Citititori Roncea.Ro cunosc probabil cazul Irina Tarasiuk – o pitipoanca de la Chisinau care s-a laudat pe Facebook ca si-a luat cetatenia romana doar ca sa calatoreasca linistita in UE. Am semnalat cazul in postarea despre marea soprana Maria Cebotari, protagonista si in filmul “Odesa in flacari”, care declara, spre deosebire de golancutele de azi: „Niciodată şi în nici o împrejurare nu mi-a trecut prin cap să spun altceva decât că sunt românca din Basarabia sau, pur si simplu: româncă!“. Eugen Tomac, basarabenul fost secretar de stat la Romanii de Pretutindeni, a cerut, cam pripit probabil, dar animat de sentimente romanesti, sa i se retraga cetatenia pitipoancei. Chipurile, bomba sexy de la Chisinau a tradat Romania. Corect? Da si nu prea. Pentru ca are cel putin un bunic roman, caci altfel nu si-ar fi primit cetatenia. Iar legea-i lege. In plus – nu stiu pentru cine e de bine sau de rau 🙂 – , si-a botezat copilul la aceeasi institutie unde se spovedeste finul lui Baconschi, ambasadorul Romaniei (?) la Chisinau, Marius Lizarduca: Biserica KGB care tine de “muma Moscova”. Si apoi, ce am face cu alte cazuri, cum este, de exemplu, cel al lui Iurie Rosca, care a declarat ca el respira cu un plaman romanesc si cu unul rusesc? Ii dam doar o jumatate de pasaport?
Cunoscutul editorialist al “Timpului” de la Chisinau, George Damian, a afirmat intr-un comentariu ca e bine sa facem distinctia dintre Basarabia din suflet si Basarabia – i.e. Republica Moldova – reala. Sigur ca George Damian are dreptate: Basarabia de azi e victima Experimentului Pitesti la scara extinsa, care a facut din oameni – neoameni, din romani – neromani. Mai ales din aluatul mai slab sau cel amestecat, cum este al acestei ucraino-rusoaice-“moldovence”. Asa au ajuns unii sa se creada “moldoveni”. Iar indobitocitii de azi de pe ambele maluri ale Prutului si inclusiv din presa de limba romana de la Bucuresti continua, reeducati la randul lor, experimentul bolsevic, numindu-i pe romanii basarabeni “moldoveni”, ca etnonim, si catalogand Republica Moldova drept “tara lor”, a”moldovenilor”. Am auzit asta si la nivel de MAE si chiar si mai sus. Daca as fi fost vreun dictator i-as fi bagat cu placere pe idiotii astia direct la sapat tunelul pentru gazoductul dintre Romania si actuala Republica Moldova, eventual cu o extensie pana in Insula Serpilor.
Dar sa revin: George Damian are dreptate si cand spune ca procedura de retragere a cetateniei in cazul Irinucai Tarasiuk va fi destul de grea si mai bine nu se initia. Dar, totusi, nu-i dau dreptate pana la capat, pentru ca initiativa lui Eugen Tomac, daca reuseste, ar putea avea un efect benefic si de partea ceastalalta a Prutului. Pai daca pitipoancei Tarasiuk i se retrage cetatenia pentru o biata declaratie pe Facebook, va dati seama ce caz vom avea pentru fufele intelectuale – si, in fond, apatride – ale lui Basescu, ca alde Patapievici? 🙂 🙂 🙂
PS: Lui Basescu i-a luat aproape 10 ani ca se dezica de Macovei si Ungureanu. Mai are 6 luni ca sa se lepede si de Patapievici si Tismaneanu. Dupa aceea va fi prea tarziu; va ramane pentru vecie presedintele tuturor antiromanilor, curlangiilor si turnatorilor de la GDS.
Соратник Воронина Россией недоволен Вице-премьер Молдавии считает, что Россия ведет политическую и экономическую атаку на его республику 17 августа 2009
Один из ближайших соратников президента республики Владимира Воронина вице-премьер Молдавии Юрий Рошка, считает, что Москва ведет против Кишинева «информационную, экономическую и политическую войну». По его словам, Россия целенаправленно подогревает «искусственный конфликт» между Молдавией и Румынией. Между тем еще более антироссийски настроенная коалиция в парламенте страны обещает, что не поделится с коммунистами Воронина «ни одним ключевым государственным постом».
Вице-премьер Молдавии Юрий Рошка заявил, что «Москва давно ведет против Кишинева войну». «Мы находимся в состоянии войны, хоть и не вооруженной, но войны по всем правилам. Войны информационной, экономической и политической», – сказал он в интервью румынскому изданию Ziua.
«От эскалации напряжения в отношениях между Румынией и Молдавией выиграла только Россия» Кроме того, по его словам, Россия виновата и в обострении отношений между Молдавией и Румынией. «От эскалации напряжения в отношениях между Румынией и Молдавией выиграла только Россия, которая и стоит за организацией этого искусственного конфликта», – подчеркнул он. Стоит отметить, что Рошка является одним из ближайших политических союзников лидера Компартии президента Молдавии Владимира Воронина. В июне глава государства назначил лидера Христианско-демократической народной партии (ХДНП) Рошку вице-премьером, а 17 июня сообщил, что тот будет отвечать за силовой блок в молдавском правительстве: МВД, Минобороны, таможенную и пограничную службы и другие структуры.
Сам Воронин, регулярно демонстрирующий ярко выраженную пророссийскую позицию, представил вице-премьера как «настоящего гражданина, защищающего государственность Молдавии».
Напомним, Рошка стал союзником Воронина в 2005 году, когда депутаты от ХДНП неожиданно поддержали лидера коммунистов при голосовании по кандидатуре президента. Лидер христианских демократов тогда заявил, что намерен бороться вместе с коммунистами «против русского империализма», передает его слова ИА REGNUM. При этом Рошка выступает с жесткими антироссийскими заявлениями уже последние несколько лет. Так, в 2003 году он способствовал отказу Воронина от подписания так называемого «плана Козака» (по урегулированию приднестровского конфликта), организовав серию уличных акций протеста, которые сопровождались сжиганием российских флагов и портретов тогдашнего президента России Владимира Путина.
А в апреле 2009 года лидер ХДНП выступил с заявлением, что массовые беспорядки в Кишиневе были организованы Россией. Кроме того, в июне этого года он назвал срыв избрания президента Молдавии сценарием Москвы.
Между тем МИД РФ, комментируя антироссийские заявления Рошки, выразил сомнение в том, что Христианско-демократическая народная партия попадет в парламент Молдавии после выборов 2009 года. В итоге возглавляемая им партия по итогам выборов 5 апреля 2009 года не прошла в парламент страны, набрав 3,04% голосов. На досрочных выборах 29 июля ХДНП набрала еще меньше – 1,91% голосов.
Что касается коммунистов, то у них, похоже, перспективы довольно туманные. В понедельник лидер Либерально-демократической партии Молдавии Влад Филат заявил, что победившая на выборах коалиция «Альянс за европейскую интеграцию» не намерена делиться с партией коммунистов ключевыми государственными постами. «Правящая демократическая коалиция не намерена давать ПКРМ ни одного поста ни в правительстве, ни в государстве, за исключением должностей в парламенте, которые естественным образом приходятся на оппозицию», – подчеркнул он.
Напомним, четыре партии, объединившиеся в коалицию, получили 53 из 101 места в парламенте и могут избрать руководство законодательного органа. Однако для избрания президента, где необходим 61 голос, им придется договариваться с партией коммунистов.
Вместе с тем Филат выразил уверенность, что новому парламенту удастся избрать президента. Если коммунисты спровоцируют досрочные выборы, они получат еще меньше голосов, считает лидер ЛДПМ. При этом в соответствии с конституцией республики второй раз парламент страны может быть распущен лишь в следующем году. https://www.vz.ru/politics/2009/8/17/318334.html
Pe 5 august publicam in ZIUA comentariul Lichidarea miscarii nationale, despre rezultatul momentan al “revolutiilor Soros” in ambele state (pseudo)romanesti, Romania si Republica Moldova. Acesta se incheia astfel: “La asta s-a ajuns, iata, dupa sprijinul obtinut de Voronin de la Basescu, dar si de la ceilalti portocalii sorosisti, Iuscenko si Saakasvili. Daca Basescu nu vorbeste, Iurie Rosca este dator sa o faca.”
Drept urmare l-am si contactat pe acesta pentru un interviu, lamuritor. O exclusivitate in interesul national. Marturisesc ca nu s-a lasat prea usor, dupa cate mi-am dat seama din lehamite, scarba, sila – cum vreti sa-i spuneti. E perfect de inteles. Ulterior, la insistentele mele, Iurie Rosca, liderul ultimului partid crestin democrat din spatiul romanesc, acum aproape anihilat, a acceptat. Am schimbat mai multe mesaje pentru reglarea unor detalii publicistice dupa care, inainte de a ma retrage la manastire, l-am predat redactiei. A si aparut, sambata, 15 august, de Sfanta Maria, cu un titlu cam dur: Basescu l-a terminat politic pe Iurie Rosca, si insotit de un editorial de-al directorului onorific al ziarului ZIUA, Sorin Rosca Stanescu. Desi este un inamic recunoscut de-al presedintelui Romaniei, Rosca Stanescu a considerat insa, in comentariul sau acid, ca Iurie Rosca se face mai vinovat decat Traian Basescu intr-o cauza la fel de prost gestionata de amandoi. Parerea sa. A mea, am mai exprimat-o: tatuka Soros i-a ingenuncheat pe ambii lideri romani prin Vladimirii lui de Balti, din reteaua kominternista, Socor si Tismaneanu.
Din pacate pentru cititorii presei pseudo-romanesti de pe ambele maluri ale Prutului, opinia lui Rosca de Bucuresti fata de Rosca de Chisinau – Iuda e Iuda – a fost preluata si raspandita cu satisfactie de agenti de influenta dovediti de organe de specialitate euro-atlantice ca operand pentru serviciile de informatii rusesti. Dar si “romanesti”. In sensul ca sug cu acelasi nesat fonduri de la doua capre ba chiar si-un tap, cam circumcis, daca-l punem la socoteala si pe Soros.
Ciudat, tocmai aceasta constatare a disparut din interviul cu pricina. Si la Bucuresti, si la Chisinau.
Pentru ca, dupa interviul destul de folositor din ZIUA, colegii de presa de la ziarul FLUX din Chisinau au publicat, la randul lor, una dintre versiunile interviului, din perioada definitivarii lui, cu titlul lui original: Iurie Roşca: „Băsescu m-a sunat şi m-a îndemnat să intru la guvernare împreună cu Voronin” . Dar, dupa cum spuneam mai sus, din ambele lipseste, din ratiuni care-mi scapa, exact finalul.
Asadar, “in exclusivitate” pentru cititorii Blogului Roncea, prezint aici, din Muntii Neamtului – vorba Parintelui -, micile omisiuni de la Bucuresti si Chisinau, din incheierea interviului cu Iurie Rosca:
IR:…E interesant că au excelat în acest război mediatic contra PPCD tocmai structurile media legate direct de Bucureşti: PRO TV Chişinău, radio „Vocea Basarabiei”, ziarele „Timpul”, „Jurnal de Chişinău”, „Literatura şi Arta”. Mai toate acestea au fost sprijinite financiar de Bucureşti. Deci, am putea presupune că cine plăteşte, acela comandă muzica, în cazul nostru politica editorială. De ce, rămâne de văzut.
VR:E necesara o precizare, mai ales ca pe tema finanţărilor de la Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni către organe de la Chişinău am scris chiar eu, in ZIUA, dezvăluind ca banii veneau pe filiera PSD, pe o reţea SIE corupta arondata PSD, iar după articolele scrise de mine şi ancheta guvernamentală şi Curtea de Conturi a României au confirmat fraudele comise. Guvernarea PNL, venită după PSD a fost însa una subordonata PSD-ului, iar linia acestui partid, astăzi partener de guvernare al PDL a rămas neschimbată. Dominanta filorusă este dată de preşedintele real al PSD, Ion Iliescu, şi cât va mai trai acesta aşa vor rămâne lucrurile. De altfel cam la fel stă şi la voi, la Chişinău, situaţia… Ca să nu mai vorbim şi de interesele Reţelei Soros. În opinia mea orientarea filorusă antiromânească a fost evidentă la toţi preşedintii voştri, şi la Snegur, şi la Lucinschi şi la Voronin. Tot pe aceeaşi linie merge şi aspirantul la funcţia de şef al statului, Marian Lupu, favoritul de ieri al lui Voronin, devenit după 7 aprilie 2009 „democrat” de circumstanţă. Părerea mea e că şi ăsta, dacă va ajunge preşedinte, nu va fi altceva decât încă o piesa din aceeaşi matrioşcă rusească.
IR:Eu n-aş fi aşa de categoric. Vom trăi şi vom vedea.
VR:Sunt încă multe de văzut şi de spus asupra celor ce s-au întâmplat şi ce se vor întâmpla dincolo de Prut. Vă mulţumesc pentru interviu.
Si povestea nu se incheie aici. Gratie ziaristilor profesionisti din media electronica libera, adevarati avertizori publici, am aflat ca Iurie Rosca a reactionat la ciuntirea interviului si la comentariul publicat concomitent de Sorin Rosca Stanescu. George Damian considera, ca si mine si, cred, ca orice jurnalist onest, ca merita citita opinia lui Iurie Rosca din Fluxul de azi – Un atac mediatic într-un week-end de august sau de ce trişează un gazetar de la Bucureşti, iar unul de la Chişinău îi ţine hangul? – , mai ales ca lasa sa se inteleaga ca mai are multe de spus.
Presedintele Partidului Popular Crestin Democrat de la Chisinau vorbeste in exclusivitate pentru ZIUA despre misterul “mainii de ajutor” data de Basescu lui Voronin in 2005.
Domnule Iurie Rosca, recent presedintele Traian Basescu a afirmat public ca in 2005, dupa alegerile parlamentare din Republica Moldova, a contribuit la alegerea lui Vladimir Voronin in functia de sef al statului. Sunteti una dintre persoanele implicate in contextul complicat al acelui moment din 2005 si inca o persoana care a devenit astazi, impreuna cu PPCD, victima unei optiuni. Optiunea sustinerii lui Voronin. Ne puteti spune acum in ce fel a contribuit Traian Basescu la realegerea lui Voronin, din cunostintele dvs, pentru ca, din cate stiu, in 2005 comunistii au fost cei care au fost sustinuti de Vest, inclusiv si mai ales de Romania?
Da, este adevarat, domnul presedinte Traian Basescu a fost foarte activ si insistent in acea perioada pentru a-l reinstala pe Vladimir Voronin in functia de presedinte. Asa cum au facut-o si alti lideri occidentali. Dar ca sa fie mai clar de ce occidentalii l-au sustinut atunci pe Voronin este cazul sa ne amintim de ultima saptamana a lunii noiembrie 2003. A fost un moment de maxima tensiune politica, provocat de Kremlin, care a incercat sa anticipeze summit-ul OSCE de la Maastricht, summit programat pentru zilele de 1 si 2 decembrie al acelui an. Rusii au vrut sa realizeze un blitz-krieg diplomatic si sa-i puna pe occidentali in fata faptului implinit prin promovarea asa-numitului Memorandum Kozak. Esenta acestui document politic care tintea interesele geostrategice ale Moscovei consta in anexarea partii basarabene a Republicii Moldova prin alipirea malului drept al Nistrului la malul stang, nu prin reintegrarea Transnistriei in spatiul constitutional al intregului stat. Consilierul si trimisul special al presedintelui Putin, Dmitri Kozak, a stat cam o saptamana la Chisinau. Presedintele Rusiei si-a anuntat vizita la Chisinau pentru a asista la ceremonia de semnare a unui document politic intre Voronin si Smirnov. Acest document prevedea printre altele legalizarea prezentei militare ruse pana in 2020, crearea unui parlament bicameral, una dintre camere urmand sa fie controlata de separatistii de la Tiraspol, inclusiv acordarea dreptului de veto in chestiuni de politica interna si externa pentru deputatii de dincolo de Nistru, rezervarea de locuri in conducerea Guvernului, dar si in fiecare minister la nivel de viceministru, exact la fel si cu sistemul judecatoresc. Practic intreg procesul decizional al autoritatilor centrale de la Chisinau urma sa treaca sub controlul Moscovei prin intermediul acestui plan. Atunci PPCD a organizat ample demonstratii de protest, iar Voronin a renuntat in ultimul moment sa semneze Memorandumul Kozak, Putin fiind nevoit sa isi contramandeze vizita la Chisinau.
Practic, din acel moment Voronin a intrat intr-un aparent conflict cu Moscova. Cum s-a rasfrant aceasta situatie asupra alegerilor din 2005?
La momentul realegerii comunistului Voronin ca presedinte al Moldovei, in urma cu patru ani, pe la Chisinau circula un personaj care inainte de 1989 a fost ofiter de Militie, iar dupa, a fost primit in randurile SRI, pentru a-i duce servieta lui Magureanu. Ca orice sectorist care se respecta, ulterior a intrat in politica si, evident, in afaceri. Traian Basescu avea sa afirme despre acest intermediar prin excelenta ca nu prea stie cum il cheama, dar ca se foloseste de numele sau in interes personal. Aceasta sa fie “mana de ajutor” pe care Basescu i-a dat-o lui Voronin? “Sprijinul”? Sau, poate, altceva. Oricum ar fi, presedintele Romaniei ca si politicienii Basarabiei trebuie sa lamureasca, neintarziat, ce s-a intamplat cu politica prezidentiala legata de Basarabia, din decembrie 2004 si pana astazi, cand, in fata situatiei de la Chisinau, ii gasim pe unii care striga linistiti si fericiti: “KGB-ul a murit! Traiasca FSB!”. Ridicol, aceiasi antiromani, mafioti si comunisti de ieri sunt “pro-europenii” curati, democrati si apretati de azi. Timp de patru ani, de la 4 aprilie 2005 pana mai ieri, liderul singurei miscari pro-romanesti si pro-occidentale din Basarabia, Iurie Rosca, presedintele PPPC, fostul Front Popular care a luptat din 1988 pentru limba si grafia romana, cu manifestatii de zeci de zile pentru Istoria Romaniei, a fost considerat un “Iuda”. Facuse pactul cu comunistii. E drept, lui i se spusese ca o face pentru Romania si pentru apropierea de SUA. Iurie Rosca era fidel cuvantului lui Petre Tutea, filmat de discipolii sai, despre un interogatoriu de-al sau din inchisoare: “Basarabia e pamant romanesc, e pamantul lui Stefan cel Mare. Eu sunt mai savant decat Stefan cel Mare, dar pe langa el sunt un maturator. Si n-am eu de gand sa renunt la pamantul lui. Daca imi scoateti ochii, se gaseste un roman sa ma duca de mana, si nici atunci nu recunosc ca Basarabia e ruseasca. Si sa stiti, domnule maior, dvs nu sunteti roman – anchetatorul avea nume conspirativ, era evreu – dar eu pentru Basarabia, daca e, ma fac de ras, ma fac si hot de buzunare. Bai, Tutea, vrei sa fii hot de buzunare si sa te condamnam daca vine Basarabia la romani? Cu placere! Da-mi si buzunarul! Te poti face de ras, dar in interes national! Cand te faci de ras in interes personal intri amabil pe unde ai iesit”. Iurie Rosca s-a facut de ras in interes national si plateste, amarnic, si astazi. Poate “intamplator”, aceleasi personaje implicate in lichidarea miscarii nationale din Romania de dupa Piata Universitatii au contribuit la eliminarea de pe scena politica din Basarabia a singurei formatiuni cu adevarat romanesti. Este vorba, dupa cum bine spune si Nistorescu, despre niste baieti din servicii si altii “dintr-o gasca inrolata”. Imediat dupa realegerea lui Voronin, Basescu a incercat reapropierea fireasca nationala. S-au intalnit, au baut, au cantat. Peste Ocean, Voronin a fost primit de Bush la Casa Alba de mai multe ori ca Basescu. Dupa ce Bush s-a vazut cu soldatii regimului comunist de la Chisinau in Irak, au inceput si notificarile de la Washington catre Bucuresti privind “sprijinul” pe care Romania trebuie sa-l acorde Moldovei. La inceput venite pe canale neoficiale – ale lobby-istilor care reprezinta America lui Tismaneanu si Socor -, apoi diplomatice, pentru ca, in final, Departamentul de Stat sa ceara, public, prin propaganda de presa, ca Romania sa semneze Tratatul cu Moldova. Un act considerat de diplomatia romana drept “antinational”. La asta s-a ajuns, iata, dupa sprijinul obtinut de Voronin de la Basescu, dar si de la ceilalti portocalii sorosisti, Iuscenko si Saakasvili. Daca Basescu nu vorbeste, Iurie Rosca este dator sa o faca. Victor RONCEA / ZIUA
Basescu despre Voronin: “Presedintele Voronin si-a adus aminte ca la un moment dat i-am dat o mana de ajutor sa formeze majoritatea de dupa alegerile trecute. (…)De data aceasta presedintele Voronin nu poate spera la sprijinul meu pentru a face majoritatea de care are nevoie pentru desemnarea unui preşedinte.” (Interviu RRA – 30 iulie 2009)
Pe Blog Roncea despre alianta Voronin-Rosca: “Cine cunoaste dedesubturile acestei aliante stie ca Iurie Rosca a facut aceasta alegere, paguboasa, dupa ce s-a consultat cu… trei presedinti. Cu totii de la Marea Neagra. Si-am pus punct.” (Obsesia Iurie Rosca – 13 aprilie 2009)
Cei trei au fost Saakasvili, Iuscenko si Basescu, care a insistat ca PPCD sa formeze o alianta cu PCRM, promitandu-i lui Iurie Rosca ca il va sustine pentru a deveni presedintele Parlamentului, ceea ce, totusi, nu s-a mai intamplat… Bine ca a recunoscut acum!
Azi: Băsescu îl acuză pe Voronin de “propagandă bolşevică”
BUCUREŞTI / 14:17, 30.07.2009 Preşedintele Traian Băsescu a declarat, joi, la RRA, că rezultatele alegerilor de la Chişinău reflectă o victorie a opoziţiei democratice şi l-a acuzat pe Vladimir Voronin, care a spus că şeful statului român a fost agresiv în relaţia cu Moldova, de “propagandă bolşevică” Băsescua remarcat că, la alegerile din R. Moldova, comuniştii au pierdut 12 mandate, faţă de scrutinul anterior, având nevoie acum de 13 mandate, nu de doar de unul, ca în urmă cu câteva luni, pentru a forma o majoritate pentru desemnarea preşedintelui. “Aş eticheta rezultatul un succes al opoziţiei democratice”, a spus Băsescu. El a fost întrebat cum comentează unele declaraţii ale lui Vladimir Voronin, făcute pentru RRA, care spunea că nu preşedintele Moldovei a fost agresiv în relaţia bilaterală, ci şeful statului român. Băsescu a răspuns că nu el a expulzat ambasadorul român de la Chişinău şi nu el a schimbat regimul vizelor din Republica Moldova. “Mă rog, propaganda bolşevică”, a adăugat Băsescu. El a menţionat că la alegerile trecute, l-a sprijinit pe Voronin pentru a se putea degaja o majoritate în Parlament. Băsescu a menţionat că, în prezent, Voronin nu mai poate conta pe sprijinul preşedintelui român în acest sens. “Pesedintele Voronin si-a adus aminte ca la un moment dat i-am dat o mana de ajutor sa formeze majoritatea de dupa alegerile trecute. Probabil mesajul acesta s-ar vrea un mesaj prin care sa arate ca ar vrea sa coopereze. De data aceasta presedintele Voronin nu poate spera la sprijinul meu pentru a face majoritatea de care are nevoie pentru desemnarea unui preşedinte”, a spus Băsescu. Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a obţinut 48 de mandate în Parlament, iar trei formaţiuni politice, între care PPCD, nu au reuşit să acceadă în Legislativ, potrivit rezultatelor finale preliminare, prezentate joi de autoritatea electorală, relatează Interlic în pagina online.
Băsescu: Iau în calcul varianta de a nu candida pentru un nou mandat
Preşedintele Traian Băsescu a mai declarat, joi, la RRA, că ia în calcul varianta de a nu candida pentru un nou mandat, precizând însă că nu s-a hotărât până la acest moment. El a precizat că nu este important dacă va candida sau nu, ci dacă se pot lua măsuri pentru diminuarea efectelor crizei. Întrebat dacă ia în calcul varianta de a nu candida, el a răspuns afirmativ. El a declarat, în mai multe rânduri, că nu s-a decis dacă va candida sau nu pentru un nou mandat, precizând chiar, în una dintre ocazii, că acest lucru va depine de cum evoluează efectele crizei. Mediafax
Noroc ca mi-am pastrat cativa prieteni buni in serviciile deconcertate, care nu ezita sa ma informeze cand frate-miu – care si-a bagat si si-a scos din toti cate ceva – are diverse intalniri, chipurile mai retrase, in care pune spatiul etnic romanesc la cale. Baietii mai tineri din Liga Studentilor, pe care i-a pus prea rau la munca pe vremuri, pe cand erau strigati fiecare dupa propria-i porecla, una mai colorata ca cealalta, de la “Labus” la “Jidanu'”, acum, care din scaun gonflabil, care din fotoliu senatorial, vor sa se faca remarcati in fata noilor sefi, cu temenelele de rigoare. Eu, care ma mentin “independent de vointa lor”, reusesc sa fiu servit cu marfa de la cei mai buni decat cei mai mari, fostii colegi ai lui George. Asa s-a intamplat ieri, cand am primit o info despre cum acum doua seri frate-miu George s-a intalnit cu vechiul nostru prieten, Iurie Rosca, acum tras pe bara la Chisinau de tandemul Socor-Tkaciuk. Iurie a fost invitat la o paranghelie geopolitica despre asa zisa relatie Europa – Rusia, “relatie” ilustrata cel mai bine prin pozitia capra sau 69, dupa cum comenta mai veteranul meu frate, fidel al intalnirilor dupa gradu’ fiecaruia in cate o bomba din Bucuresti. Instruit din timpurile trecute, cand ne suna inca de la granita, fratele nostru basarabean Gheorghe (Iurie este echivalentul lui Gheorghe al nostru) l-a sunat primul pe George, ca in vremurile de-odinioara. Cum George a facut pe conspirativul, Iurie i-a inmanat doar lui discursul sau de a doua zi, pe care urma sa il sustina la sesiunea de comunicari de la Parlament, cu speranta sa-l publice in exclusivitate in Curentul. Noroc cu baietii de care va spusei ca asa am pus si eu mana pe text. Cica George l-a citit in avanpremiera si a comentat ca “e tare”, “magistral”, “anticomunist si unionist ca la Miscare”, dar Iurie l-a rugat sa nu il publice inainte de a-l mai ajusta si corecta si a-l citi la dezbaterea geopolitica care urma sa aiba loc. Mai jos voi publica materialul scris de Iurie, in versiunea primara, necorectat, asa cum l-am primit de la baietii care i l-au subtilizat lui George, cand s-a dus la buda si s-a lovit, neatent, de bustul unei blonde bine antrenata. Conform amicilor mei care ma ajuta sa zdrobesc concurenta frateasca, dupa ce a citit discursul nationalist scris de Iurie, pe nesimtite discutia dintre el si tizul sau s-a incins. George vorbea urat de regimul rusofonului Voronin care a ucis patru sau chiar mai multi copii nevinovati la protestele din aprilie si era enervat de coabitarea cu un criminal, acuzandu-l pe Iurie chiar de tradare a idealurilor romanesti. “Nu-ti dai seama ca-ti vei pierde toti copiii cu bentita tricolora legata la frunte, micii luptatori pentru istoria si limba romana, cu portretul lui Eminescu in maini?”, ar fi intrebat George, conform sursei blonde de mai sus.
Calm, liderul PPCD a replicat ca, la noi, Ion Iliescu, zis si “KGB”, e vinovat, conform dosarului de la Parchet, de uciderea mai multor zeci de tineri, la Mineriada din 1990 si lovitura din 1989. Si este lider politic de varf, cel care il tine din spate ca pe o marioneta pe “americanul” Mircea Geoana – viitorul presedinte al Romaniei. George s-a infuriat si a zis ca niciodata “prostanacul” nu va ajunge presedinte nici daca vor toti “belgienii” din lume, decat poate in Ferentariul lui Vanghelie, si ca Ilici este cercetat penal, ceea ce nu s-a intamplat cu Voronin. Iurie ar fi spus, textual, conform experientei sale de bursier american, “cercetat penal my ass”. “Nu vezi ca PSD, urmasul unui FSN creat de Moscova si lansat in 1989 pe sangele si cadavrele a mii de tineri este la guvernare cu PDL, un partid nascut tot din ramasitele FSN, cu personaje politice, ca Stolojan si Stoica, aflate in directa conexiune cu Rusia, sau cel putin cu banii Rusiei?!”. George s-a enervat si mai tare si i-a replicat si el ca si la ei la Chisinau absolut toate partidele si toti liderii politici sunt conectati direct la heblul de la Moscova dar Iurie a sarit in sus si a zis nu este adevarat, avem si heblu de la Moscova si de la Kiev, si de la Washington si de Tel Aviv, si de la Bruxelles si de la Budapesta, ba chiar si de la Cotroceni, si ca si lui tot de la cate un heblu din asta i s-a indicat, in 2004, sa coboare din copac si sa se aseze la masa cu Voronin, iar cand taica Vova era la brat cu Basescu, in 2005 si 2006, nu a mai carait nimeni iar acum doar el a ramas ciuca batailor, de parca ar fi vreunul curat pana intr-acolo – la Chisinau sau la Bucuresti – incat sa poata sa ridice primul piatra…sau sticla. Pe masura ce mi se relata discutia cu lux de amanunte presarate cu mostre audio-video, n-am putut sa nu-i dau dreptate lui Iurie, gandindu-ma in acelasi timp cu ce-l strange Voronin si de unde. Intr-adevar, si la noi si la ei mizeria vietii politice impute aerul pana la voma. Iurie a mai adaugat ca macar Voronin este pe fata comunist imputit si lingau al rusoilor, in timp ce la noi, la Bucuresti, majoritatea liderilor politici nu sunt cu nimic mai putin comunisti sau corupti sau dedicati Moscovei atat doar ca sunt mai ipocriti si mai bine mascati, acum si “europenizati”. Intre bolsevicii lui Voronin si fesenistii din PSD si PDL este o diferenta doar de nuanta, iar cat priveste diferenta dintre palatul lui Voronin si Palatul Cotroceni, nuanta deosebirii aproape ca nu mai conteaza daca ne gandim la legatura intima dintre Vladimir Tismaneanu si Vladimir Socor – cei doi comisari ai vechii linii kominterniste care controleaza natiunea romana, despartita si dezbinata in trecut, ca si acum, de aceeasi gashca, vopsita si re-vopsita la nesfarsit. Doar izul cadaveric ii tradeaza, mirosul din piele, transmis din generatie in generatie de criminalii bolsevici care au omorat, au omorat, si iar au omorat sute de mii de romani – si inca nu s-au saturat de mirosul de sange, s-ar fi spus la discutia geopolitica din bomba bucuresteana. Aceiasi borfasi – in frunte cu fostii lingai ai lui Voronin si Lucinschi – au organizat si circul recent de la Chisinau, a incheiat Iurie cu amaraciune iar Bucurestiul nici macar nu a mirosit figura, ba mai mult au transformat o rusnaca crescuta sub pulpana lui Berezovski si Belkovski intr-o Ana Ipatescu a “revolutiei”…iar victime au ramas tot romanii… si castigator al “crizei”, tot Soros… Cei doi s-au despartit destul de intorsi pe dos. Cum securistii mai tineri sunt si poeti, parerea lor era ca in aer plutea un sentiment neplacut ca a mai ramas un rest de lucruri nespuse, ca in spatele gesturilor publice si politice se afla o cu totul alta poveste, ingropata intre coperti de dosare la care generatia de sacrificiu a celor doi nu va ajunge si nimeni dintre continuatorii generatiei anticomuniste nu va trai destul pentru a putea citi si intelege timpurile prin care trecem… Ca sa nu mai vorbim de amenintarile inerente spatiului rasaritean…
Amicii mei incercau sa-mi ghiceasca dupa reactiile la relatare in ce ape ma scald, ca sa stie ce sa raporteze mai sus: mai sunt pro sau din contra? Cum experienta mea de corespondent in strainatate m-a ajutat intotdeauna, si de data aceasta le-am explicat ca lupta pe teritoriu rusesc nu se pune in termeni de pro sau contra ci de ce putem si ce nu putem sa facem. Chiar daca si eu mi-am dorit de vreun cincinal incoace sa dau jos regimul comunist de la Chisinau care se sprijina pe masoneria de pe ambele maluri ale Prutului, am descoperit repede ca si in spatele celor mai bune si noi aparitii tinere, de “dreapta”, “stanga”, “centru”, si, mai ales “pro-romanesti” si “pro-europene”, sunt aceleasi personaje ca si in spatele lui Voronin. Si, atunci, ce sa alegem? Parteneriat cu dusmanul? La noi, de exemplu, la europarlamentare, avem pe cine alege? De-o parte sunt ungurii anti-Romania, iar in rest, fiecare partid este intesat, chiar la varful listei, cu agenti profesionisti la fel de anti-Romania. La Est, acelasi lucru: pe cine sa preferi contra cui? Dusmanul ucrainean sau dusmanul rus? Evident, mi-as dori sa termin intai Ucraina si apoi sa reiau discutia cu Rusia. Problema ramane cum ne facem datoria fata de Basarabia si Bucovina. Iata cum: pana la Unire avem obligatia sa le redam cetatenia romana. Evident, primii care s-au imbulzit iata ca nu au fost tocmai basarabeni si bucovineni. Atunci trebuie sa atacam sistemul. Adica sa ramanem ceea ce suntem, de 20-30 de ani: anti-sistem. Pana atunci, asa cum am promis, reproduc mai jos discursul sutit de la George, pe care il pregatise Iurie, fratele nostru din vremea cand visam impreuna “apusuri aurii/ cum au mai fost cand am plecat”…
ASTEPTAM UNIREA CU ROMANIA!
Speech by Mr. Iurie Rosca, Chairman of Christian Democratic People”s Party of Moldova, Bucharest Europe-Russia Economic Forum 27th of May 2009
Dragi prieteni,
Mai intai as dori sa multumesc pentru invitatia de a participa la acest for si pentru posibilitatea pe care mi-ati oferit-o de a contribui la o mai buna intelegere asupra faptului ce este Republica Moldova ca tara din spatiul ex-sovietic, situata intr-o atat de sensibila zona geopolitica. Perioada Perestrioka a reprezentat o sansa pentru popoarele captive de a contribui prin eforturi comune la obtinerea Libertatii noastre ca popoare si ca persoane. Se cuvine sa incep cu o scurta recapitulare a activitatii noastre, cu o autodefinire a profilului nostru politic, cu creionarea rolului partidului nostru in contextul politic actual. Adunarea de constituire a formatiunii noastre politice a avut loc la 3 iunie 1988. Odata cu liberalizarea relativa a regimului sovietic de ocupatie, Miscarea Democratica pentru sustinerea restructurarii a reprezentat prima forma de organizare politica a Opozitiei democratice. Alimentandu-ne din trecutul nostru istoric si din modelul occidental de organizare a societatii, am inceput impreuna atunci o lupta pentru afirmarea unor valori. Aceste valori politice, economice, culturale, dar si morale, si religioase in acelasi timp au izbucnit cu atata forta in sufletele noastre incat s-au constituit intr-o combustie interioara care alimenteaza in mod cu totul miraculos intreaga noastra batalie. Insusirea acestor valori democratice, dar mai ales afirmarea lor in orice conditii a devenit pentru noi insasi ratiunea de a fi in politica. Dar spre deosebire de alte republici ex-sovietice Republica Moldova are o situatie foarte specifica. Pentru a intelege mai usor diferentele, e suficient sa notam ca, spre deosebire de cele trei tari baltice care au fost ocupate integral de Imperiul Sovietic, noi am fost ocupati doar partial. Prin urmare, in timp ce popoarele baltice militau pentru restabilirea independentei lor, miscarea noastra nationala incerca sa reuneasca fosta Moldova Sovietica la Romania. Dar nimeni din exterior, si aici ma refer la actorii internationali seriosi, nu a fost gata sa sprijine acest vis fascinant. Rusia a insistat sa blocheze acest proces si a lansat arma separatismului in scopul mentinerii tarii noastre sub control. Tarile occidentale au pastrat si ele reticenta. Republica Moldova este singura entitate statala din tot fostul bloc comunist care nu se intemeiaza pe o natiune, ci cauta sa-si elaboreze, in mod artificial, o noua natie moldoveneasca. Atat timp cat nu este rezolvata chestiunea fundamentala privind identitatea noastra etno-lingvistica, problema numarul unu a tuturor confruntarilor politice ramane cea nationala. Nu dorim a ne lasa prinsi, in chingile sufocante ale “statalitatii moldovenesti”. E prea stramt tarcul moldovenismului in care incearca sa ne incorseteze artizanii noii natiunii. Desi pare convenabila, trebuie sa recunoastem ca este falsa sau cel putin incompleta ideea ca in Basarabia de azi discutiile despre glotonimul “limba romana” si etnonomul “popor roman” ar purta doar un caracter stiintific. Aici, in Basarabia, afirmatia ca esti roman constituie un act politic. La noi poti fi foarte bine orice, dar daca te indaratnicesti sa fii ceea ce esti, adica roman, exasperezi toata tagma de artizani ai unei noi natiuni. Vom protesta democratic si in mod pasnic atat cat este necesar pentru a determina o schimbare radicala a modului de guvernare a Republicii Moldova si pentru o renuntare la maniera totalitara de guvernare a statului. In pofida tuturor piedicilor pe care le-a pus in fata noastra stapanirea comunista, in pofida tuturor actiunilor de intimidare, de presiune si de descurajare, actiunile de protest vor continua. Basarabia geme astazi sub ocupatie straina, iar noi suntem cei care avem obligatia morala sa ducem la bun sfarsit lupta pe care am declansat-o acum multi ani, o lupta grea, cu un dusman puternic si viclean si doar noi avem ambitia si puterea sufleteasca sa obtinem victoria mult ravnita. Comunitatea internationala trebuie sa inteleaga ca putem intra in Europa doar ca romani, doar ca cetateni ai celui de-al doilea stat romanesc si este necesar ca actuala guvernare sa inteleaga ca generatia noastra nu cunoaste sentimentul fricii, iar cei care nu au inteles acest lucru, sa-l inteleaga de azi inainte. Prin actiuni pasnice de protest, vom determina puterea comunista pana la recastigarea drepturilor constitutionale, fiind convinsi ca prin proteste pasnice vom determina actuala guvernare sa renunte la presiuni si abuzuri, sa readuca societatea in albia democratiei si a respectului fata de fiecare persoana umana. Ne adresam comunitatii internationale, CE, Uniunii Europene, Statelor Unite ale Americii: practicile totalitare nu pot fi tolerate nici in Belarus, nici in Cuba, nici in Coreea de Nord, dar nici in Republica Moldova. A tolera abuzurile guvernarii comuniste de la Chisinau inseamna a aduce grave prejudicii cauzei democratiei. Inseamna, in definitiv, sa zdruncini increderea oamenilor in esenta profund morala a politicii puterilor occidentale. Marxism-leninismul este impus ca ideologie oficiala a statului, iar cultul lui Lenin a fost readus in societate prin instalarea de monumente ale conducatorului loviturii de stat bolsevice si prin reanimarea organizatiilor de pioneri si comsomolisti. Opozitia politica este tratata in stil stalinist ca “dusman intern” si atacata, fara drept de replica, in presa de stat, independenta justitiei si autonomia locala au fost distruse, iar libertatea de expresie, dreptul la intruniri si la libera circulatie sunt ignorate. Libertatea partidelor este restransa, compania “Teleradio Moldova” a ramas un instrument de manipulare a opiniei publice, fiind supusa cenzurii si controlata de putere, coruptia a luat proportii ingrijoratoare, investitorii straini fiind terorizati si eliminati de pe piata, iar oamenii de afaceri autohtoni sunt persecutati permanent de organele de control si de ancheta. In Republica Moldova dreptul la proprietate privata este calcat in picioare, sunt nationalizate intreprinderi private si se urmareste recolectivizarea agriculturii, taranii sunt redusi la saracie printr-un sistem dur de impozitare si prin neacordarea posibilitatilor de desfacere a productiei agricole, iar somajul a atins cote periculoase, exodul populatiei a devenind un fenomen generalizat. Partidul de guvernamant sfideaza in mod cinic revendicarile legitime ale miscarilor protestatare si recomandarile AP CE, reinstaurand, prin metode totalitare dictatura partidului unic. In Republica Moldova libertatile democratice sunt restranse prin revizuiri legislative operate in stil bolsevic, iar aparatul administrativ s-a transformat intr-o unealta de intimidare si de urmarire a tuturor celor care dezaproba comunismul si resping dictatura. Facem un apel la toate fortele nationale si democratice sa se solidarizeze in lupta contra imperialismului rus, care incearca sa distruga cuceririle democratice si sa reduca tara la rolul de apendice geopolitic al Rusiei. Protestam impotriva politicii expansioniste a Federatiei Ruse, care se face vinovata de exercitarea unor presiuni neintrerupte de ordin politic, militar, economic si energetic, educational, cultural, mediatic si bisericesc, impotriva Republicii Moldova. Aceste mecanisme de presiune au fost declansate inca in momentul dezagregarii URSS in scopul declarat de a mentine dominatia Rusiei asupra popoarelor captive din fostul imperiu. Din momentul proclamarii independentei si pana in prezent, Republica Moldova a suportat un razboi continuu declansat de Rusia contra suveranitatii tarii. Provocarea separatismului teritorial si instalarea unui regim-marioneta la Tiraspol a constituit cea mai grea lovitura data independentei statului nostru. Aspiratiile europene au fost mereu reduse la zero din cauza regimului separatist condus de cetateanul Rusiei, Igor Smirnov. Declansarea conflictului militar si interventia armata directa a Rusiei din 1992 i-au permis Moscovei sa-si mentina controlul asupra Teritoriilor Ocupate din Transnistria. Enclava separatista a devenit cea mai importanta parghie, prin intermediul careia, Republica Moldova este redusa la statutul de anexa geopolitica, unde ar urma sa se opreasca granitele extinse ale UE si NATO. Armata rusa de ocupatie continua sa stationeze in mod ilegal pe teritoriul tarii, Rusia sfidand angajamentele sale internationale, asumate in cadrul reuniunilor OSCE de la Istanbul, in 1999, si la Porto, in 2002, de a-si evacua intregul arsenal si de a-si retrage complet si neconditionat fortele armate pana la sfarsitul anului 2003. Rusia a gasit momentul oportun pentru a-si permanentiza prezenta militara si a substitui problema retragerii armatei si a armamentului cu cea a federalizarii. Regimul Voronin, cunoscut prin obedienta sa fata de Moscova, reprezinta cea mai comoda unealta pentru realizarea acestui scop. Presedintele Vladimir Voronin, prin recenta sa initiativa de federalizare a Republicii Moldova, a comis un atentat direct impotriva ordinii constitutionale. Slujind interese straine, Voronin a incalcat articolul 1, alineat 1 al Constitutiei (““Republica Moldova este un stat suveran si independent, unitar si indivizibil”“), articolul 77, alineat 2 (““Presedintele Republicii Moldova reprezinta statul si este garantul suveranitatii, independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii”“) si articolul 79, alineatul 2, care cuprinde juramantul depus la instalarea in functie: ““ Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea propasirii Republicii Moldova, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Moldovei”“. Decomunizarea societatii ar fi trebuit sa implice o multitudine de masuri: legislative, educationale, culturale, etc. Masura prima importanta ar fi trebuit sa fie cea de eliminare a partidului comunist ca organizatie politica criminala, inumana si, prin urmare, periculoasa pentru interesele societatii. Conducerea tarii a ramas pana azi in mainile fostilor conducatori comunisti. Puterea politica a concrescut aparand grupari oligarhice combinate elementele criminale, care au capatat un control aproape absolut asupra domeniului politic si economic. Si astazi la guvernare in Republica Moldova se afla tot comunistii. Prin alegeri « libere ». Daca s-ar fi operat masurile de decomunizare o asemenea evolutie a evenimentelor ar fi devenit imposibila. Simpla eliminare din cadrul legal a partidului comunistilor si condamnarea publica a acestei doctrine criminale, plus legea lustratiei, ar fi sters in mod substantial efectele sovietizarii si ar fi exclus revenirea bolsevicilor la guvernare. Mentinerea intacta a structurilor fostei politii politice secrete, cu intreaga armata de ofiteri si retea de agenti, a reprezentat un factor care a blocat refacerea societatii. Mentinerea nomenclaturii si a serviciilor secrete a provocat compromiterea reformelor economice si politice, criminalizarea institutiilor statului si a economiei nationale. Pe intreg parcursul acestor ani, Rusia a propus solutii de dezmembrare a Moldova in scopul crearii unui stat semi-legalizat al Transnistriei si pentru perpetuarea prezentei militare a Rusiei aici. Avanpost economic in Romania si militar in Moldova. Conducatorii actuali ai Transnistriei sint, toti, cetateni ai Federatiei Ruse, multi dintre ei avind ranguri in serviciile de securitate si in armata Rusiei si fiind sprijiniti de Moscova din 1991 pina in momentul de fata. Politica de colonizare a Teritoriilor Ocupate cu militari care parasesc armata regulata rusa pentru a se inregimenta in fortele armate separatiste, ca si cu cetateni ai Federatiei Ruse ostili intereselor nationale ale Republicii Moldova, a devenit un element de baza al politicii expansioniste a Moscovei. Populatia romaneasca din Transnistria este supusa unui adevarat apartheid, alfabetul latin este interzis, Istoria Romanilor, limba si literatura romana sunt eliminate din invatamant. In momentul de fata in Basarabia, ca parte a istmului pontobaltic, este comprimata o enorma tensiune geopolitica, adunata la intalnirea placilor tectonice ale Uniunii Europeana cu granita CSI, Ruso-Ucraineana-Belarusa, granita constituita de litoralul estic al Marii Negre, de Nistru si de linia franta Hotin-Vilnius-Petersburg-Murmansk. Intre Lumea Euro-Atlantica si Eurasia s-a deschis un conflict in surdina care uneori razbate la suprafata si rabusneste in anumite puncte cheie. Basarabia, asa cum prevestea inca din august 2000 “Nezavisimaia Gazeta”, una dintre oficioasele FSB, a devenit pentru Rusia unul dintre punctele cheie in CSI. Demonstratiile fara precedent de la Chisinau reprezinta expresia confruntarii la limita frontierei dintre Europa si Eurasia. Atat comunistii, cat si cei care se declara centristi, isi afiseaza de la o vreme dragostea pentru Uniunea Europeana, dar resping categoric idea abandonarii principiului constitutional deopotriva naiv si ipocrit de asa-numita neutraliate. Aceasta retorica zgomotoasa si gaunoasa cauta sa induca in eroare cetatenii, care in majoritate opteaza pentru orientarea strategica spre Vest, respectivii politicieni trecand sub tacere o evidenta: nici o tara din fostul bloc comunist nu a reusit sa adere la UE inainte de a adrea la NATO. Partidul Popular Crestin Democrat ramane ferm pe pozitia cunoscuta de multi ani de zile: locul Republicii Moldova este in NATO si UE. Iar pentru a avea sansa accederii in cele doua organizatii de securitate colectiva, politice si economice Republica Moldova trebuie sa abandoneze Comunitatea Statelor Independente. Ne adresam catre partenerii nostri occidentali, catre toate fortele democratice din lume, catre Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii, sa vina in sprijinul tarii noastre, ajutand-o sa-si apere interesele ei nationale in fata pretentiilor imperiale ale Moscovei si sa se integreze in UE si NATO, ca parte din trupul tarii mama, Romania.
Totodata, marturisesc ca nu pot sa nu-l citez, in incheiere, pe Romanul Absolut, Mihai Eminescu: “Cine-au îndragit strainii/ Mânca-i-ar inima cânii/, Mânca-i-ar casa pustia/ Si neamul nemernicia./ Stefane, Maria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta,/ Las’ Arhimandritului/ Toata grija schitului,/ Lasa grija Sfintilor/ In sama parintilor,/ Clopotele sa le traga/ Ziua ’ntreaga, noaptea ’ntreaga,/ Doar s’a ’ndura Dumnezeu/ Ca sa-ti mântui neamul tau!/ Tu te ’nalta din mormânt/ Sa te-aud din corn sunând/ Si Moldova adunând./ De-i suna din corn odata,/ Ai s’aduni Moldova toata,/ De-i suna de doua ori/ Iti vin codri ’n ajutor,/ De-i suna a treia oara/ Toti dusmanii or sa piara/ Din hotara în hotara,/ Indragi-i-ar ciorile/ Si spânzuratorile!”
Amin! Iurie ROSCA, Presedintele Partidului Popular Crestin Democrat
Membru cu drepturi deplin al Internationalei Crestin Democrat si al Partidului Popular European
Ultima Ora:Conform stirilor transmise de agentiile de presa, unde sunt redate alte extrase de discurs decat cel de mai sus, se pare ca blonda mea i-a sutit lui George si, respectiv, lui Iurie, chiar originalul textului pregatit pentru Conferinta euro-rusa. Conform unor alte surse, mai specializate, de la o divizie din grupa mare, solicitand la Chisinau sa-i fie trimis discursul, din greseala, in loc sa sune la PPCD a sunat la Presedintie si atunci i-a fost trimis lui Iurie chiar discursul lui Voronin pregatit pentru summitul SEECP, unde Basescu tocmai si-a anulat prezenta. Asa a fost pus Iurie la Bucuresti exact in situatia lui Obama cu premierul irlandez. Of! Macar consilierul lui Vova, Socor a spus ce crede: ca Basescu e de vina pentru tot si Voronin e un poet neinteles care are si el o muza, acolo, o Zinaida buna de pus in rama, ca sefa de C.A.P. sau… de Raspublica…
EXERCIŢII DE LUCIDITATE PE TIMP DE PSIHOZĂ COLECTIVĂ Lecţii post-electorale pentru cei cu inimă şi minte sau Despre folosul de a-ţi păstra capul rece şi inima fierbinte
Acum este limpede. Întreaga operaţiune de luptă împotriva instituţiilor statului de drept şi a democraţiei reprezentative, derivate din alegeri libere şi bazate pe exprimarea voinţei majorităţii cetăţenilor de a-i acorda puterea unei anumite forţe politice, capătă în Moldova forme de-a dreptul monstruoase. Cele trei grupări zis liberale, care s-au aliat în a contesta rezultatele alegerilor din 5 aprilie, s-au bucurat de o susţinere isterică şi oarbă din partea unei întregi reţele de presă şi ONG-uri finanţate masiv din exterior. S-a văzut că devastarea violentă şi criminală a celor două clădiri ale principalelor instituţii ale statului a fost o acţiune planificată din timp pentru cazul eşecului electoral al câtorva grupări politice controlate şi ele din exterior. Rolul simpaticei şi dubioasei dudui Natalia Morari, a năbădăiosului Oleg Brega şi a celor îngăşcuiţi cu ei şi ghidaţi din umbră în declanşarea revoltelor a fost unul de comandou specializat în destabilizări. Nu a mai contat cum au votat alegătorii. Planul trebuia realizat cu orice preţ. Iar provocatorii din cele trei partide zis liberale au şi inundat centrul capitalei în ziua de 7 aprilie, incitând mulţimea la violenţă şi distrugere. Filmaţi de zeci de camere de luat vederi şi fotografiaţi de şi mai multe aparate foto, găştile de gangsteri şi infractori, conduse de căpeteniile aventurierilor din AMN, PLDM şi PL, după ce au organizat devastarea sediilor Preşedinţiei şi a Parlamentului, au dat vina pentru întregul dezastru iniţial pe Voronin şi pe autorităţi în ansamblu, apoi au extins-o asupra PPCD şi a organizaţiei de tineret creştin-democrat Noua Generaţie. Iar uneltele de presă, hrănite şi ele din exterior sau din bani murdari ai bandiţilor care şi-au tras câte un partid ca să ajungă la putere pentru a continua să fure, au tirajat minciunile respective fără nici o ruşine şi fără a se mai complica să afle sau să publice şi opinia celor vizaţi. Care a doua sursă, ce fel de norme profesionale mai contează atunci când stăpânii le ordonă o anume politică editorială lefegiilor din presa zis independentă? Logica maladivă a acestei reţele de tip mafiot, concrescute sub masca de partide, structuri media şi ONG-uri, este simplă. Dacă exponenţii lor nu au ajuns la guvernare, restul nu mai contează. În acest caz orice crimă ori minciună e justificată. Scopul scuză mijloacele, cunoaştem stilul. Mulţimea de adolescenţi şi tineri, aduşi la culmea agresivităţii, au fost o simplă masă de manevră. Pentru conspiratorii acestei acţiuni mârşave viaţa lor nu a mai avut nici o valoare. Nici cea a poliţiştilor, nici valoarea simbolică şi materială a celor două instituţii vandalizate, dar nici imaginea externă a ţării sau efectele dezastruoase asupra climatului investiţional sau asupra pieţei financiare. Dezinformarea, armă de război
Niciodată până acum dezinformarea ca procedeu de luptă în spaţiul public şi pe plan internaţional contra unor oponenţi politici, cum sunt în cazul dat comuniştii, nu a cunoscut asemenea proporţii. Cine declară că Voronin ar fi organizatorul acestei distrugeri fără precedent ori e manipulator conştient de rolul care îi revine în distorsionarea adevărului, ori e incapabil să priceapă un lucru absolut evident. Vorinin nu putea să aibă nici un interes să-şi taie creanga de sub picioare. După ce a obţinut un scor atât de mare în alegeri, ce rost avea să dea foc acelor clădiri şi birouri din care guvernarea urma să exercite puterea încă patru ani? Şi de ce ar fi urmărit să îşi şifoneze atât de grav imaginea în faţa comunităţii internaţionale? E absurd, evident. Dar iată că această minciună e repetată cu insistenţă de vreo zece zile. Şi ca să producă o şi mai mare confuzie, ca să şteargă urmele adevăraţilor făptaşi ai crimelor comise la 7 aprilie, aceiaşi capi ai partidelor pretins liberale, secondaţi de presa aservită acestora sau, mai bine zis, aservită aceloraşi forţe din exterior, au lansat minciuna precum că de fapt instigatorii acţiunilor violente şi autorii dezastrului din 7 aprilie ar fi – cine alţii?– PPCD şi Noua Generaţie. Cum vine asta? – vă veţi întreba. Doar organizatorii au apărut în imagini la toate posturile TV. Dar, contrar tuturor evidenţelor, contrar bunului simţ şi a logicii elementare, apostolii minciunii repetă ca papagalii şi pe la conferinţe de presă, şi prin instrumentele media care fac acelaşi joc murdar că anume creştin-democraţii ar fi făptaşii crimelor respective. Gazetele lor dezinformează lumea zilnic, trucând imagini, inventând situaţii, calomniind fără nici un scrupul. Ion Duminică, unul din fotoreporterii FLUX, este dat în imagini trunchiate, aşa ca să nu i se vadă aparatul de fotografiat în mâini, în preajma intrării în Preşedinţie în momentul atacului din 7 aprilie. Vlad Cubreacov, care a reuşit să iasă în ultimul moment prin flăcări din clădirea Parlamentului, împreună cu câţiva colaboratori, salvând din dezastru câteva angajate ale Legislativului care au sărit prin geamuri ca să scape de mâna vandalilor, este prezentat şi el ca participant la acele acţiuni criminale. Până şi individul care a instalat drapelul pe clădirea Preşedinţiei îmi este pus mie în cârcă, insul respectiv apărând în preajma Nataliei Morari la acea întâlnire de pomină de la ASEM, când am fost atacat de vreo treizeci de tineri dresaţi să mitralieze întrebări fără a aştepta răspunsuri în prezenţa camerelor celor două posturi TV care fac jocul străinilor, PRO TV şi TV 7, ultimul fiind al fiului lui Petru Lucinschi, Chiril, cu care enigmatica Natalia Morari a avut mai multe proiecte media comune. M-a întrebat cineva de la instrumentele media respective dacă insul cu pricina îmi e cunoscut sau dacă l-am avut cândva în pază? Nici pomeneală! Pentru că sarcina acestor şacali şi hiene de presă nu e să informeze, ci să dezinformeze, să-i cauzeze cât mai multe prejudicii de imagine celui care le-a făcut atâtea probleme foştilor demnitari corupţi (tot ei sponsorii gazetarilor vânduţi), pe care i-a demascat şi cu care s-a confruntat dur ani de zile. Mitingurile paşnice ale PPCD, cu rugăciuni şi pledoarii pentru valori Acum, când PPCD nu a depăşit pragul de 6%, spre satisfacţia tuturor inamicilor noştri, mercenarii de presă, slugarnici şi perverşi, continuă să lovească în noi. Bestializarea imaginii noastre, hăituirea publică, incitarea opiniei publice contra PPCD, crearea unui sentiment de ură şi intoleranţă în jurul nostru sunt ţintele urmărite de grupările de tip mafiot, organizate în partide, ONG-uri şi structuri media. Dar nu mor caii când vor câinii. Am plătit cu un rezultat modest riscul de imagine asumat acum patru ani, când am votat pentru candidatura lui Vladimir Voronin la 4 aprilie 2005 ca să menţinem stabilitatea politică, să evităm o lovitură de stat şi să asigurăm o dezvoltare evolutivă a ţării noastre. În alegerile care s-au consumat alegătorii şi-au polarizat opţiunile: unii au optat pentru stabilitate şi caracterul previzibil al guvernării, alţii — pentru discursul populist, pentru isterii anticomuniste, pentru pomeni electorale. Valorile creştine, faptele bune, proiectele concrete, viziunea strategică nu au contat pentru prea mulţi. Astfel încât loc pentru o a treia opţiune, care oferea abordări pragmatice, punea accentul pe eficienţa managerială, dar şi pe moralitatea demnitarilor, nu prea a rămas. Dar astăzi, când lumea începe să îşi revină din beţia electorală, care a oferit prilejuri multiple de consum excesiv de mituri şi imagini seducătoare ale unor „forme fără fond”, reprezentate de păpuşile electorale, decupate ba din revista VIP Magazin, ba din poveştile cu Feţi-Frumoşi, când apare perspectiva şi se pot face comparaţii, devine clar pentru tot mai multă lume rolul jucat de PPCD în momentele critice pentru ţară. În 2005, prin votul din 4 aprilie, anume PPCD a îndepărtat ţara de dezastrul, haosul şi criza politică fără precedent, care s-ar fi prăbuşit atunci asupra societăţii noastre, aşa cum s-a întâmplat acum ca urmare a atacului banditesc asupra instituţiilor statului din 7 aprilie 2009. Aventurierii politici care au comis aceste crime au aruncat ţara într-o instabilitate şi o incertitudine, al căror capăt nu se vede. Niciodată până acum societatea nu a fost mai divizată, niciodată ura şi setea de a nimici fizic adversarii politici nu a copleşit atât de grav mentalul colectiv. Din 1988 şi până în 2005 eu personal şi prietenii mei am organizat mii de mitinguri şi demonstraţii, autorizate şi neautorizate. Şi de fiecare dată noi, organizatorii, ne-am asumat toată răspunderea pentru acele întruniri. Adunările noastre au fost întotdeauna paşnice, non-violente, iar scopul lor a fost de fiecare dată afirmarea şi apărarea unor valori şi idealuri naţionale şi democratice. Protestele noastre stradale erau pline de dragoste pentru Hristos şi pentru Neam. Am rostit de mii de ori rugăciuni în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi în Oraşul Libertăţii. Abuzurile şi politicile antinaţionale ale guvernărilor respective nu trezeau în noi setea de răzbunare violentă, de distrugere şi de nimicire a oponenţilor. Caracterul paşnic, democratic şi moral al demonstraţiilor noastre sublinia un stil politic: nici un abuz şi nici chiar o crimă a puterii nu pot fi justificate printr-un alt abuz sau crimă, iar un scop politic nobil nu poate fi atins prin mijloace ignobile, murdare. Atunci când minţile mai aprinse încercau să împingă mitingurile noastre spre confruntare sau violenţă, eu personal eram cel care le opream pornirile agresive. Îmi asumam răspunderea personală pentru tot ce se întâmpla acolo. Rinocerii în spaţiul public sau cinismul şi nesimţirea ca arme ale opoziţiei corupte Dar iată că organizatorii de azi ai unor acţiuni de protest politic procedează cu totul altfel. Filat, Chirtoacă/Ghimpu, Urechean şi alţii, după ce au convocat mulţimile la miting, după ce le-au instigat la violenţă, s-au ascuns ca nişte laşi, lăsând mulţimile înfuriate pe seama provocatorilor. După care – culmea cinismului! – se spală pe mâini şi dau vina pe alţii. Această manieră făţarnică şi dezonorantă de a fugi de răspundere şi de a denigra pe alţii pentru crimele pe care ei înşişi le-au comis ne-a pus pe gânduri. Nu ei ne miră. Unii ca ei care îşi zic liberali au minţit mereu: şi atunci când au pretins că nu sunt corupţi, şi atunci când au susţinut că nu sunt ghidaţi din exterior de forţe oculte, şi atunci când au pretins că nu ar fi parte al acestor organizaţii de tip secret, numite loji masonice, despre care marele public nu prea ştie nimic. Ne-a uimit şi ne-a întristat profund uşurinţa şi chiar savoarea cu care s-a lăsat sedus şi manipulat un număr atât de mare de oameni, mulţi dintre ei intelectuali, care parcă ar fi trebuit să aibă ceva mai mult discernământ. Cum să nu mă întristez când văd oameni, mulţi dintre ei altfel destul de bicisnici în viaţa lor de filistini pe care şi-o petrec pentru micile lor interese private, care şuşotesc răutăcios şi ricanează triumfal pe la colţuri: da bine au făcut ăştia că au distrus cele două clădiri, mai bine îl prindeau şi îl ucideau şi pe Voronin. Iată o logică a urii, soră cu ura de clasă a comisarilor lui Lenin, pe care au cultivat-o cu atâta zel PRO TV, Vocea Basarabiei, Timpul, Jurnal de Chişinău, Unimedia şi toţi aceşti campioni ai minciunii şi ai perversiunii morale, erijaţi în postura de atleţi ai europenismului şi ai democraţiei. Intoxicarea regulată şi supradozată a opiniei publice cu intoleranţă tipic atee şi bolşevică, practicarea unui iacobinism de croială provincială a şi fost principala cauză a dezastrului din 7 aprilie. Trauma psihologică produsă de acţiunile barbare din acea zi va marca pentru lung timp conştiinţa publică. Cine compromite românismul la Chişinău sau orice leac supradozat devine otravă Acele evenimente zguduitoare au avut şi încă vor mai avea timp îndelungat efecte nefaste asupra procesului politic din ţară. Exacerbarea românismului, arborarea drapelului naţional al României pe clădirea Preşedinţiei, scrijelirea pe peretele sălii de şedinţe a Parlamentului, transformată în ruine, a cuvântului România, discursul contondent despre inutilitatea existenţei autorităţilor Republicii Moldova şi despre imperativul refacerii imediate a României Mari alimentează dintr-o dată, simetric, teza răsuflată a moldovenismului şi, implicit, a Moldovei Mari, precum şi vine drept fundament ideologic pentru separatismul transnistrean. Tot aici se conturează şi riscul, derivat din aceeaşi intoleranţă ideologică reciprocă, şi „modelul latino-american”, care divizează societatea în două tabere beligerante: dreapta de factură extremă şi stânga radicală de factură marxistă. În astfel de societăţi nu prea este loc pentru dialog social, pentru polemici civilizate, pentru o platformă a unui larg consens naţional în probleme de ordin strategic. Conştiinţa deţinerii adevărului în ultimă instanţă, ura până la setea de sânge a duşmanului politic devin ticuri mentale şi comportamentale generalizate. Orice abuz ar comite autorităţile, de orice ilegalitate s-ar face vinovate acestea, militanţii pentru drepturile omului, luptătorii pentru democraţie şi libertate nu au dreptul să comită în replică vreun abuz sau crimă şi nici să uzeze minciuna ca instrument de luptă politică. Însă iată că Republica Moldova dezminte cu ocazia recentelor evenimente modelul clasic al dihotomiei autorităţi (cripto)comuniste versus opoziţia democratică, pe care am cunoscut-o din perioada Perestroika şi până în prezent în întreg spaţiul URSS şi al ţărilor Pactului de la Varşovia. În Republica Moldova de azi nuanţele contează mai mult decât ambalajul ideologic şi discursul public al actorilor politici. O guvernare a unui partid care îşi zice comunist din raţiuni electorale, deoarece acest brand încă e în vogă pentru o parte importantă a publicului, a promovat o mulţime de reforme politice şi economice, dar şi menţine cursul proeuropean. Bineînţeles, inconsecvenţele în promovarea reformelor, discrepanţa între legislaţie şi practici, progresele limitate, toate aceste aspecte regretabile, caracteristice actualei guvernări, au fost criticate pe bună dreptate de organismele internaţionale şi de opoziţie. Dar ele nu justifică sub nici o formă faptul ca în calitate de replică opoziţia să apeleze la violenţă şi să pună în aplicare tentative de lovitură de stat. Statul de drept şi masca democraţiei pe chipuri de impostori
Obsesia de a-şi arăta muşchii, manifestată de „balaurul cu trei capete” al liberalismului autohton, Filat-Chirtoacă/Ghimpu-Urechean, insistenţa de a convoca chiar şi după ziua de 7 aprilie mitinguri în capitală, provoacă reacţii simetrice din partea guvernării. Acele mitinguri din centrele raionale, organizate la iniţiativa comuniştilor, sunt tot atâtea replici la comportamentul opozanţilor războinici de la Chişinău. Acum se zvoneşte că vajnicii anticomunişti, îmbătaţi de rezultatul electoral şi dornici să se manifeste, planifică şi ceva de genul unei mari adunări naţionale. Iar în replică, comuniştii ar pregăti şi ei un mare miting, şi tot în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Dacă aşa ceva se va produce, e lesne de presupus până unde poate ajunge o astfel de escaladare a tensiunilor politice. O eventuală prezenţă masivă a adepţilor comuniştilor în centrul capitalei poate determina uşor câteva zeci, sute sau mii de tineri exaltaţi să se lase ispitiţi de dorinţa de a-i agresa, de a-i sfida cu orice preţ. Spiritul de frondă, maximalismul adolescentin şi simpla dorinţă de a epata, atât de caracteristică tinerilor, poate să îi împingă pe unii dintre ei spre gesturi radicale. Iar de aici până la un final tragic nu e decât un pas. Aroganţa, nesăbuinţa şi trecerea peste orice limite pe care au arătat-o opozanţii agresivi în ultimele săptămâni ne sugerează ideea că aceştia sunt alimentaţi din exterior nu doar cu bani, ei sunt inspiraţi să meargă până la capăt, sfidând legea, normele democratice şi cele ale luptei politice civilizate. E adevărat, instigatorii dinafară rămân în umbră. Unii au văzut în aceste evenimente „mâna Moscovei”, alţii – „uneltirile Bucureştiului”, iar alţii – şi umbra Washingtonului. Vom lăsa pentru altă ocazie identificarea păpuşarilor din exterior. Ceea ce, însă, se impune să subliniem acum este faptul că forţele care au inspirat aventurierii de la Chişinău la revoltă şi la răsturnarea puterii de stat prin violenţă nu le-au garantat nimic în caz de eşec al operaţiunii. Adică se pare că planul „B” nu a existat. În circumstanţele de faţă, pentru cei care au încălcat legea toate consecinţele, inclusiv cele de ordin penal, sunt posibile. Iar eventualele presiuni din exterior asupra autorităţilor riscă să le împingă spre ispita „strângerii şuruburilor”, a restrângerii libertăţilor democratice, de care s-a abuzat atât de grav în ultima vreme. Astfel, un posibil deficit de democraţie ar trebui să şi-l asume tot cei care au transformat lupta pentru libertăţi democratice în libertatea de a sfida normele legale şi spiritul democratic. „Non idem est si duo dicunt idem” (Eminescu. Glossă) Ar trebui spuse câteva cuvinte şi despre realităţile etnolingvistice şi etnopsihologice din Republica Moldova. Faptul că populaţia românească, vorbitoare de limbă română din Republica Moldova, ca urmare a două secole de ocupaţie rusească şi de asimilare, se autoidentifică în proporţii semnificative drept moldoveni vorbitori de limbă moldovenească este o realitate. Iată de ce etnonimul român versus moldovean şi, respectiv, glotonimul limba română versus limba moldovenească trebuie privite cu îngăduinţă şi înţelepciune, mai ales de către cei care au mai multă pregătire academică sau, ca în cazul românilor din România, nu au fost supuşi unui crunt proces de deznaţionalizare. Atunci când aceeaşi realitate etnolingvistică, existentă în mod obiectiv, este interpretată în mod subiectiv diferit, tactul şi bunăvoinţa, respectul pentru sensibilitatea fiecărui purtător al limbii şi culturii noastre ar trebui să devină atitudini cu adevărat frăţeşti. Revenirea din coma identitară, după lungul coşmar sovietic, necesită timp, răbdare şi efort pedagogic şi de culturalizare. Iar orice tentativă de a forţa lucrurile va naşte şi de acum încolo reacţii virulente, inflamări ale moldovenismului şi fracturi şi mai dureroase între conducătorii Republicii Moldova şi ai României. Bârna din ochiul tău şi paiul din ochiul fratelui Aici aş aduce un exemplu pe care am încercat să îl prezint unui înalt demnitar de la Bucureşti, căruia încercam să îi explic urmările dramatice asupra conştiinţei naţionale a românilor de la Răsărit de Prut. Faptul că unii se autoidentifică drept moldoveni nu constituie vreo vină sau culpă a oamenilor de acelaşi sânge cu noi, nici măcar atunci când ei încearcă să îşi afirme identitatea etnică în opoziţie cu cea românească. Nu este vina, ci drama lor. „Imaginaţi-vă, – i-am zis, – că doi fraţi gemeni merg în viteză mare într-un automobil care suferă un accident deosebit de grav. Din acel impact violent unul dintre fraţi iese întreg şi nevătămat, iar altul îşi face capul zob. Cel rănit supravieţuieşte ca prin minune, doctorii reuşesc să îl adune din bucăţi. Şi uite aşa, stând el în rezerva de la spital timp îndelungat, gemând în neştire, într-o bună zi medicii îi permit fratelui său să îl viziteze. El intră în rezervă şi îşi priveşte fratele zăcând în stare de inconştienţă pe patul de suferinţă. Dar iată că după lungi şi chinuitoare aşteptări, fratele lungit în pat, cu capul bandajat, îşi deschide ochii şi priveşte nedumerit către fratele care stă lângă el în picioare. Îl priveşte pierdut, absent, pare a nu-l recunoaşte. Ce credeţi, excelenţă, că ar trebui să facă şi ce să îi zică fratele teafăr fratelui suferind de amnezie?- l-am întrebat pe înaltul demnitar? – Să îl trateze cu dragoste, înţelegere, milă şi dorinţa de a-l ajuta sau să se răstească la el, să vocifereze, să se zborşească urât către el, supărat că nu e recunoscut ca frate?”. Demnitarul m-a privit cumva nedumerit. Ori pilda mea a fost deplasată, ori dânsul nu a avut urechi să o audă. Ori poate era grăbit, cu gândul la grijile ţării. Iar eu, naivul de mine, am încercat să spun că fratele cel traumat eram chiar noi, cei de dincoace de Prut, iar cel teafăr – fratele din Patria noastră istorică, de la care aşteptăm dragoste, îngăduinţă, răbdare şi ajutor. Chiar atunci când noi suntem răi, nedrepţi sau ingraţi. Noi venim dintr-un grav accident istoric, care ne-a mutilat conştiinţa identitară. Am supravieţuit cu greu, chiar dacă ne-au izbit cu capul de ziduri. Starea de convalescenţă mai durează. Deja ne-am ridicat în picioare, mergem copăcel, ne-am îndreptat spatele încovoiat şi ne-am ridicat frunţile şi privirile spre cer. Tare aş vrea ca prin faptă bună şi gând curat să putem dezminţi de ambele părţi vechiul proverb românesc, care zice aşa: „ — Cine ţi-a scos ochiul? — Frate-meu. — A, de aia ţi l-a scobit aşa de adânc.” În Republica Moldova este nevoie să se afirme politonimul de moldovean drept element identitar care ar defini orice cetăţean al statului nostru, iar autoidentificarea etnică şi culturală trebuie lăsată la latitudinea fiecăruia în funcţie de educaţia şi de percepţia subiectivă a acestuia. Dar teamă mi-i că astfel de abordări pozitive interesează din ce în ce mai puţin părţile aflate în conflict, care se văd ca părţi beligerante, tentate să urmărească anihilarea manifestării publice a celuilalt. Sus fruntea, fraţilor!
Şi încă ceva foarte important. Fac un apel către toţi groparii şi duşmanii PPCD. Nu vă grăbiţi să ne înmormântaţi. Şi lăsaţi-o mai moale cu satisfacţia maliţioasă prilejuluită de scorul modest acumulat de PPCD la ultimele alegeri. Foarte repede, mai repede decât vă închipuiţi, veţi vedea şi voi cum o mişcare politică viguroasă, care îşi soarbe seva din tradiţia naţională şi din credinţa creştină a neamului la care ţine mai mult decât la orice pe lumea asta, ştie să transforme o înfrângere de moment într-o victorie de mâine. În douăzeci şi unu de ani de luptă, câţi numără mişcarea noastră politică, am trecut prin tot felul de cumpene, urcuşuri şi coborâşuri. Dar niciodată n-am dat înapoi, nu am renunţat la crezul nostru politic şi nici la lupta pentru Libertate, pentru Adevăr şi pentru Dreptate. „Cu noi este Dumnezeu, de cine ne vom teme?” Râul de munte curge năvalnic, ba revărsându-se în cascade, ba dispărând sub stânci, dar torentul lui nu poate fi stăvilit de nimeni şi de nimic. Mai ţineţi minte cât de frumos exprima Radu Gyr aspiraţia firească a creştinului spre înălţare sufletească, urcuşul pe care îl urmăreşte un cruciat al zilelor de azi, aţintindu-şi privirea spre culmile celeste? „Sus ne-aşteaptă vulturii în ciocuri, Cu cununa spaţiilor sfinte!” Sus fruntea, fraţilor! Lupta continuă. Căci, iată, HRISTOS A ÎNVIAT! Iurie ROŞCA, acelaşi
Replică Jurnalului de bulevard din Chişinău FLUX Ediţia de Vineri Nr.200929 din 17 iulie 2007 Pe data de 7 aprilie 2009, fiind corespondent al publicaţiei periodice „FLUX”, am pregătit un amplu material documentar (imagini foto şi video) de la manifestaţiile „opoziţiei democratice” din centrul capitalei. Însă, „cuiva” nu i-a plăcut pe semne „să fie surprins în cadru” de mine, de aceea, peste o săptămână, Jurnalul de bulevard din Chişinău m-a numit „provocator-atacator-vandal”. Personal nu sunt ras pe cap, nu port pantalonii suflecaţi, nu am rucsac şi nu vorbesc cu nimeni prin semne codificate. Însă, deoarece trăim în epoca războiului mediatic, vinovaţii distrugerii patrimoniului naţional (arhiva istorică, politică şi legislativă a Parlamentului Republicii Moldova) s-au ascuns în tufari, în spatele protestatarilor şi au arătat cu degetul spre subsemnatul strigând: „Iată hoţul!” (provocatorul – n.n.). Mult stimabile ziarist necunoscut, autor al publicaţiei „Portretul robot al provocatorilor”, urmând logica dumneavoastră, reiese că jurnaliştii care stăteau în primele rânduri cu camera video (şi nu cu pietre), inclusiv eu, erau provocatori, iar politicienii „din spate”, cu mâinile în buzunare, au fost eroi. „Revoluţionarii” inocenţi sau provocatorii pot fi şi cu plete lungi, cu pietre în sân, pantalonii traşi la dungă şi cu pantofii din piele de crocodil. De aceea, este bine ca prin imaginile prezentate mai jos, opinia publică să cunoască feţele verzi şi nevinovate a „revoluţionarilor” inocenţi, „eroii” democraţiei moldoveneşti ascunşi prin tufari şi marionetele lor din avangarda „revoltei liberale”. Regret faptul că „presa democratică” a uzurpat misiunea organelor de anchetă şi-i taxează pe martorii şi cronicarii acestor evenimente politice obscure cu apelative denigratoare. Ion DUMINICĂ, FLUX
Iurie Rosca, reprezentantul singurului partid nationalist din Basarabia – de fapt din intreg spatiul romanesc – pacalit, ca si altii, de consilieri americani indoielnici, care se prezinta ca reprezentanti ai Washingtonului (vezi si SUA trebuie sa schimbe calea razboiului in Irak: ZIUA si Cand Ambasada SUA in Romania e obligata sa asculte de presedintele tarii gazda) sa faca o alianta nefasta cu PCRM, este, culmea!, subiectul central al tuturor discutiilor care se poarta in aceste zile, in culise sau pe canalele media specializate in dezinformare si intoxicare.
Desi a iesit din cartile parlamentare, furat in mod clar, prin jocurile murdare ale unui alt consilier de-al lui Voronin, similar celui american, dar cu cetatenie rusa, tot Iurie Rosca e vinovat! Vinovat de distrugerile din Chisinau, de totalitarismul lui Voronin, de proastele relatii dintre Romania si Moldova, de… Trrradare (ah, ce cuvant satios, pentru cei carora le place sa-si umple gura cu el!).
Securisti de doi bani, de pe toate meridianele, isi dau cu parerea in sus si-n jos. In loc sa se preocupe de faptul ca in Parlamentul de la Chisinau au intrat NUMAI agenti ai Rusiei, activisti sovietici, masoni, mafioti, smenari, bagabonti, pacalici si pupincuristi (cu o singura exceptie, notabila, Dorin Chirtoaca, dar care va fi probabil silit sa ramana la Primarie), care nu au nici o treaba cu Romania, alta decat hotia si ura fata de tot ce e autentic romanesc, tovaraseii nostri de cartier urla tot dupa… Iurie Rosca. Ar fi de ras daca n-ar fi de plans, pentru Romania. Cat de complicat este sa vezi ca in tot spatiul romanesc nu a mai ramas nici un partid parlamentar de dreapta, caruia sa-i pese de cruce si neam? PPCD era ultimul! N-are nimic: acum se bucura si “americanii” si “rusii” si “romanii”…
Ca a gresit Iurie Rosca cand a ales sa intre la guvernare cu Voronin, si sa nu iasa la timp, este treaba lui. Si greseala lui. Politica si nu numai. Dar pentru care plateste acum. Cu varf si indesat.
Dar cu ce este mai prejos Iurie Rosca si alianta lui cu Vladimir Voronin decat partenerul sau din PPE Emil Boc si alianta lui cu Ion Iliescu, “presedintele de onoare” al PSD, acuzat de crimele din decembrie 1989 si iunie 1990?! Puteti sa raspundeti, mandri securisti? Hai, sictir!, v-am mai spus-o si o repet. Asta a fost 1.
Si 2: Cine cunoaste dedesubturile acestei aliante stie ca Iurie Rosca a facut aceasta alegere, paguboasa, dupa ce s-a consultat cu… trei presedinti. Cu totii de la Marea Neagra. Si-am pus punct si la 2.
3. Ce poate fi mai clar cand acelasi Iurie Rosca este terfelit de oamenii lui Voiculescu si ai lui Tismaneanu si ai Rusiei, in acelasi timp?! Sa va mai spun ca in emisiunea 100% de la Realitatea TV, de duminica, Mircea Popa, presedintele Fundatiei Rusia-Romania l-a acuzat pe Iurie Rosca ca a pus la cale toate violentele din Chisinau si ca a dat si foc la Parlament… Emisiune in care a mai fost invitat, in calitate de “expert” si alt presh cunoscut al tuturor serviciilor trans-frontaliere, Bogdan Chirieac, care a afirmat cu aplomb ca “moldovenii sunt neprimitori si neospitalieri cu romanii”, el, care, dupa parerea mea, n-a calcat niciodata, ca ziasrit cel putin, peste Prut! Cam astia sunt oamenii care se pot lauda ca-l ataca pe Rosca, alaturi de mafiotii de Ghimpu, Salaru, Stati, Filat si Urechean – preferatul lui Adi Nastase, singurul “moldovean” care a primit cetatenie romana impreuna cu toata familia lui plus ginerica pe perioada Guvernarii Iliescu-Nastase. Altfel, maaaree patriot, maarree roman, maaare PCUS-ist. Cu astia defiliati voi, bai tembelilor? Astia sunt “opozitia” pro-romaneasca? In astia ati pompat banii de taxe ai bunicii mele, ai orfanilor Romaniei, ai vaduvei romane?! Hai, sictir!, a treia oara.
Nu vreau sa mai repet tot ce a facut PPCD pentru cauza romaneasca dar o sa amintesc, ultra-scurt, doar inregistrarea Mitropoliei Basarabiei si opunerea in Parlament – pe perioada guvernarii comuniste – a introducerii legii homosexualilor. Sa vedeti voi cum o sa treaca acum…
Ar mai fi ceva, pentru cei care se bucura prea devreme de moartea nationalismului: anii de protest real – nu ca cel mimat de “Opozitie” zilele acestea, pe cadavrele copiilor – pentru “Istoria Romanilor” si “Limba Romana”, cand zeci si sute de mii de copii au iesit in strada cu drapelul Romaniei – da, bai Voronin, al Romaniei – cu Eminescu si manualele romanesti in maini, au format un tineret credincios care va muta si muntii din loc. Ei, tinerii Basarabiei, care nu-si gasesc locul alaturi de nici o formatiune politica mincinoasa – ca si dincoace de Prut – sunt cei care vor apara flamura credintei stramosesti.
Asadar, obsesia asta dupa Iurie Rosca, “raufacatorul”, nu ma face decat sa-mi fie si mai simpatic, desi, va asigura, am destule alte lucruri de facut decat sa devin empatic in urma unor necopti sau preacopti. Dar nu mai zic mai multe ca sa nu fiu acuzat si eu ca “atac Romania” (care Romanie, bre?, Romania lui Vanghelie?, Romania lui Voiculescu? Romania lui Tismaneanu?, sau Romania serviciilor carora le put picioarele a bocanci rusesti sau… ciorapi americani?!).
Si, inainte de toate, ce ati facut voi, bai caraghiosilor cu mot sau bai, romane, bai, pentru Romania, pentru Romania strabunilor nostri, pentru Romania martirilor nostri, pentru Romania Sfintilor Romani, pentru Romania Mare? Unii au pus-o pe Cruce. Altii au siluit-o. Altii au transat-o. Dar cati dintre voi i-ati spalat ranile? Cati dintre voi i-ati eliminat dusmanii? Cati dintre voi ati sarutat, vreodata, de bucurie sau deznadejde, pamantul acesta sfant, de la Nistru pan’ la Tisa?
Obsedatilor, va dau un singur sfat: nu va bucurati prea repede… PPCD, prin tineretul Basarabiei – cu sau fara Iurie Rosca, acum senior – va renaste din propria-i cenusa.
A, si nu uitati: daca nu prindeti judecata pe acest pamant sigur o sa o prindeti in alt loc!
August 8th, 2014 
VR 
Citititori Roncea.Ro cunosc probabil cazul Irina Tarasiuk – o pitipoanca de la Chisinau care s-a laudat pe Facebook ca si-a luat cetatenia romana doar ca sa calatoreasca linistita in UE. Am semnalat cazul in postarea despre marea soprana Maria Cebotari, protagonista si in filmul “Odesa in flacari”, care declara, spre deosebire de golancutele de azi: „Niciodată şi în nici o împrejurare nu mi-a trecut prin cap să spun altceva decât că sunt românca din Basarabia sau, pur si simplu: româncă!“. Eugen Tomac, basarabenul fost secretar de stat la Romanii de Pretutindeni, a cerut, cam pripit probabil, dar animat de sentimente romanesti, sa i se retraga cetatenia pitipoancei. Chipurile, bomba sexy de la Chisinau a tradat Romania. Corect? Da si nu prea. Pentru ca are cel putin un bunic roman, caci altfel nu si-ar fi primit cetatenia. Iar legea-i lege. In plus – nu stiu pentru cine e de bine sau de rau 🙂 – , si-a botezat copilul la aceeasi institutie unde se spovedeste finul lui Baconschi, ambasadorul Romaniei (?) la Chisinau, Marius Lizarduca: Biserica KGB care tine de “muma Moscova”. Si apoi, ce am face cu alte cazuri, cum este, de exemplu, cel al lui Iurie Rosca, care a declarat ca el respira cu un plaman romanesc si cu unul rusesc? Ii dam doar o jumatate de pasaport?
Posted in 
Tags: 
