Scris deVictor Roncea Cred că doar puţini oameni din România, atunci când se gândesc la 21decembrie, au în cap, în loc de jertfa tinerilor români din 1989,aniversarea zilei de naştere a „generalissimului“ Stalin. Printreaceştia, cu siguranţă, se află şi Sorin Ovidiu Vîntu, braţ la braţ cuIliescu-KGB. Aflatla final abrupt de carieră ca speculant financiar înbătrânit în rele,mogulul de Deltă s-a auto-deconspirat la ultima sa Gală „Zece pentruRomânia“ sărbătorită în libertate. An de an, fostul puşcăriaş şi-apropus să-şi spele trecutul lipindu-se, pentru „onorabilitate“, de câteo figură mai notabilă, de la generali de Securitate la foşti şefi destat, de la personalităţi reale la făcături de scenă, cu toţii supuşislăbiciunii banului, alimentat cu sârg din rezervoarele fraudelorcomise, de zeci şi sute de milioane de euro. Anul acesta, obsesia sapentru obţinerea de „respect“ la kilogram i-a depăşit limiteleconspirativităţii, devoalându-i cras filiaţia pro-sovietică şianti-românească. Invitarea la Bucureşti a lui Mihail Gorbaciov,tartorul asasinatelor din decembrie 1989, chiar la locul crimei de acum20 de ani, este o insultă nemăsurată la adresa tuturor românilor. Dacăne gândim că evenimentul urma să fie asezonat cu instalareapreşedintelui de paie al Kremlinului, Mircea Geoană, prea-desnavetistul de pe centura Moscovei şi „prostănacul“ lui Iliescu-KGB,care ar fi primit pe gură sărutul ţarului roşu „live“ pe scenaAteneului Român – alt afront ordinar – avem o viziune asupramegalomaniei care-i animă pe duşmanii României. Dar planul nu le-aieşit. Geoană nu este preşedinte, Iliescu e gata arestabil şi Gorbaciovn-a mai venit. I-a fost frică să nu ajungă şi el la Târgovişte…Şampania pregătită pentru aniversarea lui Stalin la vila oligarhuluiroşu a rămas nedeschisă. Guşă a fugit în Austria cu platourile desaleuri, Freciu a fost reţinut pe Otopeni şi Popa e după gratii laJakarta. Numai Tatulici a rămas la datorie, zdrăngănind la balalaikă.În faţa lui, pe scenă sau lafăindu-se în fotoliile de la Ateneu,conferindu-i o ultimă „onorabilitate“ mult visată devalizatorului FNI,o mulţime pestriţă se prostitua în direct lustruind la poleialaRealitatea TV. La aceeaşi oră, în stradă, părinţii, fraţii şiprietenii tinerilor ucişi pe 21 decembrie 1989 plângeau, cuminţi,nebăgaţi în seamă de reflectoarele fabricii de minciuni a miculuiStalin de Deltă. Câţiva anticomunişti îngânau la Baricadă din imnulPieţii Universităţii: „Şi nici nu vă pasă, de cei ce nu mai sunt/ Decei ce vă acuză, de-acolo din mormânt…“. Anul 20 ar trebui sădemonstreze că, dacă nu prostituatelor publice, măcar statului român îipasă de cei ce nu mai sunt. Şi vinovaţii de crimele din decembrie suntpedepsiţi. Nu în ultimul rând, în lumina recentelor dezvăluiri ale unorgenerali aflaţi în focul evenimentelor, în boxa acuzaţilor ar trebui săse afle, alături de Iliescu, şi invitatul „de onoare“ al lui Vîntu,tovarăşul Gorbaciov. Asta dacă vom mai avea un stat român…
PS: Ce “glumite” au mai facut sclavii lui Vintu: “Basescu si Badea premiati la Zece pentru Romania”. De ce nu “Vintu si Popa, miss Jilava 2010”?
Gorbaciov nu mai vine astăzi la sindrofia de vitrină a lui Vîntu de lafalimentara Realitatea TV – aşa zisa Gala „Zece pentru România“.Sursele noastre – confirmate apoi şi de un comunicat oficial – neanunţaseră încă de acum câteva zile că venirea lui Gorbaciov pe 21decembrie este pe cale să se anuleze, din cauza situaţiei precare acelui care i-a plătit deplasarea, Sorin Ovidiu Vîntu. „Aş fi vrut săvin în România, dar nu pot; este cu adevărat un caz de forţă majoră.Vă spun asta pentru a înţelege că nu a fost o decizie uşoară, dar afost SINGURA POSIBILĂ ÎN CIRCUMSTANŢELE ACTUALE“, se afirmă încomunicatul ultimului lider al URSS. „Circumstanţele actuale“ pe carele menţionează Gorbaciov nu au de-a face cu scuzele clasice invocate,de ordin medical, ci sunt acele „circumstanţe“ care i-au răcit şiraspinării fostului puşcăriaş, care simte probabil din nou, cu simţulspecific foştilor deţinuţi de drept comun, adierea rece a celulei. Surselenoastre ne-au declarat că e posibil ca Ambasada Rusiei la Bucureştisă-l fi avertizat pe Gorbaciov că Vîntu urmează a fi arestat, dupădeclaraţia recentă a procurorului general Laura Codruţa Kovesi, care aafirmat că „hotărârea de condamnare în dosarul FNI poate fi revizuitădacă apar fapte care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionareacauzei“. Or, după cum se ştie, Parchetul strånge din ce în ce maimulte probe după evenimentele recente legate de arestarea lui NicolaePopa şi reţinerea lui Sorin Ovidiu Freciu (SOF), måna dreaptă a luiSOV, pe Otopeni, care conduc la ideea că laţul se va strånge în jurulmogulului şi pentru faptul că acesta este cercetat în dosarul privindfavorizarea infractorului Nicolae Popa, interpusul său în jaful FNI.Gorbaciov nu putea risca să sufere un astfel de deficit de imagineasociindu-şi numele cu un personaj ca SOV, care încearcă disperat săachiziţioneze resurse de onorabilitate şi respect, cheltuind sumeenorme din banii furaţi de la sutele de mii de oameni păcăliţi. Gorbaciovavea în program şi o vizită acasă la Vîntu, cum s-a întâmplat şi încazul unui alt invitat al mogulului, Henry Kissinger, care a primit120.000 de dolari pentru a-i lustrui imaginea fostului expert înbrânzoaice, pozându-se cu excrocul neprins încă (la vremea aceea).Conform surselor noastre, Cozmin Guşă urma să se ocupe de tăvile cusaleuri, iar Mihai Tatulici de artificii şi acompaniament la mandolină.În cazul de faţă, sutele de mii de euro nu au mai fost suficientepentru a-l convinge pe Gorbaciov să meargă pe urmele „prostănacului“Mircea Geoană, la „relaxare“, în „circumstanţele actuale“, menţionatemai sus, care consacră înfrångerea pe toate liniile, inclusiv politică,a clanului mogulilor filo-ruşi şi anti-Romånia. Fără îndoială, dacăcircumstanţele nu erau cele actuale, cu Traian Băsescu din nou laCotroceni, astăzi, pe scena Ateneului Romån s-ar fi jucat kazacioc înformat de troikă la dublu, cu Vîntu, Voiculescu şi Patriciu, pe de-oparte, în tandem cu proaspăt juratul Geoană, Iliescu-KGB şi stăpånullor de la Răsărit, Gorbaciov în persoană. Dar afrontul lui Vîntu laadresa Romåniei nu s-a împlinit prin aducerea celui mai importantresponsabil de crimele din decembrie 1989 chiar la locul faptelor sale.Criminalul sadic, rece şi calculat din spatele loviturii de stat din1989, Mihail Gorbaciov, cel care a regizat cu ajutorul „turiştilor“ GRUşi KGB asasinarea controlată şi rănirea a mii de tineri romåni pentru alegitima dictatura lui Ion Ilici Iliescu, nu va mai „onora“ Gala celor„10 contra Romåniei“. Conform scenariului, prezenţa lui MihailGorbaciov era programată să legitimeze „ungerea“ marionetei Geoanădrept „ales“ al înaltei porţi a Kremlinului. Troika de moguli aroganţiera atåt de convinsă că îl va instala pe prostănac preşedinte încåtaranjase pånă şi detaliul simbolic al vizitei lui Gorbaciov, care ar fitrebuit să se îmbrătişeze cu Iliescu şi Geoană pe scenă pentru a primisărutul ţarului roşu direct pe gură. Scris de George Roncea
John Simpson: Cum se explica ascensiunea rapida a lui Ion Iliescu in decembrie 1989? IonIliescu: Eram cunoscut ca fiind cel pe care Ceausescu l-a expulzat dela conducerea partidului inca din 1971 si exista o anumita simpatiepentru mine in diferite cercuri. Erau oameni care lucrasera cu mine inanii studentiei, apoi in miscarea de tineret, apoi in alte puncte aleadministratiei tarii in care am lucrat, in diferite judete in care amlucrat. Eram cunoscut in tara, iar acesta este primul aspect. Un altaspect era ca aveam unele conexiuni cu anumiti oameni, chiar cu doigenerali. Unul dintre ei era un fost ministru al Apararii, iar celalaltera seful Marelui Stat Major. Au fost niste discutii, dar fostulministru al Apararii de care vorbesc a murit in 1987, bolnav de cancer.Deci nimic concret nu s-a finalizat ca idee.
J.S.: Dar existati ca grup. I.I.: Nu, nu e vorba de asta. E prea mult sa vorbim de un grup. Au fost nisteintalniri la inceputul anilor ’80, trei-patru ne adunam cateodata ca sadiscutam despre eventuale posibilitati de a-l rasturna pe Ceausescu.Dar am fost descoperiti de Securitate si unul cate unul am fostizolati. Unul a murit, altul a inceput sa fie supravegheat, eu m-amaflat tot timpul sub supravegherea Securitatii, un altul a fost luatdin Bucuresti si trimis la Focsani si asa mai departe. Deci grupulca atare a fost desfiintat. Dar au existat si alte tentative. Oameniobisnuiti care au initiat anumite actiuni, dar fara nici un rezultat.Nu a fost ca in Portugalia, de exemplu, unde a avut loc o revolta amilitarilor, o lovitura de stat data de militari, care a deschisulterior calea transformarii democratice in aceasta tara. Acolo a fosto lovitura de stat care a fost urmata de un proces revolutionar detrecere de la dictatura la democratie. Noi n-am avut aceastaposibilitate. Singura cale care a fost posibila in Romania a fostaceasta revolta populara.
J.S.: Am fost aici indecembrie 1989 si imi amintesc cat de dificil era sa intelegi ce seintampla. Se auzeau nenumarate impuscaturi, armata si demonstrantiivorbeau cu totii despre actiunile Securitatii, despre diversiuni,oameni ucisi. Despre ce a fost vorba? I.I.: Dumneavoastravorbiti, de fapt, despre etapa a doua a evenimentelor din decembrie.Dupa ce Nicolae Ceausescu a parasit sediul Comitetului Central cu unelicopter, au urmat cinci sau sase ore de entuziasm general si euforie.Revolta oamenilor reusise. Oamenii reusisera sa-l indeparteze peCeausescu. Era un entuziasm general, fraternizare generala, unextraordinar sentiment de bucurie. Dar aceste sase ore au reprezentatun interval in care nimeni nu stia ce va urma. Deci cand am aparut latelevizor, in jur de ora 2.00, am lansat aceasta idee: “Ce avem defacut mai departe?”. Evident, dictatura fusese rasturnata sitrebuia sa facem ceva sa ne organizam. si i-am chemat in sediulComitetului Central pe cei care voiau sa faca ceva, sa organizeze ceva.Cand am ajuns la Comitetul Central, in jur de ora 5.00, acolo era oasemenea multime in piata… Cladirea fusese luata cu asalt demanifestanti, inauntru toate coridoarele si salile erau asa deaglomerate, ca nu se putea lucra nimic. Am aparut la balcon. Trebuie sastiti ca aveam doua mari tribune – balconul de la Comitetul Central siteleviziunea. Oamenii aplaudau sau, din contra, huiduiau. M-am adresat,asadar, multimii din piata cu aceasta idee de a avea alegeri libere inmartie sau, in orice caz, in primavara etc.
Apoi, in jur de5.00 si jumatate am gasit un birou si ne-am instalat acolo, vreo 15oameni, sa facem ceva. Am inceput sa scriem acea proclamatie catretara, sa vorbim adica despre Revolutie, scopul Revolutiei si programul Revolutiei. S-au conturat zece puncte, dar cu trei idei principale. Inprimul rand, sa trecem de la dictatura la democratie, la pluralismpolitic, cu alegeri libere, cu o noua Constitutie. Apoi, din punct devedere economic, sa trecem de la o economie de stat condusa prin metodeadministrative la o economie libera de piata si, nu in ultimul rand, saterminam cu izolarea internationala a Romaniei. Deci acestea aufost ideile fundamentale care s-au desprins in acel moment. Dar nu amreusit sa finalizam Proclamatia catre tara, ca in jur de 6.00 sijumatate au izbucnit impuscaturile si impresia noastra a fost ca auizbucnit chiar impotriva biroului in care ne aflam. Am plecat din acelbirou si am putut constata ca se tragea asupra intregii cladiri. Amparasit locul si ne-am reintalnit vreo douazeci de oameni in sediulteleviziunii, la etajul 11 al cladirii. Am finalizat Proclamatia subasediu, se tragea asupra noastra.
J.S.: Dar cine tragea? I.I.:Este o problema majora pentru noi toti. Cine a inceput? Parerea noastraeste ca niste oameni loiali lui Ceausescu au vrut sa stopeze incercareade alcatuire a unei noi structuri a puterii. Era un numar mic deprofesionisti pentru ca au starnit aceasta reactie in lant, multioameni au primit arme, nu era vorba numai de soldati, ci si de oameniobisnuiti. Cei care au intrat in Comitetul Central au primit arme si auinceput… De aici si suspiciunea generala “cine sunt teroristii?”.Pentru ca se spunea ca niste teroristi actioneaza impotriva Revolutiei,iar suspiciunea era generala: militarii s-au impuscat intre ei, civiliila fel. Deci spuneam ca am terminat sub gloante acest document(Comunicatul catre tara al Consiliului Frontului Salavarii Nationale –n.r.) si, dupa ce i-am dat citire la televiziune, la miezul noptii, amstat toata noaptea la etajul 11 al televiziunii, sub gloante. Aaparut chiar un elicopter care a deschis focul asupra noastra, iar maitarziu, dupa mai multi ani, un ofiter care s-a aflat in acel elicoptera declarat ca primisera ordin sa deschida focul de la comandamentulaviatiei militare sub cuvant ca televiziunea ar fi fost ocupata deteroristi. Era o confuzie totala. Din acest motiv, dupa doua sau treizile de asemenea diversiune terorista, am luat decizia de a organizaprocesul lui Ceausescu.
J.S.: Nu prea a fost un proces. I.I.: A fost un proces.
J.S.: Dar nu a fost un proces adevarat, vreau sa spun, se tipa la Ceausescu in sala de judecata. I.I.: Era o situatie exceptionala in conditii exceptionale.
J.S.: De fapt, un act
destul de rusinos, nu-i asa? I.I.: Da. Dar din punct de vedere politic noi am spus ca am fi preferat sa fiavut conditii pentru un proces deschis, dar in acest timp mureauoameni. Am luat acele decizii in acele conditii. Intrebarea era cum saoprim acea diversiune terorista. si, de fapt, decizia s-a doveditcorecta. A doua zi dupa proces…
J.S.: A cui a fost decizia? A fost decizia dumneavoastra sau a fost o decizie de grup? I.I.: A fost o decizie luata in grup, sase-sapte oameni am decis.
J.S.: Dar ati decis in esenta ca el (Ceausescu – n.r.) trebuie executat. I.I.: Nu. Am decis sa organizam procesul.
J.S.: Da, dar care putea fi rezultatul procesului? Era putin probabil sa fie gasit nevinovat… I.I.: Cred ca puteti intelege asta… nici un alt tribunal, nici o alta curte nu ar fi putut lua alta hotarare.
J.S.: Deci in esenta a fost vorba despre hotararea de a-l executa. I.I.: Hotararea tribunalului s-a dat in baza legislatiei lui Ceausescu.
J.S.: A fost o afacere urata, nu-i asa? si impuscarea lui a fost o afacere urata. I.I.: Sa stiti ca, daca ar fi fost prins in 22 decembrie in piata ComitetuluiCentral, oamenii l-ar fi linsat. Aceasta era atmosfera din tara. Dupaexecutie am avut acel film facut de neprofesionisti, care arataprocesul si executia. Dar initial imaginile cele mai socante, cu ceidoi executati, au fost inlaturate la difuzare. Dar oamenii se indoiauca Ceausescu a fost executat si au cerut prezentarea integrala ainregistrarii cu moartea sotilor Ceausescu la televiziunea publica.Aceasta era atmosfera in tara.
J.S.: Inteleg ca nu afost usor, ca totul era confuz si violent in atmosfera acelor zile, darchiar si in acele conditii, daca va uitati inapoi, trebuie ca vaspuneti: “Nu a fost bine, nu a fost decent, nu arata a fi corect”… I.I.: Sa vorbim despre decenta, in conditiile in care un dictator incerca safoloseasca forta impotriva unei revolte populare, impotriva oamenilorcare se revoltau!? A vorbi despre decenta in legatura cu modul in caretrebuie tratat un dictator este chiar…
J.S.: As mutadiscutia si la alt subiect, care, de asemenea, n-a aratat prea bine lamomentul la care s-a intamplat. Ma refer la momentul in care, capresedinte, ati chemat minerii ca sa rezolve problema manifestatiiloranticomuniste din Bucuresti. I.I.: Nu am chemat minerii.
J.S.: Dar ei au venit. Ascultau ordine si erau echipati cu bate si se stia exact la ce trebuie sa se astepte lumea de la ei. I.I.: Ati fost cumva in Bucuresti la data de 13 iunie 1990? Era deja la treisaptamani dupa alegeri. Primele alegeri libere din Romania,prezidentiale si parlamentare! Deci la trei saptamani dupa alegeri oasemenea manifestatie anarhista in centrul Capitalei, cu devastareacladirilor Politiei, a Ministerului de Interne, a televiziunii publice.A fost revolta poporului: “Cine sunt acesti oameni?! Cum e posibil?!”.Minerii au fost numai o parte din cei care din Bucuresti sau din afaraBucurestiului au venit in Capitala sa ajute autoritatile sa elimineaceasta rascoala anarhica.
J.S.: Dumnevoastra i-ati chemat? I.I.: Nu. Au venit singuri.Eu doar m-am adresat populatiei Bucurestiului spunand ca ne aflam subasaltul unor activitati care seamana cu cele ale Garzii de Fier,fascistii romani, asa cum s-a intamplat in 1941. si atunci Antonescu siArmata au fost obligati sa lichideze rebeliunea legionara prin forta.
J.S.:Dar acestia nu erau fascisti. Acestia erau oameni care spuneau ca eratiprea comunist si ca nu faceati decat sa calcati pe urmele luiCeausescu. De aceea demonstrau. si cand au aparut batausii, foarteneplacut, ma bucur ca spuneti ca nu i-ati chemat, ar fi fost rau,oamenii au fost loviti. A fost un episod foarte urat, nu-i asa? I.I.: Nu a fost un moment placut. Dar atunci nu aveam politie, nu aveam niciun fel de forta capabila sa asigure ordinea in tara si in oras. Iaroamenii erau nemultumiti – cum e posibil? In timpul campanieielectorale, centrul Bucurestiului, Piata Universitatii, fusese ocupat.Ma rog, nu era legal, dar cine sa faca in asa fel incat legea sa fierespectata? Dumneavoastra, britanicii, ati accepta ocuparea TrafalgarSquare de la Londra vreme de o luna, o luna si jumatate si politia sanu faca nimic?
J.S.: Asa spuneau si autoritatile chineze despre Piata Tien an Men in 1989. I.I.: Poate, poate…
J.S.: Si este vorba si despre ceea ce oamenii vor sa manifeste, iar acest lucru este bine inteles in Europa. I.I.: Dar nu a fost in acest fel (ca in Piata Tien an Men). La noi era dupace se tinusera alegeri libere. Populatia astepta sa se intre intr-unmod de viata normal, si nu prelungirea unor manifestari anarhiste.
J.S.:Dar unii oameni spun ca totul a fost cauzat de faptul ca ati ajuns laputere intr-un mod atat de straniu in 1989, printr-un plan bineinchegat, si din cauza faptului ca nu erati de fapt atat dereprezentativ, ci continuatorul regimului Ceausescu, doar ca ceva maisimpatic. I.I.: Cu 85% din voturile populatiei nu eramreprezentativ?! Am fost trei candidati la alegerile din 20 mai 1990 siam castigat alegerile cu 85% din voturi.
J.S.: Ceausescu obisnuia sa obtina 90% din voturi. I.I.: In ce conditii?
J.S.: In conditii diferite, e drept. I.I.: Ei bine, noi avuseseram alegeri libere. In timpul lui Ceausescu nici macar nu existau alte partide.
J.S.: Aceasta perioada de dupa rasturnarea lui Ceausescu a fost de-a dreptul salbatica, nu credeti? I.I.: Asa a fost, intr-adevar. Am avut de platit mult nu numai in timpulregimului lui Ceausescu, dar si dupa. Procesul de transformare asocietatii s-a dovedit foarte dificil.
J.S.: La 20 deani de la Revolutie, multi romani au sentimentul ca nimic nu a fostclarificat. De exemplu, doar doi responsabili pentru represiuneaviolenta de la Timisoara au fost condamnati pentru ca si-au ucisconcetatenii (generalii Mihai Chitac si Victor Athanasie Stanculescu –n.r.). I.I.: Se pare ca o astfel de problema nu se punenumai pentru Romania. Nu e o chestiune atat de simpla sa reorganizezi ointreaga societate si intreaga viata sociala. Cred ca principalarealizare a Revolutiei este libertatea. Libertatea de a vorbi, de agandi, libertatea organizatiilor, posibilitatea de a-ti exprimaoptiunile si de a-ti promova propriile interese. Noi am reorganizatcadrul general al vietii politice. Romania este acum o tara democraticacu un sistem democratic, cu partide politice, alegeri libere si oorganizare a statului potrivit principiilor democratice recunoscute.Sigur ca mai sunt multe de facut, dar situatia s-a schimbat in maremasura. Cea mai dificila problema s-a dovedit a fi reorganizareaeconomiei si a vietii sociale a poporului.
J.S.: Maieste un aspect care nu a fost rezolvat. Ma refer la principiul numitdomnia legii. Ati fost personal anchetat din 2005 pana in urma cucateva luni si acuzatiile impotriva dumneavoastra au disparut.Iertati-ma ca spun asta, dar sunt oameni in aceasta tara care spun caar trebui sa fiti in inchisoare. I.I.: Acestea suntchestiuni de natura politica. Cine ar putea sa ma judece pe mine inlegatura cu Revolutia romana? Sa fim seriosi! Tot poporul a simtit caam facut sacrificii de-a lungul intregii mele vieti si ca in zileleRevolutiei m-am implicat in tot acest proces de transformare a tarii. Aexprima dubii cu privire la rolul meu in Revolutie este o chestiune pecare nimeni in Romania nu ar putea sa o ia in serios!
J.S.:Dar as vrea sa ma intorc la aceasta ultima intrebare a mea, cea mailipsita de politete dintre toate, va rog sa ma iertati. Sunt oameni inaceasta tara care spun ca se cuvenea sa fiti condamnat si inchis si ca,daca nu se intampla asa, acest fapt este cauzat de esecul sistemuluijudiciar al tarii. I.I.: Eu sa fiu in inchisoare?! Cine este… cine se gandeste la asta?
J.S.: Vreti sa va dam numele? Am vorbit cu o multime de oameni. I.I.: Cei care ridica o astfel de problema nu sunt oameni normali. Dacacineva ar incerca asa ceva, ar provoca un protest general in intreagatara.
J.S.: Dar acest lucru nu este un motiv ca sa nu se intample asta. I.I.: A-l privi pe Iliescu ca fiind responsabil pentru cei care au murit inRevolutie?! Eu am fost o tinta a celor care trageau in zileleRevolutiei, si nu organizatorul…
J.S.: … acelei lovituri de stat… I.I.: … acelei diversiuni teroriste. A fost o diversiune indreptata impotrivanoastra, a celor care am organizat prima structura provizorie a noiiputeri. Este vorba numai de…
J.S.: Inamici? I.I.: Sunt doar activitati politice ale unor oameni lipsiti de orice ratiune.
AMS: În primăvară sau în vară 1989, să-mi spuneţi dvs., aţi făcut o vacanţă la lacul Balaton, în Ungaria. VAS: Au fost două vacanţe. Prima a fost în cadrul schimburilor între armatele ţărilor participante la Tratat(de la Varşovia, n.a.). Se făceau astfel de schimburi de grupuri de militari pentru petrecerea vacanţei. Dar eu am fost şi în Grecia, Siria, Italia, aproape în toate ţările Tratatului de la Varşovia, prin alte părţi, şi am ajuns şi la Balaton. Prima în 1989, dar am mai fost la Balaton şi în 1990, când eram ministrul apărării. AMS: Nu mă interesează deocamdată cea din ’90. Mă interesează vizita din ’89. Pentru că în dosarele UM 0110, contraspionaj ţări socialiste, aşa-numită anti-KGB, şi ale Direcţiei a III-a contraspionaj eraţi urmărit. În ce priveşte Direcţia a III-a, aceasta a beneficiat de informaţii de cea mai bună calitate, selecte, venite din partea a doi ofiţeri AVO, serviciul de informaţii externe al Ungariei, care, după câte am văzut eu, au furnizat informaţii destul de precise. Este clar că au fost la faţa locului, că au fost în imediata dvs. apropiere. VAS: Oamenii ăştia au vizat două întâlniri anume. Era mai întâi întâlnirea cu omologul meu ungar de la Direcţia de Înzestrare. El a venit apoi cu Karpati, care era atunci şef al MSt-M ungar, … în timpul evenimentelor din decembrie, ca ministru al apărării, mă suna noaptea să-mi spună că are sânge să ne dea… „N-avem nevoie de sânge, staţi cuminţi acolo.“ AMS: Karpati a venit atunci la dvs. însoţit de un colonel sovietic, şeful KGB pe zona de Est. VAS: Chestia asta am aflat-o ulterior, că răspundea de toată zona de Est. A mai venit atunci şi şeful Direcţiei de construcţii a lor, care săracu’ a şi murit înecat în mare după scurt timp. Şeful acela de la KGB ocupa o zonă mai mare, nu putea să fie numai al Ungariei, era prea puţin pentru importanţa pe care o avea. Cred că acoperea zona Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia şi probabil şi pe noi. Discuţiile cu el s-au purtat la masă, în public, era lume multă în jurul meu, la alte mese. AMS: Aducea vorba despre Ceauşescu? VAS: El spunea… Eu le povesteam mereu de unde am învăţat limba maghiară. Nu înţeleg de ce trebuie să ne ciondănim. Atunci când s-a cedat Ardealul, eram la Braşov, eram copil, în dreapta era o casă germană, şi în stânga una de maghiari. Noi la mijloc. Familiile noastre nu am rupt relaţiile între noi, deşi frontiera Ungariei ajunsese la câţiva kilometri de Braşov. Am învăţat cu copiii ăia limba maghiară şi germana, pe care le vorbeam chiar binişor. AMS: A fost o tragedie pentru România, dar să nu intrăm acum în povestea celui de-al doilea Război Mondial. În dosarele Securităţii, aceste contacte pe care le-aţi avut cu Karpati, cu colonelul KGB de pe zona Est-Europeană, rezultă că aţi purtat discuţii privind soarta lui Ceauşescu şi a României. VAS: Nu s-a discutat asta. S-a discutat altceva: Ce facem, că soarta comunismului este pecetluită! Şi dădea exemplul lor că, încă din 1954, au încercat reforma, dar noi am stat deoparte, că atunci când a fost presiunea pe Cehoslovacia, iar am stat deoparte, că românii au o tradiţie în a nu accepta sistemul sovietic ca atare, să ne comande, şi prin urmare va fi greu să pătrundă în România ideile lui Gorbaciov. El era preocupat de faptul că liberalizarea gorbaciovistă va fi respinsă de români, pentru că ei resping tot ce vine de la Moscova, din principiu. Or, acum era altceva, era adevărata reformă a sistemului. Cam asta a fost tema. El părea să spună că regimul în sine, şi al lor, şi al nostru, nu e bun. Asta s-a discutat. AMS: Asta înseamnă că trebuia schimbat. VAS: El tot repeta: „În ’54 nu v-aţi băgat, în 1968 nu v-aţi băgat, dar neutralitatea asta ar trebui acuma să fie reconsiderată şi să gândim împreună ce să facem. Regimul începe să slăbească şi societatea nu va aştepta. Trebuie să faceţi ceva, să cooperaţi“. AMS: Să ne înţelegem: prim-adjunctul ministrului apărării din România, şeful MSt-M al armatei ungare şi şeful KGB-ului pe zona de Est a Europei se întâlnesc şi discută schimbarea regimurilor comuniste. Cum vi se pare chestia asta? VAS: Nu ştiu dacă asta gândeau, dar probabil că se întrevedea un rezultat prin Gorbaciov. Mai pe româneşte, concluzia era că de data asta Gorbaciov va sparge băşica.(…) AMS: Dle general, în acest punct trebuie să vă opresc şi să fac apel la pregătirea dvs. strategică superioară. Ceea ce prezentaţi dvs., ideea că Armata era nemulţumită de Securitate, invidioasă, chiar furioasă, este doar un indiciu al atmosferei, un detaliu de mediu, de fundal. Doar nu vă puteţi imagina că, dacă Ceauşescu era schimbat la palat după scenariul Gorbaciov, prin votul CPEx, cu alt lider comunist, Gogu Rădulescu sau Dăscălescu, Armata începea să tragă în Securitate? Aşa ceva este în afara realităţii acelui sistem. Ar fi mârâit, ar fi primit avansările refuzate de Ceauşescu, ar fi obţinut un alt ministru. Stop! Aici lucrurile se opreau. Eu v-am lăsat să dezvoltaţi teza, dar ea nu este tronsonul principal, de esenţă al fenomenului pe care l-aţi cunoscut înainte de a se declanşa: distrugerea militară a Securităţii de către Armată. Distrugerea militară a Securităţii era scenariul GRU şi KGB, pentru toate căderile de reţele pe care i le produsese Securitatea în timp, pentru existenţa lui UM 0110, pentru că Securitatea cam avea lista spionilor sovietici, chiar şi numai bănuiţi. Prin urmare, faptul că Armata era nemulţumită de Securitate era doar fondul care putea fi exploatat de acţiunea serviciilor sovietice. Vă întreb din nou: de unde aţi ştiut că în noiembrie sau decembrie 1989 Armata va trage şi va distruge Securitatea? VAS: Aveam informaţii. Acest subiect, cum l-aţi prezentat dvs., se discuta între anumiţi generali. AMS: Concluzia mea este că v-aţi scos ginerele din unitatea operativă a Securităţii pentru că ştiaţi precis că va urma un conflict armat între Armată şi Securitate. VAS: Da, ştiam şi nu voiam ca el să fie implicat. N-am ştiut cum se va desfăşura, n-am ştiut că va interveni Militaru. Militaru a avut alt plan de distrugere a Securităţii, pe care nu l-a făcut singur, şi m-a surprins şi pe mine. AMS: Vă pun aceeaşi întrebare pe care i-am pus-o şi dlui Măgureanu: în momentul în care sovieticii planificau înlocuirea unui lider comunist, nu o făceau întâmplător, întotdeauna aveau un candidat pregătit, un înlocuitor. Cam cine credeţi că era? VAS: Cum au decurs lucrurile ulterior, cred că cel care a fost, deşi, chiar aşa… să se fi potrivit să ne suprapunem? AMS: Vă referiţi la dnul Ion Iliescu? VAS: La Iliescu. Să vă spun de ce cu Iliescu. Pentru că era singurul dintre cei de la vârf care a făcut şcoala acolo. AMS: Nu era la vârf, era director al Editurii Tehnice. VAS: Nu, nu, era dintre cei care au făcut şcoala acolo, la Moscova. Şi eu ştiam altceva, luând-o invers, că oricare dintre studenţii ăştia arabi şi de toate neamurile, care au rămas prin ţară pe la noi, fuseseră prelucraţi şi preluaţi de Securitatea noastră. Ăsta e sistemul, indiferent din ce ţară. Toate ţările mari fac la fel.(…)
Teroristii GRU-KGB-DIA
VAS: Mi se prezintă, cred că pe 25 decembrie, că Militaru era acolo, mi s-a dat listă, asta sigur vă spun, cu 1 015 nume de terorişti prinşi de Armată în diverse locuri din Capitală şi provincie. Mi s-a raportat că au fost predaţi la Poliţie şi de la Poliţie li s-a dat drumul. Iar trebuie să fi fost ce am discutat noi înainte. În al treilea rând, adaug ce a spus scriitorul rus Abdulaev, care este tânăr, are 50 de ani, dar a avut acces la documente importante din arhivele sovietice, KGB şi GRU, că şi ei au tras de pe nişte înălţimi, şi la Bucureşti, şi la Timişoara, peste trupe, ca să incite şi mai mult populaţia, ca să mărească amploarea mişcării de protest. AMS: Cam aceasta este definiţia fenomenului.(…) AMS: Când aţi aflat de dosarele Corbii, fiindcă ştiu că acest caz s-a prelucrat în Armată? Militaru a fost depistat ca agent GRU. VAS: Ne-a convocat la Academie, s-a prelucrat tot cazul si s-a anunţat că a fost numit adjunctul ministrului construcţiilor. Fiind omul sovieticilor, Ceauşescu nu putea să-l împuşte. Apoi, după. Deja am ştiut imediat după numirea mea ca ministru al economiei. Mi s-a spus atunci. (…) VAS: Mă gândesc la următoarea treabă: grupul care a lucrat în spatele meu la minister ca să provoace condiţiile necesare pentru ca toată lumea să fie convinsă că Ceauşescu trebuie executat. AMS: Ăsta era un grup sovietic, dle general. Consideraţi că decizia de suprimare a venit nu pe linia Gorbaciov, ci mai degrabă pe linia serviciilor secrete sovietice, probabil GRU, că ăştia au acţionat? VAS: GRU şi KGB combinaţi. AMS: În aceste condiţii, scopul implicării sovietice în evenimentele din România pare a fi fost penetrarea structurilor de forţă ale ţării şi, implicit, reîntoarcerea României în sfera de influenţă sovietică. Aşa apare logic. Ce părere aveţi de gen. Eftimescu? VAS: Şeful Direcţiei Operaţii, filorus. Coordona grupul de la Marele Stat-Major care avea relaţii cu Tratatul de la Varşovia. M-am înfuriat împotriva lui cu două lucruri: că a adunat în jurul ministerului atâtea trupe şi am ajuns un focar de autodistrugere şi că a lucrat cu Militaru, executând ordinele nebuneşti ale acestuia. Le-am spus: „Domne, ce aţi adunat voi aici este ca să lupţi contra unei armate care atacă Bucureştii. Ce dracu’ aţi făcut? Frontul ăsta creat la Orizont, într-un dreptunghi cu 180 de grade. În afară împuşca şi la Academia Militară, şi la Autobază, şi la Clubul Steaua. Eroii care au fost împuşcaţi de teroriştii care nu existau. În realitate au fost împuşcaţi de acest dispozitiv nenorocit. A fost un dispozitiv care, prin configuraţia lui haotică, n-a putut fi nici controlat. Pentru că, dacă se speria un soldat pe linia asta către Cimitirul Ghencea, tot frontul ăsta începea să tragă. Era panică, erau şi oameni neinstruiţi. AMS: Dar diversiunea electronică aeriană, ştiţi bine, se foloseşte pentru protecţia şi sprijinul unor forţe aflate în luptă la sol. VAS: Sau pentru a bruia sistemul de apărare de la sol. AMS: Aţi descoperit cine era autorul acestei diversiuni electronice aeriene? Putea fi făcută de forţe româneşti, existau mijloacele? VAS: Era prea complexă ca să fie făcută de ai noştri. AMS: Deci, din afară. Este posibil ca diversiunea electronică să fi fost declanşată în sprijinul trupelor Speţnaţ intrate în ţară la începutul lui decembrie? VAS: Da, pentru a le facilita mişcările şi pentru amplificarea panicii generale şi acţiunii împotriva regimului. AMS: Pare că prin mărturia dvs. s-au mai luminat câteva dintre misterele evenimentelor. Dar eu vin acuma şi spun: sunt câţiva ofiţeri, între care şi Mircea Chelaru, care au prins terorişti. Dar terorişti autentici, nu de-ăştia luaţi pe stradă. Cu uniforme de schimb, cu ordinul în alb, cu tot felul de documente de deplasare, înarmaţi. Cel puţin în cazul Mircea Chelaru, ăsta i-a şi anchetat, iar anchetarea a fost mai… milităroasă, mai dură, ca s-o numim aşa. Până la urmă a depistat de unde provin, primeau misiuni prin comisariatele militare. Vi s-a raportat prinderea teroriştilor? VAS: La mine a ajuns forma finală. Eu am avut în mână lista cu 1 015 terorişti capturaţi, care erau terorişti de adevărat, identificaţi de forţele militare. Mi s-a raportat că au fost predaţi şi se află la Poliţie. De acolo au dispărut, s-au evaporat şi nu mai există nimeni. Sistemul care trebuia să se protejeze a\ funcţionat, pentru situaţia extremă de capturare. Când au ajuns la locul final şi logic de reţinere, sistemul a intrat în funcţiune şi i-a eliberat. Au scos documentul de acoperire, uite, domne, eu sunt cetăţeanul cutare, şi cine trebuia l-a declarat arestat din greşeală. Du-te, domnule, acasă… Asta este. Din păcate, gradul de intoxicare alarmantă a populaţiei prin televiziune a fost dezastruos pentru evenimente. AMS: Mi-aţi rămas dator un portret al dlui Iliescu. VAS: L-am făcut în cartea cu Dinu Săraru. Vorba aia: „Mai este încă un om care trebuie să moară“. Pe scurt: cel puţin faţă de mine, Ion Iliescu a fost duplicitar. AMS: Domnule general, după toată campania care s-a făcut în sprijinul lui, anunţat de presa occidentală ca succesor, după importanţa care i s-a dat de către Ceauşescu prin supraveghere, lui Ion Iliescu i se părea că puterea i se cuvine. Pentru el, vă repet, puterea era la CC, nu la Armată. Habar nu avea că aţi dat o lovitură. Pe el îl interesa sediul puterii. Mintea lui de activist nu putea judeca altfel. VAS: Aveţi dreptate. Iliescu foloseşte oamenii, apoi îi dă deoparte. AMS: Urmează o întrebare mai delicată. În 1990 şi în 1991, cine a chemat minerii? VAS: Sunt mai mulţi, aştept să moară ca să vă dau numele lor. (…) AMS: Dle general, vă mulţumesc pentru mărturiile pe care le lăsaţi românilor. VAS: În septembrie, parcă, m-am întâlnit cu Ion Iliescu şi i-am spus ce aveam pe suflet, pentru că tot ce s-a întâmplat cu mine vine de la el. El a avut o singură reacţie: un zâmbet pe 16 milimetri şi… nimic.
Protejat de procurorii politici din Parchetul General, Ion Iliescucontinua sa minta cu privire la implicarea sa in actiunile dindecembrie 1989, care au umplut strazile marilor orase de sute de morti.Nu mai departe de cateva saptamani, Ion Iliescu declara ca n-a aflatniciodata cine au fost “teroristii”, precum si faptul ca datoritaactiunilor acestora el si “emanatii” sai nu ar fi reusit formarea unuicentru de putere decat abia in 27 decembrie 1989 cand s-ar fidefinitivat constituirea plenului CFSN. ZIUA publica azi o nouamarturie care demonstreaza ca Ion Iliescu si complicii sai cu studii laMoscova controlau in totalitate Armata, inca din 22 decembrie 1989.Povestea asa-zisilor teroristi nu a fost decat o sinistra diversiunemenita sa-i legitimeze la Putere pe “emanati”. Cazul uciderii cupremeditare a fostului colonel Gheorghe Trosca (fost sef al statuluimajor al Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista – USLA), in searazilei 23 decembrie 1989, in fata sediului Ministerului AparariiNationale, demonstreaza ca oamenii pusi de Ion Iliescu in frunteaArmatei i-au omorat cu sange rece pe militarii care le stiau trecutulKGB-ist. Dupa macel, Trosca si militarii sai au fost prezentati tariiintregi drept “teroristi”, cu ajutorul Televiziunii Romane controlatade “emanati”. Sadismul diversiunii “Trosca” releva modul in careunitati ale Armatei primeau ordine criminale de a mitralia fara motivtot ce misca (civili si militari laolalta) pentru a face populatia sacreada ca “teroristii care trag din toate pozitiile” exista aievea.Cateva vehicule ARO blindate (ABI), supranumite “cutii de conserve”,pline cu uslasi condusi de col. Trosca au fost chemate in fata sediuluiMApN de insusi generalul Nicolae Militaru, cel care a fost pus ministrual Apararii in 23 decembrie chiar de Ion Iliescu. Militaru, aflat insediul MApN, a ordonat spulberarea ABI-urilor, dupa ce el le chemasepentru a-l apara de “teroristi”. Ordinul efectiv de tragere a fosttransmis tancurilor din fata MApN de col. Safta (avansat ulteriorgeneral) cu urmatorul text: “Nimiciti prin foc si calcare cu senile”.Dupa ce militarii din ABI-uri au fost ciuruiti de mitralierele jumelatede pe tancuri, cadavrele acestora au fost tinute in strada sase zile,cu pancarte pe care scria “teroristi” pentru ca trecatorii sa lescuipe, sa le arda cu tigara ori sa urineze pe ele. Capul coloneluluiTrosca, desprins de trup, a fost asezat in batjocura, cu o tigara ingura, infipt pe osia rotii unui ABI rasturnat. Deloc intamplator,Trosca a fost ofiterul de contrainformatii care in anii ’80 l-adepistat pe generalul Nicolae Militaru (pus in functia de ministru)drept colaborator al fostului KGB, motiv pentru care Nicolae Ceausescul-a trecut pe “linie moarta”. Diversiunea Trosca a fost si o razbunare.
Iliescu detinea Puterea din 22 decembrie
ConstantinIsac (unul dintre revolutionarii care in 22 decembrie 1989 s-a dus laTeleviziune) a nimerit in valtoarea evenimentelor printre “emanatii”lui Ion Iliescu, care se erijau in liderii Revolutiei vorbind natiuniipe micile ecrane. Isac a devenit in 22 decembrie membru al CFSN si estepersoana care l-a arestat pe Ilie Ceausescu (fratele dictatorului). Els-a aflat in primele zile de dupa fuga Ceausestilor langa Ion Iliescu,Petre Roman, Gelu Voican, dar si generalii Victor Stanculescu, DanVoinea si Mihai Chitac, atat la TVR, cat si la MApN. Isac relateaza cain ziua de 22 a ajuns de la TVR, la sediul MApN, cu o Dacie in care semai aflau Petre Roman si generalii Voinea si Chitac. Isac arata: “Injurul orei 16.00 si-au facut aparitia, sosind de la TVR Ion Iliescu,Gelu Voican, Mihai Ispas, Mihai Montanu, cpt. Lupoi si gen. Militaru.Dupa ce acestia au luat loc, gen. Victor Stanculescu a comunicatmasurile luate pana atunci. Discutia a fost intrerupta de aparitia gen.Stefan Guse si el venind de la TVR. Intreband cum ne numim, gen.Militaru a spus ca Frontul Salvarii Nationale, fiind sustinut deIliescu”. Isac atesta ca la MApN s-a luat decizia ca cei prezenti safaca parte din Consiliul FSN si sa se elibereze legitimatii de membriai CFSN, iar conducatorul militar al Revolutiei sa fie gen. Stefan Guse(seful Marelui stat Major), dupa care echipa de la MApN s-a deplasat lasediul CC al PCR. Aici, Iliescu a prezentat multimii, din celebrulbalcon, masurile luate, dupa care s-a redactat vestita lista a CFSN incare Ion Iliescu a fost adaugat primul pe lista, la pozitia “0”. Dementionat ca in seara zilei de 22, la TVR s-a anuntat ca gen. NicolaeMilitaru este noul ministru al Apararii. Constantin Isac mai declara cain ziua urmatoare – 23 decembrie, deoarece se imprastiase la nivelulconducerii CFSN zvonul ca USLA ar lupta impotriva Revolutiei, aincercat sa dovedeasca falsitatea acestor informatii, dupa ce avut maimulte intalniri cu sefii USLA. Isac a stabilit o intalnire cu sefulUSLA – col. Ardeleanu (trecut si el pe lista CFSN), pentru a mergeimpreuna la Ministerul Apararii si a prezenta situatia reala. Intrucataccesul spre sediul MApN era blocat de tancuri, a prezentat legitimatiade membru al CFSN si a telefonat la USLA pentru a fi preluat spredestinatia sa de un echipaj al acestei unitati. Au sosit doua ABI-uriale USLA. Isac s-a urcat in cel condus de col. Gheorghe Trosca. Isac nustia la acel moment ca gen. Militaru ordonase expres ca blindateleusoare ale USLA sa fie conduse personal de Trosca, pe motiv ca trebuiaueliminati “teroristi” care trageau de la Restaurantul Orizont spresediul MApN. Macelul
In fata sediului MApN (strajuit denumeroase tancuri) Isac relateaza ca “tancul din spatele nostru lateralstanga a tras o rafala de mitraliera. Gloantele au ciuruit ABI-u raninddoi ocupanti… Trosca a luat legatura radio cu unitatea comunicand case trage asupra noastra, ca avem raniti… ni s-a comunicat sa neapropiem de tancul din fata, sa oprim sa asteptam trei semnaleluminoase si apoi sa-l urmam… ni s-a semnalizat… dupa care tanculdin fata noastra a tras o rafala de mitraliera, mi-am dat seama ca nevor macelari. I-am spus lui Trosca: Stai jos ca astia ne omoara!”. Isacmai arata ca supravietuitorii, printre care si Trosca au coborat repededin blindate, pentru a se pune la fereala in unghiul mort de tragere altancului, iar el a scapat de lumina reflectoarelor, a fugit dupa unbloc, si s-a ascuns sub o Skoda, unde a stat nemiscat o parte dinnoapte, fara sa fie dibuit de militarii inarmati trimisi sa-l caute. Adoua zi, dupa ce i s-a acordat ajutor medical la o policlinica pentruranile suferite, a revenit la locul faptei: “ABI-urile era asezateimpreuna, desi ele se aflasera cam la 20 m unul de altul, indreptatecatre MApN, cu inscrisul “Teroristi”. Trosca impreuna cu incadoua cadavre se aflau decheiati la vestoane si erau scuipati decetateni, arsi cu tigarile. Pe Trosca il lasasem viu. Tot aranjamentulera creat sa dea impresia de lupte indarjite”. Sapte morti, 11 orfani, nicio ancheta
Revoltatde cele intamplate, Isac marturiseste ca in 26 decembrie si urmatoarelezile a incercat sa ajunga la Iliescu si Roman pentru a-i informa desprediversiune, insa militarii din anturajul acestora l-au indepartat.Generalul Militaru, dar si alti “emanati” ai Revolutiei au incercatsa-l discrediteze in anii care au urmat, acreditand ideea ca ar fi”nebun” sau ar “inventa”. Procurorii militari au musamalizat cunesimtire dosarul penal prin 1992. Nici un alt procuror nu a catadicsitpana in prezent sa redeschida aceasta ancheta in care toti autorii suntcunoscuti. “Diversiunea Trosca” s-a soldat cu sapte cadavre. Unsprezececopii au ramas orfani de tata.
KGB si GRU in spatele Revolutiei Romane
–Fostul sef al Armatei face dezvaluiri despre agentii sovietici de cares-a inconjurat Iliescu: Nicolae Militaru si Vasile Ionel
In cartea “In sfarsit,Adevarul…”, lansata ieri la Biblioteca Centrala Universitara, fostulgeneral Victor Stanculescu (degradat de justitie la rangul de soldat,ca urmare a condamnarii sale la 15 ani de inchisoare pentru crimele dela Timisoara) face primele dezvaluiri despre Ion Iliescu si fortelesovietice din spatele lui. Acestea au actionat pentru eliminareaCeausestilor si instaurarea emanatului la Putere in decembrie 1989.Stanculescu dezvaluie ca primul ministru al Apararii pus in functie deIon Iliescu in decembrie 1989 – generalul Nicolae Militaru a fostdescoperit de securitatea lui Ceausescu, drept agent GRU: “fiind omulsovieticilor, Ceausescu nu putea sa-l impuste” si de aceea l-aretrogradat intr-o functie inferioara in economie. “Cred ca numirea luiMilitaru a fost la ordinul rusilor”, a concluzionat Stanculescu, care areconfirmat si faptul ca Iliescu si Militaru au facut scoala impreunala Moscova. Tot despre Militaru, Stanculescu a aratat ca a primitinformatia despre faptul ca acesta a pus la cale in 23 decembrie 1989uciderea sefului USLA col. Gheorghe Trosca, pentru ca in timpulregimului comunist, acesta din urma a fost cel care l-a descoperit peMilitaru, in dosarele “Corbul 1″ si Corbul 2″, ca fiind omulsovieticilor. Stanculescu a marturisit ca, indiferent daca ar pareailogic, a ramas cu credinta ca generalul Militaru a vrut sa-l lichidezeinclusiv pe el in ziua in care s-a deplasat cu elicopterul laGarnizoana Targoviste impreuna cu membrii completului care i-au”judecat” pe Ceausesti, intrucat ofiterii din localitate primiseraordin sa traga intr-un elicopter care va veni “sa-l salveze peCeausescu”.
Un zambet pe 16 mm
Stanculescu l-a nominalizat drept om al rusilor si pe generalul VasileIonel, pe care presedintele Ion Iliescu l-a numit consilierulprezidential la Cotroceni. Despre Vasile Ionel, autorul a relatat caacesta avea o amanta rusoaica in perioada cand era seful Canalului undecomunistii ii trimiteau la munca silnica pe toti opozantii regimului.Fostul general confirma si episodul din dimineata zilei de 23 decembrie1989, cand Ion Iliescu si echipa sa au venit la MApN de unde a luatlegatura cu Moscova pentru a cere instructiuni. Precum si faptul ca afost insarcinat cu organizarea procesului Ceausestilor, in legatura cucare Silviu Brucan, Gelu Voican si Ion Iliescu i-au cerut sa-i suprimepe Elena si Nicolae Ceausescu. Victor Stanculescu nu si-a ascunsparerea ca inclusiv in spatele sau la Ministerul Apararii a actionat ungrup filorus, care a urmarit crearea tuturor conditiilor pentru catoata lumea sa fie convinsa ca Ceausestii trebuiau lichidati, si cadecizia in acest sens a venit de pe doua fronturi care au lucratcombinat: din partea GRU (serviciul secret al armatei sovietice) si KGB(securitatea rusilor).Stanculescu nu a ascuns ca tot ce i s-a intamplat lui rau in anii ce auurmat Revolutiei -inclusiv dosarele penale in care a fost condamnat -s-a datorat conflictului mocnit pe care l-a avut cu Ion Iliescu. Si caacesta din urma este cel care l-a eliminat atat pe el, cat si pe PetreRoman. Finalul marturisirilor lui Stanculescu se incheie astfel: “Inseptembrie parca m-am intalnit cu Ion Iliescu si i-am spus ce aveam pesuflet, pentru ca tot ce s-a intamplat cu mine vine de la el. A avut osingura reactie: un zambet pe 16 mm si… nimic”.
Circ la “omagierea” Revolutiei
Discursul sustinut de fostul presedinte al Romaniei Ion Iliescu lasesiunea omagiala a 20 de ani de la Revolutia Romana, desfasurata ierila Parlament, a fost intrerupt de revolutionarul Dumitru Dinca, care acontestat vehement faptul ca in prezentarea filmului evenimentelor din1989, a fost omisa ca fiind neimportanta ziua de 21 decembrie si s-atrecut direct la 22 decembrie – ziua fugii cuplului Ceausescu. Dinca aintervenit de la microfon vociferand si nu i-a mai permis lui Iliescusa continue. Sergiu Nicolaescu, prezent in sala, a incercat sa-lcalmeze pe Dinca, dar acesta s-a ambalat si mai tare. “Dinca, respectaadunarea”, a spus Iliescu, care a cerut ca cei care doresc sa isi spunaparerea sa o faca la urma, nu in prezenta presei. Intr-un tarziu, Dincaa parasit sala. Revenind la Iliescu, acesta si-a reluat vechile placi,conform carora Revolutia a fost “opera poporului roman”, fiind”castigata cu jertfe” si nu prin comploturi. Iliescu i-a infierat si pecei care denigreaza revolutia, calificandu-i “frustrati, “complexati”,”clevetitori” si “combativi post-factum”. Cat priveste cenzurarea zileide 21 decembrie – despre care multi revolutionari l-au acuzat ca el arfi determinat-o – Iliescu a apreciat-o ca “reperabila” si “reparabila”.”Filmul e mizerabil”, a precizat si Roman. “O greseala, e incomplet”, aadaugat Sergiu Nicolaescu. Mai multi revolutionari au parasit sala, inciuda eforturilor de impaciuire ale lui Ion Iliescu, care a incercatsa-i readuca la masa.
Scris de George Roncea Parlamentul Romånei a găzduit ieri o sesiune specială dedicată„Revoluţiei“, prilej de adunare a tuturor participanţilor la loviturade stat din decembrie 1989. Roman (cu pulovăr violaceu – pe placul luiHrebenciuc), Iliescu la costum, Gelu Voican (în spatele lui Ilici, cala Revoluţie). Tablou complet . Cel mai lipit de Iliescu a fost însăGeoană, cu måna stråns lipită de ştafeta roşie, ce i se iţea dinbuzunarul din spate al Tătucăi. Cu acest prilej, fantomaticul Institutal Revoluţiei – o instituţie a sinecuriştilor gorbaciovişti din gaşcalui Ilici – a difuzat un filmuleţ, o producţie îndoielnică care a scosdin minţi revoluţionarii care au fost în stradă în zilele evenimentelordin decembrie 1989. Dinfilm au lipsit relatările la ziua de 21 decembrie, manifestaţiile dinPiaţa Universităţii şi baricada de la Intercontinental, lucru care adeclanşat izbucnirea verbală vehementă a lui Dincă, care i-a reproşatlui Iliescu faptul că omite deliberat ziua de 21 decembrie. CåndIliescu a ajuns la relatarea episodului care a determinat conducereaţării de la acel moment să ia decizia procesului lui Nicolae Ceauşescu,Dumitru Dincă a intervenit la microfon, arătåndu-se „profund indignat“de faptul că a fost chemat la un „circ“ de omagiere, din care au lipsitreferirile la 21 decembrie. Revoluţionarii au protestat faţă defalsificarea contextului acelor zile de decembrie şi absenţa totală dinaşa-zisul documentar prezentat la manifestare a celor întåmplate înziua de 21 decembrie 1989 la Bucureşti. Turbat de nervi, Dincă a săritde pe scaun şi a ţipat din răsputeri, încercările lui Iliescu sau alelui Petre Roman, fostul tovarăş al „cårpei kaghebiste“, de a-l calmafiind inutile.
Schimb de replici acide între Ion Iliescu şi revoluţionari
Dincă l-a acuzat pe Iliescu că a omis deliberat ziua de 21 decembrie, atât din discurs, cât şi din filmul prezentat. „Ai respect faţă de această adunare“, i-a replicat Iliescu lui Dincă. „Ziuade 21 decembrie dispare din Revoluţia română, văd că nu există. Fără 21decembrie nu exista 22 decembrie. Aţi spus atunci că Revoluţia a făcuttrecerea de la dictatură la democraţie, dar a făcut trecerea de laminciună la minciună. V-aţi folosit de noi“, a răspuns Dincă. „Măi, o să ai cuvântul, dragă. Toţi vor avea posibilitatea să se exprime aici“, a răspuns Iliescu. Iliescua părăsit, în acel moment, locul său de la prezidul adunării şi a venitpersonal lângă Dincă, iar în jurul celor doi s-a format, imediat, ungrup, de circa 20 de persoane, Iliescu fiind flancat de agenţii SPP. „Amvorbit de ansamblu, e un pretext. Tu mă bănuieşti pe mine că eu ignoracest lucru? Aici discutăm. Nu ai decât să iei cuvântul în mod firesc,ordonat, organizat“, i s-a adresat Iliescu lui Dincă. „Denunţaţi filmulăsta, că nu reflectă adevărul“, a spus Dincă. Iliescu a replicat: „Nucă nu reflectă, e incomplet, e o parte mai puţin reuşită. Ce motiveazăieşirea ta în acest cadru? Bănuieşti pe cineva că vrea escamoteze aşaceva? Înţeleg sesibilităţile, şi ale tale, şi ale altora“.
Iliescu l-a făcut nebun pe Dincă
Dincăa răspuns: „Toţi ne-au dat la o parte, cu toată stima şi respectul pecare vi-l port“. Iliescu a replicat: „ăsta nu e respect, nu e respect“.Dincă, la råndul său, l-a înfruntat pe Iliescu: „Am aşteptat cadumneavoastră să amintiţi de 21. V-am lăsat, aţi sărit, aţi ajuns pânăla execuţia lui Ceauşescu. Sunt eu nebun, ori ceva se întâmplă. Dacă nueram nebun, nu ieşeam la Revoluţie“, a spus Dincă, la care Iliescu i-arăspuns, scurt: „Da, eşti nebun“, Dincă a continuat să contesteistoria prezentată de Iliescu şi de film, afirmând: „Cu adevărul meu eumă duc până la Dumnezeu!“. „Ei, puteai să faci aceste observaţii încadrul unei intervenţii civilizate, nu obraznic“, a replicat, de lamicrofon, Iliescu. Dincă s-a repezit în spume către uşă urlåndfurios, dar show-ul a continuat la uşă, şi apoi pe holuri. A fugit dupăel toată gaşca lui Ilici în frunte cu Sergiu Nicolaescu, CazimirIonescu şi Roman, care îl trăgea disperat de månecă pe Dincă, încercåndsă-l facă să tacă. „Este o bătaie de joc, cum adică nu a existat 21decembrie?“, i-a spus Dincă lui Roman. „Ai dreptate, a lipsit (dinfilm – n.r.). Gata, linişteşte-te. E adevărat, stai jos, hailinişteşte-te“, i-a răspuns Roman. „S-a sărit peste 21 decembrie, pestePiaţa Universităţii, peste baricada de la Inter“, a continuat Dincă. „Aidreptate, nici măcar ce s-a întâmplat pe 22 decembrie dimineaţa nu s-aprezentat. Hai, stai jos, e doar un film, filmul e făcut prost“, aîncercat să îl liniştească Roman. Peste cei doi a intervenitsenatorul PSD Ion Vasile, adresându-i-se lui Dincă: „Bine că aţi făcutvoi Revoluţia (…) Aţi făcut voi o sută de inşi Revoluţia?“. Vociferăriledintre Roman şi Dincă au continuat, fără însă ca fostul premier să îlpoată determina pe acesta să nu părăsească sala de la Senat, unde s-aorganizat simpozionul. Cearta a continuat pe sălile Parlamentului,dar „Gogoşarul“ (aşa se zicea lui Dincă) nu a cedat nici la rugăminţi,nici la mustrările tovarăşilor lui Iliescu, disperaţi că acesta le-astricat paranghelia.
Impostura profitorilor „revoluţiei“
Zbierånddin răsputeri, Dincă striga: „Regret că am venit. Plecăm acasă!“, întimp ce Petre Roman, agăţat în continuare de måneca „Gogoşarului“,încerca să-l dirijeze către ieşire. „Hai mă afară să discutăm“, i-aspus Petre Roman, îmbrăcat în pulovărul său violaceu ce ar fi trebuitsă amintească de cel purtat la prima sa apariţie în studiourileTeleviziunii Române în urmă cu două decenii. Mega-scandalul i-a stricatdistracţia lui Ilici şi comilitonilor săi, care s-au trezit făcuţi derås în faţa operatorilor televiziunilor aduse pentru a celebradiscursurile aduse de „Revoluţie“ în fruntea statului romån, pradă atuturor jagardelelor din fostul activ de partid, a securiştilor „debine“, căţăraţi pe cadavrele copiilor scoşi în stradă pentru a legitimalovitura aplicată de serviciile ruseşti. După plecarea intempestivăa lui Dincă de la sindrofia „de stat şi de partid“ adunătura din jurullui Iliescu a prins a comenta că acesta ar fi deviat mintal, deşiacesta a primit chiar din måna lui Iliescu certificatul derevoluţionar. Foarte vexat, cu måinile tremurånd de nervi, Iliescu abodogănit în barbă fraze neinteligibile din care reporterul nostru areţinut fragmente în limba rusă şi pomenirea numelui lui Gorbaciov pecare Iliescu îl aşteaptă de 20 de ani să-i dea sărutul slugii.Gorbaciov va veni adus de Sorin Ovidiu Vîntu la Bucureşti, în ziua de21 decembrie pe post de momåie a Perestroikăi de la care se revendicăIon Iliescu.
Scris de George Roncea Ion Iliescu,cel care i-a înmånat ştafeta roşie lui Mircea Geoană, a încasat înaceste zile o replică severă din partea „golanilor“ plecaţi din ţarădupă Mineriadele ordonate şi organizate de „cårpa kaghebistă“. Peste78% dintre romånii stabiliţi în străinătate au votat împotriva lui IonIliescu, de fapt Tătucul din spatele „prostănacului“. Am fost sunat, înziua votului, de numeroşi prieteni plecaţi din ţară după RepresiuneaPieţei Universităţii,care aflaseră rezultatele exit poll-urilor institutelor de sondaj dinaria Vîntu-Voiculescu şi care s-au hotăråt să se ducă la vot tocmaidatorită indignării la aflarea datelor prezentate de acestea. Diferenţade fus orar a permis ca, în Statele Unite de exemplu, pe Coasta deVest, să se voteze pånă a doua zi la şapte dimineaţa. Turul doi a adusun număr-record de participanţi la vot, un procent neatins niciodatăpånă acum. Înurma centralizării voturilor din cele 294 de secţii de vot dinstrăinătate, s-au prezentat la alegeri 147.754 de cetăţeni romåni, auexprimat 146.876 de voturi valabile şi doar 861 au fost voturi nule.115.831 de romåni au votat pentru Băsescu, 31.045 pentru Geoană. Separe că romånii din diasporă nu au fost momiţi de promisiunea celor20.000 de euro pe care îi distribuia cu largheţe Geoană, plecåndprobabil de la cuantumul salariului cumnatului său Ionuţ Costea,salariat al statului, plasat chiar de el la şefia Eximbank. Am văzutcâteva dintre listele cu CNP-uri ale votanţilor din străinătatefluturate nervos de pesedişti şi mi-a sărit în ochi că seriilecorespund unor oameni din generaţia mea, precum şi din generaţia„decreţeilor“ lui Ceauşescu. Majoritatea celor care au ieşit în stradăîmpotriva comunismului în decembrie 1989 făceau parte din aceastăgeneraţie. „Decreţeii“ erau acei copii născuţi ca urmare a unui celebrudecret al lui Ceauşescu prin care se pedepseau aspru întreruperile desarcină. Sute de mii de mame, cu sau fără voie, au dat naştere unuinumăr sporit de copii, ca urmare a apariţiei decretului cu pricina. În1989, o mare parte a acelor copii deveniţi tineri furioşi pe sistem auieşit masiv în stradă. Practic, ei l-au dat jos pe Ceaşcă. Faptul căCeauşescu a fost împuşcat la ordinul copilului său adoptiv, IonIliescu, este altă poveste. Puţină lume ştie că Ion Iliescu a fostcrescut în familia Ceauşescu, iar statutul său era acela al unui fiuadoptiv. Era culcat în pat cu soţii Ceuşescu, când era mic mama îlpărăsise, iar tatăl său dispăruse cu treabă pe meleagurile Rusiei, lacentrala NKVD, strămoşul KGB. Ion Iliescu ar fi meritat să aibăsoarta tatălui său adoptiv, Nicolae Ceauşescu, dacă avem în vedere călucrurile pentru care a fost acuzat Ceauşescu îi pot fi imputate înegală măsură, ba chiar mai mult de atât. Exodul tinerilor studioşi caurmare a represiunii ordonate de acesta, împotriva studenţilor PieţeiUniversităţii, în iunie 1990, a făcut enorm de mult rău României. Unuldintre vicepreşedinţii Ligii Studenţilor din Universitate, SorinDrăgan, un tip absolut remarcabil, a încasat în dimineaţa zilei de 14iunie un piron în cap de 20 de centimetri, înfipt la capătul unei bâteutilizate de un miner pentru a bătători capetele colegilor mei. Sorinavea o gaură în cap prin care puteai să ajungi cu degetul la creier. Aajuns în America şi a rămas acolo, cu o infirmitate care i-a marcatviaţa. Sângele colegilor mei, sângele fratelui meu, sângele meu aînroşit pereţii şi coridoarele Universităţii şi Arhitecturii. PetreRoman avea să le explice după câteva zile jurnaliştilor străinioripilaţi care au vizitat cele două clădiri/garnizoane ale studenţilordin Piaţa Universităţii că noi am aruncat cu vopsea roşie pe pe pereţi,pentru a-l compromite pe Ion Iliescu. Eu ţin minte că atât de multsânge îmi cursese din rănile de la cap încât hainele mele deveniserăscorţoase şi roşii de parcă ar fi fost vopsite cu galus, celebra vopseade ouă cu care noi, studenţii de la Arte plastice, „îmbunătăţeam“ţoalele din comerţul socialist. Mi s-a părut haios pe undeva că amajuns să-mi vopsesc hainele într-un stil avantgarde cu propriul sânge.Am scăpat doar cu voia lui Dumnezeu, cei care am scăpat. Alţii,necunoscuţi, tineri ca şi noi, au fost împuşcaţi pe stradă, în noapteade 13 spre 14 iunie, după ce Iliescu a dat ordin să se tragă în plindeoarece noi eram cu toţii „legionari care dăm lovitură de statlegionară“. Adrian Năstase, a spus la Parchet Ion Iliescu, acumvreo trei ani, a văzut steagurile verzi legionare cu ochii săi devânător şi l-a sunat să-l avertizeze. Avertizat, Ion Iliescu a cerutArmatei să tragă, ca în vremea lui Antonescu (mareşalul, nu pricoliciulde Crin). S-au tras 1.466 de gloanţe de război. Un tânăr, DragoşDrumea, şi-a dat duhul în braţele mele, la ora 03.15, lângă CCA,împuşcat în gât. Avea traheea zdrobită şi sângele îi ţâşnea în sus cadintr-o fântână arteziană. Am încercat să-i acopăr gaura din gât cupalma şi simţeam cum îmi zvâcnea mâna datorită presiunii sângelui carei se scurgea cu repeziciune. Mă privea cu ochi înnebuniţi de spaimă,din ce în ce mai ceţoşi, horcăind din greu. I se scurgea viaţa printredegetele mele, afară se trăgea încă, nu aveam niciun ajutor şi m-acuprins disperarea dându-mi seama că îşi pierde cunoştinţa şi că îmi vamuri în braţe, sufocându-se cu propriul sânge. I-am strigat nu ştiunici eu ce, crezând că poate mă aude, au venit nişte tineri şi l-am dusla o maşină a medicilor de la Medicine sans Frontiere. Am aflatpeste ani de la un chirurg, Nae Constantinescu, ajuns consilierprezidenţial la Cotroceniul ocupat de Emil Constantinescu, că tânărulcare îşi dădea duhul în braţele mele în acea noapte din iunie 1990 aajuns pe masa sa de operaţie, dar nu a mai putut face nimic pentru eldecât să-i constate decesul, prin împuşcare cu glonţ de război. Unalt amic, simplu inginer la vremea aceea, s-a ales cu un sfert dincreier zdrobit cu bare de fier, a zăcut apoi trei ani în Germania, undea fost vindecat cât de cât de către nişte medici extraordinari. I-autrebuit alţi ani să-şi revină parţial şi să-şi reamintească lucruricare se şterseseră din capul său, ca urmare a loviturilor. Nu i s-aşters din cap Ion Iliescu. S-a întors în ţară şi a înfiinţatorganizaţia victimelor mineriadelor, fiind cel căruia i se datoreazăpractic existenţa Dosarului Mineriadei din 1990. Din 1999, Viorel Ene,inginerul cu capul storcit de barele de fier, aşa damblagit cum aajuns, a organizat sute de proteste, mitinguri, demonstraţii, a strânsmii de mărturii, a depus sute de cereri pe adresa Parchetului, cerândun singur lucru: judecarea lui Ion Iliescu. Chiar zilele trecute a maiavut încă un termen, desigur o amânare, la unul dintre procese. N-amizbândit până acum să-l facem pe Iliescu să plătească pe caleajustiţiei. I-am plătit-o însă pe calea votului. Mi-ar face plăcere,desigur, să i-o plătim şi altfel… Scria zilele trecute AdrianNăstase, cel cu privirea de vultur, cel care l-a sunat pe Ion Iliescuîn ziua de 13 iunie să-i zică de steagurile noastre verzi de legionariîmpuţiţi, huligani borâţi şi golani nenorociţi, că votul românilorplecaţi din cauza lui Ilici „ar trebui să aibă o greutate mai mică“. Citez:„Nu românii din diaspora au decis câştigătorul alegerilor. De ce să-iconsiderăm pe aceşti români responsabili de rezultat doar pentru că auvotat mai târziu, din motive naturale, ce ţin de fusul orar? De ce nuvoturile din 3-4 judeţe precum Cluj, Timiş, Alba sau Arad să fie celecare au inclinat decisiv balanţa? Cred că în acest caz simplificămfoarte mult realitatea electorală“, scrie Adrian Năstase. El peroreazămai încolo că cei care locuiesc de mai mulţi ani în străinătate „nu aucontact direct cu realitatea“. „Nu sunt afectaţi, direct, dereglementări, de taxe şi impozite, chiar şi de o viziune sau altaasupra viitorului – în sănătate, educaţie, etc. Prin urmare, votul lorar trebui să aibă o greutate mai mică. Se impune, în viitor, odezbatere pe acest subiect“, mai debita Adrian Năstase pe blogul său. Iozic că Adriana Năstase şi ai lui au dreptate pe undeva. Votul celorplecaţi din ţară din cauza lui Ion Iliescu ar trebui să aibă o greutatemai mică. Şi eu, deşi nu am plecat din ţară, aş fi dispus să mi serestrângă greutatea votului meu, la schimb, din greutatea scăzută avotului meu aş prefera să mi se ofere o bară de fier cu o greutatecorespunzător mărită cu care să bătucesc oleacă creştetul lui IonIliescu, Petre Roman şi restul echipei feseniste/pesediste, nu mult, cidoar atât cât să simtă şi ei greutatea votului popular al vechilorgolani ai Pieţei Universităţii. Pe cât facem pariu că dacă facemun Referendum, doar în rândurile emigraţiei româneşti, pe tema asta, seva obţine un rezultat de cel puţin 78 la sută, cât a fost votul datîmpotriva lui Geoană, cel cu ştafeta roşie înfiptă adânc în dos depidosnicul pervers de Ion Iliescu? „Jos Iliescu!“ rămâne încă unslogan actual pentru toată generaţia noastră, iar una dintremotivaţiile serioase care m-au determinat pe mine personal să votezacum, pentru prima oară în viaţa mea, a fost legată de speranţa că înnoul an, la fix 20 de ani de la măcelul din Piaţa Universităţii, îl voivedea pe Ion Iliescu în instanţă, livid, cu buzele strânse, aşa cuml-am văzut în dimineaţa când Geoană a aflat că nu mai este preşedinte,ci doar etern prostălau „de stat şi de partid“ – şi prin contribuţiavotului meu… Jos Iliescu!… Cine uită nu merită ….
Conform unor zvonuri extrem de puternice, auzite ieri in zona PieteiGemeni din Capitala, cariera cinematografica a lui Mircea Geoana esteabia la inceput. E adevarat, inceputul este unul absolutfulminant, cu incasari de 5000 de Euro inainte sa inceapa sa ruleze incinematografe. Insa debutul va fi umbrit cu siguranta de celelalteproductii inca care Geoana a jucat, joaca, sau va juca. Times.ro va dezvaluie astazi, in premiera absoluta, lista filmelor in care joaca Mircea Geoana, precum si un scurt sinopsis.
1. Mircea Geoana momind-o pe Scufita Rosie cu un ciolan dezosat Urmatoareainregistrare cu Mircea Geoana va fi inspirata din povestile fratilorGrimm. Pe scurt, Mircea se plimba printr-o padure (se pare ca e vorbade padurea Letea), unde se intalneste cu Scufita Rosie, pe care oademeneste sa se inscrie in PSD, folosind drept momeala un ciolandezosat. Data lansarii: 24 Decembrie 2009. 2. Mircea Geoana lovind un copil retardat care ii ofera spaga Dinseria filmelor socante, interzise minorilor, in care Mircea Geoana vajuca, se remarca productia “Spaga, retardare si durere”, in care Geoanaloveste un copil retardat, in timp ce acesta ii ofera o spaga. Regizatde Cristian Mungiu, scurt-metrajul se va inscrie in seria filmelordespre ororile comunismului, fiind un fel de 4 luni, 3 saptamani si 2zile, varianta politica. 3. Mircea Geoana cantand “Dusmanii imi poarta pica” la dus Printrescurt-metrajele in care Mircea Geoana are un rol principal se numara sio inregistrare facuta de sotia acestuia, cu telefonul mobil. Deo calitate foarte slaba, inregistrarea il prezinta pe Geoana intr-oipostaza domestic-igienica, cantand in dus o manea foarte la moda. 4. Mircea Geoana votand de 5 ori in turul 2 Dinseria filmelor de suspans nu putea lipsi nici inregistrarea cu Geoanaturist electoral. Filmuletul de 30 de secunde, in care Geoana voteazade 5 ori, in mai multe sectii de vot, este inca un exemplu al cariereicinematografice fulminante pe care seful PSD si-a cladit-o cu atatausurinta. 5. Mircea Geoana primit in Masonerie Celmai asteptat filmulet al anului este, cu siguranta, acela in careMircea Geoana apare in uniforma de novice mason, la prima saparticipare la un ritual masonic. Inregistrarea, montata in studiourile Burtea, ne arata un Mircea Geoana docil, urmand cu atentie rigorile ritualului masonic. Inregistrarea va face parte din programul de Revelion al televiziunii nationale. Times.ro va ureaza vizionare placuta. ionut
Ion Iliescu revine la pasiunea vietii lui, teatrul
Ion Iliescu, fostul sef al statului, a revenit zilele trecute lapasiunea sa de baza, scenarita, punand in scena o piesa de teatrurevolutionara, atat la propriu, cat si la figurat. Nea Nelu,cum prefera sa fie numit, a jucat el insusi intr-o adaptare dupa”Revolutia Romana din 1989″, piesa al carei scenariu l-a scris in urmacu 20 de ani. “Din pacate nu am avut ocazia sa transpun pescena conceptul acesta, pana in prezent. Cred ca publicul a reactionatformidabil, aplaudandu-ma furtunos de in momentul executiei”, aprecizat pentru times.ro Ion Iliescu. Piesa de teatrureflecta fidel principalele evenimente din decembrie 1989, iar rolullui Nicolae Ceausescu este interpretat fulminant de un Ion Iliescuvivace, sagace si locvace. Regizorul, scenaristul siinterpretul principal, Nea Nelu, a oferit publicului mii de autografein holul Teatrului National si s-a intretinut cu numerosii jurnalistiprezenti la eveniment. VictorAthanasie Stanculescu, prezent la premiera piesei gratie amabilitatiidirectorului Penitenciarului Jilava, a aplaudat piesa, insa a precizatca sunt necesare cateva mici modificari, pe ici, pe colo, indesfasurarea actiunii. “Ion a prezentat corect, in principiu.Personajul meu, insa… nu stiu… mi s-a parut putin cam necredibil.Insa e o chestiune de gust, ce mai…”, a declarat Victor Stanculescupentru times.ro.
Pesediştii fac zid în jurul „onorabilului“ cu „maşină senatorială“
Zileleacestea, aproape toată presa s-a concentrat asupra lui Cătălin Voicu,„Naşul“ clanului Vanghelie, cel care era cât p’aci să ajungă ministrude Interne (doar vreo patru voturi ale colegilor pesedişti i-aulipsit). Realitatea TV i-a oferit o tribună de expresie, în cadrulemisiunii lui Stelică Tănase, în care „onorabilul“ inculpat s-aîntrebuinţat intens pentru a arunca acuze în toate direcţiile,pretinzându-se victima oribilului aparat de represiune al preşedinteluiBăsescu. Arie reluată până la epuizare şi de principalii săi comilitoni- Mitică Iliescu, Ion Iliescu, Vanghelie, Hrebenciuc, dar şi CozminGuşă etc, care au sărit ca arşi în apărarea şi căinarea „onorabilului“cu alură porcină. IonIliescu a afirmat „stupefiat“ că reţinerea lui Cătălin Voicu este o„acţiune inacceptabilă pentru mersul societăţii, expresia manifestăriiunui stat poliţienesc“. Iliescu a mai adăugat plin de nervi: „Mi separe un lucru revoltător şi încălcarea oricăror principii aledemocraţiei şi ale statului de drept. Chiar în halul acesta! Asta esteexpresia unei ranchiune. Asta este ceea ce promite domnul Băsescupentru ţară? Să intrăm într-o fază a unui stat poliţienesc?“ Vanghelie,la rândul său, a preluat melodia de la Iliescu: „E un stat poliţienesc,o dictatură. Vor să ne sperie pe toţi (cred că a vrut să spună să nesperie pe hoţi nu pe toţi – n.n.). Viorel Hrebenciuc s-a exprimat şi elindignat la culme: „Nu poţi să salţi de pe stradă un senator alRomâniei ca şi cum este ultimul borfaş“. Cozmin Guşă, consilierulpreşedintelui PSD, Mircea Geoană, a susţinut că măsura DNA este „ungest de instituire a unui stat autoritar“ băgând la înaintare şi vecheasa marotă, SRI-ul, despre care a sugerat că ar fi implicat oareşcumva,făcându-se că uită că serviciul de informaţii este condus de unpesedist, George Maior, cel care s-a grăbit amabil să-l anunţe peGeoană că este câştigător în seara alegerilor. Mitică Iliescu,fostul şef al lui Voicu la SPP şi partener de afaceri cu acesta, apretins că aducerea lui Cătălin Voicu la DNA reprezintă „un semnal datmembrilor Curţii Constituţionale“ (?). Grupul senatorial alPartidului Social-Democrat a cerut explicaţii de la ministrul interimaral Justiţiei, Cătălin Predoiu, pentru reţinerea lui Cătălin Voicu,senatorii pesedişti acuzând DNA de „comportament abuziv“.
Candidat la zece ani de puşcărie
Acuzaţiade trafic de influenţă, formulată împotriva lui de procuroriianticorupţie, i-ar putea aduce lui Cătălin Voicu o pedeapsă cuprinsăîntre 2 şi 10 ani de închisoare. Deoarece se bucură de imunitate încalitate de senator şi de vicepreşedinte al Comisiei pentru Apărare dinSenat – Voicu nu poate fi reţinut, percheziţionat sau arestat decât cuacordul Senatului şi numai după ce este audiat de către colegi. TotConstituţia prevede că acesta nu poate fi judecat decât de magistraţiiCurţii Supreme şi nu poate fi urmărit penal şi trimis în judecată decâtde către Parchetul General, din care face parte Direcţia NaţionalăAnticorupţie. Deocamdată, procurorii anticorupţie au dispus faţăde Cătălin Voicu obligarea de a nu părăsi localitatea pentru o perioadăde 30 de zile, iar acesta a mai afirmat public că i s-a cerut să nu ialegătura cu Hrebenciuc, Dan Ioan Popescu şi Vanghelie. Oficial,Direcţia Naţională Anticorupţie a adus la cunoştinţa publicului căVoicu a fost pus sub acuzare pentru că în cursul acestui an ar fi„pretins şi primit sume de bani de la oameni de afaceri, pentrusoluţionarea favorabilă a unor cauze civile şi penale, aflate pe rolulorganelor judiciare“. Neoficial, pe surse de presă, s-a făcutlegătura între Voicu şi celebra casetă cu Geoană, în care ar fi fostvorba de o şpagă de 400.000 de euro pentru obţinerea funcţiei deministru de Interne. Potrivit Agenţiei de Investigaţii Media,înregistrarea ar fi ajuns la fiul lui Sorin Roşca Stănescu, MirceaStănescu, fost pesedist la rândul său, care ar fi urmat să o publice înziarul pe care n-a mai apucat să-l tipărească deoarece a fost găsitsinucis. Pe data de 5 ianuarie 2009, Stănescu a fost descoperit mortprin împuşcare în apartamentul său. Mircea Stănescu fusese acuzat, pedata de 27 decembrie 2008, că a lovit cu maşina un om pe trecerea depietoni, dar iubita acestuia şi-a asumat vina, declarând că ea s-ar fiaflat la volan. Este greu de crezut că această situaţie ar fi generatun gest suicidar, iar după găsirea sa, împuşcat cu propriul pistol,găsit în mâna dreaptă deşi acesta era stângaci, au apărut numeroasecomentarii în mediul de presă, care au fost blocate prompt laintervenţia misterioasă a cuiva care a reuşit să oprească ieşirea pepiaţă a mai multor date despre tenebroasa dispariţie a lui MirceaStănescu. Abia acum se face legătura public între acel tragic evenimentşi mita care ar fi fost oferită de „apropiatul lui Vanghelie“ luiMircea Geoană.
Şpaga pentru Geoană şi „apropiatul lui Vanghelie“
Citămdin AIM: „Un reporter al Agenţiei a luat legătura cu un apropiat de allui Mircea Stănescu, răposatul director al publicaţiei «În atenţiaDNA». Află că Stănescu intrase la începutul lui ianuarie 2009 înposesia unei filmări care-l reprezenta pe Mircea Geoană luând şpagă.Cånd reporterul nostru a întrebat de la cine?, răspunsul a sosit: «Dela un apropiat de al lui Vanghelie, pentru un post de ministru sausecretar de stat»“. Trebuie menţionat că primul om pe care l-a sunat Voicu, apropiatul lui Vanghelie, după aducerea la DNA a fost Mircea Geoană. ReporteriiAgenţiei mai relatează: „Dan Diaconescu a povestit un episod dinianuarie 2009, când Mircea Stănescu, cel care realiza o emisiune «Înatenţia DNA» a venit la el în birou şi i-a pus o filmare pe un laptop:«Uite, Dane, ce am eu aici despre Geoană, uite ce fac ăştia.»Diaconescu mărturiseşte în direct că nu era vorba de casetă cu sexuloral, ci de altceva, despre Geoană şi despre o dare de mită. Scenăpetrecută într-un birou. Diaconescu spune că după două zile l-aîntrebat pe Stănescu: «Cum mai e? Dai filmarea?», la care răspunsul luiStănescu a fost: «N-o mai dau, s-a rezolvat altfel!» În acelaşi timp,Stănescu pregătea ca în următorul număr al revistei «În atenţia DNA» sădevoaleze afacerea sub titlul: «Un film senzaţional. Cine a dat şpaga?»În timpul emisiunii lui Dan Diaconescu, Silviu Alupei, un colaboratoral lui Mircea Stănescu a adus şi a prezentat la cameră macheta aceleiprime pagini din «În atenţia DNA», cu titlul respectiv, revista caren-a mai apărut pe piaţă, căci la două zile Mircea Stănescu s-a sinucisîn mod suspect“. Se ridică o întrebare legitimă astăzi. Ar fi pututfi „eliminat“ Mircea Stănescu de un om ca Voicu, cunoscut pentrulegăturile sale cu lumea interlopă, cu clanurile ţigăneşti, protejatullui MiticăIliescu, şeful informativului PSD?
Voicu – un om cu „o carieră plină de fapte abominabile“
Osursă de presă informată despre Cătălin Voicu, Sorina Matei(www.sorinamatei.blogspot.com), afirmă despre acesta: „Trăieşte dinşantaj, trafic de influenţă, manevrare de dosare şi informaţiiimportante, clasificate şi secrete despre oameni foarte importanţi,legături cu lumea interlopă, cu crima organizată şi cu serviciispeciale extrem de ciudate, interesante, dar şi periculoase“… un omcu „o carieră plină de fapte abominabile“. Sorina Matei încheiesibilinic povestea sa despre inculpatul zilei: „Voicu este «legătura».Legătura dintre unele personaje politice şi tot ce e mai groaznic. Acelgroaznic ce stă în spatele lor“. La bază Voicu a fosttransmisionist, apoi de la Armată s-a deplasat uşurel spre altetraiectorii mai interesante, cuplat la manşă cu Mitică Iliescu, unutecist militar devenit bodyguardul lui Ion Iliescu în timpul aşa-ziseirevoluţii. Adus de Mitică în garda lui Iliescu, fosta Unitate Specialăde Pază şi Protocol (USPP), Voicu este decorat şi înaintat în grad deTătuca Iliescu, apoi părăseşte serviciul odată cu schimbarea de regimşi alături de Mitică înfiinţează în 1998 firma SC Agenţia Natională dePază, Protecţie, Investigaţii şi Protocol SRL. În 1999 şi 2001, Voicu afost consilier la Camera Deputaţilor, iar din 2001 a fost reactivat încadrul SPP ca ofiţer activ, fiind ridicat în 2003 la rangul de generalSPP, la vârsta de 38 de ani, sub semnătura lui Ion Iliescu şi lapropunerea lui Mitică Vinicius Iliescu. Voicu ajunge apoi consilier desecuritate al lui Iliescu, în mandatul 2000-2004, reprezentant în CSATal SPP-ului, apoi ajunge deputat, pe listele PSD Bacău, condus deViorel Hrebenciuc, în perioada 2004-2008, iar acum este vicepreşedinteal Comisiei de Apărare a Senatului României. Cinste cui l-a ales…
December 22nd, 2009 
VR 
Scris de Victor Roncea 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
