O adevărată cabală se ţese din nou în jurul Dosarului Mineriadei, ţesuţă prin concursul unor personaje controversate, de genul procuroului Dan Voinea, cel care a muşamalizat dosarul Mineriadei în beneficiul lui Ion Iliescu, actori din sfera politică a PSD şi PNL, aşa zişi oengişti de profesie – activişti politici la bază, foşti propadandişti ai regimului comunist.
O vorbă evreiască de duh sună astfel: “There is no business like Shoah business”, cu referire la “industria” care a înflorit de pe urma speculării mercantile a Holocaustului evreiesc, “afacere” condamnată sever de către un Norman Finkelstein, celebru istoric american de origine evreiească. Autorul cărţii “The Holocaust Industry: Reflections on the Exploitation of Jewish Suffering” critică sever exploatarea suferinţei evreilor în perioada celui de-al doilea război mondial, suferinţă devenită un bun prilej de căpătuiala până astăzi de către “holocaustologi de profesie”. Finkelstein nu-l cunoaşte probabil pe Volodea Tismenetski, consângeanul său de origine bolşevică, devenit Guru’ al businessului anticomunismului de faţadă.
Un lanţ de apeluri, scrisori deschise, clamoroase anunţuri de greva foamei, mesaje lacrimogene şi, mai nou chiar acţiuni de stradă prefaţează noua cabală, de unde se iţesc în fundal vechi tovarăşi de “shoah business”, care se combat mai nou, pe fondul căpătuirii pe posturi guvermanentale. Vladimir Tismaneanu şi Marius Oprea si, s-au apucat cu gheruţele de ciolanul afacerii anticomunismului si trag din răsputeri de zgarciul intans la maximum al asa zisului Institut de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc.
Se porcăiesc în ultima vreme, direct sau indirect, Tismăneanu fiind ameninţat chiar de Lucia Hosuu Longin, adjuncta lui Marius Oprea, fostul consilier pe probleme de securitatea al premierului liberal Călin Popescu Tăriceanu, cu date neplăcute din dosarul familiei sale de kominternişti.
Bulibasa Ioan Tiriac, miliardar facut pe genunchii tatucului Ion Iliescu cu oportunitati grase oferite de Petre Roman, cat s-a vorbit public de colaborarea sportivilor cu Securitatea a uitat ca si-a inceput cariera dand Note Informative ca un amarat de turnator cu nume de cod “Titi Ionescu”. Desigur, ce nu are CNSAS si, deci, nu se poate pronunta, este Dosarul sau de la SIE, de roman multi-prosper al regimului Ceausescu. Sa amintim cam ce gandea agentul miliardar al regimului Iliescu despre romanii care se impotriveau profitorilor loviturii de stat din decembrie 1989: “Bine ca minerii au curatat Piata Universitatii!”. Aici gasiti Decizia CNSAS.
People Magazine, 1991: Tennis’s Count Dracula Returns to Transylvania, with a Lot at Stake
“There is an opposition press now and some freedom to I ravel; still,after the first wave of excitement, many Romanians again fear thattheir phones are tapped or that they are being shadowed by secretpolice. So far the U.S. is wary too; it has not offered Romania thesame trade status it has to Czechoslovakia and Poland.
This whole subject irritates Tiriac no end. “This is a50-year-old paranoia,” he insists. He calls the new government “veryprogressive” and the new Prime Minister, Petre Roman, “a very dynamicguy.”
Tiriac doesn’t think much of Romanians who oppose the newgovernment, which becomes clear as he pilots his car through UniversitySquare. Last summer protesters were set upon here by a horde ofRomanian miners armed with clubs and sledgehammers. Internationally itwas the new government’s worst black eye; President Ion Iliescu waswidely believed to have ordered the miners in. “It was a good thing the demonstrators were finally cleanedout of there,” says Tiriac. “People are confusing democracy withanarchy. If I were President, I’d create the biggest police force inEurope. But people see police as power to oppress. So I’d changeuniform. Make them red or pink. Say, ‘These pink people are to defendmy son crossing the street.’ “
It is unclear how much Tiriac’s countrymen might be dismayedby his muscular view of democracy. Some Romanians, it appears, havenever trusted him anyway. “Among ordinary guys, he has always been verypopular,” says Michael Radelescu, a native Romanian who writes computersoftware and now lives in New York State. “But not so much amongintellectuals. Back during the Ceausescu period, anyone like Tiriac whotraveled outside the country a lot was assumed to be collaborating withthe regime. Whether it was true or not, I have no idea, but it was avery common opinion.” Now some Romanians object to Tiriac’sfriendliness with the Iliescu government. The leading opposition paper,Romania Libera, complained recently that the Prime Minister hadoverridden a government vote and privately doled out 14 of Bucharest’smost gracious old homes to “chosen ones”—including his friend Tiriac,who got long-term leases to two.
Tiriac is prowling the property of one of these now, alakefront house across from a compound of villas that Ceausescu onceinhabited. The place is handsome—five bedrooms, 7,000 square feet—buthe can’t move in until renovations are completed.” Integral inRevista PeopleAugust 05, 1991 Vol. 36 No. 4
“Nu eu am chemat minerii. Venirea lor a fost la 13 iunie cand toata lumea era ingrozita de actele rebelilor care au devastat mai multe cladiri din Bucuresti, desi s-a vehiculat o asemenea fabulatie. Nu aveam puteri miraculoase sa pun in miscare mase de oameni”. – Ion Iliescu la Ziare.com pe 4.01.2010. Anul acesta in boxa acuzatiilor s-ar putea sa dea seama de toate declaratiile sale mincinoase din ultimii 20 de ani. Si nu numai. Doar cateva dovezi care arata adevarul, mai jos.
Ion Iliescu, 15 iunie 1990: Va multumesc pentru tot ceea ce ati facut in aceste zile, in general pentru toata atitudinea dumneavoastra de inalta constiinta civica.Deci, va multumesc inca o data tuturor pentru ceea ce ati demonstrat si in aceste zile: ca sinteti o forta puternica, cu o inalta disciplina civica, muncitoreasca, oameni de nadejde si la bine, dar mai ales la greu.Si de asta data ati demonstrat cit de importanta este solidaritatea muncitoreasca. Cu un sentiment deosebit de constiinta civica, patriotica ati simtit momentul dificil si cu o daruire exemplara v-ati aratat gata sa fiti solidari cu puterea noua.Exemplul dumneavoastra a fost plin de imbarbatare pentru toti cei de bine, care doresc progresul societatii romanesti.Vreau sa va multumesc deci pentru acest act de inalta solidaritate pe care l-ati demonstrat in aceste zile… Cu ajutorul dumneavoastra au fost descoperite in subsolul cladirii PNT-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stateau in Piata Universitatii si armament.La cladirea Asociatiei 16-21 Decembrie, depozite de bite si de alte asemenea arme albe, lanturi si asa mai departe.In subsolul cladirii Universitatii s-au descoperit arme: 22 de pusti Jeco, dar care sint arme periculoase in asemenea conditiuni, si saci cu prafuri euforizante pe care probabil ca le-au tot folosit in aceasta perioada… Eu vreau inca o data sa-mi exprim intreaga recunostinta, din partea populatiei Capitalei, pentru prezenta dumneavoastra, utila si eficienta.Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile.Deci va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut in aceste zile. (Aplauze si urale.) Stim ca avem in dumneavoastra un sprijin de nadejde, cind va fi nevoie, vom apela! Sper sa nu mai fie nevoie sa apelam la dumneavoastr!” (Ion Iliescu, Discursul tinut la Complexul Expozitional, 15 iunie 1990,prin care a multumit minerilor pentru tot ce au facut la Bucuresti inzilele de 14-15 iunie 1990)
Rezultat: 1024 de arestaţi ilegal, 746 de răniţi, 3500 de bucureşteni bătuţi,1466 cartuşe trase asupra pupulaţiei. Oficial, au existat 7 morţi.Neoficial, deocamdată, 188 de morţi din zilele 13-15 iunie 1990.
Documente: “Conform cererii RCM Timisoara nr.92, in urma cererii CombinatuluiMinier Valea Jiului si a CPUN Petrosani, rugam aprobati introducerea incirculatie a trenurilor 242/II cu plecare la 20,45 si 242/III dinPetrosani la Bucuresti Nord, CONFORM DECRETULUI PREZIDENTIAL,pentru transportarea a 4000 de minieri in vederea restabilirii ordiniiin Capitala. Taxele la statia Petrosani.” semneaza ing. Vlad Ovidiu.
Indimineata zilei de joi, 14 iunie 1990, peste 15 – 20.000 mineri dinValea Jiului si din alte bazine miniere ale tarii au luat cu asaltBucurestiul.
Primiti cu discursuri de catre presedintele de atunci al Romaniei, Ion Iliescu, minerii au fost trimisi sa curete Piata.
Fiecareminer avea in dotare, infasurate pe dupa umeri sau la centura, ciomegede lemn si de metal, lanturi cu maciuci in virf, bastoane, rangi,topoare, sfredele.
Pe la orele 5,30 detasamenteleforteaza intrarea in Arhitectura. Studentii, aflati in cladire pentrua-si termina proiectele, au fost batuti cu rangi, topoare, sfredele, sidusi la etajul II al cladirii guvernului, din Piata Victoriei; subochii soldatilor, erau batuti in continuare.
In acelasi timp,alte cete de mineri au devastat Universitatea distrugand laboratoareleFacultatii de Matematica, sediul “Gazetei Matematice”, au devastatFacultatea de Litere, de Geografie; batand cu salbaticie studentiiaflati inauntru, printre care si Marian Munteanu; tarandu-l pe jos,minerii l-au dus pe Marian Munteanu in strada spre fantana din Piata;unul dintre mineri, cu un topor in mana, a propus sa i se taie capul. Odelegatie de mineri condusi de Miron Cozma a “perchezitionat” siFacultatea de Drept, ducandu-se exact in camera unde era sediul LigiiStudentilor, de unde au confiscat corespondenta, masinile de scris side copiat. Grupurile de mineri erau insotie si dirijate de “oficiali”FSN.
Au fost atacate, devastate si incendiate sediile partidelorPNTCD, PNL, de unde s-a furat tot, au fost scoase pana si usile siferestrele. Televiziunea Romana a anuntat ca la sediul PNTCD au fostgasite arme, sticle incendiare (care erau de fapt sticle de apaminerala), droguri (care erau de fapt, vitamine).
Pe la ora 9dimineata, casa lui Ion Ratiu, lider PNTCD, a fost atacata sidevastata; dupa ce a primit asigurarile lui Petre Roman, incercand sase intoarca acasa, Ioan Ratiu a fost impiedicat de un grup masiv demineri condusi de Dan Iosif, care-i supravegeau, in continuare casa.
Injurul orelor 10 dimineata, grupul de mineri ajunsi in fata sediuluiGDS, n-a avut succes: sediul era pazit de politie si armata – a fost singuraorganizatie de opozitie care a beneficiat de paza si protectie petimpul mineriadei. In schimb, au fost devastate sediile ziarelor “Romania Libera”, “Expres”, “Dreptatea”, “Baricada”.
Intoate atacurile asupra persoanelor si sediilor, aveau loc si furturi debunuri.
Atacurileasupra oamenilor se petreceau dupa un tipic: de cate ori un minerobserva o persoana suspecta, dadea semnalul, si atunci cate 10-25 fiarese napusteau cu toate armele asupra acelei persoane, pe care o bateaupana cadea jos, o calcau in picioare, dupa care o aruncau ca pe unbalot in dubele prezente peste tot in Bucuresti; politistii asistaufara reactie la toate aceste atrocitati care duceau cu gandul labarbariile mileniului I.
Au fost atacati, la intamplare, oameniide pe strada – barbati, femei, tineri, batrini – numai pentru ca aveaubarba sau ochelari sau blugi sau aveau, pur si simplu, figuri deintelectuali. Au fost motive suficinte ca sa fie batuti cu salbaticie,aruncati in dube, dusi in infernul de la Magurele si tinuti arestatiabuziv, zile intregi. Au fost batuti copii de 7-12 ani care dadeau cupietre in mineri – era modalitatea lor de a-si manifesta dezaprobareafata de toate aceste atrocitati; minerii le-au rupt miinile cu rangile.Au fost batute si lovite in pantece femei gravide in ultimele luni desarcina, au fost batute femei batrane de 80 de ani. Au fost violatemulte femei, ridicate pur si simplu de pe strada, pe cand mergeau lacumparaturi sau la serviciu, si aruncate in dubele mineresti. Oameni cucopii mici in brate, care au luat atitudine sau care pareau suspecti,au fost batuti de grupuri de haite de cate 10-15 mineri; loviturile derangi, ciomege, lanturi, cadeau si asupra nou-nascutilor. Infernul de la Magurele si Baneasa Aproximativ2000 de arestati (cu varste cuprinse intre 11 si 60 ani) din zilele13-16 iunie au fost dusi la Magurele si Baneasa; tinuti intr-un garajpe ciment, dormind pe ciment, fara a li se permite nici un fel deigiena; erau cu totii raniti – unii au fost cusuti pe viu, batuti cu salbaticie, plini de sange;minerii si soldatii ii bateau in continuare, chiar si cand erau dusi latoaleta; se distrau simuland ca ii impusca sau asmutind ciini lupiasupra arestatilor; au existat tentative de viol. Arestati cu totiifara mandat, au fost anchetati, fara a li se permite nici o legatura cufamiliile; cei eliberati n-au mai primit inapoi banii si obiectele devaloare confiscate (adica furate).
Conditiile le depasesc pana si pe cele ale arestarilor staliniste ale anilor ’50. Arestatii au fost tinuti acolo, ilegal, in conditii inumane timp de zile sau chiar saptamani. Pe 13 iulie 1990, sute de mii de bucuresteni au iesit pe strazile Capitalei la “Marsul Alb” cerand eliberarea lor.
Medic martor ocular: “Incepand cu noaptea de 13 iunie 1990 cand cei cativa zeci demanifestanti care-si petreceau noaptea in “Piata Universitatii “au fostbatuti bestial de sute de politisti, care i-au incercuit in ziua de 13iunie cand au fost lupte de strada (de data aceasta cu politistii inminoritate) si mai ales in zilele de 14 si 15 unie, cand minerii,impreuna cu politisti si securisti deghizati au batut un mare numar deoameni, la “Sectia de Neurochirurgie” a Spitalului nr. 9 din Bucuresti au fost adusi sute de oameni cu “traumatism cranio-cerebral provocat prin lovire cu corpuri dure”.
Numarullor depasea cateva sute. Majoritatea cereau sa nu fie inregistrati si,dupa un prim ajutor, paraseau camera de garda. Peste 150 au fost insaretinuti prezentand traumatisme grave, cu alterarea starii deconstiinta. Dintre acestia, aproximativ 60 au decedat la uninterval de timp mai scurt sau mai lung, unii dupa ce au fost operati.Majoritatea erau loviti in regiunea cefei si unii prezentau urme delovire si in alte regiuni ale corpului. Nimeni nu facut ulterior nici oancheta in privinta acestor decese, tratate ca morti naturale, inspital, registrul in care au fost inscrisi cei decedati, la intrare, adisparut! Comunicatele oflciale prezinta cifra de 6 morti, totidecedati pe strada si sute de raniti. Nimeni nu a intrebat ce s-aintamplat cu cei raniti si nu a fost condamnat nimeni pentru ranirealor.
Astea sunt faptele pe care le cunosc vi le comunic in speranta ca cei vinovati vor fi pedepsiti pana la urma”
(Marturia Dr. Dan Greceanu, medic la Spitalul Municipal din BUCURESTI, incredintata domnului Florin Matrescu si publicata de acesta in “Holocaustul Rosu” , de Florin Matrescu, Bucuresti, 1998, p.158)
Implicarea statului in represiune Declaratii Miron Cozma: – a fost chemat la Bucuresti de Ion Iliescu, care i-a cerut sa aduca ortacii pentru “a face curatenie” in Piata Universitatii – la Palatul Victoria, minerii au fost intimpinati de presedintele IonIliescu. Acesta le-a multumit ca au venit si a adaugat: “Am vorbit sicu Miron Cozma sa faceti curatenie”. – “Am fost asteptat de Gelu Voican Voiculescu in Valea Jiului”; – “La Bucuresti, Bebe Ivanovici ne-a adus mai multe camioane cu alimente si schimburi”. – minerii au fost coordonati de oameni apropiati fostului presedinte siguvernului condus de Petre Roman, inca din momentul sosirii in Capitala.
– Prefectul de Gorj, Pantelimon Manta, care in 90 era secretar al CFSNGorj, a confirmat de abia pe 28 august 2000 ca participarea minerilor din bazinele Olteniei lamanifestarile huliganice din iunie 90 de la Bucuresti a fost ordonata”pe calea serviciilor secrete”.
– Temelescu, liderulminerilor din Motru, a afirmat ca, in iunie 90, autoritatile locale aucerut ortacilor sai sa-i sprijine pe cei din Valea Jiului in actiuneadin Piata Universitatii, fostul primar al orasului Motru, IonSanatescu, i-a propus sa plece la Bucuresti.(3)
– col. (r.) Titu Bondoc, fost adjunct la SRI Gorjin 1990 si seful acestuia, lt.col. Pinta Ion sunt cercetati, inca din2000, pentru subminarea puterii de stat; Bondoc s-a deplasat la minaAlbeni din Bazinul Motru ordonandu-le sa se imbarce urgent spre Bucuresti,a plecat in noaptea de 13 spre Bucuresti, impreuna cu minerii. Odataajuns in Capitala, acesta s-a imbracat in haine de ortac. El a condusgrupul de 50 de mineri, in jurul orelor 6 ale diminetii de 14 iunie 90,in zona principala de conflict. (1)
– “in ziua de 14 iunie a.c.,o formatiune de circa 2500 mineri, a fost campata in incinta SaliiPolivalente din Parcul Tineretului (sectorul 4), aceasta formatiuneactionand in ziua respectiva pe teritoriul Sect.4. Aprovizionarea cumancare si diferite bauturi a acestui efectiv de 2500 de mineri a fostasigurata de mai multe restaurante din reteaua comerciala aIntreprinderii de Alimentatie Publica Locala “Alunis” a Sectorului 4,adusa la sala cu masinile intreprinderii. Factura de plata continandaditionarea notelor de plata (la pret de restaurant categoria I-a), afost achitata din fondurile C.P.U.N., ale Sectorului 4 (primaria desector) care a platit in totalitate mancarea si bautura minerilor.Documentele de plata se gasesc la serviciul comercial al I.A.P.L.ALUNIS Sector 4″. (4)
– Ministerul Apararii Nationale si Ministeruld e Interne au avutrolul sa aiba grija de mineri, sa-i cazeze in Unitati, sa le dea de mancare, fiind cazati la Regimentele 1 si 2Mecanizate si Unitatile de jandarmi (foste ale Securitatii) de la Magurele si Baneasa. Minerii au primit chiar echipament militar pentru ca urmau saconstituie Garda Nationala Civila care sa stea la dispozitia GuvernuluiRoman. (2)
Dupa ce a intrat, disperat, de noua ori pe blogul meu, pentru a rumega articolul Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata si informatiile aditionale (vezi foto cu statistica de la StatCounter), Iliescu imi cenzureaza comentariile care ii dovedesc minciuna pe care o expira de 20 de ani si mai bine. Intr-un articol intitulat “EXCLUSIV” postat ieri seara pe blogului lui, Iliescu isi contrazice un comentator care ii reproseaza filiatia sa pro-moscovita. Absurd de-a dreptul, Iliescu emana urmatoarele aberatii: “@ emigrantul– domnule, esti iremediabil…..!!! De fapt, dumneata nu faci decat sapreiei in mod mecanic fabulatiile circulate de cercuri interesate. Nu cred ca Gorbaciov avea habar de existenta mea. Aparitia “mea” in Decembrie 1989 nu a avut nimic ocult si nu a fostprogramata de nimeni! Iar eu nu am venit cu niciun program pregatitanterior.” Afirmatia frizeaza senilitatea sau fantasticul. Nu am vrut sa intru intr-o discutie cu personajul care ne-a afectat negativ, iremediabil, destinele, ci doar am postat, fara comentarii, un link la articolul din TIME Magazine, din 26 aprilie 1986, intitulat “Fosilele comunismului Europei de Est”, in care erau luati la rand toti dictatorii din statele “blocului sovietic”. In ce priveste Romania se scria: „Gorbaciov pare sa aiba deja un protejat in asteptare. Acesta ar fi Ion Iliescu, de 56 de ani, despre care exista rapoarte ca a studiat cu liderul sovietic la Moscova”.Hai sa spunem ca n-a fost asa. Dar ne imaginam ca un Gorbaciov sau orice ar fi fost la conducerea URSS lasa sa se deruleze operatiunea KGB-GRU de decapitare a lui Ceausescu fara sa stie cine s-ar afla pe lista scurta de succesori, formata din cadrele care au “studiat” la Moscova? Iliescu chiar ne crede tampiti? Evident, link-ul catre facsimilul dupa articolul din Time a fost “respins”. Atunci, am zis ca poate Vladimir Bukovski, reputatul scriitor si cercetator in arhivele KGB, nu poate fi contrazis. Si am postat ceea ce spune Bukovski despre Iliescu si Gorbaciov (vezi mai jos). Si acest comentariu a fost cenzurat. Oare la procesul care vine, Iliescu isi inchipuie ca tot asa de usor va respinge acuzatiile de organizator si beneficiar al baii de sange din decembrie 1989? Iata adevarul cenzurat de Ion Iliescu:
Gorbaciov: „Iliescu e bun pentru România“
Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov a apreciat chiar că „Ion Iliescueste bun pentru România!“, a spus public Bukovski, explicând:„Într-unul din documente, Gorbaciov li se adresează liderilor bulgari.Unul din liderii bulgari, Mladenov (Petăr Mladenov, care l-a înlocuitpe Todor Jivkov în 1989), spune: «Iliescu este foarte bun pentru noi,în România». Gorbaciov spune: «Da, dar să nu vorbim despre asta înpublic. I-am face un mare rău, să păstrăm tăcerea!»“. „În octombrie1988, Mihail Gorbaciov a ordonat Biroului politic al PCUS săpregătească planul pentru schimbările din estul Europei, am acestedocumente. Întreaga idee a revoluţiilor aparţine planului sovietic. Amgăsit decizia Biroului Politic al PCUS în acest sens“, a declaratBukovski. Scriitorul rus a mai apreciat că România ar trebui să facăceea ce alte ţări foste comuniste nu au reuşit: să treacă la curăţareaţării de postcomunism. „Cred că este un moment foarte important, existăun singur lucru pe care România poate să-l facă acum, un lucru pe carealţii nu l-au făcut. Se poate trece la curăţarea ţării de postcomunism.Lustraţia, condamnarea Partidului Comunist sunt foarte importante.Multe ţări au încercat, dar niciuna nu a încheiat acest proces. Româniaare acum şansa de a rezolva această problemă“, a spus Bukovski laBraşov, la reuniunea Centrului Rezistentei Anticomuniste organizat de Asociatia 15 Noiembrie Brasov, 1987.
„Să ia aminte Iliescu: poporul român merită să afle adevărul“
„Iliescu trebuie să aibă curajul de a recunoaşte că a participat la oconspiraţie prin care se intenţiona doar reformarea sistemuluicomunist. Poporul român merită acest lucru: să afle adevărul“, aafirmat cu fermitate Vladimir Bukovski, la una dintre aceste vizite alesale din România. „Tot aşa cum esenţial pentru democraţia româneascăeste începerea unui proces real al comunismului. Un Nurnberg atât deaşteptat. Lucrez de 14 ani la acest proiect şi nu voi înceta să o facpână când dreptatea nu va triumfa. Am strâns tone de materiale, dinarhivele KGB şi ale PCUS. Doi Gb în format zip. Printre aceşti bytes seaflă şi Iliescu şi conspiraţiile sale. Să ia aminte Iliescu: adevărulîntotdeauna – dar întotdeauna – va ieşi la lumină. Voi aveţi misiuneaasta şi ştiu că o veţi îndeplini, în numele dreptăţii, a milioanelor devictime ale comunismului. Îl provoc pe Iliescu să-mi răspundă!“, i-atransmis prin noi Vladimir Bukovski lui Ion Iliescu, cel care îlameninţa pe reputatul scriitor anticomunist că îl va da în judecatăîmpreună cu semnatarul acestor rânduri. Motivul? Bukovski nu s-a sfiitsă spună adevărul despre conspiraţia KGB-GRU din decembrie 1989,soldată cu peste 1.100 de români ucişi în busculada „revoluţiei“.
Iliescu a dat Basarabia pe tavă Rusiei
Iată o parte din declaraţiile care l-au scos din minţi pe Ion Iliescu:„Ştiţi foarte bine jocurile pe care le-a făcut Moscova în Basarabia şiTransnistria cu Armata a 14-a. Iar acum ştiu clar din documente că auexistat discuţii între Gorbaciov şi Iliescu pe acest subiect, menite săîmpiedice Moldova să îşi câştige independenţa, lucru care le-ar ficreat probleme amândurora. Deci au hotărât între ei să menţinăstatu-quo-ul Moldovei“, afirma scriitorul anticomunist. „Că a «vândut»Republica Moldova nu e cuvântul potrivit, Ion Iliescu nu a fost plătitpentru asta. E vorba despre un aranjament prietenesc între doicomunişti, foşti colegi la Moscova. Nu, Ion Iliescu nu a vândut-o. Purşi simplu a cedat-o ieftin, aş putea spune că a fost un cadou frăţesc,aşa cum o arată documentele.“ „Acum doar puneau pe hârtie roadele acestei prietenii, în urma căreiaIliescu i-a făcut lui Gorbaciov cadou Moldova. Nimic nou, dacă stai săte gândeşti cum funcţionează relaţiile între tovarăşii comunişti. Deşi,să fim drepţi, şi celelalte state foste comuniste se purtau frumos cuMoscova – mulţi dintre liderii lor erau, ca şi Iliescu, oameni aduşi înfaţă de Gorbaciov, pe teritoriile lor staţionau încă armate sovietice.Dar e şi o deosebire majoră, chiar dacă Iliescu a făcut ce făceau şialţii în Europa de Est. Iliescu voia să continue să aparţină Estului,nu dorea să se îndrepte spre Vest. Deci nu poţi să-l învinovăţeştipentru tratat în sine, dar, pe de altă parte, e foarte interesantăproblema în ceea ce priveşte Moldova. De pildă, nici polonezii nu i-auoferit Rusiei o parte din teritoriul său şi nici cehii n-au făcut asta.Doar Iliescu a fost mai «generos».“, spune Bukovski, completând:„Iliescu a hotărât cu Gorbaciov ca Moldova să rămână în BloculSovietic, iar România nu va pretinde în veci vreun drept asupra acestuiteritoriu“. Iliescu „făcea parte dintr-o nouă generaţie de tineri lideripro-sovietici şi a fost educat în acest spirit la Moscova. Bănuiesc căa fost un moscovit dintotdeauna. A fost mai apropiat de Moscova decâtoricine altcineva dintre liderii comunişti din România şi de aceeabănuiesc că in ‘89, când se plănuiau revoluţiile din Europa, l-au alespe el pentru România. Trebuie să existe un motiv pentru asta, nu sepoate să fie doar pentru că e atât de cumsecade, cum pozează astăzi“.
Iliescu şi Militaru erau agenţii Moscovei
„Nu pot decât să presupun (că Iliescu a colaborat cu KGB-ul – notared). Adică, oricine a studiat la Moscova în anii ‘50 a fost recrutatîntr-un fel sau altul… nu neapărat de KGB, putea să fie DepartamentulInternaţional al CC al PCUS sau aşa-numitul Departament Est-European alCC. Cu siguranţă a avut relaţii speciale cu Moscova – dacă pe liniepolitică sau de poliţie secretă, nu ştiu deocamdată. Dar nu contează,de fapt nici nu contează ce fel de relaţii a avut, atât timp cât acesterelaţii erau «speciale». (…) Da, cred că aşa stau lucrurile. Adică,toţi cei care studiau acolo erau o ţintă pentru recrutare, nu neapăratde către KGB – putea fi o recrutare politică. Şi a rămas prieten cuMoscova în toţi anii carierei sale în aparatul comunist.“, declaradisidentul rus refugiat în Marea Britanie. „E drept că mai era o facţiune, relativ mică, de indivizi în interiorulpartidului care aleseseră să fie agenţii Moscovei – printre care şiIliescu, dar odată cu accesele de megalomanie ale lui Ceauşescu şi desfidare a Moscovei, aceştia au fost izolaţi, marginalizaţi“, adăugaBukovski. „Iliescu, Militaru şi ceilalţi erau de fapt implicaţi într-o manevră aMoscovei. E foarte simplu. N-are sens să intrăm în toate detaliile. Nucontează cine era şi în ce poziţie în acel moment. Faptul că agenţicunoscuţi ai Moscovei au preluat puterea, schimbând pur şi simpluConsiliul anterior în «Front» al Salvării Naţionale dovedeşte căaceasta era în sine una din operaţiunile Moscovei. Nu putea fi altceva.Deci Moscova pregătise schimbarea regimului Ceauşescu. Iar Iliescu afost unul din liderii Comitetului Salvării Naţionale, ajungând dupădecembrie liderul suprem al operaţiunii.“, spune răspicatanticomunistul rus. „E foarte important să ştii în cine poţi aveaîncredere. Şi se pare că Gorbaciov avea toate motivele să aibăîncredere în Iliescu. Îl cunoscuse cu 40 de ani în urmă şi ştia căfusese recrutat de Moscova, aşa că Iliescu a fost în mare măsurăalegerea lui Gorbaciov. Am o serie de documente, de dovezi, acum amtrecut la analizarea tuturor hârtiilor pe care am reuşit să le scot dinarhivele CC al PCUS în 1991-1992. O să le fac publice cât de curând“,ne asigură prietenul românilor, Vladimir Bukovski.
Motto: Căpitanul de marina rang I „Cico” Dumitrescu: „Rogpe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină laTeleviziune. Trebuie tovarăşi să ne organizăm.” (“Revoluţia română îndirect”, pg. 40)
Militantulanticomunist Dumitru Iuga ne pune la dispozitie, in exclusivitate,marturiile sale privind evenimentele din decembrie 1989 petrecute in„obiectivul” TVR-L, intregite de declaratiile unor participanti, dupacum sunte recompuse acestea in lucrarea „Revolutia romana in direct”.Supravegheat pentru activitatea sa anticomunista inca din 1983,viitorul lider al Sindicatului Liber din Televiziunea Romana esteretinut de organele de Securitate pe 12 decembrie 1989 si eliberat pe22 decembrie, la pranz. Din arest merge direct la Televiziune. Extrasulde azi, despre diversiunea „teroristii”, face parte din volumul „Cufata la perete”, nepublicat inca. „Marturiile in context”, dupa cum lenumeste autorul, merg de la „pumnul de plumbi” – inventat de seful TVRde atunci – si bombele invizibile de la etajul XI la pistolul„elegantului” Cornel Dinu. Acestea sunt completate de documente infacsimil care prezinta dispozitivul de aparare al TVR din zilelediversiunii. In editiile viitoare ale ziarului va vom tine la „curent”cu dedesubturile instalarii puterii FSN prin lovitura de palat data degruparea lui Ion Iliescu, cel care sustinea ca trebuia sa munceasca la„comunicatele catre tara” pe burta, la etajul XI al Turnului TVR, dincauza rafalelor trase din casele din jurul Televiziunii. Case care nuse inalta la mai mult de doua etaje… (Victor Roncea)
„Atacul salbatic” asupra Televiziunii PETRECONSTANTIN: „Cine a avut răbdarea să numere, a putut constata că înzilele respective în spaţiile de la etajul XI au fost trase cca 100gloanţe! Iar pumnul de plumbi pe care îl am atestă că nu era vorba desimulatoare, cum s-a spus mai târziu, ci de gloanţe adevărate, trasedin mitralieră, din armă cu lunetă, din elicopter ca şi de grenadepropulsate în clădire cu aruncător de grenade ca şi de bombe amplasateîn diferite locuri din televiziune, care din fericire nu ne-au făcuteroi pe niciunul dintre cei care eram acolo …” (“Revoluţia română îndirect”, pg. 260) TRAIANPUSCASU: „Tot în ziua de 22 decembrie s-au prezentat la Televiziunecăpitanul de rangul I Dumitrescu, locotenent – colonelul Oană,generalul în rezervă Tudor şi colonelul Colţ, cu misiunea de a asiguraconducerea armată a dispozitivului de apărare al Televiziunii. (…)În jurul orei 22 a început să se tragă cu armament de mare precizie depe unele clădiri din jurul Televiziunii. Focul s-a înteţit, ataculasupra clădirii era din ce în ce mai puternic. Mijloacele de luptă dincurtea Televiziunii ripostau energic, au apărut în sprijin tancurichemate din provincie, dar situaţia s-a menţinut foarte gravă în totcursul acelei nopţi de coşmar.” (“Revoluţia română în direct”, pg. 264,265) Ltmj MIHAI DITIU: „Toată această activitate a fost desfăşurată de cătreefectivele subunităţii până în jurul orei 18.30, când a sosit primaunitate de infanterie. Mai târziu a sosit şi o unitate de paraşutiştide la Boteni şi Caracal (condusă de maior Gurschi şi maior IlieCroitoru) care, împreună cu garda Televiziunii, a realizat dispozitivulinterior şi exterior al obiectivului. (…)În noaptea de 22 spre 23.12.1989 sergent major Fărcăşeanu Florinrelatează că în jurul orei 24.30, în timp ce se afla la poartaDorobanţi, a auzit primele focuri de armă din zona complexuluicomercial. În momentele următoare s-au mai executat focuri răzleţe dindiferite clădiri din jurul obiectivului iar dispozitivul militar aripostat. (…)(…)În dimineaţa zilei de 23.12.1989 şi – a făcut apariţia deasupraobiectivului un elicopter care, după efectuarea unui rond în jurulacestuia, a început să tragă în efectivele de militari aflaţi în curteaTeleviziunii, fără a se înregistra victime.” (“Revoluţia română îndirect”, pg. 336, 337) MIHAITATULICI: „La miezul nopţii – orele de spaimă. Rafale, geamuri sparte,mersul pe burtă, nebunia. Crâmpeie – arhitectul Plaviţă, cu planurilelui , matematiciana terorizată de Elena Ceauşescu, Cornel Dinu, elegantşi cu un pistol în mână, doamna Iliescu, stând pe jos pe mochetă, încabinetul lui Traian Puşcaşu. (…)Incendii, la etajul X … apoi la XII … parcă au fost şi două lovituri deA.G. Mărunte şi stupide întâlniri cu generalul Tudor, în lift, mereuisterizat şi pus pe arestat civili… (…)Si încă o noapte (spre 24 decembrie – precizare autor) – în studioul 4.Cu Alioşa Stroian, cu Brateş, cu ceilalţi. Secvenţe halucinante – laaceleaşi telefoane. Una o ţin minte şi o cred adevărată – cargoul „???” în rada portului Constanţa. A deschis foc, a debarcat, a desantat… Oricum în acea noapte am primit din ţară comunicări care, însumate arfi adunat vreo 200 de elicoptere inamice, cu terorişti în combinezoanenegre şi cu dinţi albi …” (“Revoluţia română în direct”, pg. 252, 253) „CornelDinu, elegant şi cu un pistol în mână”! Este greu de presupus căpersonajul în cauză primise pistolul pe care îl purta ostentativ înmână pentru a apăra „revoluţia” de „terorişti” … Mai degrabă armarespectivă o avea în dotare de multă vreme, cu aprobare „de sus”,pentru a apăra cu totul altceva … Soldaţii s-au împuşcat unii pe alţii RADU ION instalator: „În jurul orei 9.00 (24decembrie – precizare autor) am plecat împreună cu sg. maj. Fărcăşanusă încercăm să oprim tirul de arme pentru a nu se omorâ reciprocsoldaţii noştri , deoarece ei asta au făcut timp de 2 ore, au tras uniiînspre alţii. I-am retras pe soldaţii care se aflau înspre corpulateliere în holul scării de serviciu şi am strigat la cei dinsprestudiouri să nu mai tragă. Am mers la aceştia din urmă şi le-amdemonstrat că nu este nici un terorist în degajament şi că nici nu amgăsit vreo urmă; aceştia erau paraşutişti (ceilalţi erau infanteriştişi gărzi patriotice)”. (“Revoluţia română în direct”,pg.274 ) MartorulFRANCISC – VICTOR VÂJDEA: 23 decembrie noaptea. Vâjdea vede cum suntaduse foarte multe obiecte “recoltate” din incursiunile în casele celorde la nomenclatură, din Securitate sau în cele din care se trăgea.Obiectele, unele destul de importante (4 – 5 camere video, 6 aparatevideo-recorder, 8 arme de vînătoare excepţionale etc.) au fostdepozitate la etajul XI. Unde sunt ele? Cine le-a luat ? Stă laTeleviziune pînă în data de 27.12.1989 ora 7.30, cînd nu mai e lăsat săintre în Studioul 4 decât după ce predă pistoletul „Carpaţi” şi muniţia. Suntde reţinut din mărturia domnului Francisc – Victor Vâjdea faptul că„recolta” nu conţine nici urmă de arme de foc militare şi nicipomeneală de lunete, simulatoare, mitraliere sau aruncătoare de grenadeşi că, până pe 27 decembrie 1989 dimineaţa, a avut în dotare unpistolet „Carpaţi” cu muniţia aferentă!… SIVESTRUBOERU, maior de just., proc. Militar: „Au fost efectuate investigaţiiîn imobilele din jurul Televiziunii, iar urmele materiale de probă aufost fixate prin fotografiere ori filmări video. De asemenea, au fostaudiate persoanele ce locuiesc în aceste imobile în oferirea de detaliiprivind riposta prin foc asupra sediului Televiziunii Române, exercitatdin perimetrul exterior. Organele procuraturii nu au găsit şi nici nuli s-au predat mijloace de probă de natură a duce la concluziafolosirii unor arme sofisticate ori de diversiune. (…) Au fost identificaţi 62 de morţi, cauza medicală a morţii fiind plăgi prin împuşcare. (…)Dintre persoanele suspecte au reţinut atenţia locotenentul colonelVasiliu de la M.St.M. care, cu un cuţit a intenţionat să-l lovească pegeneralul – maior (rezervă) Tudor Nicolae, însă la rănit grav pedirectorul general adjunct al TVR, domnul Traian Puşcaşu. S-a dispusneînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerul în cauză deoarece, pecalea unei expertize medico-legale psihiatrice, s-a stabilitcă este fără discernământ. De asemenea, a reţinut atenţia sergentulDuţu Silviu din U.M. 0530 Bucureşti, originar din oraşul Mizil care, cuo armă automată, a tras asupra unui tanc apaţinând UM 01210, pe care seaflau maior Roşca şi plutonier Dobre. Cauza este în curs de cercetare. Celelaltepersoane reţinute ca suspecte în zona TVR au fost eliberate degeneralul – maior (rezervă) Tudor Nicolae. Parte dintre aceste persoaneau fost identificate de către organele procuraturii, stabilindu-se pînăîn prezent că nu au comis acte de terorism.” (“Revoluţia română îndirect”, pg. 331, 332) Aşaeste! Cum spune domnul Radu Ion. În interiorul Televiziunii şi înimprejurimi, în absenţa unei coordonări militare clare adispozitivului, soldaţii s-au împuşcat unii pe alţii. Dacă mai punem lasocoteală şi numeroşii civili care aveau arme asupra lor şi care nuerau supuşi nici unui fel de disciplină militară privind folosireaacestora, putem înţelege numărul mare de morţi înregistrat în timpul„atacului sălbatic” dat de „terorişti” asupra Televiziunii… Invenţiile grupului Iliescu Câtdespre atacul asupra etajului XI al Televiziunii Române, inclusiv dinaer, cititorul trebuie informat asupra unei realităţi concrete care nupoate fi ignorată în aprecierea corectă a unor declaraţii făcute peaceastă temă.Etajulrespectiv se află la o înălţime minimă faţă de sol de aproximativ 60 m.În preajma sa nu existau atunci clădiri care să depăşească, la nivelulacoperişului, cel mult 15 metri (cu excepţia clădirii „ruse” din Piaţăcare se putea situa la o înălţime maximă de cel mult 30 de metri – sicare era la o distanta apreciabila de TVR – nota red). Maitrebuie spus că acest etaj, cu deschiderea sa spre actuala PiaţăCharles de Gaulle, era destinat în totalitate conducerii instituţiei.Începând din stânga, cu vizibilitate şi în strada Pangratti – o salămare de şedinţe. Urmează o cameră de odihnă şi biroul şefului cugeamuri spre Piaţă. Se continuă cu biroul secretariatului şi biroul subşefului, ambele cu geamuri exclusiv spre Piaţă şi o altă cameră de odihnă. În sfârşit, o ultimă cameră (sală de şedinţe mai mică) având geamuri şi pe latura dinspre Calea Dorobanţi. Oricepersoană care a făcut ceva armată la viaţa sa şi a executat măcar otragere în poligon cu armamentul din dotare ştie că pentru a lua oţintă în cătare trebuie mai întâi să o şi vadă sau măcar să-i presupunăexistenţa pe traiectoria focului… Să admitem absurdul şi anume că pezona respectivă, cu vedere spre geamurile etajului XI unde se aflau IonIliescu şi ceilalţi, s-ar fi instalat o companie de trăgători cu armeuşoare hotărâţi să-i lichideze pe „locatari”… Toategloanţele nu puteau lovi decât tavanul din imediata apropiere ageamurilor, de unde ar fi putut ricoşa la cel mult doi metri distanţăspre podea. Cred că „locatarii” noştri puteau să-şi beacafeaua liniştiţi şi să stea la taclale lângă peretele opus geamuriloraflat la o distanţă de câţiva metri buni faţă de orice pericol. Unastfel de sfat îl puteau primi de la orice militar cu grade dintre ceimulţi aflaţi în preajma lor. Povestea cu „atacul” dat din elicopter sepune puţin invers – dacă acesta trăgea de undeva de mai sus, gloanţeleurmau să se înfigă în duşumea în imediata apropiere a geamului iar dacăse iţea, pus pe rele, chiar la nivelul geamurilor, era suficient ca„prietenii” noştri să-şi ia cafelele în braţe şi să iasă pe hol …Despregloanţele adunate de domnul Petre Constantin ce pot să spun … probabilcă a rugat pe cineva să descarce nişte încărcătoare la o budă pentru aavea şi dânsul nişte amintiri de la „revoluţie”…
Sau a adunat din cele de ordinul sutelor care au masacrat o uşă nevinovată de la intrarea în degajamentul decoruri… Dumitru Iuga
Votul de incredere, cam nestatutar, primit de Mircea Geoana de la Comitetul executiv al PSD n-a reusit sa puna decat partial capacul pe oala ce da in clocot.
Anesteziat,primul soc pare sa fi trecut, si social democratii descopera ca sunt”si batuti, si cu banii luati”. Adica si fara presedinte, si in afaraguvernarii.
In toamna, au parasit pozitiile de abia cucerite inGuvern, in ministere, in prefecturi si deconcentrate pentru a-imaximiza sansele lui Mircea Geoana si au investit sume foarte mari incampanie.
Erau miscari absolut firesti in logica electorala,dar teribil de riscante cand ai un candidat foarte slab. Este aproapeimposibil ca Mircea Geoana sa nu deconteze aceasta imensa ratare si,mai ales, intrarea PSD in desertul inspaimantator al Opozitiei.
Vorbaunui lider PSD, i-a fost greu lui Mircea Geoana sa piarda acestealegeri. In aceste conditii are de fapt o singura sansa, firava, sa-simentina scaunul: lipsa unui contracandidat la fel de convenabil pentrutoate grupurile de interese din partid.
Deja autoritatea luiMircea Geoana, cata era ea, da semne mari de slabiciune, ca dovadainsubordonarea petrecuta la audierea ministrilor in comisii, cand multisocial meocrati au incalcat consemnul de partid si au dat aviz negativ,ajungandu-se la penibila situatie ca toti candidatii sa fie confirmati,chiar si cei care in urma cu numai cateva saptamani fusesera respinsiin cadrul echipei Croitoru.
In plen, Mircea Geoana nu a reusitsa impiedice participarea social democratilor la vot si s-a trezit cuvreo 30 de parlamentari care au votat pentru Guvern.
Care ar fioptiunile PSD? Teoretic ar trebuie sa fie o alegere intre restauratiesi reforma. Dar cum in PSd nu exista aboslut niciun lider reformistautentic, alegerea este intre restauratie si o rebranduire.
Restauratia insemana revenirea la PSD-ul lui Ion Iliescu. Deja Toni Greblaavansa posibilitatea ca Ion Iliescu sa reia presedintia partiduluipentru un an timp in care sa faca ordine. Adica sa repuna in pozitii deputere toti fostii bolsevici, de bine de rau marginalizati, sa reasezebasca pe toata sigla PSD si sa pregateasca un congres care sa confirmeun succesor dupa inima sa.
Sa nu ne imaginam ca revenirea luiIon Iliescu ar insemna disparitia baronilor, doar ei s-au format si auinflorit cu Ion Iliescu la Cotroceni, insa ar trebui sa fie nitel maidiscreti.
Revenirea lui Ion Iliescu ar insemna doarradicalizarea partidului in jurul unui lider puternic, intr-o perioadade criza tensionata din punct de vedere social. Un astfel de PSD ar fiun partid prabusit in timp, mai precis in tulburii ani ’90, unde arimpinge si Romania daca ar ajunge vreodata la putere.
Variantarebrandurii este cea promovata de Miron Mitrea, cel care vorbestedespre social democratie moderna, de tip Blair. Mitrea nu are bascace-i drept, dar are dosare penale de coruptie. Are in spate intreagaherghelie de baroni ai partidului care nu doresc nimic altceva decatrevenirea la putere cat mai repede.
Ei nu doresc un liderputernic care sa le incurce ploile, ci doar unul fatos, curatel, darslab care sa nu le incurce interesele si sa permita si deschidereausilor de catre PD-L, unde baronii au frati de cruce puternici, sub pretexul reformarii varfului PSD.
Inurmatoarea perioada, PSD va deveni un camp e lupta intre cei caredoresc restauratia si cei care doresc rebanduirea. Pana cand una dintretabere nu va reusi sa capete un avantaj consistent sau nu va aveaoportunitatea unei miscari decisive, probabil ca fantoma lui MirceaGeoana va mai bantui pe holurile si prin birourile din SoseauaKiseleff.
Cat despre partid, nicuna dintre variante nu este cuadevarat buna. Putem spune doar ca restauratia, este mai rea. Binepentru partid ar fi sa reuseasca o reforma autentica si sa devina oforta autentica si onesta de stanga. Cum spuneam insa, nu existaliderul care sa conduca o astfel de reforma.
Scris de Victor Roncea, Vladimir Alexe “Nuam de ce sa regret executarea lui Ceausescu. El a platit pe merit,pentru ca era principalul vinovat pentru ceea ce s-a intamplat”, afirmaazi, Ion Iliescu, cel despre care Virgil Magureanu, fostul sau coleg deconspiratie, primul si cel mai longeviv sef al SRI, afirma ca era desemnat drept succesorul liderului comunist inca din anii ’70. Anicand Ceausescu a decis marginalizarea lui Iliescu – considerat panaatunci un adevarat fiu adoptiv al cuplului dictatorial -, din motivelegate de suspiciunea intemeiata ca ar deservi serviciile secretesovietice. „Curentul” dezvaluie azi principalele nebuloasele legate deasasinarea lui Ceausescu in urma cu 20 de ani, de la operatiuneaKGB-GRU la trucarea executiei si implicarea directa a lui Iliescu incrimele din decembrie 1989.
Gorbaciovistul Nueste foarte clar daca referirea lui Iliescu la „tot ce s-a intamplat”priveste si traiectoria de nomenclaturist al PCR aigurata chiar decatre familia Ceausescu, pe care a decis sa o ucida, in urma cu 20 deani, in baza unui „decret” ilegal. In decembrie 1989, afirmand ca„Ceausescu a intinat numele Partidului Comunist Roman si idealurilecelor care si-au dat viata pentru cauza socialismului in aceasta tara”Ion Iliescu avea sa-si ucida tatal spiritual la ordinele lui SilviuBrucan, agentul sovietic care a coordonat „revolutia” KGB-GRU dinRomania. Filosoful si militantul anticomunist Petre Tutea este sigur deasta. Tot ganditorul de dreapta mai confirma, hotarat, ca Iliescu afost omul lui Gorbaciov si al rusilor (vezi Video mai jos). De altfel,prestigioasa revista TIME, in articolul ”Fosilele comunismului Europei de Est” din 28 aprilie 1986, titra ca, in ce priveste Romania,„Gorbaciov pare sa aiba deja un protejat in asteptare. Acesta ar fi IonIliescu, de 56 de ani, despre care exista rapoarte ca a studiat culiderul sovietic la Moscova”. Biografia secreta a „candidatului manciurian” Trecutullui Iliescu este mult mai tenebros decat si-l pot inchipui oameniisimpli. In realitatea, ura care il anima si astazi pe Ion Marcel IliciIliescu (numele real) impotriva poporului roman se datoreaza in mareparte si faptului ca insasi originile sale sunt anti-romanesti.Cosmetizarea biografiei este o operatiune specifica agentiloranti-Romania. In paranteza fie spus, un caz similar de falsificareaoriginilor bolsevice anti-romanesti este si vocalul presedinte al ICR,Horia Roman Patapievici, care simuleaza ca s-ar afla in „opozitie” cuvederile inaintasului sau Ion Ilici Iliescu.Conformbiografiei secrete a lui Ion Iliescu, publicata de scriitorul sicercetatorul Vladimir Alexe sub titlul „Candidatul Manciurian” – pe care „Curentul” o pune la dispozitie in format PDF tuturor cititorilor–, unul dintre bunicii sai a fost bolsevic sadea, pe numele sau VasiliIvanovici. S-a refugiat in Romania fiind urmarit de politia taristapentru activitati subversive anti-nationale. Acesta l-a impins la lupta„proletara” si pe fiul sau, Alexandru Iliescu, casatorit cu ocaldarareasa bulgaroaica, Maricica, care a dat nastere la Oltenitafiului lor, Ion Ilici, la 3.03.1930. Fugit initial din Regat, in 1935,Alexandru s-a intors din Rusia si a fost condamnat la trei ani deinchisoare, pentru tradare de tara (milita pentru dezmembrareaRomaniei si trecerea Basarabiei la rusi), inchisoare facuta cuintermitente. Vecinii banuiau ca era informator al politiei ininchisoare. Alexandru, kominternist si „ilegalist”, a fost inchis laDoftana, alaturi de Nicolae Ceausescu, printre alti. Aici, copil fiind,Elena Ceausescu, pe care avea s-o execute peste 60 de ani, il aducea peIonut de manuta ca sa-si vada tatal, aflat in conditii desemi-libertate, specifice tratamentului de care beneficiau detinutiipolitici in perioada Antonescu. Dupa ocuparea Romaniei de Armata Rosie,mama vitrega a lui Iliescu, Marita (sora mamei lui Ion Cioaba, primul„rege international al romilor”), a fost servitoare si bucatareasa laAna Pauker iar unchiul sau, Eftimie, a ajuns adjunctul infamuluiAlexandru Draghici, Ministrul de Interne al lui Dej. Din aceastacombinatie – Pauker-Draghici – se trage si o parte din ascensiunea sapolitica. Iata o particica din istoria reala: Ceausescu l-a bagat pe Iliescu in CC al PCR in locul lui Draghici StenogramaPlenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968 consemneaza propunerea luiNicolae Ceausescu de destituire din CC a lui Alexandru Draghici. Precumsi propunerea, facuta tot de Ceausescu, de numire in locul luiAlexandru Draghici a lui Ion Iliescu. Asacum se stie, Alexandru Draghici a fost ministru de Interne si sef alSecuritatii in “epoca Dej”, in perioada “obsedantului deceniu”. Inultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej, Alexandru Draghici devenise rivalulla functia suprema in partid al lui Nicolae Ceausescu, care a reusit sacastige cursa datorita sprijinului acordat de “baronii” lui Dej: IonGheorghe Maurer, Alexandru Barladeanu, Paul Niculescu-Mizil, IlieVerdet s.a. Dupapreluarea puterii, urmand “modelul hrusciovist”, Nicolae Ceausescu acriticat “perioada de abuzuri si ilegalitati” din anii ’50 – in careDraghici fusese ministru de Interne. Cu toate ca Ceausescu facuse si elparte din conducerea partidului si votase cu sarg “abuzurile siilegalitatile” pe care acum, dupa ’65, le critica, a reabilitat anumitevictime ale acelei perioade si a cerut pedepsirea vinovatilor. Printreacestia, in special pedepsirea lui Alexandru Draghici, care a fostdegradat de la gradul de general la acela de soldat si – asa cum stascris negru pe alb in stenograma din 22-25 aprilie 1968 – a fost exclusdin CC al PCR. Interesanteste ca, in locul lui Alexandru Draghici, Nicolae Ceausescu l-a propusca “membru plin” tocmai pe… Ion Iliescu. In CC al PCR, AlexandruDraghici se ocupa cu problemele de Interne si de Securitate. Propunandu-lpe Ion Iliescu in locul lui Alexandru Draghici, Ceausescu nu numai cascapa definitiv de un fost rival – care stia cam prea multe despre el –dar il va propulsa si pe cel despre care credea ca ii era devotat si ilva sustine. Ironia sortii este dubla: Iliescu in locul lui Alexandru Draghici si Iliescu sustinator al lui Ceausescu! Sestie ca, in decembrie 1989, Ceausescu a fost executat din ordinul luiIliescu, care, ulterior, a sustinut public, si in scris, ca a fost un“disident” al epocii Ceausescu. Iata ca “disidentul” a fost propusmembru plin in CC al PCR chiar de Nicolae Ceausescu. Stenogramadin aprilie 1968 infirma afirmatia lui Ion Iliescu si explica unele dinsituatiile, cel putin ciudate, legate de dosarele fostei Securitati aleCNSAS.
Fragmentul din stenograma Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968 Nicolae Ceausescu:Punem la vot propunerea privind excluderea din Comitetul Central atovarasului Alexandru Draghici. Cine este pentru? Este cinevaimpotriva, tovarasi? Se abtine cineva? Hotararea a fost luata inunanimitate (…) Avand in vedere ca Comitetul Central s-adescompletat, propunem ca sa alegem membru plin, sau sa trecem incadrul membrilor supleanti, ca membru al Comitetului Central plin, petovarasul Ion Iliescu. Il cunoasteti tovarasi? Toti tovarasii: Da. Nicolae Ceausescu: E vreo obiectiune, tovarasi? Toti tovarasii: Nu. Nicolae Ceausescu:Sa nu spuna cineva ca a votat numai pentru ca s-a facut propunerea(sublinierea noastra). Atunci cine este pentru, tovarasi? Multumesc. Ecineva impotriva? Se abtine cineva? Atunci, in unanimitate, tovarasulIliescu a fost trecut in randul Comitetului Central al Partidului”. La „studii”, in URSS Inaintede a deveni membru al CC al PCR, Iliescu a fost membru al CC al UTM,calitatea in care a fost trimis la „studii”, la Moscova, unde a devenitSecretarul “Sovietului unional al studentilor si aspirantilor Romani”aflati la studii in Uniunea Sovietica, organizatie sovietica – asa cumo indica si titulatura – subordonata direct conducerii Komsomolului,asigurata la acea vreme de Alexandr Selepin, cel care, nu intamplator,va fi numit in 1958 in functia de presedinte al KGB. De aici pana ladorinta de ucidere a parintilor sai adoptivi a mai fost doar un pas siun ordin, pe care l-a asteptat, cu rabdare, aproape toata viata sa. Executia, decisa de oamenii Moscovei, ca si la Antonescu Intervievatzilele trecute, la 20 de ani de la asasinarea cuplului Ceausescu, decatre jurnalistul veteran John Simpson de la BBC, Iliescu evita sa-siasume intreaga raspundere a actului executiei. Simpson intreaba: „A cuia fost decizia? A fost decizia dumneavoastra sau a fost o decizie degrup?”. Iliescu raspune: „A fost o decizie luata in grup, sase-sapteoameni am decis”. „Deci in esenta a fost vorba despre hotararea de a-lexecuta?”, revine Simpson. „Hotararea tribunalului s-a dat in bazalegislatiei lui Ceausescu”, sustine Iliescu. Ziarul „Curentul” vademonstra mai jos falsitatea totala a acestei afirmatii.Interesantca, peste ani, istoria decapitarii conducerii Romaniei se repeta, prinaceleasi personaje aservite NKVD si, ulterior, KGB. In cazul executieimaresalului Ion Antonescu, sotia lui Silviu Brucan, AlexandraSidorovici, a fost “acuzator public” al “Tribunalului Poporului”.Conform unor surse personale extrem de bine informate, Silviu Brucans-a numarat printre putinii care s-au aflat la fata locului la momentuluciderii lui Antonescu si a colaboratorilor sai. In cazul asasinariilui Ceausescu, avem urmatoarele declaratii edificatorii, derecunoastere a intentiei de ucidere cu sange rece, si chiar sadismritualic, a cuplului Ceausescu: Tartorul Brucan SilviuBrucan la Comisia Parlamentara de ancheta a evenimentelor din decembrie1989: „A fost o discutie destul de lunga, cu argumente politice,juridice si militare. Sigur ca am fi dorit sa fie un proces public saudeghizat, care sa fie educativ pentru populatie. S-a discutat siaspectul juridic, pentru ca nu era in regula. Era o chestiune facutafara respectarea elementarelor reguli juridice, mai ales ca nu aveamnicio indoiala asupra sentintei. Pana la urma, considerentele militareau dominat. Ne dadeam seama ca toate aceste elemente care actionauimpotriva Revolutiei, tragand asupra obiectivelor strategice, fac acestlucru in speranta ca Ceausescu va reveni la putere. Eu cred ca deciziaa fost justificata, pentru ca, intr-adevar, dupa ce au fost aratate latelevizor procesul si executia, grosul tragatorilor s-a predat si alasat armele”. Voican invoca „modelul” asasinarii lui Codreanu
GeluVoican Voiculescu la Comisia Parlamentara „Decembrie 1989″: „In 24decembrie a fost acel moment culminant al vietii noastre. Intram doicate doi in baia lui Milea. Lasam apa sa curga, demente din astea.Susoteam diverse formule. Eu am spus: «Sa-i facem scapati de subescorta, cum s-a facut cu Zelea Codreanu. Ii omoram si gata». S-auuitat la mine si am simtit ca au inceput sa ma considere ca pe un tiprespingator. Si atunci, parca Mazilu a spus: «Presedintele poateinfiinta, in situatii din astea, Tribunal Militar Exceptional…», siaici, atentie: «…ii va judeca si ii condamnam la moarte, ca fapteleexista pentru aceasta condamnare»”.
Sergiu Nicolaescu vroia „metoda Mussolini” SergiuNicolaescu pentru „Adevarul”: „Pe mine m-a intrebat cineva, Iliescu saunu mai stiu cine, ce parere am de Ceausescu. Ca el trebuie omorat ca sasalvam vietile oamenilor, in conditiile in care se tragea in populatie.Si le-am zis: «E simplu. Mi-l dati mie intr-o masina. Eu opresc,parasesc masina, oamenii se ocupa de mine, iar altii il omoara peCeausescu. E simplu ca buna ziua». Adica «metoda Mussolini». Aia ilspanzurau de picioare”. Grupul ucigas Conformdatelor existente, grupul care a decis executia Ceausestilor esteurmatorul: Ion Iliescu (supranumit „Iliescu-KGB”), Silviu Brucan (agentKGB dovedit), Nicolae Militaru (agent GRU dovedit), Dumitru Mazilu(fost colonel destituit din Securitate, dizident intretinut), PetreRoman (nomenclaturist, fiul kominternistului Walter Roman, suspectat cafiind colaborator al unui serviciu secret strain), Mihai Montanu(reprezentantul FSN la Ministerul Apararii), Mihai Ispas (civil si fostsofer al lui Iliescu, ulterior ministru adjunct al Sportului), DanMartian (absolvent al Universitatii “M. V. Lomonosov” din Moscova,decedat la Lisabona, ca ambasador, in al doilea mandat al lui Iliescu,din cauze necunoscute), Gelu Voican Voiculescu si Sergiu Nicolaescu(personaje complexe care au tangente cu structuri si societati secrete)si generalul Victor Atanasie Stanculescu (care a interactionat inperioada premergatoarea evenimentelor cu KGB si AVO, conform propriilordeclaratii). Iliescu, vectorul ocupatiei rusesti Trecereacelor 20 de ani ii complica insa viata care i-a mai ramas de trait luiIliescu, pentru simplul motiv ca prea multe elemente au inceput sa iasala iveala iar actorii evenimentelor incep sa vorbeasca in afarascenariului stabilit de regizorii de la Moscova. Intrebat recent de„Adevarul” ce rol acorda implicarii serviciilor speciale sovietice in“revolutie”, Iliescu afirma, din scurt: „Total marginal”. Dar unelemarturii vorbesc depre 20.000 de „turisti sovietici” in decembrie ’89,insista reporterul. “N-are importanţă!”, raspunde Iliescu enervat. Sitotusi, 20.000 de agenti ai fortelor speciale (dupa unii mai multi)inseamna o armata. Cand o armata straina se deplaseaza pe teritoriulunui alt stat aceasta se numeste invazie. Daca acea armata nu agreazamodul in care se finalizeaza operatiunea – impunerea unui personaj si aunei organizatii la conducerea statului invadat – atunci il poateelimina. Dar cand scopul pentru care s-a aflat in misiune corpul dearmata angrenat in actiunea militara este atins, operatiunea se poatenumi, in cazul nostru, ocupatie. Ocupatie straina. Ziua generalilor
Iataca, chiar daca Iliescu crede ca este „total marginal” si „n-areimportanta” faptul ca peste 20.000 de agenti sovietici inarmati auactionat in Romania in 1989-1990, exista generali responsabili, caMihai Caraman, primul sef al SIE, adjunctul sau, Gheorghe Dragomir,generalul SRI, Aurel Rogojan, fost sef de cabinet al generalului IulianVlad, si, acum, si un general al Armatei, Victor Stanculescu, ce suntde alta parere. Ultimele marturii ale fostului actor principal inevenimentele din decembrie, generalul cu piciorul in ghips, desi sunttardive au o mare valoare. Confesiunile lui Victor AtanasieStanculescu, facute la instigarea istoricului Alex Mihai Stoenescu sicuprinse in volumul „In sfarsit, adevarul…”, coroborate cu alte datescoase la lumina de Vladimir Alexe – si pe care le prezentam, inexclusivitate mai jos – arata ca Ion Iliescu poate fi arestat chiarazi. Pentru crima si complicitate la crima. Cu o singura conditie: caParchetul sa doreasca sa-si faca datoria. Stanculescu: executia lui Ceausescu a fost o operatiune GRU-KGB Dinmarturiile inaltului responsabil militar al acelei perioade, generalVictor Stanculescu, retinem claritatea cu care razbate informatiaprivind lovitura de stat sovietica, in urma careia au fost ucisi peste1100 de romani. Redau in fragment din dialogul celor doi interlocutoricitati mai sus: „VAS:Ma gandesc la urmatoarea treaba: grupul care a lucrat in spatele meu laminister ca sa provoace conditiile necesare pentru ca toata lumea safie convinsa ca Ceausescu trebuie executat.
AMS: Astaera un grup sovietic, dle general. Considerati ca decizia de suprimarea venit nu pe linia Gorbaciov, ci mai degraba pe linia serviciilorsecrete sovietice, probabil GRU, ca astia au actionat? VAS: GRU si KGB combinati. AMS:In aceste conditii, scopul implicarii sovietice in evenimentele dinRomania pare a fi fost penetrarea structurilor de forta ale tarii si,implicit, reintoarcerea Romaniei in sfera de influenta sovietica. Asaapare logic. (…) AMS:Dar diversiunea electronica aeriana, stiti bine, se foloseste pentruprotectia si sprijinul unor forte aflate in lupta la sol. VAS: Sau pentru a bruia sistemul de aparare de la sol. AMS:Ati descoperit cine era autorul acestei diversiuni electronice aeriene?Putea fi facuta de forte romanesti, existau mijloacele? VAS: Era prea complexa ca sa fie facuta de ai nostri. AMS:Deci, din afara. Este posibil ca diversiunea electronica sa fi fostdeclansata in sprijinul trupelor Spetnaz (fortele speciale GRU – notared) intrate in tara la inceputul lui decembrie? VAS: Da, pentru a le facilita miscarile si pentru amplificarea panicii generale si actiunii impotriva regimului.” „Clubul de la Moscova” al fostilor presedinti Inciuda acestor evidente, un alt ex-presedinte al Romaniei cu origini infosta URSS, afirma: “Ipoteza existentei unor ’teroristi sau agenturistraine’ in perioada Revolutiei Romane reprezinta o jignire la adresacelor care au avut curajul sa aduca democratia in Romania”, a declaratluna trecuta, Emil Constantinescu, cu prilejul reuniunii „Clubului dela Bucuresti” al lui Ion Iliescu. La aceeasi consfatuire la care s-adiscutat, in van, si decapitarea actualei conduceri a Romaniei printr-olovitura electorala la adresa lui Traian Basescu, Ion Iliescu a afirmatdespre eliminarea Ceausestilor: ”Sigur ca ar fi fost avantajos, dinpunct de vedere politic, sa fi putut organiza un proces normal, inconditii adecvate. Dar nu ne aflam in situatie normala. Ceea ce acontat atunci a fost constatarea ca orice amanare insemna noisacrificii de vieti umane, care se amplificau cu fiecare zi si cufiecare ora care trecea. De aceea, ne-am asumat raspunderea de aorganiza procesul de la Targoviste, in conditii exceptionale, cu multeimprovizatii, pentru ca exceptionala era situatia in care se afla tara.Asa ceva s-a intamplat, nu odata, in istorie, in conditii similare. Capremisa de la care s-a pornit in luarea acestor decizii a fost corectas-a vazut prin efectele imediate: a doua zi, dupa proces si executie, ascazut intensitatea actiunilor armate, iar dupa doua zile, practic auincetat”. Inca o data, Iliescu s-a folosit de crimele Spetnaz pentrua-si acoperi actiunile conspirative de preluarea a puterii si ucidere afostei sale familii adoptive. Noile marturii se pot adauga cu succes lavoluminosul Dosar Iliescu, bine palmat, timp de 20 de ani, decomplicele sau din decembrie 1989, „marele anchetator” militar al„revolutiei”, generalul Dan Voinea. „Intamplator”, cel care a realizatrechizitoriul in baza caruia sotii Ceausescu au fost condamnati lamoarte. Sa revedem filmul Procesului Ceausescu (DOSAR 1/SP/1989). Directorul unei Edituri infiinteaza un „Tribunal Militar Exceptional” Pe24 decembrie 1989, Ion Iliescu, la acea vreme inca directorul EdituriiTehnice, a redactat si semnat un decret prin care infiinta un “TribunalMilitar Exceptional” care sa-i judece pe Nicolae si Elena Ceausescu. Lapunctul 1 din acest „Decret” se declara ca “urgenta este impusa dedorinta, in acest caz, a tuturor cetatenilor cinstiti ai Romaniei”. Lapunctul 2 se stabileste ca acest “Tribunal Militar Exceptional” -infiintat de Ion Iliescu – va judeca cauza “in conformitate cuprevederile legale ramase in vigoare, in ceea ce priveste procedura sidreptul material penal”. Iarla punctul 3 se preciza ca “acest tribunal va fi alcatuit in componentastabilita de Legea pentru organizarea judecatoreasca“. Inincheiere, documentul este semnat de Ion Iliescu, care se autodeclara,pe 24 decembrie 1989, “presedintele Consiliului Frontului SalvariiNationale”. Cateva precizari sunt importante. Iliescu a devenit presedintele CFSN pe 26 decembrie Mai intai ca, pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu nu avea calitatea de presedinte al Consiliului FSN. ConsiliulProvizoriu al FSN si-a desemnat “presedintele” pe 26 decembrie 1989.Deci, mai tarziu. Mai exact, la doua zile dupa semnarea decretului decatre Iliescu si la o zi dupa ce cuplul Ceausescu fusese deja executat. Ladata de 24 decembrie Ion Iliescu nu avea absolut nici o calitatejuridica sau constitutionala care sa-i permita formarea unui “TribunalMilitar Exceptional” si nici sa se prevaleze de titulatura de“presedinte al CFSN”, cum singur s-a trecut pe decret. Apoi documentul a ramas scris de mana pana pe 5 ianuarie 1990, cand a fost dactilografiat. Tribunalul a fost ilegal GeluVoican Voiculescu – incercand sa acopere aceasta evidenta uzurpare decalitati oficiale ale decretului semnat de Ion Iliescu – a afirmat:“Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie asecretului, neriscandu-se dactilografierea”. “Revolutionarii” luiIliescu nu riscau nici macar “dactilografierea”, in schimb il condamnaula moarte pe cel care era inca seful statului. Cel putin oficial. Sa remarcam ca “decretul” a fost redactat integral si semnat de Iliescu, fara numar de inregistrare. Ceeace inseamna ca Ion Iliescu a semnat ilegitim, printr-o tipica uzurparede titlu, un document ilegal, lovit de nulitate din punct de vederejuridic, care a condus la executarea a doi oameni. Rezultasi ca “Tribunalul Militar Exceptional” care i-a judecat pe sotiiCeausescu la 25 decembrie 1989, la UM 01378 din Targoviste, a avut, larandul lui, un caracter ilegal. Mai rezulta ca sotii Ceausescu n-au fost executati dupa o procedura legala, ci au fost, pur si simplu, asasinati. O seama de alte detalii, ramase secrete pentru opinia publica din Romania, trebuie aduse la cunostinta, dupa 20 de ani. Indorinta de a-l exonera pe Ion Iliescu de orice responsabilitate inasasinarea sotilor Ceausescu, Gelu Voican Voiculescu a emis teoria“legitimitatii revolutionare”. Pe scurt, Voican Voiculescu sustine ca,deoarece evenimentele din decembrie ar fi fost o “revolutie”, nu se maitinea seama de cadrul juridic si se proceda “expeditiv”. GeluVoican Voiculescu a amintit de Revolutia Franceza (1789), care aprocedat similar. L-am fi inteles pe Gelu Voican Voiculescu daca sotiiCeausescu – prinsi de “popor” – ar fi fost spanzurati sau impuscati(cum se intentionase, tot in „cadru organizat”). Dar chiar Ion Iliescu il contrazice pe Voican Voiculescu. Pentru ca – asa cum vedem – Ion Iliescu apeleaza la un “cadru legal”. IonIliescu semneaza un „Decret”, pentru infiintarea unui “Tribunal MilitarExceptional”, care la punctul 2 stipuleaza foarte clar ca acesttribunal va judeca cauza “in conformitate cu prevederile legale ramasein vigoare, in ceea ce priveste procedura si dreptul material penal”. Astfelincat nu mai este vorba de nici o “legitimitate revolutionara“ -inexistenta in Drept – ci de simularea unui proces asa-zis legal. Mascarada de proces Deplasarea la Targoviste a membrilor “Tribunalului Militar Exceptional” s-a facut cu doua elicoptere. Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu. Decise stia – inaintea procesului – ca sotii Ceausescu urmau sa fieexecutati. V.A. Stanculescu a stabilit locul executiei, inainte deinceperea procedurilor legale. Procesul care a urmat la Targoviste nu a fost decat o mascarada, amintind de “obsedantul deceniu” si de judecatile expedive. Dupa ce a coborat din elicopter, Gelu Voican Voiculescu a solicitat ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute. Desidecretul sustinea ca “aceasta cauza se va judeca cu prevederile legalein vigoare”, procesul s-a derulat in 55 de minute, fara depunerea deprobe si audierea vreunui martor, cu avocatii apararii desemnati dinoficiu, pe post de acuzatori ai clientilor lor (ca in epoca stalinista). Faraca acestia sa ceara macar recursul, desi in cazul condamnarii la moartelegea cerea sa o faca, cu sau fara voia condamnatului. In ultima clipa,Elena a spus: “Daca vreti sa ne omorati, ne omorati pe amandoi.Nelegati”. Executia a avut loc imediat. Controversele nu au lipsit. Falsele capete de acuzare Rechizitoriulintocmit de Dan Voinea si sentinta cu pedeapsa capitala consemneazacapete de acuzare ce nu au fost dovedite niciodata. „Genocidul” – nu auexistat 60.000 de victime, asa cum se planuia si zvonea la data aceea,inclusiv prin intermediul lui Silviu Brucan si al postului de radio„Europa Libera”, pentru ca Securitatea nu a scos nici o arma dinunitati. Dimpotriva: generalul Iulian Vlad, seful DSS, a dat ordin caacestea sa fie inchise. „Subminarea puterii de stat”, numarul 2, candCeausescu reprezenta conducerea statului, este o aberatie. „Acte dediversiune”, punctul 3, se refera, astazi stim, la operatiunea KGB-GRU.„Subminarea economiei nationale”, punctul 4, ramane, credem, valabil,pentru a da socoteala asupra lui si toti succesorii lui NicolaeCeausescu din ultimii 20 de ani. Hotararea pronuntata la 25 decembrie1989 a fost executata pe loc. Voican, Ceausescu si semnul lui Marte Interesantesunt si concluziile profesorului legist francez Louis le Riboux,privind momentul si conditiile reale in care sotii Ceausescu au fost,de fapt, executati. Dindimineata de 26 decembrie pana pe 30 decembrie 1989, cand s-a decisinhumarea, cadavrele sotilor Ceausescu au fost conservate in instalatiafrigorifica de la Morga. De inmormantarea celor doi s-a ocupat GeluVoican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim-ministru. Ambele cadavreau fost acoperite cu panze de cearsaf. Mai intai, s-a pus capacul pestecosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Voican a desenat cu cretasemnul lui Marte. Groparilorli s-a spus ca era vorba de doi colonei in rezerva, ucisi de“teroristi”. Ceausestilor nu li s-au pus, in ’89, cruci: fuseserauitate la Morga. S-au intocmit doua dosare care poarta acelasi numar:1/SP/1989. Certificatele de deces s-au eliberat fara autopsiere sibuletinele de identitate ale sotilor Ceausescu, de catre Vladimir Belissi notarul sectorului 1, Adrian Toma. Din punct de vedere legal, cetateanul Iliescu l-a ucis pe presedintele Ceausescu Ceidoi aveau dreptul – ca orice cetatean – la un proces corect si drept,asa cum a avut parte Manuel Noriega sau Slobodan Milosevici. Era oocazie unica si pentru romani de a afla secretele unei guvernari, carea condus Romania in ultimii 50 de ani. Si – poate – cu aceasta ocaziesa afle si unele informatii despre Iliescu si ai sai. Tocmai acestlucru nu convenea insa grupului Iliescu. Si altora. Asa ca celor doi Ceausescu li s-a inchis gura: au fost executati imediat, dupa o mascarada de proces. ProcesulCeausescu incepe insa cu un decret ilegal, semnat de cetateanulIliescu, care se face astfel vinovat cel putin pentru “uzurparea decalitati oficiale”. Video-executia trucata Dupadezvaluirea pilotului Vasile Malutan (decedat in conditii suspecte)privind existenta unei genti cu documente asupra lui Ceausescu inmomentul fugii, iata ca depozitia colonelului Baiu, omul care a filmatexecutarea cuplului, aduce in atentie felul in care s-a trucatvideocaseta procesului si executiei. Pe 25 decembrie 1989, la TVR s-a prezentat o prima versiune a procesului si executiei. Cuacea ocazie s-a putut observa un prim aspect frapant: banda seintrerupea brusc, fara justificare, in clipa cand soldatii legaumainile sotilor Ceausescu. Urmaapoi, printr-o saritura in montaj, o scena in care, pe fundalul unorimpuscaturi, se distingea cu greu, intr-un nor de praf, un zid. Fara sase poata observa si cine erau cei executati. Conform unor surse de lafata locului, aceasta parte a filmarii ar fi fost realizata ulteriorexecutiei, folosindu-se capse pirotehnice introduse chiar in zid. Ulterior aparea un doctor, examinand cadavrele sotilor Ceausescu. Iatainsa ca, la 22 aprilie 1990, televiziunea franceza a prezentat o bandade 90 de minute cu procesul si executia lui Ceausescu, banda desprecare se sustinea ca includea versiunea integrala, necenzurata, aevenimentului. Asadar, a doua videocaseta! Doua executii Examinand-ocu atentie, un grup de experti francezi, condus de doctorul Loick leRibault, director al Centrului de Microscopie Electronica din Franta, aajuns la o concluzie surprinzatoare, necunoscuta cititorilor romani. Expertiifrancezi au sesizat pe videocaseta, in clipa cand doctorul a ridicatcapul Elenei Ceausescu, imediat ce praful starnit de gloante s-aimprastiat, ca sangele de sub cap era deja coagulat, iar gatul deveniseteapan. Ceea ce era imposibil, daca executia avusese loc cu catevamomente mai inainte. S-a conchis, fara dubii, ca Elena Ceausescu era moarta de cel putin cateva ore inaintea filmarii “executiei”. Totpe baza videocasetei, grupul de experti francezi a mai semnalat si ca,desi cadavrele cuplului Ceausescu purtau urme de gloante, nu existau -in mod ciudat- urme de sange in jurul gaurilor provocate de acelegloante iar in ce-l priveste pe Ceausescu nu exista nici sange scurs injurul cadavrului sau. Expertiifrancezi au stabilit, in aceste conditii, ca – „deoarece cadavrele nuprezentau vreo urma de sange pe piept si pe fata imediat dupa executiesi intrasera chiar intr-o anumita rigiditate” – nu ramanea decat ca ceidoi fusesera “executati”, cu cel putin cateva ore inaintea filmariiexecutiei, in mod separat, cu un singur glonte tras in ceafa. Zvonurileparvenite de la Unitatea lui Kemenici arata ca responsabil cu ucidereacelor doi ar fi fost Gelu Voican Voiculescu. Apoi, pentru filmare, cei doi au fost proptiti de perete pentru stimularea executiei.
Exhumarea interzisa Potrivitgrupului de experti ai doctorului Le Ribault, executia cupluluiCeausescu fusese, in mod evident, trucata. Francezii solicitand (inmartie 1990) exhumarea cadavrelor si autopsierea lor de medici straini,pentru confirmarea verdictului lor. Guvernul de la Bucuresti nu a dat insa nici un raspuns: nici expertizei, nici propunerii de exhumare si investigatii. Aceste fapte raman, asadar, in continuare neelucidate. Se pune insa si o alta problema: Nu cumva exista si o videocaseta – a treia! – completa, cu procesul si executia?
O alta moarte misterioasa Sa ne reamintim si un alt fapt ciudat: prima cursa Bucuresti-Belgrad dedupa evenimente avea un singur pasager la bord – un reporter britanic –care, conform marturiilor, transporta numeroase videocasete, filme sifotografii legate de evenimentele din decembrie 1989. Avionul cu acest singur pasager la bord, a fost doborat cu o racheta, nu se stie de cine trasa. Era la cateva zile de la executia cuplului Ceausescu. Evident, videocasetele, filmele si fotografiile “au disparut”. Operatiunea „Plecam pentru a ramane” In“Libre Journal”, Paris, septembrie-octombrie 1990, pagina 30, VladimirBukovski scria sub titlul “L’Empire du moindre mal”: “Niciodata rolulKGB-ului in interiorul tarii (URSS – n.n.) si in strainatate nu a fostatat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care auvegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, cele care au lansat“revolutia de catifea” in Cehoslovacia, cele care au luat masuri pentrurasturnarea lui Erich Honecker in Germania Rasariteana, producandcircumstantele favorabile distrugerii Zidului Berlinului”. Asadar, inca din 1990, Vladimir Bukovski a declarat public rasturnarea lui Ceausescu drept o operatiune a KGB. Strategiaurmarita de URSS fusese pusa la punct anterior de Andropov si KGB, siurmarea salvarea comunistilor intr-o situatie de criza a sistemului. Alexandrede Maranche (fostul sef al SDECE-ului francez) l-a citat in acest senspe un apropiat al lui Gorbaciov, Ghiorghi Arbatov, cel care a afirmat:“URSS va va face cel mai mare rau cu putinta: va va lipsi de dusmanulvostru” (“Le Figaro”, Paris, 10 ianuarie 1990). Aceastastrategie sovietica, initiata de Iuri Andropov si transpusa apoi inpractica de Mihail Gorbaciov, a fost expusa clar de Jean-FrancoisDeniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat: “UniuneaSovietica isi propusese drept scop acela de a pleca pentru a ramane”(vezi “Les marches lointanes de L’Empire: partir pour rester”, in JeanMarie Benoist, “Apres Gorbatchev”, Paris, 1990, pag. 137 si urmatoarea). Simai explicit asupra scopului urmarit de strategia “partir pour rester”,a “schimbarii la fata“ din 1989-1990 si ulterior prin “puciul luiPotemkin” (august 1991) a fost Lev Nevrozov, care a avertizat: “Inpartida sa de sah pentru dominatia mondiala, Kremlinul si-a sacrificatstapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese, pentrua-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei EuropeiOccidentale” (“The Kremlin and the Western Politico-CulturalEstablishment, Midstream, 1900, pag. 1). Lucrurilese vad cu mult mai clar astazi, in 2009, daca tinem seama de puternicarevenire a Rusiei pe plan mondial si de ampla “restaurare” ce are locin Rusia lui Vladimir Putin. Vaclav Havel recunoaste aportul KGB la „revolutia de catifea” Candi s-a cerut lui Iliescu sa spuna ce stie despre lovitura de stat dindecembrie 1989, Iliescu i-a catalogat imediat pe cautatorii adevaruluidrept „dezaxati” si “lichele”. Asa cum o facuse si in primavara anului1990, cu manifestantii din Piata Universitatii. Iliescu ramane ultimuldinozaur comunist beneficiar al „revolutiilor” KGB care nu recunoasteacest lucru. Iatace scrie Havel despre “revolutia de catifea” din 17 noiembrie 1989.Potrivit lui Havel, complotul din Cehoslovacia – “un complot pentruabolirea regimului comunist” – a fost organizat si declansat chiar deKGB. Marturialui Havel a fost facuta la BBC si reluata de presa germana, daca ar fisa amintim numai prestigioasa publicatie “Die Welt”. Spetnaz in actiune GeneralulViktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov (presedintele KGB), asosit in ajun la Praga impreuna cu un grup de “visautniki” (ofiteri“Spetnaz” ai GRU, operatiuni speciale, care actioneaza, de regula, incivil). GeneralulGrusko impreuna cu generalul Ghenadi Teslenko (insarcinatul KGB laPraga) si Alois Lorenc (seful STB-ului, securitatea cehoslovaca) aucondus intreaga desfasurare a “revolutiei de catifea” dintr-unapartament conspirativ din Praga. De remarcat ca Lorenc vizitaseanterior Moscova, fiind instruit la sediul KGB asupra desfasurariievenimentelor. Evenimentelede la Praga au fost “starnite” – cu ajutorul ofiterilor sovietici“visautniki”, de “transformarea” unei manifestatii de comemorare a uneivictime a militienilor praghezi, intr-o manifestatie de protest. Ofiterii“Spetnaz”, sustine Havel, care de la aeroportul “Ruzine” seimprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent lacurent pe generalul Grusko, seful lor, cu”mersul revolutiei”. In noaptea de 17 noiembrie 1989, generalul Grusko si echipa sa au parasit Praga la fel de discret precum aparusera. Iliescu era pentru KGB “candidatul potrivit” IgorToporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, a oferit detaliidespre rolul KGB-ului in Romania: “Ion Iliescu avea la vremea aceealegaturi destul de stranse cu PCUS si era desemnat drept candidatul celmai potrivit pentru a-l inlocui pe Nicolae Ceausescu”. Toporovskiadauga: “Pentru operatiunea propriu-zisa noi am ales momentul candCeausescu se afla la Teheran, deoarece altminteri actiunea ar fiprezentat dificultati”. Despre“turistii sovietici” prezenti cu miile la Timisoara si apoi laBucuresti si in intreaga tara – consemnati in rapoartele Securitatiisi, ulterior, in cele speciale, ale SRI, dedicate evenimentelor – numai are rost sa vorbim. Practic,rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in doar cateva ore, in dimineatade 22 decembrie 1989, cand Ceausescu a fost parasit in mod subit detoti colaboratorii si arestat chiar in sediul Comitetului Central alpartidului. Din 22 decembrie, orele pranzului, Ceausescu era deja lasatin mana complotistilor. Si Erich Honecker recunoaste La21 noiembrie 1990, Erich Honecker, liderul comunist est-german, aacordat ziarului “Berliner Wachenpost” un interviu in care a afirmat:“Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatulunor manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana inumbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt decatplevusca. Ne aflam in prezenta unor miscari de maxima importanta, caren-au aparut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme,la scara europeana si chiar mondiala. Reunificarea Germaniei trebuie safie considerata ca o contributie la construirea Casei Europene si, datafiind situatia, lucru acesta nu putea fi atins decat printr-otransformare a sistemului politic din RDG”. Cat despre timpul in care s-au pus la punct marile mutatii din Europa de Est, Honecker l-a evocat intr-un alt interviu: “Oscurta vizita a lui Sevardnadze pe tarmul Marii Negre, in toamna anului1984, adica chiar pe timpul lui Cernenko, in cursul careia s-a cazut deacord ca totul trebuia schimbat in Uniunea Sovietica si in alte parti”(interviu acordat canalului german DSF pe 10 octombrie 1990, ora 20.15). Sa reamintim doar ca Erich Honecker era “stapanul” suprem al STASI. Asa ca stia ce vorbeste. “Moscova si KGB-ul au armat pistolul de start” Si alti autori binecunoscuti vorbesc despre rolul KGB in comploturile din Europa Centrala si de Est din 1989. Mark Almond, profesor de istorie moderna la Oxford, scrie in cartea sa “Gorbatchev and the Est-European Revolutions”: “Moscovasi KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentrutransformarile din Europa Rasariteana si Centrala, iar acestea(schimbarile – n.n.) s-au savarsit cu cea mai mare usurinta, deoarece afost suficient sa se activeze rezistentele care existau deja”. Istoriculungur Istvan Nemeskurty ajungea la urmatoarea concluzie: “Ceea ce amtrait noi nu a fost o revolutie, fie ea de catifea sau nu. Ceea ce s-apetrecut este ca marea putere care ne-a subjugat dupa 1945, ne-aeliberat dintr-o data. Ea a desfacut brusc funia pe care ne-o pusese pegat”. InRomania, “Comitetul Salvarii Nationale” s-a constituit inca din 1984.In iarna anului 1988 – asadar cu un an inaintea evenimentelor dindecembrie 1989 – “Comitetul Salvarii Nationale” a devenit “FrontulSalvarii Nationale” (FSN). Contrar a ceea ce Iliescu si ai lui ausustinut, FSN-ul exista demult, ca si complotul impotriva lui Ceausescu. Intalnirea de la Elias: Iliescu-Militaru-Valter RomanIn primavara anului 1990, generalul Militaru si capitanul Mihai Lupoi au facut dezvaluiri interesante in presa franceza. Astfel, generalul Militaru l-a contactat in 1982 pe Iliescu la spitalul “Elias”. Iliescuvenise la “Elias” ca sa-i faca o vizita lui Valter Neulander, bolsevicnaturalizat sub fantezistul nume de Valter Roman, sub care a detinutfunctii de prim rang. GeneralulMilitaru, internat si el in spital, a profitat de moment si l-a abordatpe Iliescu: “Dom’le, nu se gasesc in Romania niste forte sa-l aruncepeste bord pe Ceausescu?”. Prudent, cel atat de direct interpelat s-a ferit sa dea un raspuns net. „Cativa militari, un fel de pir-pir-pri si cu asta basta” Dar,dupa ce Militaru s-a externat, Iliescu l-a rugat sa-l viziteze laConsiliul National al Apelor, unde era presedinte, cu grad de ministru. Cei doi s-au deplasat cu masina institutiei pana in Parcul Herastrau, ca sa poata vorbi in liniste. Principaladilema a fost explicata – nu fara umor – de generalul Militaru astfel:Iliescu era de parere ca pentru rasturnarea lui Ceausescu trebuiaorganizat un soi de puci militar. “Cativa militari, un fel depar-par-par si cu asta basta!”, isi rezumase Iliescu crezul despre“revolutia romana“. Militaruin schimb sustinea atragerea in strada a “maselor populare”, ca solutieeficace. “Dom’le, daca nu sunt angrenate si masele populare, nu iesenimic”. Panala urma s-au despartit, fiecare cu ideea lui: “Ne-am despartit cuaceasta idee: el cu pir-pir-pir-ul lui, eu cu masele populare”, si-aamintit in primavara anului 1990 generalul Militaru. Decizia urma, bineinteles, sa fie luata in alta parte. Mai la est de Herastrau. Astazi, numai Iliescu mai neaga implicarea KGB si GRU in evenimentul din 1989. De ce? Va lasam pe dumneavoastra sa ghiciti.
In cazul executiei lui Antonescu, sotia lui Brucan, Alexandra Sidorovici, a fost “acuzator public” al “Tribunalului Poporului”. Conform unor surse personale extrem de bine informate, Silviu Brucan s-a numarat printre putinii care s-au aflat la fata locului la momentul uciderii celor patru oameni de stat. In cazul asasinarii lui Ceausescu, avem urmatoarele declaratii:
Gelu Voican Voiculescu la Comisia Parlamentara „Decembrie 1989″: „În 24 decembrie a fost acel moment culminant al vieţii noastre. Intram doi câte doi în baia lui Milea. Lăsam apa să curgă, demenţe din astea. Şuşoteam diverse formule. Eu am spus: «Să-i facem scăpaţi de sub escortă, cum s-a făcut cu Zelea Codreanu. Îi omorâm şi gata». S-au uitat la mine şi am simţit că au început să mă considere ca pe un tip respingător. Şi atunci, parcă Mazilu a spus: «Preşedintele poate înfiinţa, în situaţii din astea, Tribunal Militar Excepţional…», şi aici, atenţie: «…îi va judeca şi îi condamnăm la moarte, că faptele există pentru această condamnare»”.
Sergiu Nicolaescu pentru „Adevărul”: „Pe mine m-a întrebat cineva, Iliescu sau nu mai ştiu cine, ce părere am de Ceauşescu. Că el trebuie omorât ca să salvăm vieţile oamenilor, în condiţiile în care se trăgea în populaţie. Şi le-am zis: «E simplu. Mi-l daţi mie într-o maşină. Eu opresc, părăsesc maşina, oamenii se ocupă de mine, iar alţii îl omoară pe Ceauşescu. E simplu ca bună ziua». Adică «metoda Mussolini». Ăia îl spânzurau de picioare”.
Silviu Brucan la Comisia Parlamentara „Decembrie 1989″: „A fost o discuţie destul de lungă, cu argumente politice, juridice şi militare. Sigur că am fi dorit să fie un proces public sau deghizat, care să fie educativ pentru populaţie. S-a discutat şi aspectul juridic, pentru că nu era în regulă. Era o chestiune făcută fără respectarea elementarelor reguli juridice, mai ales că nu aveam nicio îndoială asupra sentinţei. Până la urmă, considerentele militare au dominat. Ne dădeam seama că toate aceste elemente care acţionau împotriva Revoluţiei, trăgînd asupra obiectivelor strategice, fac acest lucru în speranţa că Ceauşescu va reveni la putere. Eu cred că decizia a fost justificată, pentru că, într-adevăr, după ce au fost arătate la televizor procesul şi execuţia, grosul trăgătorilor s-a predat şi a lăsat armele”.
Grupul care a decis execuţia Ceauşeştilor: -Ion Iliescu -Silviu Brucan -Nicolae Militaru -Dumitru Mazilu -Petre Roman -Mihai Montanu -Sergiu Nicolaescu -Mihai Ispas -Dan Marţian -Gelu Voican Voiculescu -Gen. Victor Atanasie Stănculescu
February 26th, 2010 
VR 
O adevărată cabală se ţese din nou în jurul Dosarului Mineriadei, ţesuţă prin concursul unor personaje controversate, de genul procuroului Dan Voinea, cel care a muşamalizat dosarul Mineriadei în beneficiul lui Ion Iliescu, actori din sfera politică a PSD şi PNL, aşa zişi oengişti de profesie – activişti politici la bază, foşti propadandişti ai regimului comunist.
Posted in 
Tags: 
