preluat de sute de internauţi şi comentat de alte câteva mii. Am marcat la vremea aceea o situaţie cu totul stranie pentru un liberal care pretinde că a empatizat cu Piaţa Universităţii, deşi Crin se afla la Tulcea în timp ce minerii lui Iliescu ne spărgeau capetele imediat după ce unităţile militare au deschis focul cu gloanţe de război asupra noastră la ordinul expres al „cârpei kaghebiste“. Crin Antonescu declarase „că Ion Iliescu este de apreciat pentru că în anii ’90 nu a pus Armata să împuşte oameni în Piaţa Universităţii“. Am demonstrat în paginile ziarului, publicând în întregime Jurnalul de luptă al Armatei din perioada 13-15 iunie 1990, că Ion Iliescu este principalul responsabil pentru deschiderea focului împotriva civililor sub pretextul că Armata luptă împotriva unei „rebeliuni legionare şi că trebuie să acţioneze ca atare“ – pentru a-l cita pe Ion Iliescu. Mai scriam atunci: „Să-l auzi pe liderul liberalilor Crin Antonescu cum îl ridică în slăvi pe criminalul ce a distrus 20 de ani din istoria României face cât o vizită în bestiarul grădinii zoologice a kominternului. Pe de altă parte, şi bătrâna cucuvea kominternistă şi-a găsit, în sfârşit, lăudătorul potrivit – un broscoi exoftalmic care orăcăie cretinisme – fără orice complex al bunului-simţ – pe orice post de televiziune din ograda GRIVCO-FNI. Pentru cei care au uitat, Ion Iliescu, din punct de vedere antropologic, un criminal cu mâinile roşii de sânge – este cel care în iunie 1990 a cerut şi coordonat reprimarea cu bestialitate a manifestaţiei din Piaţa Universităţii. În urma represiunii din iunie 1990, a rezultat un număr de 756 de răniţi, peste 1.300 de bucureşteni au fost bătuţi şi reţinuţi abuziv (între 2 şi 60 de zile), au «rezultat» 4 morţi prin împuşcare, 18 răniţi prin împuşcare recunoscuţi oficial, în realitate fiind peste 100 de persoane care au decedat, majoritatea în urma loviturilor primite în cap şi în alte părţi vitale, lovituri primite de la mineri, în 14-16 iunie. Ca unul dintre cei care au fost ţintă directă a gloanţelor trase la ordinul lui Ion Iliescu şi din toate aceste motive consemnate mai sus, cred cu tărie, astăzi, că Crin este un cretin, o javră neghioabă şi un jeg sub-uman, antropologic vorbind. Semnez şi susţin“.
Mulţi comentatori au fost de părere că greşesc asumându-i lui Crin Antonescu intenţia, premeditarea poziţionării în tabăra criminalului Ion Iliescu, blestemul României, pentru a-l cita pe defunctul Ticu Dumitrescu. Alţi comentatori au notat pe marginea articolului din „Curentul“ opinii pertinente, şi cu viziune aş zice acum, după ce asistăm la surprinzătoarele declaraţii de afecţiune lansate de Crin Antonescu la adresa lui Geoană, „demagog, laş mincinos, maimuţoi, handicapat“ – pentru a-l cita pe liderul PNL şi afirmaţiile sale din campania electorală. „Un oportunism de joasă factură l-a făcut pe Antonescu să-i lingă târtitza lui Iliescu, acum în context electoral. Orice calcul ar avea această Giocondă a liberalilor este evident unul idiot. Genul acesta de poziţionări distrug orice urmă de credibilitate a partidului. Personal, nu cred că Crin a trecut prin Piaţa Universităţii, homosexualii preferau Piaţa Operei, dar, chiar şi aşa, să te apuci acum să-l scoţi basma curată pe Iliescu minţind cu neruşinare şi inventându-i merite pe care nu le-a avut este aproape o blasfemie. Faptul că Ion Iliescu este un criminal cu mâinile roşii de sânge este deja o axiomă. Nu uitaţi, totuşi, că Crin este fetitza din flori a lui Iliescu cu Dinu Patriciu“… astfel de comentarii, unele chiar mai acide probau faptul că internauţii beneficiază de o avansată cultură politică şi de o corectă înţelegere a contextului actual. Un alt comentator a adăugat un remember al trădărilor PNL – Patriciu în favoarea Iliescului, trădări care pun într-o ecuaţie a „normalităţii“ bătaia de joc a liderilor „liberali“, faţă de propriul electoral, anti-Iliescu organic.
Remember: trădările PNL – Patriciu în favoarea Iliescului
În anul 1990, Dinu Patriciu devine membru fondator al PNL – „impulsionat“ de Caraman – fost cadru al Securităţii suspectat de legături cu KGB-ul. În legislatura 1990-1992, Patriciu a fost ales ca deputat de Timiş pe listele PNL. A făcut parte din Comisia pentru administraţie centrală şi locală, amenajarea teritoriului şi urbanism şi din Comisia pentru echilibru ecologic şi protecţia mediului. După o scurtă perioadă de la alegeri, intrând în conflict cu vechii liberali, Dinu Patriciu, împreună cu Călin Popescu-Tăriceanu, Horia Rusu şi Viorel Cataramă, au provocat o sciziune în partid prin înfiinţarea la 25 iulie 1990 a PNL-Aripa Tânără, formaţiune ce va fi condusă de Patriciu. În anul 1991, PNL-Aripa Tânără semnează, alături de FSN, Carta pentru Reformă şi Democraţie, intrând în guvernul Petre Roman (2) remaniat. Ca urmare a acestei alianţe, Dinu Patriciu devine ministrul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului.
Episodul primei ieşiri a PNL din Convenţie
Înainte de alegerile din septembrie 1992, PNL părăseşte Convenţia şi încearcă să participe singur la alegeri. Rezultatul a fost neintrarea în parlament a PNL. Acest moment marchează schimbarea numelui Convenţiei în Convenţia Democrată din România (CDR). De de a făcut asta PNL-ul? Pentru că feseneaua trebuia ajutată, căci anul 1992 este semnificativ prin aceea că a surprins primele alegeri locale libere. În februarie, pentru prima dată, opoziţia câştiga în faţa FSN. În marile oraşe, opoziţia câştiga chiar detaşat. Crin Halaicu, reprezentantul CD, îl învinge pe Cazimir Ionescu (din FSN) la alegerile pentru Primăria Generală a Capitalei. Aşa că, prin ajutorul dat de PNL, feseneaua şi-a revenit în septembrie. În alegerile din 1992, CDR a pierdut 20% comparativ cu rezultatele pe care le-a înregistrat în februarie. Aşa că trăiască PNL şi FSN!
PNL şi PSD
Ultima concluzie la care a ajuns Crin Antonescu formulată astfel: „pentru PNL, răul mai mic este PSD“, cuprinde în ea toată dinamita cu care aceşti „liberali“, în inconştienţa sau poate conştienţa lor, duc la distrugerea unui partid, ultimul partid istoric, după ce au pus şi ei umărul la distrugerea PNŢCD. PSD şi Iliescu reprezintă cel mai mare rău care ni s-a întåmplat din ’89 încoace şi aducerea lor în fruntea ţării din nou ar fi o crimă. Adevăratul gropar al PNŢCD se numeşte Emil Constantinescu, marele susţinător de acum al lui Crin Antonescu. În data de 4 august 2006, Biroul de Presă al PNL anunţa: „Declaraţiile lui Dinu Patriciu referitoare la o posibilă guvernare PNL-PSD reprezintă o poziţie personală regretabilă şi inacceptabilă, care se situează în afara liniei politice şi acţiunilor partidului“. În comunicat se mai afirma că PNL a respins permanent orice colaborare la guvernare cu PSD, partid care „a ridicat corupţia la rang de virtute politică şi care a ales vanghelizarea drept o soluţie de reformare“. Astăzi, PNL-ul lui Crin Antonescu, urdurosul cu nume de floare (mortuară) – o trompetă ruginită la fel cu „flaşneta“ hårbuită Nikolai – interpretează o partitură (Imnul indecenţei şi al îmbogăţirii fără scrupule) compusă de Patriciu la indicaţia lui Iliescu şi a sprijinitorilor din spate – investitorii ruşi pe care i-a vizitat Geoană, din KGB-ul rusesc care şi-au putut face jocurile murdare în voie pe aici prin Romånica…! Cele de mai sus reprezintă opiniile comentatorilor ziarului nostru, la fel de inteligenţi sau chiar mai inteligenţi decât noi, comentatori care au întrevăzut de la începutul campaniei electorale refacerea Alianţei PNL-PSD, Patriciu-Ion Iliescu, via Hrebenciuc. Ceea ce mă face să reiterez afirmaţia de acum o lună când scriam: „Ca unul dintre cei care au fost ţintă directă a gloanţelor trase la ordinul lui Ion Iliescu şi din toate aceste motive consemnate mai sus, cred cu tărie, astăzi, că Crin este un cretin, o javră neghioabă şi un jeg sub-uman, antropologic vorbind. Semnez şi susţin“.
Scris deVictor Roncea Disperare totală ieri pe posturile mogulilor, Antenele GRIVCO şi Realitatea FNI, cu o tendinţă spre ridicol şi pe TVR. Dintr-o dată, devalizatorii României, de la agoniseala simplilor români la „averea diavolului“, cu sau fără patalama de turnători, erau preocupaţi de „legalitate“ şi „respectarea statului de drept“. Ai fi zis că „de-asta muriseră la revoluţie“: pentru un vot rarefiat. Pe voci piţigăiate spre isterice, fătuce de ambele sexe urlau ca din gură de şarpe: „Fraudă, fraudă, fraudă!“. În Băneasa, bădinaceele lui Voiculescu denunţau de mama focului „cazurile grave“ de „mită electorală“. Până la ora 18.00 găsiseră… două. La Casa Scînteii, piţipoancele lui Vîntu o dăduseră în benga de-a dreptul: „Nicăieri în Europa civilizată nu s-a văzut aşa ceva, o astfel de aglomeraţie, un asemenea număr de oameni care să meargă la vot!“, exclama cu intonaţie aferată spre ultragiată una dintre galinacee. Ca să vezi, românii sunt vinovaţi acum şi pentru că vor să voteze. Mama lor! Realitatea media e că bietele exponate din vitrinele presei prostituate, de la deontoloagele navestiste cu silicoane, ca Oana Stancu, la refuzaţii la informaţii de export, ca Bădinii şi bublele lor, simt cum li se subţiază trompeţica şi li se închide robinetul pe măsură ce se apropie ziua votului final: 6 decembrie. Anul acesta, de Moş Nicolae, românii îşi vor da singuri cadoul: prin votul lor vor băga în faliment maşinăriile de dezinformare şi manipulare ale mogulilor. „Vox populi, Vox Dei“ va băga direct în coşul de gunoi al presei române spalătorii de cadavre de la „Vox publica“ (sau pubica?) cu orăcăitul lor de Deltă. Dilemele noi sau vechi ale filosofilor FSN se ţin lanţ: C ine îl va mai umfla pe Geoană ca pe-un broscoi? Cum vor mai minţi vocalele frecventatoare ale pontonului de la „Lebăda“, amantele PSD din haremul lui Vîntu, pastorii din Sabatul lui Voiculescu? Ce vor face piază-relele isterizate: îl vor înjura pe Băsescu încă cinci ani? Românii votează. Televiziunile şi ziarele mogulilor au reuşit, printr-un efect invers, să scoată românii la vot, din scârbă faţă de ce reprezintă sistemul ticăloşit, consolidat în 20 de ani de fraude şi hoţii. După votul de ieri, dar mai ales după cel de Sfântul Nicolae, trusturile mogulilor, cu ziarişti făcuţi pe bandă, dar şi cu biete victime colaterale, se vor volatiliza, în bătaia vântului, şi vor dispărea, în eter. Sondorii unor foste institute respectabile de cercetare a opiniei publice şi brigăzile societăţii în civil ar trebui să le însoţească, negreşit. Deja şefuleţii unor ziare odată anticomuniste, acum pro-PSD şi Iliescu-KGB, şi-au anunţat angajaţii cu ziua să-şi caute de lucru. Faliment material, dar, mai grav, faliment moral total. La adio, deci! După 20 de ani de presă liberă, apoi ocupată rapid sau cumpărată, pe felii sau la kilogram, constatăm că românii nu mai pot fi păcăliţi; nici de şantajiştii de presă, nici de „derbedeii cu ştaif“ de Snagov, nici de tablagiii „societăţii civile“, nici de sifonarii online, nici de deontoloagele siliconate, nici de, mai ales, politicienii murdari de ţiţei la gură sau cu „firul roşu“ de pe ruta Bucureşti – Moscova strâns la sân, alături de mult iubitul carnet PCR. Românii au votat şi, tot aşa cum îşi spuneau „of“-ul acum 20 de ani în stradă, azi peste 55% dintre ei şi-au pus liniştiţi strigătul sub o ştampilă, bine apăsată, dar cu acelaşi enunţ: Jos Iliescu!
November 26th, 2009 
VR 
Scris de Tia Serbanescu 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
