Posts Tagged ‘ion cristoiu’

George Roncea incepe sa scrie pentru Cotidianul. Cotidianul in vreme de razboi

by sorinbogdan

30 aprilie 1999

Nu m-am mai culcat, pentru ca trebuia sa aflu amanunte despre noaptea ce trecuse. Si, oricum, eram prea surescitat ca sa mai pot adormi. Cand am inceput sa contabilizez ce s-a intamplat peste noapte in restul Iugoslaviei, m-am luat cu mainile de cap. Incepand cu 20:30, au fost puternic bombardate zonele din jurul Pristinei. La aceeasi ora, a fost distrus un pod pe autostrada Nis-Prokuplije. La 22:45, trei rachete lansate din avioane au lovit releul de televiziune din varful dealului din orasul Virset de la 5 kilometri de granita cu Romania, in care traiesc foarte multi romani. Mile a sunat-o pe matusa lui, care locuieste in Virset, chiar langa deal si i-a povestit ca a fost groaznic. Langa releu sunt zidurile splendidei cetati a orasului si pe tot dealul sunt construite casele oamenilor. Antena a fost grav avariata. La fel – 70 de case din jur. Trist e ca romanii din Banatul sarbesc injurau guvernul de la Bucuresti pentru ca – spuneau ei – pana cand Romania nu a acordat permisiunea de survol avioanelor NATO, localitatile lor nu fusesera bombardate. Iar Banatul sarbesc nu a fost bombardat niciodata in istorie, nici macar in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Imi amintesc si acum expresia de pe fata lui Mile, cand matusa lui i-a spus la telefon: “De cand ai vostri ii lasa pe americani sa atace dinspre Romania, nu mai avem liniste noaptea din cauza avioanelor.”

Specialistii agentiilor de mediu din Romania au facut analize ale indicatorilor atmosferici si au constatat ca la frontiera romano-sarba, concentratiile elementelor chimice din aer au crescut de 10 ori fata de parametrii masurati anterior exploziei de la combinatul din Pancevo. “Substantele poluante pot afecta, in mod direct si indirect, imediat si pe termen lung, populatia din Banat, in special pe cei de langa frontiera cu Iugoslavia,” a declarat pentru Mediafax, Cosmin Salajan, inginer de mediu din cadrul Institutului de Agronomie din Timisoara. Localnicii din Stamora Moravita se plang ca, atunci cand bate vantul dinspre Iugoslavia, li se inrosesc fetele si nu prea pot respira. De asemenea, Corpul de Graniceri din Timisoara a sesizat agentia de mediu ca, in noaptea de 20/21 aprilie, militarii de la granita au acuzat dureri de cap si dificultati de respiratie. (…)

Am trecut pe la Centrul militar de presa, unde col. Milivoje Novkovic vorbea jurnalistilor despre bombardamentele de azi-noapte. “Atacurile NATO asupra Belgradului au depasit pragul unei logici operative,” spunea el, “si arata ura si o intunecare psiho-patologica si isterica a ratiunii. Cladirile bombardate noaptea trecuta erau nefunctionale inca din 24 martie, de la primul atac, si NATO stia asta.” Cred si acum ca avea dreptate. (…)

La Belgrad a fost ziua alarmelor aeriene. Dupa cea de la pranz, inca una, de o ora, a fost anuntata la 18:49. Si, desigur, la 21:15, cea de seara, devenita deja traditionala. Noi am stat la povesti in barul hotelului, in timp ce afara ploua torential, cu tunete si fulgere. In ciuda alarmei, era clar ca Belgradul va avea o noapte linistita. George Roncea ne-a spus ca a vorbit la telefon cu Ion Cristoiu, care a fost imediat de acord sa-i publice in paginile “Cotidianului” corepondentele de la Belgrad. Asa ca a demisionat de la “Ziua“.

Integral la target: urmarile bombardamentului asupra general stab

TARGET: Trecem pe langa moarte. NATO bombardeaza statul major. La Radio 21 se fura transmisia cu bombardamentele in direct. George Roncea dat afara de Rosca pentru partizanat cu drama sarbilor. Amintiri cu Miscarea Pentru Romania

Publicam ieri despre noul capitol al cartii electronice Target, a lui Sorin Bogdan, in care sunt relatate aventurile lui Ion Cristoiu pe acoperisul fierbinte al hotelului corespondentilor de razboi de la Belgrad, Mile, Sorin Bogdan si George Roncea si cum au transmis cei patru o corespondenta in direct, de sub bombardamentele din ’99, la Radio 21, unde, impreuna cu efervescentul Nic Cocarlea, am trait dramatismul acelor momente cu o si mai mare intensitate. Pentru simplul motiv ca ne gandeam ca ei pot sa moara in orice clipa, in timp ce noi stateam ca prostii in studioul radioului de la etajul 10 din Calea Victoriei, intoxicandu-ne de nervi cu alcool si tutun. Ma intrebam ce s-o fi intamplat cu inregistrarea acelei emisiuni flamboiante, care a ridicat parul maciuca ascultatorilor postului. Nic mi-a scris azi pentru a-mi confirma ceea ce banuiam: “baietii” au pus mana pe ea:

“din pacate banda martor a acelei nopti a fost furata. ar fi fost interesant, cred, sa fi fost postat aici la tine soundtrackul acelei nopti, aiuritor de suprarealiste pentru ce se numeste astazi radio. asa, citeodata, cand ma impaunez cu “realizarile” mele radiofonice, amintesc si acea noapte cind george, cristoiu si mile au intrat in direct de pe hotelul din belgrad. da’ nu ma crede nimeni. pe tine te crede cineva? vezi…asa merg lucrurile. atunci avansasem io o idee nociva, culeasa de pe site-ul disinfo.com, care zicea in mare cam asa: avioanele si rachetele care cad cu precizie peste belgrad vin dinspre romania. politrucul care se ocupa de radio mi-a atras atentia ca asa ceva nu se spune! chiar de-ar fi asa.

astept nerabdator episodul in care ne-am apucat noi, pe 22 seara, sa salvam picturile de pe peretii muzeului national de arta, aflate sub tirul condus de papitoiul de hamlet.

multumesc pentru amare aduceri aminte.”

Vom avea noi grija si de Hamlet. Pana atunci, Sorin Bogdan revine cu un nou episod, in care Rosca Stanescu il pune pe liber pe George, pentru ca asa ii sugerase Emil Constantinescu, un fel de presedinte-avatar de-al lui Zoe Petre:

“Alarma aeriana a sunat din nou la 20:52. Eram in barul hotelului si George Roncea ne-a spus ca Sorin Rosca-Stanescu refuza sa-i mai publice corespondentele din Belgrad, pentru ca erau mult prea partizane. Cam avea dreptate: George era mult prea impresionat de drama sarbilor pentru a fi obiectiv. Acum, ar fi vrut sa ramana cu noi in Iugoslavia, dar Rosca-Stanescu i-a atras atentia ca nu ii mai finanteaza sederea si n-are decat sa-si caute alt ziar ca sa-i publice corespondentele. I-am spus ca singurul care ar putea sa-i accepte stilul ar fi Ion Cristoiu, insa l-am avertizat ca auzisem zvonuri ca acesta urma sa fie indepartat de la conducerea “Cotidianului“. George s-a hotarat sa riste si ne-a spus ca maine il va suna pe Cristoiu, sa-i propuna o colaborare.

Il cunosteam pe George Roncea din ianuarie 1990, cand timisorenii incercau sa descopere ce-au facut “miticii” la Revolutie si invers. Viata ne-a intersectat destinele de multe ori, cand prin miscarea studenteasca din ‘90 si ‘91, cand prin Moldova si Transnistria, cand prin muntii Maramuresului infiintand Miscarea pentru Romania, cand prin Slovenia secesionista, cand despartindu-ne de Marian Munteanu datorita ciudatei intorsaturi a destinului acestuia, cand prin redactiile unor ziare. Nici acum, dupa 20 de ani, nu s-a schimbat aproape deloc. Un personaj fascinant si un prieten formidabil. Intre timp, l-am intalnit la celalalt capat al lumii, in 1991 la New York, si pe fratele sau Victor si ne-am imprietenit inca inainte de a se intoarce in Romania, dar si pe sora lor, Vera, singura cuminte din familie (?). Nu imi mai amintesc cum ajunsese George Roncea la Belgrad in aprilie 1999, dar sunt sigur ca printr-o intamplare fabuloasa, ca de obicei, pe care o va povesti el intr-o carte.”

Integral la target: trecem pe langa moarte, cand nato bombardeaza statul major

TARGET. Cu Cristoiu pe acoperisul fierbinte. Mile Carpenisan, Sorin Bogdan si George Roncea sub bombardamentele NATO din Belgrad

“In fiecare noapte, visez ca am aripi si ma ridic deasupra avioanelor inamice care imi bombardeaza tara, pe care le nimicesc dintr-o lovitura !” – Vuk Drascovic

Sorin Bogdan: I-am recomandat lui Ion Cristoiu sa mearga la Centrul militar de presa, sa se acrediteze, chiar daca era invitatul oficial al Ministerului iugoslav de Externe. Ceea ce era adevarat, deoarece ministrul Zivadin Jovanovic acceptase sa-i acorde un interviu in exclusivitate si chiar trimisese o masina si un consilier care l-au asteptat in vama. Cristoiu m-a ascultat si s-a dus, la fel ca orice ziarist, si s-a acreditat. Bineinteles ca formalitatile au durat foarte putin, insa a fost foarte incantat ca a primit legitimatia pe care scria “acreditare de razboi”.

Am urmarit cu atentie modul in care oficialii NATO au reactionat la bombardarea orasului Surdulica, in care au murit 16 oameni nevinovati. Mai ales ca sarbii au accentuat fiecare nuanta a acestor declaratii, care aveau sa devina un cliseu. In prima faza, un oficial NATO a dezmintit, sub acoperirea anonimatului, acuzatiile sarbilor. Doua ore mai tarziu, un comunicat dat publicitatii la Bruxelles afirma ca “un avion al NATO a efectuat cu succes un atac impotriva unei cazarme din Surdulica si nu se poate exclude complet posibilitatea ca ar fi lovit civili sau proprietati civile”. Astazi, Jamie Shea a confirmat ca “in timpul acestui atac, o arma de precizie nu a fost indreptata asupra tintei indicate si a produs un impact la 200-300 de metri distanta de cladirile cazarmei, intr-o mica zona rezidentiala”. Ceva mai tarziu, George Robertson, ministru al Apararii, a exprimat regretele guvernului britanic pentru eventualele victime provocate de bombardarea unei zone rezidentiale din Surdulica. In fine, spre seara, Pentagonul a anuntat ca o bomba de o tona, lansata de un avion de vanatoare F-15, a deviat de la traiectorie si a lovit cartierul rezidential din Surdulica. “Bomba, ghidata prin laser, trebuia sa loveasca o cazarma, dar a deviat de la traiectorie, aparent din cauza fumului care interfera cu raza laser,” a justificat purtatorul de cuvant al Pentagonului. (…)

In aceasta seara, NATO ne-a dat, in sfarsit, satisfactie. Alarma aeriana a sunat la 20:23 si a urmat cea mai grea noapte din ultimele doua saptamani. Am avut, in sfarsit, ocazia sa-i aratam lui Ion Cristoiu ce inseamna o noapte de bombardamente.

(more…)

Ion Cristoiu: Ce risca presedintele-premier

Aşa-zisele scurgeri în presă ale discuţiilor avute de preşedinte cu parlamentarii puterii (în realitate, un document livrat chiar de oamenii lui Traian Băsescu), dar şi acţiunile din ultimele zile ne dezvăluie un Traian Băsescu decis nu numai să-şi asume, dar şi să implementeze măsurile drastice de austeritate.

Ce riscă Traian Băsescu?

Să nu poată implementa măsurile.

Principalul risc ar fi ca opoziţia să încerce să-l suspende pentru încălcarea Constituţiei, dat fiind că printre prerogativele unui preşedinte de republică semiprezidenţială nu se numără şi asumarea posturii de premier.
Condusă de mucoşi politici – Victor Ponta şi Crin Antonescu –, opoziţia nu e în stare de o asemenea acţiune.
Dimpotrivă, uitând că rolul opoziţiei e de a veghea la respectarea Constituţiei, PSD şi PNL se întrec în a-i atribui lui Traian Băsescu ipostaza de Tătuc al naţiunii.
Cum poate fi catalogată astfel cererea adresată lui Traian Băsescu de a-l revoca pe Emil Boc în condiţiile în care articolul 107, alineatul 2, special introdus la revizuirea Constituţiei, în 2003, precizează limpede: „Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru”?
În infantilismul lor funciar, Victor Ponta şi Crin Antonescu speră că, insistând pe responsabilitatea de premier a lui Traian Băsescu, vor îndrepta ura maselor populare spre preşedinte.

(more…)

Teo Trandafir ii da cu flit lui Mircea Badea si isi schimba e-misiunea vietii. De la Show TV la Show PDL. O idee care-i putea veni numai fostului asociat prin alianta, Ion Cristoiu :)


Ion Cristoiu il baga pe Patriciu in categoria “Sunt banii mei, ce p… mea!”. Jurnalistul este pe cale de a parasi Adevarul dupa ce mogulul a instalat la sefia trustului un “dealer de tigari”

Există în lumea bună a presei un obicei prost. Mulţi dintre cei ce se cred autorităţi în ziare şi televiziuni angajează rubrici, emisiuni intervenind la mogul. Victimă a sindromului Sunt banii mei, ce p… mea!, mogulul pune mîna pe telefon şi impune colaborarea persoanei respective peste capul conducerii editoriale.

La vîrsta mea, îi ştiu destul de bine pe mogulii  presei noastre. Pe vremea cînd făceam gazetărie, unii dintre ei se ocupau cu bişniţa sau cu schimbul valutar pe şest. Cu toate acestea, n-am angajat niciodată un contract de colaborare direct cu mogulul. Zig-zag de la Antena 3 s-a născut graţie ofertei făcute de Sorin Oancea. La Jurnalul naţional am scris în urma unei înţelegeri cu Marius Tucă. Am discutat oferta de a colabora zilnic la Ring cu Florin But, redactorul şef-adjunct.

Că în postura mea de aşa-zis lider de opinie am avut întîlniri înainte şi după aceea cu cîte un mogul e altă poveste. N-am folosit niciodată prilejul pentru a discuta condiţiile colaborării mele cu un ziar sau cu o televiziune din imperiul lui.

Am respins formula angajării cu mogulul, peste capul jurnaliştilor care conduceau ziarul sau televiziunea din două motive:

1) Cînd am condus şi eu gazete sau televiziuni, nimic nu m-a scos din sărite decît obiceiul unora de a trata direct cu mogulul, peste capul meu. Ca să nu mai spun că m-a înfuriat şi năravul unora de a exploata amiciţia cu mogulul pentru a-i picura în ureche, printre zdrăngănelile tarafului din local, păreri veninoase despre ziarul în fruntea căruia mă aflam.

2) A fi impus de Sus, din vila Tovarăşului Mogul, mi s-a părut totdeauna un gest compromiţător pentru cel care apela la formula asta. O autoritate în presă n-are nevoie, pentru a colabora la un ziar sau la o televiziune, de pile.

(more…)

Realitatea TV o plagiaza fara jena pe Floriana Jucan. Stirea cu mama externatului Catalin Voicu, asfaltatoarea Gherghina, este furata din Q Magazine: “Şpaga, dosarul şi generalul”


Realitatea TV a prezentat ieri seara o “super-bomba” la “Ora de foc si para” siderandu-l si mai tare pe analistul-santajist Bogdan Chirieac, etalonul profesionalismului supusilor lui Vintu caruia, vorba soferului meu de taxi, “ii curgeau balele” cand auzea de contractele cu statul facute de mama Gherghina Voicu. “Are apa-n gura, domn’e!”. Aflat in studio, Cristoiu, cel care a furnizat informatia realizatorilor, pentru stirea de mai sus, a apucat sa spuna, dupa difuzarea ei: “Bine-bine, dar sa dam si sursa: Q Magazine”. La retransmisie, “s-a taiat” si, drept urmare, asa a si fost preluata de alte agregatoare de stiri: ca “bomba” a Realitatii TV.

Iata articolul original din Q Magazin, aparut pe 12 februarie (!): Şpaga, dosarul şi generalul

Printre înregistrările telefonice ale convorbirilor miliardarului Costel Căşuneanu şi ale senatorului Cătălin Voicu, procurorii au găsit încă o şpagă de 60.000 de euro, pe lângă „împrumutul” de 200.000 de euro pentru care cei doi au devenit urmăriţi penal. Aşa că pe numele lui Căşuneanu a mai fost deschis un dosar, iar cei doi au început să se perinde iar pe sub reflectoarele televiziunilor spre sediul central al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA). Subiectul pică prost însă la cină liderilor Partidului Social Democrat (PSD). Mai bine zis, actualilor lideri, pentru că Voicu era una din piesele de bază ale mecanismului de putere din spatele lui Mircea Geoană. Preşedintele social-democraţilor se pregăteşte să dea ochii cu delegaţii partidului în cadrul unui congres pe 20 februarie, iar banii „împrumutaţi” de senatorul Voicu de la „baronul asfaltului” Căşuneanu riscă să fie decontaţi de Geoană prin pierderea preşedinţiei PSD.

Titanii asfaltului se atacă

(more…)

Ion Cristoiu despre Mile Carpenisan si ceilalti jurnalistii romani aflati sub bombardamente la Belgrad. Un editorial care a scos-o din minti pe Alina Mungiu. Puterea adevarului

Puterea adevarului de la fata locului in confruntare cu Puterea

Ieri dimineata, dupa mai multe ore de mers cu masina de la Belgrad la Timisoara si o noapte de calatorie cu trenul, de la Timisoara la Bucuresti, cum am intrat in casa m-am napustit pur si simplu la telecomanda pentru a afla, de pe Euronews, daca peste noapte Belgradul a fost atacat din nou. Stabilisem cu Sorin Bogdan, corespondentul Pro Tv, ramas in capitala Serbiei, ca-l voi suna pe la doua-trei noaptea pe telemobil. Din nefericire, masinaria n-a functionat in tren. De inteles precipitarea cu care am deschis televizorul. In noaptea de miercuri spre joi asistasem la esecul avioanelor NATO de a strapunge antiaeriana. Cazusem cu totii de acord, cei ce ne infratisem intr-un fel, stand pe acoperisul hotelului pana la patru dimineata, ca de va fi cer senin, in noaptea urmatoare militarii Aliantei vor incerca sa-si ia revansa. Stirile confirmau aceasta banuiala nelinistitoare. In noaptea de joi spre vineri, Belgradul a fost supus unuia dintre cele mai violente atacuri de la inceputul raboiului. De asta data avioanele reusisera sa loveasca cladiri din inima Belgradului: sediul Statului Major al Armatei iugoslave, sediul Ministerului iugoslav de Interne. Cladiri goale, fara nici o importanta militara. O noua dovada ca NATO a ajuns, dupa o luna de esecuri, despre care scriu New York Times din 30 aprilie si Le Monde din 30 aprilie, in timpul dementei. Nu mai e vorba de o actiune militara, avand un scop bine precizat, ci de o razbunare de tip tribal. Pentru ca, asa cum arata New York Times, armata iugoslava e, dupa o luna de razboi, mai puternica si mai unita ca oricand, pentru ca, asa cum noteaza Le Monde, tactica razboiului tehnologic, dus cu masinarii ultrasofisticate, s-a dovedit falimentara in fata tacticii de gherila folosite de sarbi. NATO a inceput sa dea in tot ce intalneste in cale. Ca un mastodont care distruge din turbare ca e sfidat de unul pe care nu dadea pana acum doi bani. Din nefericire, aceasta dementa risca sa transforme in masacrare a populatiei civile o actiune pe care liderii militari si politici ai Aliantei o anuntau ca vizand exclusiv masina de razboi a lui Milosevici. Desi cladirile erau de mult evacuate, totusi n-au lipsit victimele umane. Si nu din randurile militarilor, ci din cele ale civililor nevinovati.

Sub acelasi semn, al turbarii iscate din neputinta, avioanele unor stare ce se pretind a intruchipa civilizatia finelui de mileniu au distrus, tot in noaptea de joi spre vineri, doua case particulare din Belgrad, turnul de televiziune de pe colina Avala, turn inalt de 200 de metri, unul din simbolurile capitalei iugoslave. Asadar, apararea Belgradului fusese strapunsa. Cum miercuri spre joi asistasem la esecul haitei tehnologice de a trece de antiaeriana si de a sfasia Belgradul, m-a apucat o tristete de moarte. Nu stiu cum, in cele doua nopti petrecute pe acoperisul hotelului Platice ajunsesem sa fac din Belgradul atacat de o luna de zile cu bombardiere si rachete de croaziera capitala inimii mele. Mi-era ciuda ca avioanele NATO reusisera de asta data sa treaca prin peretele de foc al antiaerienei. L-am sunat imediat pe Sorin Bogdan. Si discutia cu el mi-a mai ridicat moralul. Nu, antiaeriana nu fusese strapunsa, mi-a explicat Sorin Bogdan. Avioanele NATO apelasera la un mijloc las. Coborasera in picaj de la zece mii de metri, deasupra Belgradului si lasasera rachetele, dupa care tasnisera in sus, spre spatiul unde inaltimea le punea la adapost de orice pericol. Bine, bine – l-am intrebat -, dar de ce antiaeriana nu a tras in clipa in care le-a vazut coborate brusc deasupra orasului? Sorin Bogdan mi-a explicat calm ca-n clipa cand un avion ajunge deasupra orasului e un pericol mortal pentru locuitorii capitalei, dat fiind ca-I burdusit de rachete. E drept, trage dupa ce avionul o ia inapoi, in sus, dar sansele de a-l lovi sunt minime.

Am reluat aceasta discutie pentru a atrage atentia cititorilor asupra jurnalistilor romani cu care, timp de doua nopti, am impartasit frateste tensiunea bataliei pentru apararea Belgradului, Sorin Bogdan, de la Pro TV, Mile Carpenisan, de la Antena 1, George Roncea. De la acestia, ca si de la Narcisa Iorga, pe care am gasit-o gata de plecare, dupa doua saptamani de sedere la Belgrad, am invatat multe lucruri despre batalia pentru Belgrad. Sorin Bogdan si Mile Carpenisan sunt, dupa o luna de sedere la fata locului, adevarati experti in arta militara.

(more…)

Ion Cristoiu: Un mutant, Gabriel Liiceanu

Lucrand pe vremuri la o Istorie a literaturii proletcultiste, a trebuit sa citesc tone de reportaje de calatorie ale scriitorilor romani intorsi din excursiile organizate pentru ceea ce se numea cunoasterea la fata locului de unde veghea neobosita asupra intregii planete Steaua Rosie a comunismului. M-a surprins in toatre aceste productii asa-zis literare absenta oricarei observatii critice. Desigur, nu-mi imaginam ca un scriitor isi putea permite, la intoarcerea din mareata tara a sovietelor, sa prezinte ziarelor si revistelor un manuscris care sa faca referiri la teroarea bolsevica sau macar la cenusiul vietii sub regimul stalinist. Totusi, tinand cont ca tara strabatuta, URSS, se afla pe pamant si nu in Rai, populata de oameni si nu de sfintii Apostoli, ma asteptam ca macar un singur autor sa noteze, fie si in treacat, c-a vazut pe strada de la periferie un muc de tigara aruncat pe jos, sau c-a tremurat nitel din cauza frigului siberian. Nici vorba de asemenea notatii normale, care, intre noi fie vorba n-ar fi dat prilejul nici macar rusilor de a se supara. In repostajele despre URSS, toate cele vazute de autor conturau o lume ireala, intrecand in perfectiune pana si palatul in care Ileana Cosanzeana il astepta pe Fat Frumos. Copacii ramaneau vesnic verzi, considerandu-se ca-n tara lui Stalin natura fusese de mult supusa invataturii marxist-leniniste. Strazile erau mai curate decat sufletul unui pustnic. Iar femeile sovietice erau frumoase, harnice, inteligente si, mai ales, devotate din cap pana-n picioare Marelui Invatator al Popoarelor.

(more…)

Razboiul strambilor. Cum au sustinut Andrei Plesu si Zoe Petre bombardarea sarbilor de Pasti. Protestul graficianului Eugen Mihaescu. Urmeaza: Cristoiu despre “Mutantul Liiceanu” si jurnalistii romani din Belgradul in flacari

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova